Parca niciodata nu a fost atat de mare tacerea in Gruia. Desi diluviul este aproape, singura atitudine este cea a publicului, care a amendat prestatia slaba a echipei. Conducerea insa, s-a retras saseste, dupa ziduri temeinic construite, nu declaratii, nu atitudine, nu luari de pozitie, asa, macar pentru suporterii macinati de o mare suferinta. Surprinzatoare mi se pare tacerea presedintelui Muresan, atat de volubil si guraliv altadata. Oare a ajuns sa inteleaga ceva din faptul ca a lansa o nava la apa implica si un echipaj care sa tina prora`n vant toata calatoria? Sau spera ca mai jos nu se poate ajunge?

Situatiile sensibile din interior - schimbarea antrenorilor, atitudinea jucatorilor fata de antrenor, implicit club - pe fisa carui post figureaza oare? Meritele castigate nu inseamna neaparat drepturi pe viata dobandite! Afirm asta din pozitia in care spun ca Dr. Muresan si-a legat numele pentru intotdeauna de istoria clubului feroviar, meritele sale fiind incontestabile. Insa la un moment dat pana si locomotivele Pacific au sfarsit intr-un muzeu.

Cand intransigenta jucatorilor atinge paroxismul, vestiarul si camera de cantonament devenind bar sau fumoar, cand dublajul si sacrificiul sunt rezervate pentru CL, campionatul intern nefiind demn pentru asta, oare ce poti sa mai crezi ca suporter? Educatia si bunul simt al lui Uhrin au impiedicat iesirea la suprafata a multor adevaruri jenante, adevaruri de care nici patronul dar nici presedintele nu sunt straini. Nu stiu de ce , dar aceasta poveste imi aduce aminte de Hoffman, cu povestile lui fantastice care nici nu mai conteaza cum se sfarsesc-hotul din poveste fiind de altfel un graff in travesti- frumusetea lor rezidand din atmosfera de spectacol creata.

In momentul in care libretto-ul pentru spectacol este gata, in Gruia se asterne linistea.

Meciul de aseara nu mai este decat o amintire consemnata de cateva date statistice privind pozitia in clasament sau pentru cei prapastiosi , marimea primei promise. Linistea ciudata , fara declaratiile ca din amvon ale presedintelui Döbrögi – replica la intepaturile presedintelui Gulita, ma fac sa cred ca echipa din Gruia se adinceste din ce in ce mai mult in criza autogenerata. Invocarea cauzelor care au dus la conturarea acestui joc lipsit de orizonturi al echipei din Gruia, este un sir de maruntisuri neesentiale aruncate unei prese total aservite echipelor din capitala. Pentru mine, jocul vazut in Ghencea nu este decat o consecinta fireasca a lipsurilor si fisurilor din planul de afaceri gandit de Pászkányi , un patron care impreuna cu Marius Nicoara raman, in viziunea mea, printre cele mai importante personaje din istoria urbei din `90 incoace. Potrivit declaratiei lui Pászkányi, functionalitatea unui club ( si el vorbea de o functionalitate in care profitul este primordial) ar consta cu coerenta in timp a investitiilor facute plus factorul uman care decide pe plan managerial. Pászkányi l-a ales pe Muresan nu pentru competenta manageriala ci pentru a usura drumul echipei in hatisul unui fotbal autohton care are nevoie de stalkeri bine instruiti. Pasii facuti de justitie, care, incet incet, conduc catre o miscare sportiva ce tinde sa devina una normala pe plan autohton, demonstreaza faptul ca este timpul unei alte categorii de alegeri pe care patronul clujean va fi nevoit sa le faca: reconsiderarea obiectivelor si raportarea lor la factorul uman pe care il are la dispozitie. Individ transant si pragmatic, Pászkányi – indraznesc sa sper- nu va persista prea mult in greselile facute - schimbarea antrenorilor, deficit de autoritate a antrenorului in vestiar , arogarea presedintelui atributii care il depasesc – mutand locomotiva pe o linie pragmatica care de altfel defineste patronul clujean. Eu sper…

Echipa din Gruia a jucat parca ar fi sarbatorit plecarea lui Uhrin, si nu oricum - intr-un meci “amical” impotriva celor de la Gloria. Elevii lui Sabau insa, nu numai ca au luat meciul in serios ci au jucat cu incrancenare rar vazuta la echipa bistriteana, deschizand scorul printr-o executie de mare virtuozitate cu largul concurs dat de Sousa care a uitat de marcaj si a vrut neaparat sa-i spuna ceva lui Muresan. Conceicao simte ca De Sousa poate repeta performanta din minutul 23 si -l schimba cu Peralta, prilej de rocade stilistice in defensiva CFR. Pereira reuseste sa aduca egalarea prin aceea centrare vicleana, Tatarusan nefacand altceva decat sa potriveasca mai bine balonul in plasa. Jocul feroviarilor sufera, relatiile de joc pareau sa fie o improvizatie grabnica, amintind parca de Trombetta. Pauza este sfetnic bun, mai ales daca primesti vizite inopinate. Al doilea mitan aduce un joc ofensiv al echipei CFR, fapt concretizat prin golul lui Peralta, dupa o combinatie cu Pereira. Conceicao vede bine ca Dubardier nu se simte in apele lui si-l schimba cu un Deac care demonstreaza de la primele contacte cu mingea ca n`are meciuri in picioare. CFR devine din ce in ce mai insistenta in atac, ratarile fiind incredibile. Gloria neavand ce pierde, urca in atac avand tot protocolul asigurat de cuplul Muresan-Alcantara. Dar iata ca vine minutul 70 , bistritenii si presa revendicand un penalty vazut doar de ei, Deac preluand pe piept o minge intr-un duel cu Diogo. Noroc cu arbitrul Kovacs care avea un plasament bun si a putut sa judece corect faza. Jocul fara griji al echipei CFR continua cu alternante intre gafe in aparare si ratari incredibile nerecomandate cardiacilor. Kone si Deac pun cireasa pe tort, primul ratand un penalty cu o nonsalanta marca Anelka, ultimul nereusind sa focalizeze poarta nici macar dupa ce l-a driblat pe Tatarusanu. Ultimele minute aduc insa o surpriza uriasa. Tony solicita ingrijiri medicale, unul din jucatorii CFR-ului trmitand mingea in afara terenului. La repunerea in joc a balonului, bistritenii insa in ciudata bunului simt si al sportivitatii, opteaza pentru un nou atac, soldat cu egalitatea pe tabela de marcaj.

Desi , dupa meci multi au contestat tactica lui Conceicao, pentru un antrenor proaspat numit s-a descurcat chiar bine, incercand sa repare optiunea utilizarii celor doi inchizatori, lipsa de forma a lui Dubardier. Este destul de greu sa faci ordine intr-o linie de fund unde dirijorul de drept a fost Cadu.

Personal, am fost un sustinator fervent a lui Uhrin in perioada in care antrena la Timisoara. Acolo a construit o echipa mare, dar la Cluj din pacate, n-a reusit nimic in pofida valorii lotului. Pornind de la acest considerent, am rasuflat usurat la demiterea acestuia, echipa feroviara avand nevoie de alt gen de antrenor si poate…alt gen de presedinte. Consider meciul cu Bistrita o incercare de revenire a jocului practicat de CFR pe vechile fagase, chiar daca scorul diminueaza serios sansele la titlu. Rezultatul final il consider pretul revenirii la un joc spectaculos in care ocaziile se razbuna!

In urma infrangerii cu Austria, opinia generala este ca Piturca ar trebui sa demisioneze. Nu sunt de acord cu aceasta. Nu inainte de a demisiona M. Sandu cu stafful FRF cu tot. Marea majoritate vede in Piturca raul general care a alterat jocul Nationalei, fara sa-si aduca aminte ca selectionerul a fost demis odinioara ,fara cea mai mica urma de explicatie. Consecinta fireasca, un contract cu multe clauze penale la rezilierea unilaterala.

Suma de reziliere nu mi se pare una importanta, fiind vorba de prima reprezentativa, dar mai interesanta este pozitia FRF , care asteapta o anume despartire ( a cata?) amiabila, invocand motive patriotice puerile. Nefiind de nationalitate romana nu prea am reusit sa inteleg esenta patriotismului romanesc decat …in parte. A. Buzarin spunea ceva inteligibil pentru mine in ” Un antrenor gen Carol I”, in care iubirea de neam se concretizeaza prin educarea lui. Piturca a fost optiunea FRF. Cu toate consecintele posibile. Chiar si impresariale. Nimeni nu a vrut sa stie de un management functional in timp, desi M. Sandu nu uita sa sublinieze ca fotbalul mondial a devenit o afacere. Pai daca e afacere, are nevoie de un plan de afaceri, functionalitatea acesteia fiind responsabilitatea exclusiva a lui Sandu. Acel Sandu care , ca un veritabil Nas, tace! Altii trebuie sa duca la capat tarasenia. In schimb zvonurile despre venirea altui selectioner nu prididesc sa soseasca. Sunt vehiculate de presa centrala nume imposibile in conjunctura creata, spre exemplu Hagi sau Boloni. Nu mi-l pot inchipui pe Hagi la carma Nationalei din doua motive: nu are experienta si nu e Slaven Bilic daramite …Antici. Pentru a ajunge un mare antrenor nu ajunge talentul de a fi un jucator genial. Diametral opus cu mici exceptii. In schimb Boloni, bun antrenor, bun manager, nu cred ca ar accepta aceasta postura decat in conditii contractuale inacceptabile pentru FRF.

Si atunci repet, de ce sa-l demita Sandu pe Piturca? De ce sa plateasca doar Piturca in fata marii maniii nationale?Sa-si faca Nasul “mana” pentru urmatoarea demisie? Un antrenor strain, asa cum se vehiculeaza pe colturi, ar pleca mai repede ca cei doi , in conditiile in care cei doi “bulgaroi cu ceafa groasa” controleaza cotele jucatorilor cu concursul FRF. Nefiind in tara, am rasfoit presa olandeza si belgiana, curios fiind de ecourile meciului cu Austria. Surpriza! Boloni spune despre Piturca ca e “un antrenor competent, prestatia Nationalei fiind previzibila , lipsind un proiect managerial consecvent”. Mai departe. Aimee Jacquet spunea intr-o analiza privind meciurile de calificare pentru CM, ca Romania reprezinta un caz general al prabusirii fotbalului est-european, consecinta managmentului federal defectuos.

Intr-una dintre rarele interviuri acordate de Cristian Topescu pentru France Football , in care vorbea de fotbalul autohton, (oare de ce nimeni nu scrie nimic despre Cristian Topescu? ) domnia sa avea o previziune sumbra expusa cu acea rara finete caracteristica: ” Ce semanam , asta culegem! “

Unora le place Piturca! Perfect! Este in rezonanta cu spiritul majoritatii, deci democratic. Pana si esecurile rasunatoare se bucura de profundul acord al unei generoase paturi din demosul autohton. Argumentatiile defaimatorilor lui Piturca se dilueaza intr-un terci , refuzat pana si de Stoichkov, in bolboroselile tuciului federal.

In Austria, in schimb, veselie mare. Lupescu incerca pase de mare effect cu ai mai tineri. Ca o masura de prevedere impotriva hipertensiunii. Totul decurge normal, asa cum a fost stabilit. Mai ramane presa si…condeierii, care mai au anume nelinisti. Presa, recalcitranta, are anume aduceri aminte, cam duplicitare. Condeierii, demult condottieri…altfel crahul devine total.

Deci sa nu-l deranjam pe Selectioner! Nici macar cu o aluzie… despre jocurile sortii!