Pornind de la o carte…

A fost nevoie de un cliseu…Basilashvili in rolul Satanei, intalnind un Matei care refuza drumul Maestrului catre Lumina.Acel Woland care replica unui Matei depasit de rolul sau: “Ce ai fi daca nu te-ar insoti umbra ta?”

Asa si cu Radoi, care a plecat fara sa stea mult pe ganduri. Unde , stim cu toti.

Pe langa valva si multimea de polemici iscate, raman cateva intrebari legate de suferinta unui mare club care cauta cu disperare regasirea propriei identitati, identitate care este imposibil de regasit prin slogane si negatie distructiva. Identitatea , factor primar in definitia elementara , este una dintre exponentele decisive care duc la conturarea unui fond de valori elementare si univoce , care delimiteaza abstractul de figurativ. Pierderea, chiar si temporara a acesteia, poate aduce cu sine o dualitate concurenta de euri , fiecare cu propriul adevar.

Dualitatea de adevaruri, se cunoaste ce a generat in decursul istoriei…

Plecarea lui Radoi, pe care unii o considera fireasca sau mai putin fireasca, pare sa fie un moment de reorientare - unul crucial -privind evolutiile viitoare ale echipei, echipa care va avea nevoie de minimum un reper, in lipsa unui mentor.Interesant va fi de urmarit in cat timp va reusi clubul sa realizeze ca are nevoie de un punct de jonctiune intre propriul adevar si cursul lumii.

Iar suporterii? Acum descopera versurile din “Nothing really ends!”

P.S. Incercati sa vi-l inchipuiti de Nero privind Roma arzand, oras pe care l-a adulat si urat si l-a urat si iar adulat. Dar Roma a ars…in mare parte!