Gica Hagi implineste azi 45 de ani.
Interviul ne dezvaluie un Gica cu bunele si cu relele lui.
Nu este un mare antrenor si nu stim daca va fi vreodata.
Ce stim este ca e un copil plecat de mic de acasa in cantonamente, printre crampoane si jambiere,intre oameni care azi te ridica in slavi ca maine sa dea de pamant cu tine.
L-au oprit doar corpul in imbatranirea lui fireasca cu dureri de genunchi care nu iti mai permit sa rezisti la cele uneori 50-60 de meciuri pe sezon cat e norma zilelor noastre.
Va dati seama? Cel putin un meci pe saptamana,si inca cu miza de nivel inalt.Adaugati cantonamentele, deplasarile si tot ce se asteapta de la o legenda in viata.
Hagi nu este un om care sa se impace cu mediocritatea si devine rapid irascibil. Acea irascibilitate care l-a eliminat in meciul de final cu Italia. Sau din celebra confruntare cu ziaristul ‘Nu rade,bai mustata!’.
Sa nu trecem sub pres defectele lui, faptul ca totusi nu a confirmat nici la Real si nici la Barca. S-a simtit bine doar acolo unde l-a avut alaturi pe un parinte ca Lucescu care stia sa vorbeasca cu copilul Hagi sau in Turcia unde balcanismul,dar si afectiunea fanilor l-au facut sa se simta mai bine ca acasa.
Talentul este si o povara - acestor copii talentati li se ia dreptul sa fie normali, sa aibe dreptul de a gresi, de a iesi in parc cu o fata dupa terminarea orelor ori de a avea timp de orice problema fireasca pentru orice adolescent normal.
Sunt nevoiti sa isi reprime trairile umane pentru ca trebuie sa fie capitanii Nationalei la 18 ani - cu ochii a milioane de oameni atintiti asupra sa. Legenda si fanii devoreaza fara mila omul.

Machedonul Hagi le-a raspuns printr-o ambitie oarba care l-a dus la derapajele amintite, Mutu a gasit refugiu in cocaina.
Oare noi ce-am fi facut in locul lor ?

Cu toate astea nimeni nu a reusit sa ii ia pasiunea pentru fotbal -
asta e Hagi,un copil mare care respira fotbal - rar mai vezi la jucatorii de azi bucuria copilareasca din ochii lui Gica cand povesteste retraind vreo faza antologica sau cand mai joaca in demonstrative alaturi de Zidane.

Pentru tot ce ai facut si ceea ce faci - multumesc, Gica. Mi-ai luminat copilaria si nu te ingrijora cu antrenoratul - eu,unul, voi avea rabdare.Sunt dator.

This entry was posted on Friday, February 5th, 2010 at 4:13 am and is filed under fotbal. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.