Trebuia in septembrie sa implineasca 27 de ani, spera ca aceasta sarbatorire sa fie undeva in Suedia… toate acestea intrerupte de o arma ucigasa manuita de un rrom. Are prea putina importanta ca statul maghiar a fost amendat in repetate randuri pentru discriminare, acesta insemnand incercarea de readucere a rromilor la acel prag minim de normalitate care permite rezolvarea oricarui diferendum verbal, fara arme. Fapt este ca ca incinta discotecii Coronita din Veszprem, Cozma in urma unui duel verbal cu o ceata de rromi, a fost injunghiat mortal , ceilalti doi coechipieri cu care sarbatorea , fiind in acest moment in stare grava. Unul injunghiat in rinichi, celalalt cu ambele brate sfartecate de cutite. In urma audierii martorilor, politia maghiara declara ca atacatorii apartineau unei grupari interlope budapestane, implicata in diverse acte criminale nu doar pe teritoriul Ungariei ci si pe al statelor invecinate acesteia. Daca cineva va spune ca aceasta crima este un caz izolat se inseala amarnic… De-a lungul anilor am fost confruntati cu asemenea evenimente, care sunt rezultatul epuizarii argumentelor verbale…

Din spusele coechipierilor, Marian Cozma era exponentul omului bun, sufletist, cu un ascutit simt al echitatii. Se pare ca toate acestea costa…

Ar fi nedrept sa apelez la acel proverb italian de odinioara : Francezii nu sunt hoti ci B(u)onaparte, dar nu pot sa nu ma gandesc la bufonul de Sarkozy, care ministru de interne fiind propunea spalarea magrebienilor cu furtunele pompierilor. Ar fi fost un inceput bun, poate cutitele ar fi ruginit in vreme…

Absurditatea faptului in sine ne va conduce pe toti intr-un alai imaginar, in urma lui Marian, il vom ingropa, vom pleca si cand vom ajunge in poarte cimitirului vom intoarce capul, poate , poate vom vedea pe cineva venind in urma noastra…

Nu pot sa nu ma gandesc la acesta varsta de 26 de ani! Un an mai putin decat Hendrix, Joplin sau Morrison!

Bon voyage Mariane!

Articolele aparute in presa sportiva care acuzau declaratiile lui Laszlo Boloni m-au inveselit copios nu neaparat din cauza puerilitatii acestora ci a unor serioase lacune privind intelegerea convietuirii intr-un mediu multicultural. Probabil gazetarii in cauza au absentat ( motivat desigur ) de la anumite cursuri sau pur si simplu cartile serioase de istorie din biblioteca aveau cotele trecute la fondul secret. Oricum nu mai conteaza.

Desigur, pentru cei mai multi, Romania inseamna un stat national omogen, bruma de minoritati care exista fiind asimilata sau - cei mai norocosi - si-au donat averea sistemului totalitar si au emigrat. Asa o fi, numai ca sunt citiva indivizi incomozi care declara in gura mare ca ei nu sunt romani decat cu….cetatenia! Mare jignire, mai ales daca Drepturile Omului sunt citite cu atentie sporita. Ca unii abuzeaza de aceste drepturi, ba chiar traiesc in spiritul lor starneste controverse pe care nici macar Trahanache nu le-ar putea solutiona.

Boloni a declarat sec ca e ungur. Pai oare ce ziceau Memorandistii la Curtea Imperiala despre existenta unei natiuni? Sau afirmatia avea caracter univoc?

Oricum , avand in vedere ca istoria Transilvaniei e o mare necunoscuta, toti preferand basmele lui Iorga si injurandu-l pe Djuvara, nu a fost mare mirarea ca “Loti” este pus in fata curtii cu juri. Jurii sunt cunoscuti, sunt aceeasi persoane care , Boloni selectioner fiind, il aratau cu degetul si se intrebau ( in fata natiunii - bineinteles) ,oare va juca corect cu Ungaria? Banuiesc ca Laci a luat totul ca pe un compliment…

Nu a mai contat faptul ca a imbracat de nenumarate ori tricoul Stelei sau a Nationalei, nici maniera in care a facut-o, ceea ce deranja era faptul ca omul isi declara identitatea.

Da, dar deranjeaza maniera in care facut-o vor declara corifeii nationalisti. Pentru a elucida acest mister am apelat la prieteni filologi de la Universitatea din Gent, sa-mi ofere o traducere obiectuala a afirmatiilor facute de Boloni. Mare surpriza. Omul nu a facut altceva decat sa respunda cum a crezut el de cuviinta unor intrebari puse de reporterii flamanzi si valoni, intrebari care nu pot fi considerate jignitoare decat in momentul rastalmacirii lor care duce sau catre incompetenta ( intelectuala) sau rea credinta. Surprizele nu ar inceta sa apara daca acei jurnalisti ar lectura mai atent biografia lui Boloni care nu incepe din momentul Steaua, ma refer la cadrul familiar in care a crescut, mediul din care provine, caci deh, ce mai conteaza.

Ca a refuzat de nenumarate ori Federatia Ungara de Fotbal care oferea un salariu fabulos nu insemna nimic pe langa Rapidul lui Copos sau acea Nationala dusa de rapa de Hagi. Ca toti tricolorii ( inclusiv Niculae ) in superba lor verticalitate i-au intors spatele asteptandu-l pe Hagi, probabil a lasat urma de neuitat in amintirile lui Boloni. Personal , traiesc un singur regret, ca Paszkanyi e inca prea verde sa se gandeasca la Nea Imi si la Boloni ca viitoare optiune la conducerea clubului. Asa , ca intre Unguri!

N.A. Traducerile din franceza si flamanda au fost facute de de un lector ungur de cetatenie romana , membru al Catedrei de flamanda de la Universitatea din Gent. Sora mea

Intamplator, aflandu-ma pe strada, m-am incrucisat cu galeria celor de la “U” care prin nu stiu ce manifestatie vroiau sprijinul municipalitatii pentru “salvarea” clubului clujean.

Vazand cele cateva sute de manifestanti care printre injuraturi si sudalmi dese te mai si fulgerau cu privirea - fereste calea! - eram incercat de sentimente confuze , daca nu cumva am ratacit orasul natal. Privelistea in sine, acea defilare a cartierelor reunite - Manastur si Marasti - nu facea altceva decat sa confirme cristalizarea celor doua tendinte din Clujul postdecembrist. Incet , incet , emblema de oras cultural al Clujului devenea o amintire spre dezolarea acelora care percepeau alunecare inceata dar sigura catre imaginea de oras romanesc tipic provincial. Cu multi ani in urma ( mai traia Kovacs ), iar e “U” era undeva la mijlocul clasamentului “A” , oamenii de cultura din Cluj facusera o moda ca dupa meci sa bea niste beri la “Ancora”, langa podul Garibaldi, insa timp , incet, incet, au facut loc unei alte categorii de suporteri. Celei pe care am vazut-o pe strada…

Mame ferindu-si copii, oameni apropiindu-se cu precautie de ziduri cu obrazul schimonosit de vulgaritatile pe care erau siliti sa le asculte. Apoi l-a stiri am aflat si revendicarile, care, iti starneau rasul : Sprijin din partea autoritatilor pentru salvarea clubului, care de altfel este detinut de “Oncos”! Sa te crucesti!

Si asa mi-am adus aminte de o observatie poate prea acida dar in totalitate intemeiata a lui Mihai Domsa , unul din liderii galeriei CFR-lui, care spunea ca maniera de tratare a fenomenului sportiv tine de o umbra de educatie sanatoasa in spiritul urbei in care traiesti. Acea educatie pe care o intilnesti ori de cate ori intri in stadionul din Gruia. Cristalizarea celor doi poli din fotbalul autohton este de fapt un fenomen general , marea masa a suporterilor fiecarui club fiind o oglinda fidela a clubului in sine. E adevarat, nu prea poti sa pretinzi majoritatii celor care locuiesc in Cluj sa gandeasca in spiritul orasului, ei nefiind decat niste “emigranti” rataciti de vremuri, care au ad(o)aptat suflul orasului ..pe alocuri sau deloc. Mai raman cei putini, care daca au vrut sa vada fotbal au urcat pe deal…in Gruia. Unii cu familia si cu copiii, fetele fara teama…

Si asa a inceput primavara fotbalului clujean!