Ceausescu si poporul

La fiecare sfarsit de an, mass media din Romania rememoreaza evenimentele din decembrie 1989. Cu aceasta ocazie, oamenii isi aduc aminte de anii tineretii, iar cei care erau prea tineri incearca sa inteleaga ce s-a petrecut atunci cand ei erau prea mici sa priceapa ceva.

Nu as vrea sa discut despre acest subiect, acum si mai ales aici. Insa as vrea sa fac o mica paralela intre ceea ce se petrecea inainte si ceea ce se petrece acum si care au legatura cu sportul.

Se stie ca oamenii, pe vremea comunismului, au fost incercati de foame, de neincredere, de lipsa utilitatilor si multe alte greutati.Cu toate acestea, pe acea vreme s-au nascut si au crescut niste FENOMENE, care au devenit EMBLEMA ROMANIEI IN LUME si care si acum strainii identifica aceasta tara cu aceste nume: Nadia, Hagi,Nastase,Patzaichin etc.

Iubitorii de sport din zilele noastre seamana un pic cu Nicolae Ceausescu in perioada lui de glorie.

Desi Ceausescu stia care este situatia in tara: foamete, lipsa de utilitati, teama, de fiecare data cand facea vreo vizita undeva, securistii ii pregateau traseul, pentru ca “cel mai iubit fiu al tarii” sa se simta bine. Desi totul era cosmetizat, iar Ceausescu stia asta, el se mintea astfel ca in tara curge lapte si miere , din pacate incepuse chiar sa creada in aceste minciuni.

Asa si iubitorii sportului romanesc din zilele noastre. Desi stim ca in tara conditiile sunt din ce in ce mai proaste, iar salile de sport,bazinele, patinoarele si stadioanele sunt in proportie de 95%(si nu cred ca gresesc) mostenirea comunismului. Stim ca nu ne permitem sa pastram antrenori de valoare, sa premiem sportivi ce fac cinste tarii si sa crestem in cele mai bune conditii sportivi sau sa promovam sporturi cu care chiar facem performanta peste hotare.

In ciuda acestor neajunsuri avem unele performante. Calificari la olimpiade, cupe mondiale sau europene, castigari de medalii sau trofee, clasari pe locuri fruntase. Toate acestea reprezinta cosmetizarea mizeriei in care se pregatesc acesti adevarati EROI ai tarii. Ar trebui sa fim super incantati de ceea ce au reusit sportivii romani in asemenea conditii si sa ne gandim ca acestia au oferit tarii mult mai mult decat le-a oferit tara lor.

Cu toate acestea, iubitorul de sport romanesc, desi este constient de conditiile de pregatire si de felul in care statul incurajeaza un anumit sport si il rasplateste, devine din ce in ce mai pretentios si desfiinteaza sportivii in cazul unui esec. Asa cum si-au permis multi sa desfiinteze echipa de handbal feminin dupa eliminarea din Campionatul Mondial. Cu ce drept sa judeci niste fete care practica un sport, interesant pentru mass media numai in cazul unor competitii majore.Un sport de care mai marii statului se intereseaza numai cand pot iesi si ei in evidenta, desi nu au merit. Cu ce drept am cataloga aceasta eliminare un ESEC, atata timp cat nu avem decat o echipa competitiva in tara, iar investitorii fug ca de ciuma de acest sport? Sa le aplaudam pe fete pentru ce au facut si sa le multumim ca se tin acolo sus in ciuda dificultatilor prin care trec.

Acesta este numai un exemplu, ca sa nu mai zicem de alte sporturi sau de penibila suparare dupa Franta 1-1 Romania in fotbal.

Atata timp cat sportul nu mai este demult o prioritate pentru conducatorii statului(desi prin sport suntem foarte cunoscuti si apreciati in lume) sa ne bucuram de orice performanta, fie ea cat de mica si sa acceptam orice esec.

Revenind la Ceausescu. Acesta facea multe vizite in strainatate si vedea multe. De altfel avea ambitia de a iesi in evidenta cu ceva imens. Si i-a reusit cu Casa Poporului. Un edificiu imens, construit cu multa munca din partea cetatetilor romani,cu pierderi de vieti, dar fara sens.

Asa se intampla si in sportul romanesc. Romanii au avut ambitia de a munci si a iesi foarte sus in sport, sa obtina rezultate imense care sa ramana in istoria omenirii.

Si bineinteles ca le-a si reusit. Gimnastica feminina romaneasca, este ceva imens, imens pentru Romania prin performante si ceva cu ce se identifica aceasta tara oriunde in lume. Performante obtinute cu multa munca din partea antrenorilor Béla Károlyi,Márta Károlyi,Octavian Belu,Mariana Bitang, iar acum Nicolae Forminte, a generatiilor de gimnaste in frunte cu Nadia Comaneci, performante obtinute cu multa munca si pierderi de copilarii, dar cu ce folos???

Cu ce folos daca nu am reusit sa ii tinem in tara pe antrenori, sa ne creasca alte generatii de gimnaste de elita si sa tina aceasta tara mica in fruntea gimnasticii mondiale? Cu ce folos daca nu am promovat mai mult acest sport in tara, nu s-au deschis alte sali de gimnastica, iar performerii acestui sport sa fie renumerati cum se cuvine?

Pentru ce Ilie Nastase ne-a facut mandrii ca suntem romani, daca acum cand vrea sa isi deschida o academie de tenis, sa ii invete si pe altii tainele acestui sport, daca ii sunt puse atatea piedici? Si ne mai miram ca nu mai avem performante in acest sport, cand pe noi ne doare in cot si asteptam sa ne pice din cer sau tampita idee ca unul ca Nastase se naste odata la 100 de ani.

Haideti sa privim ceea ce avem, asa cum le avem. Sa nu ne mai mintim singuri, pentru a nu ne face iluzii si a nu ne ridica pretentii. Tot ce se obtine este bine asa cum e, indiferent cat de prost ar fi. Pentru ca mai prost decat dezinteresul statului catre sport, conditiile de antrenament si desfasurarea competitiilor, cresterea copiilor in sport, promovarea sportului NU EXISTA.