5397, 5398, 5399, 5400, 5401, 5402…..cum, s-a terminat deja meciul ?! Daca azi a fost la Medias orezarie atunci cu siguranta noi am numarat toate boabele de orez.
Asa a fost CFR-ul: rabdatoare, mereu la panda, insa nicio clipa pusa pe fapte. Asta totusi nu e fotbal ci e doar o forma de pescuit. Si nu mai musca nimeni demult la momeala noastra, toata lumea stie ca “CFR-ul e pe balta”.
…
“Constienti” de valoarea lotului si de excelenta forma sportiva a echipei, oficialii de la CFR se vaitau asadar de teren. S-au uitat insa niste fapte esentiale: la Medias niciodata gazonul nu poate fi laudat, dar chiar si asa Timisoara si Steaua au castigat destul de clar acolo. In plus, pe un teren chiar mai greu decat cel de azi, Vasluiul a batut in cupa Gazul. Deci se poate… Probabil insa ca noua ne place mai mult snooker-ul decat fotbalul. Oare ce scuze mai urmeaza? Nocturna, mingea, arbitrajul, farmecele (da, avem casniciile cu golul legate, dar niciun argint viu in echipa). Am totusi o curiozitate: de cand pentru o echipa ce se vrea campioana conteaza daca joaca acasa sau in deplasare? Sunt cumva emotivi, le place sa li se faca ocheade din tribuna, au devenit dependenti de aerul de Cluj? Nu, cred ca e cazul sa recunoastem: puteam juca azi si acasa si tot egal era.
…
Principalul fapt pentru care spun ca acest egal e just: raportul ocaziilor clare de poarta - 2-1 pentru Medias! A fost mai intai sutul lui Eric, din prima repriza, in care Nuno Claro era batut, apoi a fost bara noastra din lovitura libera a lui Gabi Muresan si reluarea neglijenta a lui Traore si, in fine, in a doua repriza, singura ocazie a fost cea a lui Parvulescu, cand iarasi era gol iminent. Noroc cu mingea si….cu terenul. Orezaria a fost cu noi! Celelalte ocazii ale noastre sunt pe sfert: aparute din mai nimic, disparute tot acolo. In rest am avut posesie… degeaba! Au fost minute in sir in care am stat in jumatatea adversa de teren. Senzatia, dublata si de noroiul existent era cea de razboi de transee de pe frontul de vest din prima conflagratie mondiala. Ei de la 35 de m catre poarta, noi pe restul terenului. Din cand in cand, cate un soldat singuratic, fie ca era Culio, Peralta sau chiar Traore lua cate o minge pe cont propriu. Trecea de 2 baraje de sarma alba ghimpata, dar pana la 20 de m de tinta tot era oprit. Asa ca am incercat cu obuze, de pe flanc, de la Culio, Tony sau Leonardo sau de pe centru de la acelasi Piccolo. Mingi aruncate pe adversar, ca sa nu se poata zice ca nu facem ceva cu mingea. Rezulta ca meciul putea sa dureze si 4 ani si tot nimic nu s-ar fi intamplat.
…
Care a fost neajunsul principal? Slaba acoperire a terenului, pe faza de atac. Degeaba ai 2 oameni in fata, centrali, degeaba controlezi o parte din flancuri, daca in mijloc, in centrul echipei ai o gaura mare cat o luna plina. N-ai nicio sansa. Zadarnic arunci mingile pe varfuri (prinse intre 3 sau 4 adversari). Chiar daca ei iti castiga duelul aerian, chiar daca ar reusi sa devieze cumva mingea, nu vine nimeni din spate, pe centru, sa dea lovitura de gratie. Chiar si asa, macar de-ar merge ambele flancuri, sa iti poti intinde adversarul pe toata latimea terenului. Dar nu, la CFR mai nou nu mai merge decat flancul lui Culio. Traim prin stopurile de efect ale argentinianului, prin driblingurile sale, prin tavalirea lui de catre adversar si prin rarele un-doi-uri dintre el si Peralta. In afara de asta absolut nimic! Dar culmea este ca ar putea merge si aceasta viziune a jocului. Cu o conditie: fundasii de banda sa fie activi. Nici Leonardo si nici Tony (nici Panin si foarte rar si Edimar) nu mai apar in jocul nostru ofensiv. Amintiti-va de Tony versiunile 2007-2009, amintiti-va de Pereira. Erau mereu acolo, dublau flancul si, mai ales, centrau eficient. Azi Tony a centrat de 2 ori pe dupa poarta iar Leonardo a dat cele mai multe mingi scurte, pe primul aparator din careu. Portughezul le da plouate, greu de atacat intr-un careu aglomerat, iar brazilianul le jos si, important, le da prea de departe (de la o linie imaginara de 30-35 de m). Acolo trebuie mult efect, trebuie atacata mingea intr-un anumit fel pentru a fi lovita in plin (Peralta a avut totusi o executie corecta in acest meci), altfel nu rezulta decat devieri timide catre poarta. Si nu uitati un lucru: la CFR cel mai bun in jocul aerian e de departe Cadu. Restul dau si ei cu capul, cat sa se numeasca fotbalisti. Pentru mine, adevaratii vinovati pentru sterilitatea de azi sunt asadar fundasii laterali si, desigur, tactica. Nu l-as pune la zid pe Bottone. A fost titularizat pentru ca e italian (cel mai bine e sa aducem un antrenor din Vanuatu, acela sigur nu va avea conationali de titularizat!). Am vazut cateva lucruri bune la italian. A intrat intr-un joc combinativ, are ceva rezerve calitative. Sufera totusi un pic la deplasare, la viteza insa cel mai important lucru pe care l-am detectat in jocul sau este lipsa integrarii in echipa. Uitati-va la primele 20 de min, pe cadrele largi. Bottone e mai mereu in zona centrala a terenului si sunt cel putin 3 situatiile in care, inainte de a cere mingea, se uita nesigur in partea cealalta, isi cauta neincrezator coechipierul din flancul opus, incearca sa gandeasca in prealabil continuarea fazei. Nu de lipsa a calitatii sufera asadar italianul, ci de faptul ca a fost adus mult prea tarziu pentru a intra in mecanismul echipei. Singurii care si-au facut treaba corect ar fi Cadu, Piccolo si, mai mult ca o promisiune, Bud. Aparatorii au aratat clasa si suficienta siguranta in ceea ce au facut, iar romanul a dat inca o dovada a valorii sale. In el imi pun sperantele pentru revirimentul nostru. L-am lasat la urma pe marea dezamagire: Nicolae Dica. A intrat si in acest meci, n-a mai avut lovituri libere si, ca urmare, nu-mi aduc aminte decat de o singura faza la care a construit ceva. A avut totusi aproape jumatate de ora la dispozitie, timp suficient pentru a fi facut ceva. Dar nimic…
….
Antrenorul s-a zbatut cumva. A incercat la un moment dat o dubla schimbare (nu post pe post!), a incercat un fel de “management de criza”. Dar tot el a gresit iar asta si fiindca s-a multumit oarecum cu ideea ca noi controlam jocul…Si l-am tot controlat pana am intrat in criza de timp. Italianul e deja acum pe minus. Are acum datorii mari in ceea ce priveste “demonstrarea valorii sale”. Obiectivul de 90% procentaj de puncte castigate e exact la 40%. Nu stiu ce ganduri are ACUM conducerea CFR-ului in privinta sa, ma indoiesc ca au devenit mai rabdatori anul acesta. Poate ca Mandorlini mai apuca o noua zi la Cluj. Stiu insa sigur ca inca maxim 2 meciuri ca cel de azi si i se va spune “adio”..
…
Nu e o tragedie ca am pierde pozitia fruntasa in clasament. Chiar imi doresc asta. Mai sunt suficiente etape cat sa putem recupera orice, oricat….dar nu oricum. E nevoie sa schimbam radical cumva, candva, fata CFR-ului. Iar daca tot nu ne putem detasa pe prima pozitie, daca tot nu putem sa evadam din pluton, atunci mai bine sa ramanem in grupul compact din fata. Sa lasam pe altcineva sa duca trena. Pe ei sa fie presiunea calculelor si a rezultatelor. Pe noi cea a jocului, a calitatii.
…
Singurul lucru bun in urma acestui meci este ca CFR a dat totusi dovada de onestitate. Date fiind relatiile si intelegerile dintre cele doua cluburi erau multi care s-ar fi putut astepta ca acesta sa fie un meci “de casa”. Iar egalul acesta nu putea face parte din intelegere, nu ajuta pe nimeni. Sunt puncte pierdute, nu punct castigat, nici chiar pentru Gaz Metan. Asadar a fost un meci cinstit, o partida care nu poate fi suspectata de nimic necurat. Totusi, legatura intre CFR si Gaz Metan ar trebui sa ne ajute la altceva. In “orezaria de la Medias” nu se cultiva plante ci jucatori. Avem exemplul lui Bud, un jucator care incepe sa confirme. La Medias mai sunt jucatori demni de CFR (au demonstrat de fapt ca ne sunt egali), cap de lista fiind Parvulescu. Dudita sau Eric sunt peste N. Dica al nostru iar Buchta e unul dintre cei mai buni portari din campionat. Asadar nu trebuie sa cautam aur in ligile inferioare de te miri unde. Avem aici ce ne trebuie, sigur, sunt jucatori pentru care trebuie sa dai ceva financiar, insa calitatea costa intotdeauna. Dar si produce… Apropo, urmariti-l si pe E. Kone din cand in cand. O afacere excelenta facuta de …International Pitesti.
….
Ne intoarcem asadar de la Medias cu un singur bob de punct, dar cu tolba plina de orez. Nu pot decat sa sper ca cineva sa faca pilaf in interiorul echipei!

Fericiti cei saraci in fotbal, caci a lor este bucuria acestui sport! Pentru ceilalti, pentru cei bogati, e doar scrasnire, e doar lacomie si egoismul titlurilor, al campionatelor inainte de orice. Acestia uita ca smerenia nu strica niciodata, ca trebuie sa muncesti in fiecare zi la fel de mult pentru a ajunge la ceea ce-ti doresti. Uite asa, obiectivul de 90% din puncte in primele 10 etape a ajuns la doar 41,66% dupa primele etape. Tot construind Turnul Babel al CFR-ului, tot facand calcule desarte, am uitat exact momentul cel mai important: prezentul. Echipa a jucat azi pentru campionat, nu pentru meciul in sine. Au aruncat acele mingi nu catre poarta sau careul lui Dolha ci direct catre titlul de campioana. Nu e de mirare ca meciul acesta meritam sa-l pierdem, macar atunci am fi stiut poruncile de capatai fotbalului. Si mai ales prima si cea mai importanta: joaca precum o echipa!
…
De cand am vazut ninsoarea din acest martie mi-am amintit de meciul CFR-Rapid, de anul trecut. Un alt meci de cazna, un alt egal nemeritat pentru noi. Iar daca atunci am avut ingeri in fata portii goale, acum l-am avut pe blagoslovitul Dolha, izbavitorul nostru de chinuri. Am crezut in van intr-un CFR asa cum ni-l dorim. Am sperat desarte ca ai nostri pot da o pasa de 2 m in zona defensivei adverse. Dinamo n-a trebuit sa se inchida pe linia de 30 de m pentru ca noi nici nu i-am incercat acolo. N-am vrut, n-am stiut, n-am putut. Cand si cand ne mai biciuiau cu un offside, exact atunci cand credeam ca ne mantuim cu o faza de gol. In schimb singura mantuiala a fost cea cu care noi am tratat cheia jocului: nu, nu finalizarea, ci pasa sclipitoare, decisiva. In toate cele 5400 de secunde ale meciului n-am avut decat una singura potrivita: cea din prima repriza in care Culio a pasat catre Peralta, pe culoar in careu, iar acesta a pasat scurt la Traore pt un sut in plasa laterala. In rest, CFR-ul nostru a aratat ca un Samson chelit. Fara nicio putere, fara de incredere in sine, chiar mai rau decat in meciul cu matusalemica Steaua. In zadar am asteptat minuni de la atacantii nostri. Traore de-abia putea sa mearga pe iarba, daramite pe apa… de pe iarba! Kone, E. Dica, Culio, Traore, Peralta n-au avut niciun fel de har. Iar cand am fost sortiti sa avem lovituri din prejma careului le-am risipit in vant, fara sa obligam televiziunea sa inchine macar o reluare fazei!
Singurii care au meritat azi tricoul CFR-ului au fost in prima repriza Dani (bravo, in sfarsit!) si Piccolo (poate fi mai bun decat Cadu).
…
Da, am avut si un fiu risipitor in echipa, Culio, cel care s-a vandut mai intai diavolului cu acea pasa aiurea si probabil ca mai apoi a si fost trimis “maidevremenumitului” de catre toti cei din tribuna. Dar bine ca a urmat pauza cea de taina. In sfarsit am vazut luminare la Mandorlini. Schimbare direct la pauza, nu-l mai credeam in stare. Cred ca sunteti convisi acum ca Bud nu merita sa fie rezerva a niciunui mag monitorizat de 1000 de mari cluburi europene. Iar cand la 1-1 credeam iarasi ca vom castiga aproape de la sine am fost iarasi pedepsiti. O singura neatentie, un singur pas gresit, o simpla neincredere in sine a lui Panin…Un gol de pressing, de marcaj dar si un gol divin al renegatului Bostina. Disperarea lui Mandorlini s-a vazut cu cele 2 schimbari rapide. Schimbari fara schimbare… Poate si din cauza ca N. Dica a fost ca sfantul duh. Pretutindeni si nicaieri vizibil. De fapt el a fost motivul pentru care noi la 1-2 am parut resemnati. A pogorat totusi mingea aceea fatidica in careu, in min. 86 insa cred ca acolo a fost mai important destinul lui Culio. El avea pacate de spalat, intru aceasta a tinut mingea sa-l izbaveasca. Altfel meritul pentru acea faza a lui Dica e la fel de mare cu cel al lui Deac de la faza premergatoare loviturii libere. Daca el nu lua cartonasul rosu acolo, daca nu dadea cu cotul exact acolo, nu ar fi fost nimic, nicio sansa pentru noi sa aruncam mingea in careu. Cat despre oamenii in negru (ma rog, verde strident) chiar nu cred ca trebuie sa-i lapidam. La faza penalty-ului cerut de noi a fost inainte de toate offside. Apoi trimiteri in iadul vestiarelor meritau si dracii de la Dinamo (in frunte cu N’Doye) cat si Kone al nostru, de pilda.
…
Haideti sa nu dam dovada de erezie si sa spunem ca in conditiile date am trecut destul de bine prin inca o incercare. Nemultumitului i se ia darul…..etapa urmatoare.
Uite asa ne-am miluit cu 1 punct si macar de ne-am fi pocait din pacatul trufiei cu care am inceput returul. Nu, nu ni se cuvine totul doar fiindca suntem bogati, doar fiindca suntem mai luminati decat altii. Avem nevoia sa aducem asta si in teren, sa aprinda cineva lumina acolo, la mijloc, sa se vada ai nostri om cu om!
Acum e ceas de cumpana. Credinta noastra in titlu se clatina! Sa credem si sa ne rugam, fiindca asta e deocamdata mai eficient decat jocul echipei in sine. Cat despre Mandorlini, nici eu nu mai cred acum ca e fara de pacat, dar nici ca el e intruchiparea raului de la CFR. Cel mai bine spun:faca-se voia domnului…………………..Paszkany!

Era prea frumos sa dureze. Daca tot ne cocotasem noi asa frumos la 3 puncte distanta pe primul loc, se putea oare sa tinem de aceasta distanta si cu dintii, la nevoie? Da, se putea, doar ca atunci sigur nu mai eram CFR. Atunci cand mergi din postura de favorita, cand adversarul spune ca s-ar multumi si cu un egal si mai ales cand incepi cu doi inchizatori se poate spune ca nu vrei mai mult. Trebuie sa recunosc ca azi Mandorlini a gresit grav, a incercat sa aplice o lectie de manual fotbalistic in Romania, acolo unde cam toate lucrurile se fac (si merg de la sine) cam dupa ureche. Meciul de la Vaslui si meciul asta sunt cele mai clare infrangeri ale noastre din campionat….pana acum. Vor mai fi. Cu toate infuziile din iarna, CFR-ul actual are acelasi mare defect ca in toamna: joc pe centru inexistent, creativitate ZERO. Stiind acest neajuns, decat sa joci cu 2 inchizatori parca mai bine ai folosi 2 mijlocasi ofensivi! In felul asta sigur obligi mingea sa mai stea si jos, la firul ierbii (sau al noroiului), sigur o faci sa mai mearga si pe centru, prin pase scurte si nu doar alergatura nesfarsita incercata pe benzi (cand merg si alea…). Sigur, ma indoiesc ca o asemenea tactica exista in manualele de antrenorat. In definitiv e simplu: pentru ca echipa sa fie creativa trebuie sa fie si antrenorul inventiv. Iata asadar ca ne-am dus sa castigam la Galati cu o formula “ultraofensiva” cu un 4-4-2 transformat pe alocuri in 6-2-2, cu o formula in care Dani si Muresan simteau in atac de parca s-ar fi aflat pe teritoriul pieilor rosii, cu un Tony si Leonardo care se opreau la fiecare faza pe undeva pe la 40 de m de poarta adversa, cu un Culio tavalit si rostogolit mai ceva decat mingea si cu o minge care, nu stiu cum se facea, sarea tot la gazde. Doar pe minge mai ramane sa mai dam vina!

…..
Pot spune cu indulgenta ca am avut 3 ocazii tot meciul: faza din prima repriza in care Bud a aratat ca poate ar merita sa fie titular, sutul lui Kone din primele minute, in piciorul de sprijin al fundasului ce il masca pe portar si in toata a doua repriza, cand practic ar fi trebuit sa-i strangem ca pe un tub de pasta de dinti, doar faza scremuta cu Peralta dand cu capul din cadere in mingea acontata deja de portarul advers. Poti sa pretinzi punct dupa un asemenea meci? Mandorlini a gresit grav, nu doar formula de start dar si tonul de la pauza. Degeaba si-a terminat schimbarile in min 70. Ultimele 20 de min ramase erau ale disperarii. Daca vroia ceva, daca chiar isi dadea seama ca CFR merge in gol, trebuia sa schimbe la pauza. Macar de-ar fi invatat ceva din toate astea. Vom afla repede: jucam imediat cu Gazul, o echipa cat se poate de asemanatoare cu Otelul. Va spun sigur: vom mai pierde puncte, destule! Bifam asadar o bila neagra la Mandorlini dar asta nu ajuta cu nimic. Pana la finalul campionatului cu el vom sta. Sa spun cine ce a jucat de la noi? Poate doar Kone, Bud si, hai sa-l punem si pe Traore (autorul singurei pase inspirate, pe centru) au incercat ceva, au incercat “Dunarea cu degetul”. Restul, pe linie, dezastruos. Cat se poate de edificatoare este faza in care am luat gol. Chiar ma uitam cate dueluri am pierdut la acea faza: duel aerian pierdut de Gabi Muresan la mijloc, apoi al doilea duel in aer pierdut de Leonardo, Culio se duce in banda, pare ca opreste faza dar calca pe minge si i-o da adversarului, care-l mai intoarce o data, o pasa printre Culio si Muresan, Leonardo intors de doua ori aproape de fundul terenului, o centrare in sfarsit respinsa de Muresan dar cam aproape, doar la 25 de m, acolo unde de la noi era, surpriza, Bud, mingea o castiga tot gazdele care o retrimit in careu, Cadu intervine timid in prima faza, apoi incepe balamucul, Dani si apoi Muresan fac un adevarat balet in fata lui Neagu, Cadu se precipita, Piccolo priveste, oricum departe de faza si uite asa se naste culoarul pe care tot Neagu ne da gol. O faza la care a gresit cam jumatate din echipa noastra. iar cand n-a gresit jumatatea asta de echipa, a comis-o cealalalta. Mereu intr-o diversitate de forme si combinatii si mai ales de lipsa a oricarei solutii elementare. Ca sa puna capac, ma doare cel mai mult tampenia facuta de Gabi Muresan, cu eliminarea sa complet justificata. Ia ganditi-va acum la cum va arata mijlocul nostru in meciul urmator, cu Dinamo si cred ca ajungeti la concluzia mea: raul e de-abia la inceput.
….

Iar daca IL PRESIDENTE Muresan vrea sa mai apeleze la impresari pentru transferuri sa ceara neaparat contactele presedintelui Marius Stan, cel de la Galati. Jucatori adusi pe sume infime ne-au batut fara drept de apel. Jucatori atat de anonimi, cat numele lor ce nu le erau scrise nici macar pe tricouri. Aveau doar un numar si atat, fiindca de fapt erau o echipa. Uite ca se poate si asa, performanta la pret redus, cu spectacol de divizia B si atitudini in tribune cat se poate de …rurale. Nu m-ar durea atat infrangerea asta daca n-as sti mai apoi ca aceiasi care au fost zmei cu noi azi vor fi doar niste mielusei cand vor ajunge in Ghencea. Veti vedea… Iar pentru noi, ramane doar reintrarea in pluton. Ne vom chinui sa batem pe Rapid, Dinamo sau Vaslui, ne vom multumi si cu egaluri calculand distante de clasament ca mai apoi sa ne dam cu stangul in dreptul (si in drepturi) pe coclaurile provinciale din campionatul nostru. Un singur lucru vad bun in toate astea: daca vom ajunge mai jos in clasament probabil ca meciurile noastre nu vor mai fi transmise de DigiSport ci de GSP si astfel scapam de digi-crainicii ipotenti in ale gandit-vorbitului. Comentariul de azi m-a adus la o asemenea disperare incat sa-mi doresc comentatori GSP!!! Sincer, sa dai zeci de milioane de euro pentru drepturile TV ale meciurilor si sa pui niste mascarici, niste beliti de astia sa le comenteze e o risipa incomensurabila. Cred ca asemenea “organe vocale” lamentabile nici pe Taraf TV nu ar avea loc. Au reusit sa faca din postul Digi TV cu adevarat un “canal”. Iar la orice canal, se potrivesc doar canalii. De asta pot privi infrangerea CFR-ului oarecum domol: sunt anesteziat nervos de aceasta batjocura de comentariu a lui Bogdan Socol (George Dobre era si mai dihai!).

“Noua” echipa a Clujului tocmai a rupt ritmul clasamentului. 3 puncte acum plus inca 3, de ce nu, cu Steaua, saptamana viitoare si, daca avem si un pic noroc ne distantam la 5-6 puncte de locul 2. Apoi mentinem ritmul si devenim campioni cu 1-2 etape inainte de final, fara palpitatii si emotii, omoram “frumusete de campionat intens disputat, in care echipa de pe primul loc pierde acasa cu 3-1 in fata ultimei clasate”. Tot campionatul nostru se raporteaza la Steaua, se invarte in jurul ei, asa cum planetele din galaxia noastra se invart in jurul soarelui? Sa vedem asadar aceasta echipa de referinta a fotbalului romanesc saptamana viitoare fata in fata cu “noul” nostru CFR. De ce tot pun in ghilimele “nou”? Pai ia uitati-va un pic pe echipa de start de azi: a intrat vreun jucator nou adus? Nici vorba. CFR-ul de azi a fost exact ca cel din tur. Atata doar ca pierzandu-l pe Dubarbier s-a facut loc pentru E. Dica. Asadar aceiasi echipa, aceiasi jucatori (unii cu alte numere), acelasi grup dar totusi totul transformat radical. Mult mai multa vointa dar, mai ales, mult mai multa putinta.

Adevarata modificare majora este insa antrenorul. Cred ca azi Mandorlini a demonstrat ca nu a pierdut vremea in pauza de iarna. S-a vazut ceva superioritate tactica dar mai ales CFR a aratat pe durata intregii partide forta, forta pura, atat mentala cat mai ales fizica. Aceiasi jucatori ca si in tur, insa acum niciunul dintre ei n-a mai cazut in duel unu la unu. Nu-mi amintesc ultima data cand CFR sa se fi descurcat asa bine in noroaie. De regula ne impotmoleam, pasele erau ori prea scurte ori prea lungi, era o lupta surda, fara cap si fara coada.

Recunosc ca atunci cand am vazut inceputul de meci m-am temut de un asemenea scenariu. M-am temut ca nu vom putea lega pase, apoi ca vom arunca in disperare mingile catre Kone si Traore si ca daca mai avem si ghinion Urziceniul ne poate musca o data si gata….s-a zis cu noi. Mi-a stat inima cand l-am vazut pe Cadu incurcandu-se cu Nuno Claro, la o faza la care era clar ca portarul nostru nu comunicase cu aparatorul. In fine, momentul a fost depasit si Nuno Claro si-a spalat pacatele…..Asta daca fotbalul ar merge pe compensatii, insa nu prea merge. La fel si in cazul lui Alcantara. A gresit flagrant in cel putin o situatie in prima repriza. Cel putin in min. 30 facea balet langa Onofras, cel scapat singur cu portarul, o greseala impardonabila. Sa zicem insa ca s-a scos in a doua repriza, cand prin min. 57 a respins sutul ce-l depasea pe Nuno Claro. Compensatii, insa se poate si fara ele.

Daca spuneti ca Alcantara s-a scos singur, ganditi-va la Cadu, cel care a putut face INCA un meci perfect. Stiu prea bine ca fotbalul nu se manifesta precum matematica. La 1-0 pentru Unirea, CFR-ul n-ar fi avut nevoie doar de un gol pentru a reintra in meci… Ar fi avut nevoie in primul rand de un desfacator de conserve, pentru apararea Urziceniului. Practic doar primele 30 de minute Unirea a fost la nivelul CFR-ului. Apoi meciul a fost al nostru. Gazdele nici nu ar fi putut inscrie altfel azi, decat profitand de o eroare de-a noastra. S-au temut foarte mult de noi, au jucat exact in acelasi sistem pe care l-au folosit si la Liverpool. Doar Bilasco, oricat de bun ar fi, nu putea face fata. Treptat-treptat le-am coplesit mijlocul si apoi ocaziile au inceput sa vina.

Banuiesc ca azi CFR nu a vrut sa joace un 4-3-3 ci mai degraba un 4-3-2-1, cu varf de lance Traore, dar si cu 2 atacanti retrasi, in spatele lui. De aceea Kone a aparut de atatea ori in aparare si tot de aceea Traore a zburdat asa des in fata. Traore a aratat azi ce rasa este. Ganditi-va ca ceea ce a facut azi Traore, pe un teren dificil, n-au reusit cei de la Liverpool. Baiatul asta isi merita cu certitudine locul in Premiership, este net peste N’Gog, de pilda. Golul nostru eu l-as imparti la 3. Cele mai mari felii le-as da lui Traore si Muresan. Traore pentru insistenta cu care a tinut mingea intre 3 “urzici” pentru a o pasa chiar si in spate lui Muresan, apoi Gabi al nostru are meritul unei ruperi de ritm si a unei deschideri cu precizie militara drept la Deac.

Sa spunem apoi ca si Deac are meritele sale: se afla acolo, se demarcase bine si mai ales a facut un stop cum rar ii ies. In fine, iarasi Traore a stiut sa urmareasca perfect, sa ia prim-planul si sa execute finish-ul. Nu e putin lucru si nu cred ca e o simpla intamplare ca el s-a aflat acolo, ca tocmai pe el l-a gasit mingea. Imi aduc aminte cel putin 2 ocazii in toamna cand Traore a dat goluri din 2 m (un caz, daca va aduceti aminte, la Alba Iulia iar altul intr-o partida acasa cand a luftat dar mingea l-a lovit in piciorul de sprijin si s-a dus in gol - gol de Liga Campionilor, daca ati vazut Milan-Manchester). Traore a impresionat mai mult in celelalte 2 randuri cand i-a luat la fuga pe aparatorii adversi, faza aceea in care l-a driblat si pe Arlauskis dar a intrat prea in unghi, cat mai ales ultima ratare a primei reprize cand a alergat din terenul nostru, pana in careul advers, cu mingea oarecum la picior.

Pe un teren normal acela era gol sigur insa aici a trebuit sa tarasca efectiv mingea dupa el, fapt ce i-a incetinit tare mult alergarea. A doua repriza a inceput prost, ai nostri probabil credeau ca partida e deja castigata. Am avut noroc o vreme iar apoi am avut 2 tipuri de CFR. Unul de tipul “testoasa romana”, o aparare betonata, asa cum am mai vazut de pilda la meciul din Cupa, Univ. Craiova-CFR. Al doilea tip, cel care ne place tuturor este acel CFR care prinde mingea, da doua pase in fata si apoi musca decisiv. Aici se cuvine apreciat in primul rand Culio, cel care parca nu a pierdut nicio minge toata repriza secunda. Argentinianul nostru a fost pur si simplu incredibil la acest capitol. Pacat, mare pacat ca nu poate sa si bata loviturile libere, ca nu stie sa si centreze la fel. Un alt om care cred ca ne poate da sperante ar fi Leonardo.

Cred ca Mandorlini a fost cel care a insistat pentru aducerea lui, cred ca antrenorul are foarte mare incredere in jucator. Ganditi-va ca a fost singurul care a debutat la CFR si in ce moment! In momentul in care spuneam clar: scoatem un varf, introducem un mijlocas-fundas. Brazilianul se misca insa bine, are tehnica in regim de viteza. Daca ar fi venit de la inceputul perioadei de pregatire acea faza la care cu noroc a ramas cu mingea la picior in careul advers ar fi fost gol. Acolo nu s-a putut sincroniza cu Kone. Amandoi au avut intentia buna, amandoi au judecat corect faza, fara sansa pentru adversar, din pacate nu se simteau unul cu altul. Acea fractiune in care Kone s-a tras putin inapoi crezand ca brazilianul nu-l ghiceste a fost decisiva. Un 2-0 in min. 65 ar fi stabilit invingatoarea, probabil chiar si scorul final de….2 sau 3-0.

A trebuit sa mai rabdam pana la final, a trebuit sa vedem neputinta campioanei en-titre in fata CFR-ului sau mai bine zis putinta noastra de a ne apara! Raportul ocaziilor mari din a doua repriza cred ca este 3-2 pentru CFR, lucru care spune multe. Mandorlini a schimbat oportun, a simtit excelent pulsul echipei. Singurele probleme care le intrevad ar fi totusi pe flancuri. In prima repriza pe partea lui Edimar-Alcantara-Dica au fost probleme, ca in a doua acestea sa apara pe partea lui Panin-Deac-Cadu. Nu pot inca spune ca asta e vina unuia sau a altuia dintre jucatori. Poate fi o urmare logica a sistemului de joc folosit, se poate intampla ca pur si simplu sa lasam descoperite anumite zone, sa nu putem strange la fel de bine in aparare. Tot la fel de bine se poate explica si prin faptul ca acolo tintea preponderent adversarul. Nu te poti inchide ermetic, oricat ai dori, ceva spatiu tot ramane. De la Urziceni singurii care au aratat ca sunt intr-adevar fotbalisti au fost Arlauskis, Galamaz, Apostol si ici-colo Brandan si Bilasco. Restul, jucatori de tipul “Otelul Galati” - adica de media campionatului + un antrenor care pe mine nu ma impresioneaza catusi de putin. Daca ramanea Dan Petrescu ne-ar fi fost mult, mult mai greu.

Una peste alta aceasta victorie e inceputul perfect de retur, e o palma teribila data contestatarilor nostri. Dintre toate candidatele la titlu in aceasta prima etapa doar noi am confirmat pe deplin. Doar partial au mai aratat valoare Dinamo si Vasluiul. Cred ca acestea ne vor fi si principalele adversare la titlu. De fapt, principala adversara a noastra la titlu este insusi CFR-ul. V-ati gandit acum ca Steaua, dupa ce-a calcat stramb teribil etapa asta isi face calculul ca ultima sansa (si ce-a mai buna) de a repara ce au stricat este sa castige la Cluj? Ce ne-am face daca pierdem si, mai mult, dupa aceea, in caz de egalitate de puncte la finalul campionatului ei ar fi campioni, ar avea avantaj la meciuri directe!

Nu-mi surade postura noastra de acum: noi poate cu nasul pe sus, laudati si temuti de toata lumea, Steaua la pamant, dar ambitionati teribil sa repare totul cu cea mai buna ocazie. Suntem clar peste ei, le stim (noi si tot campionatul) punctele slabe dar tocmai de aceea trebuie sa fim foarte atenti si motivati si sa nu patim o rusine incredibila. Sigur ca voi veni si eu la Cluj, pentru un asemenea meci! Mai ganditi-va apoi ca nici dupa ce vom bate pe Steaua lucrurile nu vor fi simple: urmeaza meci la Gaz Metan si, din ce-am vazut duminica, s-ar putea sa ne fie mai greu sa invingem acolo decat ne-a fost la Urziceni. Vasluiul a fost destul de mult dominata cel putin in a doua repriza a meciului din aceasta etapa. Asadar, chiar daca teoretic, in afara de acest meci la Urziceni ar mai fi fost deplasari grele doar la Timisoara si Craiova se cuvine sa fim foarte prevazatori. Ar fi ideal totusi sa punem mana pe cele “6″ puncte din meciul cu Steaua, sa facem un ecart intre noi si urmaritori si apoi sa il conservam profitand si de infrangerile contracandidatelor (care vor veni, negresit).

Sa nu uitam totodata ca mai avem resurse in echipa, ca Piccolo ar trebui sa fie destul de devreme pregatit sa-i ia locul lui Alcantara (daca e atat de bun pe cat se spune), ca N. Dica poate fi in orice moment Jolly Joker-ul nostru si, cel mai important fapt ca dupa multa vreme avem un antrenor care chiar este superior omologilor din Divizia A. Deocamdata se cuvine sa spun “sincere felicitari CFR-ului” si sa remarc ca este nespus de placut sa fii multumit de prestatia echipei la care tii.

“Campionatul se castiga contra echipelor mici”. Vorbe intelepte ale comentatorilor…de ocazie. De fapt campionatul se castiga oricum, insa doar invingand. De cand s-a pus regula cu 3 puncte la victorie chiar un egal e tot o infrangere. Asadar azi am fost foarte aproape de o infrangere. Asta era cu mult mai dureros cu cat toate celelalte contracandidate ale noastre au castigat, mai cu noroc (a doua oara consecutiv pt Steaua), mai cu arbitrajele (asa cum cica numai CFR facea). Important e sa ne tinem in plutonul fruntas si, ca la Turul Frantei, la un anumit moment sa evadam..

Meciul de azi a semanat foarte mult cu cel de prin debutul sezonului de la Tg Jiu. Tot asa, un meci dominat clar de CFR, un meci in care ne-am intrecut in ratari pentru ca la un moment dat, un moment fatal in repriza a doua, Tony sa faca o greseala, un 11 m si CFR s-a prabusit. Azi acel moment era sa fie tot in repriza a doua, la excelenta interventie a lui Peskovic. Era 0-0, deja intram in criza de timp si de idei, toate ingredientele erau la locul lor. Bine ca am mai avut si noi noroc. Poate ca e vorba doar de noroc, poate ca e vorba si de mai mult. Atunci, la Tg Jiu, antrenor era Conceicao. Nu pot sa zic ca CFR-ul lui Mandorlini zarit azi prin ceata m-a incantat nespus insa chiar si asa a aratat a echipa mai solida. Adversarii nostri, o echipa tematoare si fie slaba, fie net inferioara noua (caci altfel nu se explica de ce nu legau pasele) nu si-au creat decat 3 faze tot meciul. Amintita interventie a lui Peskovic si fazele dinainte de prima ceata: greseala lui Culio transformata in mingea bezmetica prin careul nostru in primul minut si lovitura de cap, dupa o lovitura libera, de prin min 17 care a trecut la o palma de poarta noastra. Asta a fost tot, nu? Destul de putin periculoase si clar mult mai putine decat am avut noi deci….ca o concluzie, un joc controlat de noi. Si-apoi sa vorbim de ale noastre? Pai amintiti-va doar de ratarile lui Kone (unde e Kone ala care dadea goluri din jumatate de ocazie pentru noi?!), de luftul lui Traore (lui i se iarta, fiindca toata prima repriza a fost extraordinar, mai ales ca servant - Deac e mic…chiar e mic…. pe langa Traore) si incurcatura din fata portii dintre Nei si Kone. 4 ocazi mari si late cu demult nu mai vazuram (ca sa ii pomenim aici si pe olteni) la echipa noastra. Aaa, si au mai fost cele de categoria a II-a. Mingea scapata de Popa si reluata cu calcaiul de Alcantara, sutul din lovitura libera a lui Muresan la care Alcantara n-a avut prezenta de spirit sa stie ca orice minge trasa pe jos prin careu merita macar 2-3 grade deviata fiindca in felul asta portarul ramane ca ….. Nuno Claro (stiu, niciodata n-o sa-i multumim destul portughezului pentru ceea ce a facut pt CFR sezonul acesta). De regula aveam cam 3-4 ocazii pe meci, cu tot cu golul (ca mai mult de unul inca n-am invatat sa dam). Ei uite ca azi chiar am avut. De-acord, jocul nu s-a legat mai bine ca in alte dati, mingea a sarit din Dani ca din colt, ba mai mult Muresan n-a mai fost atat de util cum sperasem, Panin si Edimar nu s-au vazut nici ei in joc, poate mai mult doar atunci cand si-au uitat flancurile descoperite dar cineva trebuia sa si urce si sa creeze superioritate in atac…Golul a venit tarziu, de unde nu ne asteptam dar, chiar si asa, CFR arata a echipa mai inchegata. Nu se mai exagereaza doar pe un tip de actiuni, avem si intrari de pe flanc catre centru, avem si centrari (doar ca nu avem oameni care sa stie sa dea centrari folosibile), avem si mingi tractate de un jucator (aici Traore e minunat, parca a invatat sa nici nu mai faca morisca aia de maini in jurul sau atunci cand alearga). Repet, parca ceva s-a schimbat. Si da, echipa de azi e cam cea mai buna de aruncat in teren cu lotul avut in acest moment la dispozitie.. Eu am vazut totusi ceva la CFR azi. O echipa care din min 5 facea pressing cu 3 jucatori inca de la 35 de m de poarta adversa. Un antrenor care nu a disperat la pauza si care nu a defectat o masinarie care totusi functiona, producea ocazii. O echipa care chiar are nevoie de 5 ocazii, nu pentru a da un gol, ci pentru a da macar o minge pe poarta! Ratarea lui Kone din min 35, singur cu portarul, nu o pot intelege. Oricui i-as fi acceptat-o, lui Dubarbier ca uneori are stangacii, lui Traore ca e imatur, lui Nei ca pur si simplu nu se lipseste la gol, dar nu si lui Kone. Kone era omul nostru de gol, cel care convertea la paritate de 1:1 faza in gol, atacantul pe care ni-l curtau multe echipe si pe care nu prea vroiam sa-l dam nici pe bani multi - poate doar pe foarte multi! Ce am vazut azi ma pune pe ganduri. Ceva s-a defectat la Kone si va avea efect direct la cota sa de transfer. Cel mai probabil e ca nu mai vrea. Ii lipseste motivatia, ceva nu-i mai convine aici. Ok, are contract, are inca o cariera in fata, e totusi un fotbalist profesionist cu un comportament si mai ales mentalitate incomparabila cu ceea ce gasim pe la noi prin championship. Sper totusi sa-l dea seama ca si CFR-ul vreau sa-i dea ceea ce-si doreste, transferul, doar ca pe o anumita suma de bani. Iar ca sa obtina suma asta are nevoie de o anumita forma, de anumite prestatii menite sa unga la suflet scouterii si sa dezlege baierele pungilor. Ori la ceea ce a aratat Kone in meciurile de cand a revenit (chiar si in cel cu Craiova!) mi-e teama ca interesul pentru el face doi pasi inapoi. Ar fi pacat, imens pacat ca si Kone sa se transforme intr-un al doilea Fabbiani. Repet, caracterul celor 2 fotbalisti pare incomparabil, Kone pare poate cel mai profesionist fotbalist din lotul actual al CFR-ului (asta incluzand si mentalitatea si personalitatea sa nealterabile) insa mai e nevoie doar de 2 prestatii bune din partea lui, e nevoie sa se trezeasca cumva. Azi a fost aproape inexistent in joc, a ratat prima ocazie dar acolo se gasesc circumstante atenuante insa la a doua ratare … acolo nu-mi vine sa cred ca a fost Kone. Ce se intampla daca se termina 0-0? …..

Pana la urma totul e foarte bine cand se termina cu bine, ne-am scos punctele de pe terenul unei formatii subtiri ce va si retrograda, n-am mai patit ca la Alba Iulia sau ca acasa cu Poli Iasi si daca totul decurge normal eu zis ca ar trebui sa depasim si noi bariera imposibila de doua goluri marcate pe meci la ultima partida din tur, pe teren propriu cu Ceahlaul. Asta doar asa ca inainte de pauza de iarna lucrurile se aseaza in normalitate, ca avem sanse indreptatite sa ne facem sperante pentru 2010.

Meciul de azi a fost din cale-afara de urat. Pe teren s-a mai incercat cate ceva dar in tribune era dezolant. Atmosfera de divizia B, o ceata care parca a venit sa acopere rusinea peisajului fotbalistic, sa incerce macar in privinta asta sa tranforme fotbalul romanesc intr-unul britanic. Probabil ca gaselnita cu cauciucurile arse si fumul generat chiar functioneaza, s-ar putea sa existe o explicatie chimica si pentru asta asa ca n-ar trebui sa se rada prea mult de “leacul babesc” gasit de romani. Cat despre ceata asta care e tot mai prezenta pe mai multe stadioane, vezi cazurile Vaslui-CFR, Timisoara-Dinamo s.a.m.d cred ca arbitrii ar trebui sa opreasca mai rapid jocul si nu doar atunci cand totul devine “lapte”. Daca tot nu sunt prea multi oameni la fata locului, pe stadion, macar telespectatorii sa vada ceva (asta daca e ceva de vazut). Pana la urma se platesc sume imense pentru partidele astea alterate si cred ca se merita putin respect pentru clienti (directi si indirecti). Iar pauza “de ceata” ar fi o mana cereasca si pentru televiziuni fiindca de-abia e mai mult spatiu de reclame.

Pana atunci CFR a tras dupa ea 3 puncte prin ceata asta implacabila iar trendul pare a fi unul ascendent. Inca 2 meciuri iar apoi asteptam sa vedem intr-adevar mana lui Mandorlini. Din retur ar fi cazul sa vedem macar un joc mai combinativ, daca nu chiar o medie de 2 goluri pe meci.

PS: Fiindca in aceste zile finala s-a jucat in cu totul alt “sport” va invit, pe cei care inca mai aveti stomacul pregatit pentru asa ceva sa vizitati si blogul meu de teme cotidiene: http://albusibiu.blogspot.com/

Mai intai au iesit din Europa League Steaua, apoi Timisoara, acum a venit randul nostru… Oare chiar va asteptai la altceva? Sansele erau doar teoretice…Nu, nici Dinamo nu va reusi la Atena sa rastoarne sansele…Cat despre noi, rezultatul scos de PSV ne confirma faptul ca oricum soarta noastra nu mai statea in propriile maini. Chiar si cu o victorie acasa, cu PSV, noi trebuia sa asteptam ca Sparta sa nu castige acasa cu o Copenhaga ce ar fi fost scoasa si ea din cursa.

Fotbalul si sansele de-a prinde primavara europeana s-au transformat pentru noi intr-un domino. Iesirea noastra din aceasta competitie s-a produs in mai multe etape: prima si cea mai importanta a fost partida de la Eindhoven. Nu lasa pe maine ce poti face azi…Aveam atunci tot ce ne trebuie sa tragem tare acolo si sa facem puncte esentiale pentru calificare, sa putem sta linistiti mai apoi. Am preferat insa varianta calduta: lasa ca nu-i nimic daca luam bataie de la cei mai buni din grupa. Ce-a urmat? Un meci de la Praga cand s-a pus problema: “Meciul cu Timisoara e mai important decat acesta”. Ok! Gata, lamurisem problema atunci. Asta e o competitie bonus, aproape amicala, de ce sa ne chinuim?

A fost clar ca totul e amical si e tratat cu neseriozitate cand in min. 92 al meciului de acasa, dupa ce reusesti sa revii si sa faci 2-2 in 9 oameni iei un gol prostesc, din lipsa de concentrare. Pana atunci s-a stricat totul. Nu mai era ieri nimic de stricat. Conceicao si “consilierul sau” pe probleme de declaratii si motivari ale echipei, Muresan sunt vinovati pentru felul absolut eronat in care au tratat aceasta competitie. Am asistat la un fel de amical, la fel cum va fi si ultima partida cu PSV. Chiar nu conteaza cine bate si cum bate… Important este sa invatam de pe urma acestui meci. Care sunt lectiile cele mai clare ale acestei infrangeri? 1. CFR are cinci mijlocasi defensivi: Muresan, Dani, Leao, Dario Flores si Emil Dica. In privinta romanului lucrurile inca nu sunt lamurite, fiindca atunci cand intri doar 10 minute nu poti sa arati mai nimic. Imi aduc aminte totusi ca a fost adus de bun, ca al Rapid era un om care participa si la faza ofensiva, era un om cu simtul pasei. Muresan a fost suspendat si a lipsit. Tot el a lipsit si la Vaslui. Mijlocasul central, daca era Peralta, era accidentat. Nu exista deocamdata. Poate va fi adus la iarna.

Asadar, vedeti similitudinea de la Copenhaga cu ceea ce s-a intamplat la Vaslui? Orice combinatie de 3 luati cate 2 intre mijlocasii astia, Dani, Leao si Dario Flores este catastrofala. Dani da din cand in cand cate o pasa, timida, de 10 m, in fata. Restul sunt insa absolut incapabili de asa ceva. Asadar avem la mijlocul terenului un fel de fundasi iar atacul trebuie sa se descurce cum poate, doar in 4 oameni (cei 3 din atac si Culio). Singurul care salveaza situatia aici este Gabi Muresan care chiar este pentru acest post si nu pentru cel de fundas pe care-l mai peticeste uneori. El alterneaza pasele scurte cu cele lungi, insa intotdeauna vertical, in fata. Un exemplu demn de tinut minte? Va aduceti aminte de golul lui Dubarbier in partida cu Astra? Stiti de unde venea pasa la care Duba a facut stop in careu? De dupa mijlocul terenului, lateral dreapta. Autor Gabi Muresan. Nu are rost asadar sa ne necajim prea mult pentru ceea ce am vazut in acest meci. A fost ceea ce stiam: Cand nu ai pe nimeni in centru, in jocul de fotbal modern nu ai nicio sansa. 2. Mai adaugam vechiile noastre probleme pe flancuri (stiti doar ca si anul trecut ne-am dat de ceasul mortii pe tema asta). De cate ori au fost intorsi pe toate fetele Tony si Panin?

Sigur, trebuia sa vina si cineva in sprijinul lor insa, in formula 4-3-3 fundasul lateral mai trebuie sa se descurce si singur…Asta daca are valoare. Daca nu, de dragul lui, al fundasului, schimbam sistemul de joc, pana putem transfera un jucator mai valoros decat cel actual. 3. Nuno Claro…Am spus tot… Sau nu? Stati putini ca sigur vor fi fan…atica ale mandrului portat ce ne vor spune ca le criticam pe nedrept idolul. Sa vedem asadar prestatia lui de la inceput: din primele 4 mingi prin careu a gresit 3: o pasa aiurea, o minge centrata destul de usoara pe care a prins-o in doi timpi, lasand mingea sa cada in careu si mai ales o centrare pe careul mic la care a gresit grav, obligandu-l pe Traore sa scoata mingea de pe linia portii. Primul gol nu e al lui, dar aici i se termina meritele. Chiar cred ca faptul ca a fost o aparare vraiste i se datoreaza in mare masura clownului portughez din poarta. Comunicare - lipsa, apararea din nou dezorganizata, golul 2 - in totalitate al sau….dar nu asta e cel mai important. Sitti ce simte un fundas atunci cand vede inca de la inceput ca portarul sau greseste in continuu, ca nu e in forma si nu se poate baza pe el? Incepe sa se simta el un fel de portar, incepe sa stie ca orice greseala a sa duce mult mai usor la gol.

Ati vazut faza care a precedat golul 2? Cadu primise galben la faultul acela dur, disperat, care a oprit un potential atac periculos. Iar la sutul de la 30 de m, Nuno Claro sare foarte tarziu si, mai mult, cu ochii inchisi! Sper ca acum Nuno Claro sa aiba in sfarsit timp suficient rezervat in afara lotului, fiindca a dovedit acum ca-l merita! Mandorlini? A lucrat in continuare cu materialul clientului. A incercat ceva, tinand cont de datele problemei. A pornit de la ideea ca si danezii trebuie neaparat sa atace, ca si pentru ei victoria era imperativa si a incercat, tinand cont si de faptul ca nu aveam mijlocasi autentici sa joace pe contraatac. Un pressing doar de la mijlocul terenului, deci clar idee defensiva. O vreme se parea ca va merge. Oare daca la pasa lui Traore, pe mijloc, de prin min 20 (daca-mi aduc bine aminte) nu aparea Dani cu un stop-frana ci, sa zicem, Dubarbier, nu dadeam noi atunci o frumusete de gol? Putea sa fie ca la Craiova: o faza, o speculezi si dupa aia stai linistit. In fine, e clar ca n-a functionat tactica sa, nu stim daca ar fi avut alta la dispozitie.

Important ar fi sa traga invatamintele ce se impun dupa acest meci. Doar prostul nu invata din greseala. Haideti sa-i acordam prezumtia de inteligenta si sa credem ca sunt doar mici experimente (asa cum i-a si reusit unul in partida cu Craiova). Si sa speram ca la anul ajungem in Liga Campionilor, acolo unde e onorant sa faci 3 puncte, nu ca aici, cu stadioanele pline doar pe jumatate si cu o atmosfera de divizia B europeana. In incheiere as vrea sa ma minunez cat de latina poate sa fie limba daneza. L-am ascultat pe comentatorul danez de pe ProTv cum a intovarasit el verbal meciul si m-a mirat teribil faptul ca desi era evident danez (dupa cum se bucura la golurile gazdelor) eu intelegeam tot ce spunea el! Acum sunt intr-o dilema teribila: vikingii sunt tot un fel de latini?!?! Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca era clar ca e danez dupa cum cita toate subiectele de scandal din ProSport vis-a-vis de CFR. Daca era roman ar fi stiut ce fel de ziar este ala…. Hmmm..e ceva putred in Danemarca. Si tot din repertoriul minunatului de la ProTV: stiati ca mana este ….un organ? Distractie placuta in continuare!

Sa presupunem ca te numesti Conceicao si spre marea ta sansa a vietii esti antrenor la CFR. Joci cu Poli Iasi, ai 1-0 in min 52 si partida sub control. Toate merg cum trebuie, ai ocazii mari, ici-colo mici scapari in aparare dar nimic de speriat. Echipa ta se apara incepand din terenul advers, la vreo 40 de m de poarta lor si rareori trec mingi peste prima linie defensiva. Ei bine, ce faci? Te uiti repede in “Manualul de fotbal” (sau mai bine zis “Manualul antrenorului fricos”) si decizi sa ingheti jocul. Scoti cel mai bun varf al echipei - poate cu o accidentare mai veche. In locul lui nu introduci un om pe acelasi post/profil ci decizi sa schimbi totul. Il chemi pe Dubarbier si ii zici “Sebastian, uite flancul, sho pe el! Fuga!” Si Sebastian se conformeaza fiindca de bine de rau ii ai pe Peralta, Mara si Culio care dau baloane utile. Echipa ta coboara din viteza a V-a in a IV-a dar zici ca macar e turatia normala, consumul bun si vei ajunge la destinatie fara probleme. Apoi insa iti vine ideea geniala cea cu care reusesti sa scoti echipa total din viteza. Inlocuiesti un Mara cu Deac. Deh, piese de fabricatie romaneasca. Unul cam rodat si uzat, celalalt aproape nou-noutz, parca de-abia iesit din fabrica. Dar nu stii cum zic romanii: “ce se fabrica acum la noi, nu te poti baza pe el. Mai bun ce se facea pe vremuri.” Si uite asa se rupe totul. Deac, febletea ta, in urmatoarele 15 min joaca doar 3 mingi si le pierde pe toate, reuseste o recuperare la mijloc si actioneaza perfect ca o frana de mana pentru echipa. Apoi, fiindca pe teren ai si conationali de-ai tai, iti gresesc fatal la o faza. Dani, cel pe care de-abia asteptai sa-l faci titular in locul lui Muresan strange tarziu si cam fara chef in lateral la Ignatov, mingea ajunge in careu la Bratu pe care Cadu il tine de vorba, iesenii fac si ei o prima pasa cu calcaiul in tot meciul si Balba se trezeste singur in fata portii. Alcantara face ce mai poate si uite asa e 1-1 si ai un om in minus. (chiar si daca nu i se dadea galben prea usor in prima repriza lui Alcantara, faultul asta era de rosu direct!).
Ce ironic e fotbalul! Echipa ta a avut cel putin 7 pase cu calcaiul si nimic iar aia…. 1 si buna!
Degeaba te zbati, degeaba faci o schimbare de poker, la bluff, scoti si singurul om care mai putea da o pasa de Doamne Ajuta, Peralta si-l transformi intr-un Didi. Scapi ca prin urechile acului de contraatacurile unui adversar multumit cu 1-1 si caruia parca nu-i vine sa creada de norocul ce-i iese in fata si cand nimeni nu mai spera ghinionul isi mai rade de 2 ori de tine. Amandoi atacantii, ultimele tale sperante, rateaza singur cu portarul. Atacanti de clasa, vezi bine: singuri, in careu, fata in fata cu un portar care nu mai stie ce unghi sa acopere mai intai, trag sa rupa plasa cand foarte usor ar fi putut sa faca ceea ce trebuie sa faca un atacant: sa dea un amarat de gol, nu conteaza cum, nu conteaza pe unde, chiar si pe centrul portii!
Uite asa reusesti sa pierzi un meci cam cum isi pierde un prescolar cheile de la casa. Ce mai conteaza ca poti invoca ghinionul, ce mai conteaza ca daca meciul ar fi mers 90 de min asa cum a fost in primele 50 toata lumea ar fi fost incantata, fie si cu acel 1-0 de catifea! Cand toata lumea se pregatea sa te bata pe umar pentru ca in sfarsit ai reusit o formula de start buna acum cred ca toata lumea vrea sa te bata dupa ceafa fiindca probabil de-acolo de undeva au venit gandurile care au ruinat lucrul ce mergea de la sine.
Si uite asa in loc sa ai un tablou pe holul clubului ca omul care a readus pe primul loc echipa dupa 43 de etape de pauza s-ar putea sa nu mai prinzi etapa urmatoare fiindca deja ai dat prea multe dovezi de prostie in forma continuata si agravata.
Multumim, altul la rand!

Mare meci mare duminica impotriva unei obsesii a CFR-ului in campionat, Gloria Bistrita.
O pardalnica de programare proasta a activitatilor m-a rapit din fata televizorului, in modul live. Noroc ca exista tunnere TV, programari de inregistrare si firme de cablu pe care te poti baza (chiar daca numele loc incepe cu R, se termina cu S si la mijloc mai e doar o singura litera). Am oprit toate modalitatile de a afla rezultatul in prealabil si, rupt de realitate, am incercat sa-mi organizez propriul meu live nocturn. Si uite asa ca tot omul ajung duminica la miezul noptii acasa, de la nunta si tzusti!, direct la meciul inregistrat al CFR-ului, insa, trebuie sa recunoasteti, cat se poate de live, pentru mine…
Ora 12.30: deja ma uit de jumatate de ora la meci si daca n-ar fi fost vorba de CFR sigur atipeam pana acum. Nici asa nu-mi este prea bine. Invalmaseala aia de pase aiurea, jocul care nu genereaza macar o reluare TV chiar te indeamna la somn. Tribune golase, sunet de fond slab, comentator prost (cum altfel?!)… reteta perfecta pentru tratarea insomniei. Culio, Dubarbier, Deac si Peralta freaca de zor mingea, o duc dintr-o parte in alta a terenului, o ametesc, o intorc si nicicum nu dau de jucatorul NEIntegrat la CFR. Iarasi nemernicul de sistem 4-5-1 care iti omoara orice speranta de atac, daca nu ai un varf de superclasa (NEInventat inca in campionatul nostru actual), unul precum Victoras Iacob la Otelul, Fabbiani in scurta sa perioada de om serios la Cluj (vreo 4-5 saptamani, nu l-a tinut mai mult!), un jucator care sa ia doi adversari pe-o mana, inca 2 pe cealalta si sa alerge uite asa cu ei in carca prin tot careul. Altfel, asta e sistemul perfect de a-ti pune singur piedica. E bine ca antrenorul nostru e totusi perseverent in eroare, de vreme ce 75% din meciurile de pana acum le incepem astfel.
Ora 12.30 si inca vreo cateva minute: Ciudat, scoate pe Dubarbier si baga pe Traore. Hmmm, parca era accidentat Adebayorul. La vremuri disperate se cer decizii disperate…
Ora 12.30, inca vreo cateva minute si o tresarire: Muresan trece de doi adversari la mijloc, da o verticalizare prin care mai elimina 2, Traore se duce fata in fata cu un “Albutz de frica”, ala se culca, precum interveneau portarii prin anii 50-60, nici vorba sa ajunga la minge si … e gol. Bravo mai, naturalizati-l cat mai repede pe lungan, inainte sa plece la Roma si sa se faca italian! Si uite asa, cand joci cu 4 mijlocasi ofensivi si un inchizator, trebuie sa vina omul ce tocmai respinsese minge decisiv din careul tau ca sa dea singura pasa de luminare din prima repriza. Pe o chestie de genul asta, prima de victorie ar trebui luata de la mijlocasii ceilalti si data doar lui Muresan.
Aaa, luat cu oboseala uitasem: a fost hent la Alcantara, cateva minute mai devreme. Prostie din partea jucatorului si noroc pentru echipal; nu partinire de la fluierasi, doar neatentie si noroc pentru CFR. Si ca sa-i mai arunc ceva in carca brazilianului, sa ii bifam si baletul cu care incerca sa il blocheze pe Sanmartean la singura mare ocazie a Bistritei din prima repriza, sut din marginea careului, un pic pe langa.
Interesant si Edimar asta. A fost depasit cam usor in chiar startul partidei de Keita dar apoi se pare ca s-a incalzit repede. Nu face un joc stralucitor desi sunt frumoase pasele de pe-o parte pe alta a terenului catre Panin (Deac pe unde-i?!) insa nici nu greseste in defensiva. Tony, tine-ti locul pe banca de rezerve, cel putin pana revii la jucatorul de acum un an!
Se face pauza si … avantajul celui care a inregistrat: scapa usor de elefantul Ivanovici. Un click si 15 min de pauza se evapora.
Repriza a doua si CFR-ul chiar adoarme jocul si…pe mine. Nicio clipa parca nu imi mai fac probleme ca ar putea scapa jocul de sub control. Ici-colo cate-o zvacnire, un Muresan cu cate o pasa gresita (cine nu incearca nu greseste) dar si cu o caruta de interceptii si recuperari. O faza la care Nuno Claro intervine un pic cam dezordonat urmata imediat de-un corner ce lasa un balon la noi in careul mic. Alcantara si Cadu isi faceau cumva sireturile sau ce pazeau?! De data asta claro e Claro..si bine face!
Ora 1 si nu mai stiu cat. Nu ma uit la ceas cand Nastase il arunca in aer pe Muresan si imediat apare un galben. Ce naiba?!?! Gabi rareori se tavaleste pe teren, iti trebuie drujba sa-l retezi! Si vine reluare tv! O talpa pusa direct pe tibie, noroc ca piciorul nu e fixat in gazon. Genunchiul oscileaza un pic, piciorul parca se curbeaza o clipa dar Muresan se poate ridica. Nastase insa merita sa asculte povestea cu “Scufita Rosie” pentru intrarea in cauza. Inteleg ca e fundas insa asta nu e o scuza. Muresan se enerveaza. Parca da un pic mai tare la picioarele adversarilor, parca sapa mai apasat dupa mingi. Ia un galben, in timp ce, mai incolo, pentru 15 secunde Peralta, Edimar si ….inca unul dau drumul unei moristi de pase ca in vremurile bune. Pacat ca Edimar nu e dotat si cu un ochi la tampla, ca in loc sa traga aiurea din unghi sa paseze scurt si pe jos lui Peralta, in gura portii. CFR-ul joaca iarasi sistemul favorit, genial, contra “marilor echipe”, fricosul 4-5-1 cu 2 inchizatori. Nei NEIndispune cu o accidentare si apare Mara. Diferenta intre un antrenor care foloseste un jucator ca Mara si unul care nu o face este ca deosebirea dintre un antrenor bun si unul slab. Omul cu centrarile, omul cu jocul gandit, mai putin mingicar decat Culio dar un pic mai sahist in ceea ce face pe teren. Intercepteaza extraordinar in defensiva la o faza pe care doar din inaltul tribunei o vedeai si o anticipai cu ochiul (pe teren lucrurile se vad cu totul altfel). Mai trec cateva minute si in sfarsit centreaza Mara, in locul lui Deac. Mingea se loveste de un colt al lui Alcantara, sare catre Muresan, cel care o serveste ca pe tava tot lui Alcantara. Macar brazilianul are bunul simt sa-i multumeasca romanului pentru gest. 2-0 si e clar ca meciul e gata. Muresan contra Gloria 2-0!
Ora 1 si … mult somn. Hopa, Muresan ia al doilea galben?! Pentru ce? Ia sa vedem reluarile ca prea e vehement al nostru in proteste. Comentatorul tv iarasi are ochelarii de cal. Muresan a jucat mingea iar piciorul din spate daca l-a atins dupa aceea pe adversar nu a fost nici pe departe asa puternic si nici periculos sa justifice un galben. Se putea da cel mult o lovitura libera indirecta pentru un joc periculos. Insa fluierasul Mugurel trebuie sa aiba si el parte de un cadru de prim-plan, nu? Fain, Muresane! Tocmai te-ai ales cu week-end-ul viitor liber!
Ora 1 si cam gata. Deac ne arata de ce este jucator roman, dandu-si drumul la marginea careului, imediat ce simte o mana pe spate. Poate vroia Sanmartean sa-l intrebe cat e ceasul, nu sa-l faulteze, s-o fi gandit la asta? Oricum, gestul in cauza confirma cam la ce nivel mental e jucatorul, la cum cauta munca, efortul si priceperea si cum cerseste in contrapartida sansa. In Europa League se alegea si cu un galben, asta e sigur.
In fine, se termina si uite o victorie in deplasare. Nici nu stiam ca CFR poate castiga si in deplasare, ca poate sa fie victorioasa si atunci cand nu aude scandarea aia a peluzei si a tribunelor din Gruia: “CFR…..VICTORIE! CFR…..Victorie!”…si aplauze, desigur.
Uite asa s-a terminat o saptamana pentru noi dar si pentru CFR. O saptamana cu 2 victorii cu 2-0 in fata unor echipe de B. Una care e chiar in B, pe undeva pe dupa mijlocul clasamentului, o formatie ce doar face umbra pamanatului si o alta, cu vechi traditii cooperatiste care nu stiu prin ce minune “non-horobeana” si deloc “padureana” pare ca s-a pregatit bine de tot anul asta de divizia B. Cel putin din punctul de vedere al jocului e perfecta pentru a fi in primele 5-6 dintr-o serie de B. Pai are o sectiune de “cimitir al elefantilor” (Coroian, Sanmartean - mai putin si Nastase) pregatindu-se direct de pensionarea fortata acolo. A imprumutat si jucatori semi-iscusiti - de la FC Botosani, vedeti, tot divizia B! Cat despre ceilalti, iertata-mi fie lipsa de eleganta dar despre jaloane nu cred ca e cazul sa vorbim prea mult. Acum ar fi bine sa pastram si un pic de simt al realitatii fiindca PSV e tot de o Liga B, doar ca asta e la capitolul “Mari echipe ale Europei”.
Asadar, cine se incumeta la un pariu cu mine in privinta a cati atacanti NU vom folosi la Eindhoven?
Pana atunci “Bravo, ura si la aerogara!”.

PS: Datele,faptele si orele prezentate mai sus sunt pur orientative, sunt scrise sub puterea impresiei lasate de acest meci “live”. Nu ma apuc acum, chiar daca mi-a sarit somnul, ca la ora 3.30 noaptea sa reiau fiecare faza si sa vad daca asa a fost sau altfel. In principiu cred ca asa a fost dar, se prea poate sa fie si mici scapari, ici-colo.

Am batut ieri 500 de km (dus-intors) sa vad echipa nationala in meciul amical-oficial. Nu conta faptul ca nu mai avem sanse la calificare, nu conta ca jucam contra unui adversar de mana a doua europeana ci interesul era dat de noua echipa a lui Lucescu. Pe cea veche o vazusem ultima data la Cluj, contra Lituaniei. Am vrut sa fiu, eu, noi, cei 5 sibieni, prezenti la nasterea unei noi reprezentative, care sa reinventeze fotbalul romanesc, sa regareasca drumul spre succes (daca o calificare la un turneu final poate fi numita “succes”) si, mai ales, in care toate scandalurile sa se topeasca, in care antrenorul sa fie suveran. Am sperat macar…
Ma asteptam sa fie atatia spectatori. Era prea comod sa ai acces la meci, de aceea nici nu au venit multi. Ganditi-va doar la un lucru: daca Nationala ar fi jucat la Sibiu (daca am avea stadion aici), chiar si cu Feroe s-ar fi umplut arena pana la refuz. Provinciali, neobisnuiti cu spectacol, credeti? Mai ganditi-va… Acum pot face comparatia clara intre Ghencea si stadionul CFR-ului din Cluj. Ghencea are acea fierbere, e ca un vas in clocot insa pentru mine, ca spectator, atmosfera de imediat de langa fotbal e deplorabila. Gropi, balti, derapanaturi, depozite ad-hoc, buruieni in jurul stadionului, parcari care pe unde apuca, atmosfera de targ - nimic din ordinea ceruta pentru accesul multimii la un eveniment. Sa mai vorbesc si despre fala lojelor de pe Ghencea in detrimentul muritorilor de rand din tribune? N-are rost, e evident si, oricum, nu are loc aici. Comparatia cu Gruia vine de la sine…Probabil si asta e unul dintre motivele pentru care lumea nu cauta fotbalul…
Si acum scurt, despre fotbal. Da, cel care se joaca pe un gazon, nu pe un cascaval cum a fost aseara. Asta nu e insa o scuza. Am terminat intr-un egal ECHITABIL cu o formatie de fotbal primitiva. Privind doar asezarea in teren pot spune ca Lituania era cu mult superioara Austriei (drept este ca ne-au si aratat pe tabela faptul asta). O formatie austriaca pentru care apararea pe flancuri era o necunoscuta, o echipa de baieti mari si puternici dispusi sa manance totusi terenul, cu sau fara gazon. O formatie pentru care rigoarea tactica nu era un punct forte, dovada golul incasat la lovitura de cap a celui mai mic om de pe teren sau dezordinea completa in care se faceau respingerile. Sa nu uitam insa: ne comparam cu acest adversar, cu care am facut egal.

Cui sa cerem socoteala? Pe cine sa dam vina? Cu mici exceptii Razvan Lucescu a selectionat toti jucatorii apti si pretabili pentru Nationala. I-a scos din echipa pe cei pusi la zid la Paris, a introdus cei care au parut ca pot spune ceva (sau altceva - de pilda Roman, BRAVO!), a incercat sa multumeasca pe toata lumea… A reusit.. A reusit sa ne faca sa ne dam seama de un lucru: Nu avem valori! Nu poti sa ai succes fara valori, nu poti sa minti fotbalul la nesfarsit, sa nu dai nimic si sa astepti totul. Avem mingicari si alergatori. Ici-colo cate o rara avis, precum un Chivu ce-si anihileaza adversarul doar prin plasament si gandire si….iertata-mi fie duritatea: doar atat. Altii - nicaieri.
Haideti sa incerc sa va explic aceasta lipsa de valori. Credeati ca va merge ani in sir ca rezultatele de la nivelul echipelor de juniori sa nu apara si in fotbalul de seniori? Ani de-a randul am fost ciuca batailor la nivelul junioratului si apoi, ca prin minune, nationala mare avea solutii, gasea fotbalistii cu care acoperea necesarul de fotbal pe cap de locuitor al romanilor. Mai un mingicar, mai un mijlocas la inchidere, ceva tot venea din urma. Ati observat ca acum suntem plini de mijlocasi defensivi? Cum apar astia? Cei tehnici, nu rapizi, nu geniali, nu destul de puternici pentru a sta in aparare… Lor li se da rolul asta, acolo fac cariera. De fapt asta e parca formatul fotbalului romanesc: mijloc defensiv. Ofensiva nu ne prea priveste, intra mingea singura in poarta adversarilor. In urmatorii ani va urma o explozie de mijlocasi si aparatori de banda. Conform noilor regulamente din diviziile inferioare, formatiile au obligativitatea unui numar minim de juniori in primul lot. Unde sunt pusi copiii astia sa joace? Pe banda, acolo unde nu pot strica jocul si unde e rost de alergatura. Uitati-va si veti vedea ca asta e preponderenta. Vom avea asadar ceea ce semanam acum.
Asadar problema vine de la nivelul juniorilor si, cel mai important lucru, de ce apare tocmai acum: FIINDCA FOTBALUL S-A SCHIMBAT. E profesionist, nu mai merge doar ca pe maidan. Nu mai e loc de pase asezate, cum se mai faceau pe vremea lui Hagi (luati arhivele si veti vedea), nu mai e loc de fineturi. Acum accentul se pune pe forta, pe viteza in executii si pe pragmatism (procentul de goluri/ numarul de ocazii). Luati cele 3 capitole enuntate si incercati sa le gasiti in jocul Romaniei de ieri. Suntem exact in impasul juniorilor nostri: necopti la minte si cu fizic de matzi, spulberati de niste adversari ce arata precum niste bully boy pe langa ei. Ganditi-va ca toti au aceiasi varsta si ca de acolo provin fotbalistii.
Problema vine asadar din felul cum ne semanam valorile. Atata vreme cat nu vom lua in serios pregatirea fizica la nivelul copiilor, cat nu vom cladi brazi din puietii ce vin sa se inscrie la fotbal, cat nu ii vom chinui cu rigorile vietii de fotbalist, cat vom selectiona fara responsabilitatea viitorului atunci nici nu avem dreptul sa pretindem, sa asteptam ceva. Noi vom avea sperante firave pe cand sarbii, de pilda certitudini puternice. Ai nostri vor sta pe bancile de rezerva ale unor echipe europene in vreme ce alti flacai vor juca.
Atat si nimic mai mult…

Sunt sigur ca a doua zi dimineata cel mai bine se va cumpara DVD-ul meciului in Feroe. Apoi, la o bere si niste mici profesionistii feroezi vor urmari meciul spunandu-si “uite, trebuie sa jucam si noi cu francezii, la ei acasa, exact ca aia in galben”. Trebuie sa ne strangem pe ei, cate 3-4 pe unul singur, astfel incat daca un Henry trece de 2-3 al patrulea sa blocheze. Sa nu ne pierdem vremea cu pasele, cu constructia. Avem si noi vreo cativa Banel Nicolitzason, pe flancuri, le-o dam lor si-i trimitem ca “puiul santinela” in teritoriul inamic. Apoi, daca tot apuca sa ne conduca, fiindca prind gustul golului aruncam mingea la ei in careu, poate-poate confunda poarta… Iar daca reusim si noi un 1-1, tragand de timp pe final, caci rezultatul conteaza mai mult decat sansele de calificare, ne vom bucura teribil ca am pus bete in roate unora care poate nu vor ajunge la Mondiale…”…
Asadar, dragi romani, sunteti multumiti cu echipa reprezentativa a sportului national? Sunteti multumiti cu frica aratata, cu jocul tip Pandurii Tg. Jiu practicat azi? (no offence dl. Cartu!). Oare doar atata putem, sa interpretam o partitura de Albania, Estonia sau Azerbadjan in compania unei echipe puternice? Oare noi nu vrem sa fim cei mai buni in acest sport? Oare noi ne propunem doar sa fim egalii unora pe care ii sicanam in a juca fotbal? Oare noi meritam sa ajungem la Mondiale? Oare acolo, daca tintim performanta, nu ar trebui sa jucam NUMAI cu echipe de genul celei intalnite asta seara? Oare decat sa fim la turneul final iarasi o echipa smulsa din transeele primului razboi mondial nu stam mai bine acasa si nu ne mai simtim mici, umili, fricosi? Oare n-ar fi mai bine sa ridicam statui handbalistelor, pentru ca macar acolo, izolat, macar reprezentam ceva? Oare vor fi multe voci care vor glorifica evolutia nationalei in aceasta seara si daca da, OARE CHIAR NU LE ESTE RUSINE?