La 13 ani de la dispariţia sa, singurul antrenor român care a câştigat de două ori Cupa Campionilor Europeni rămâne de neegalat în peisajul fotbalului românesc
Johan Cruyff, Johan Neekens, Raymond Domenech şi Michel Platini sunt doar câţiva dintre jucătorii de legendă care au trecut prin mâna lui Ştefan „Pişti” Kovacs. Plecat dintre noi pe 11 mai 1995, cel mai de succes antrenor din istoria României rămâne încă un mister. Pentru a afla mai multe despre omul care i-a urmat faimosului Rinus Michels la cârma Ajaxului din anii `70, „ s-a apelat la Emeric Ienei, apropiat al lui nea Pişti şi, coincidenţă sau nu, cel de-al doilea antrenor român care a ridicat Cupa Campionilor deasupra capului.
“Ce să le spun lui Cruyff sau Neeskens să facă? Absolut nimic. Îi las să joace”. Aşa explica Ştefan Kovacs, la mulţi ani de la cele două Cupe ale Campionilor câştigate cu Ajax (1972 şi 1973), succesul avut cu echipa care a arătat lumii ce înseamnă fotbalul total. În 1971, românul a fost ales pentru a-i urma lui Rinus Michels la cârma Ajaxului. Însă echipa pe care Kovacs trebuia să o conducă nu era o simplă campioană. Era echipa care propovăduia un alt fel de fotbal. Fotbalul total, o filosofie care avea să schimbe definitiv faţa jocului. La primul său sezon la Amsterdam, Kovacs ajunge cu echipa sa până în finala Cupei Campionilor, unde întâlneşte o altă echipă de legendă. Interul lui Giacinto Facchetti şi Sandro Mazzola. Două goluri ale lui Cruyff i-au adus Ajaxului cea de-a doua cupă consecutivă şi a făcut ziarele să scrie despre „moartea fotbalului defensiv şi triumful fotbalului total”. Era victoria echipelor care subminau vechile reguli ale fotbalului. Un an mai târziu, Kovacs era din nou în finala Cupei Campionilor. De această dată, adversarul era Juventus, cu Fabio Capello, Dino Zoff şi Roberto Bettega în teren. Italienii au avut aceeaşi soartă ca Inter un an mai devreme, iar Ajax devenea a doua echipă din istorie care câştiga de trei ori consecutiv Cupa Campionilor, după Real Madrid. În 1973, Kovacs părăsea Amsterdamul, lăsând în urmă un palmares impresionant. Pe lângă cele două trofee europene, avea încă două titluri de campion al Olandei, o cupă, o Cupă Intercontinentală şi două Supercupe ale Europei. Emeric Ienei, apropiat al lui Kovacs, explică succesul acestuia: „În primul rând, era un fin intelectual. Îi plăcea să lase jucătorii să joace şi să-i lase să aibă o personalitate. De învăţat i-a învăţat un-doi-urile în faţa careului. Când a ajuns el acolo, olandezii jucau cu mingi lungi, ca britanicii. A reuşit să facă performanţă pentru că a avut cu cine. De Cruyff spunea că e jucătorul perfect: modest şi tăcut ca persoană, îi plăcea să vorbească mai mult în teren”.
A relansat fotbalul francez
De la Ajax, Kovacs pleacă în Franţa, unde a fost chemat pentru a prelua postul de director tehnic al federaţiei de fotbal. Reuşeşte să pună bazele unor reprezentative care ulterior au reuşit calificarea la Jocurile Olimpice din 1976 şi la Campionatul Mondial din 1978. Printre altele, e unul dintre artizanii înfiinţării centrului de la Clairefontaine, pe unde au trecut, printre alţii, jucători ca Thierry Henry. „A fost cel care a format grupul lui Platini, cel care a reuşit să câştige europeanul din 1984. I-a făcut pe francezi să înţeleagă că trebuie reformat tot fotbalul, de la juniori la naţională, pentru a avea performanţe”, suţine Ienei.
După naţională, la AS Monaco şi „Pana”
Din Franţa, Kovacs e chemat în ţară în 1976 şi numit în posturile de vicepreşedinte al FRF şi antrenor al naţionalei, cu care ratează calificarea la campionatele mondiale din 1978 şi 1982. După insuccesul de la naţională, a mai antrenat echipe precum AS Monaco sau Panathinaikos. Ştefan Kovacs a murit pe 11 mai 1995, la 75 de ani, fiind înmormântat la Cimitirul Catolic din Cluj.
A murit sărac, deşi a avut bani mulţi
Mai multe amănunte despre viaţa lui Pisti Kovacs s-au aflat de la Cornel Drăguşin, unul dintre prietenii antrenorului şi cel care lucrează acum la FRF. “Mă întristez mereu când îmi aduc aminte de Pisti… Fiindcă a câştigat foarte mulţi bani, a adus mult prestigiu României, dar a murit în sărăcie”, se confesează Drăguşin.
Acesta admite că fostul tehnician al lui Ajax suferea de o gravă maladie în ultimii ani de viaţă, însă nu a vrut să ne spună despre ce este vorba. Se pare, conform unor apropiaţi, că Pisti Kovacs avea un cancer pulmonar, fiindcă era un fumător înrăit.
Chirac a ţinut un moment de reculegere
Tot Drăguşin a mărturisit că fostul mare antrenor era bun prieten cu Jacques Chirac, ultimul preşedinte al Franţei. “Kovacs a pus în aplicare un plan general de infrastructură pe care s-a dezvoltat naţionala Franţei de mai târziu. Celebra bază de la Clarefontaine, de care se vorbeşte atât de mult acum, este opera lui. Aici, povestea este mai interesantă: Kovacs s-a inspirat de la noi, de la centrele pentru juniori care s-au construit în anii ’60, şi a făcut şi la el ceva asemănător. Problema e că noi am stagnat, iar francezii au performat”, spune, cu durere în glas, Drăguşin, care aminteşte o istorioară pe care puţini o ştiu: “Chirac, în 1995, când a aflat de decesul lui Kovacs, se afla într-o şedinţă de guvern, o consultare cu premierul din acea vreme, şi a oprit discuţiile. A spus să se păstreze un moment de reculegere, fiindcă Pisti Kovacs a fost întemeietorul fotbalului modern francez… Emoţionant! Ca de atâtea ori în istorie, străinii îi respectă mai mult pe români decât am făcut-o noi cu ai noştri”. Şi Ion Voinescu, fostul mare portar al CCA de pe timpuri, are cuvinte de laudă pentru Kovacs: “Avea un talent extraordinar de a-i înţelege pe jucători, un talent psihologic pe care puţini antrenori îl au astăzi.
A fost mereu în preajma Stelei, mai ales în anii de glorie din 1985-1989…
