Exista afirmatii, si nu putine, prin care se afirma ca CFR este un club minoritar, chiar si in propriul oras. Nimic mai adevarat, insa depinde cum privesti lucrurile. Venirea lui Paszkanyi la conducerea clubului a adus un suflu ideatic, total aspecific lumii fotbalistice din Romania, fapt care nu a ramas fara ecou, atragand invidia si odata cu rezultatele deosebite, ura “conationalilor” damboviteni. Pozitia dusmanoasa a acestora, incepand de la presa pana la suporterii diverselor cluburi , a intarit convingerea ca totusi clubul CFR e altceva, acel altceva, care “nu e de-al nostru” , greu de digerat nu neaparat prin prisma fotbalistica cat din pricina unor serioase lacune culturale vizand refuzul pentru tot ce nu e traditional cu iz fanariot.

Gurile rele declara ca din amvon ca gruparea din Gruia este minoritara pana si in propriul oras. Pai e normal sa fie minoritara intr-un oras in care Funar a domnit 12 ani, bravul electorat clujean desfatandu-se la umbra tricolorului cu gustul mamaligii. Paszkanyi, insa, si-a luat in serios rolul de venetic, creand in cativa ani ce n-au creat altii in 20, indulgenta afirmatiei constand in faptul ca n-am luat in calcul stadionul. Cei care se chiorasc la meciuri din darapanaturi ridicate la rang de stadioane, inteleg diferenta. Pana si Decebal Radulescu a inteles-o, afirmand ca: “Nu meritau hunii astia stadionul asta!” Si toata presa sportiva damboviteana ii da dreptate, in vajnica lupta impotriva “alfabetizarii”fotbalistice. Pentru Guru Ioanitoaia fiecare infrangere a CFR-ului insemna extazul garantat, in schimb fiecare succes fiind tratat cu o moderatie si retinere cu iz de branza. Explicatia ar putea veni de la acel combinator al cronicilor sportive , Geambasu pe nume , care ingrijorat de prea multa culoare locala, tragea clopotele de spaima unui nou Kosovo. Atitudinea pare de inteles, tipii exersand condeiul pe demnii urmasi picati din “Groapa” lui Barbu, tipul subtire de la Cluj avand o origine curat nesanatoasa pentru gusturile dansilor. Kaminer, in putinele declaratii cu privire la fotbal, spunea ca orice conducator de club imprima in timp personalitatea sa asupra clubului chiar si asupra suporterilor. Cam asa s-a intamplat si in fotbalulul autohton, fiecare club avand patronii si suporterii pe care ii merita, simbolurile fiind maturate de socluri, cei mai slabi schimbandu-si pielea cameleonic intru salvarea scaunului.
Paszkanyi , in schimb, suprema insulta, face altceva: isi ia in staff oameni cu carte, unul din acestia vorbind mai multe limbi straine decat gsp-ul la un loc, nu prea lasa drept de replica la alifiile dambovitene. Insa ceea ce a ramas de demonstrat este consecventa lui Arpi, iar acesta este un svabo-hungarian care din studentie a inteles ca fara consecventa si incapatinare nu este posibil nimic, chiar daca dispui de sute de milioane castigate de-a lungul a 4 generatii.
Aici Paszkanyi iar e minoritar. E cam nasol sa poti dovedi provenienta averii, dobadita in USA si Canada in vreme ce anume samsari, oieri,butelieri ba si doni Juani din mistrie tremura ca varga si asteapta perioada de prescriere.
In asemenea conditii nu poti sa nu te simti bine ca esti bozgor si minoritar! Cand esti injurat trebuie sa te uiti atent la faptas. S-ar putea sa-ti faca un serviciu!

Ola, Cantona! tipa papagalul englezoacei cand Ferran pregatea filmul de retragere: al sau si al regelui de pe batrinul Trafford. Marii exilati, Cantona et Ginola - boemii refuzati - nevoiti sa caute un nou Bateau Lavoir, au poposit in porturi straine in drumul lor spre tarmuri mai calde. Neam de etern razvratit, Fergusson ii intinde o mana rebelului , deschizand o noua era in istoria clubului. Spiritul de fronda si iesirile violente n-au reusit sa-l decumpaneasca nici o clipa pe scotian, care cunostea spiritul coleric al francezului, gata sa raspunda oricarei ofense. Old Alex fin cunoscator a lui Kubrick, a mizat pe agresivitate , n-a sufocat-o, francezul rasplatindu-i increderea cum a putut mai bine: goluri greu de imaginat prin spectaculozitate dar si scene aterizate parca dintr-un meci al concitadinului Valera. Publicul englez l-a adoptat imediat, cu acea generozitate specifica insularilor pentru baietii rai dar geniali. Nici un strain din istoria clubului United n-a fost atat de aclamat ca acest descendent a lui Verneuil! La un moment dat David Alistair (BBC) intr-un interviu cu Giggs, Ferdinand si Scholl, discutau despre un dream team United. Ronaldo nu era pe lista lor, Cantona insa da! A fost considerat unul dintre putinii indispensabili, sir Alex convingandu-l sa revina pe gazon, acesta contribuind la o reusita istorica a clubului. Frate bun cu Caravaggio prin “manierism” comportamental, mai ales la provocarile care lezeaza demnitatea, Cantona a adoptat solutii de corectie corporala care costa scump in fotbal. Zidane avea sa-si aminteasca mai tarziu de asta!

Constient de provocari, avea sa afirme intr-un moment critic pentru cariera sa fotbalistica: „Când pescăruşii îl urmăresc pe năvodar, este pentru că îşi închipuie că vor fi aruncate sardine în mare.” Asta nu mai tinea de fotbal, era un puzzle al carui raspuns l-a dat Loach, intr-o pelicula in care visele copilariei prind contur, dualitatea jucator-actor fiind deja asumata. Filmul in care joaca Cantona nu este o intamplare la Cannes, fotbalul e al doilea subiect de conversaţie la Cannes, după cinema, regizori precum Wong Kar-wai, Ari Folman sau Ken Loach fiind adevăraţi fanatici. Alegerea lui Cantona nu a fost intamplatoare, marele critic al democratiei vestice, Loach , avand nevoie de un personaj aflat intr-o continua stare conflictuala cu universul care traieste. Avea nevoie de o exceptie, un personaj care iesea din tiparul anost al occidentalului somnambul, anesteziat de reguli din ce in ce mai restrictive. Rezultatul a fost intalnirea cu Cantona, o legenda care a renuntat la fotbal , preferand o alta nuantare a jocului , acela din visurile copilariei.

P.S. Pentru cei care nu l-au vazut , filmul poate fi descarcat prin fisierele de mai jos.

http://rapidshare.com/files/92032188/Cantona_le_Roi.part1.rar
http://rapidshare.com/files/92035404/Cantona_le_Roi.part2.rar
http://rapidshare.com/files/92038535/Cantona_le_Roi.part3.rar
http://rapidshare.com/files/92041498/Cantona_le_Roi.part4.rar
http://rapidshare.com/files/92045416/Cantona_le_Roi.part5.rar
http://rapidshare.com/files/92052202/Cantona_le_Roi.part6.rar
http://rapidshare.com/files/92054748/Cantona_le_Roi.part7.rar

“Multinationalele prin negarea traditiei , redefinesc sentimentul national.” - Alvin Toffler

Sfarsit de meci. Imbracat cu o eleganta subtila, Razvan Lucescu paraseste stadionul in aplauzele clujenilor. Meciul a fost pregatit cu meticulozitate, miza egalului impunand un meci de uzura in decursul primei reprize. Jocul clujenilor din primul mitan a suferit la capitolul constructie, Mara fiind prea putin prezent in joc, jocul fiind impins catre poarta adversa pe benzi prin urcarile lui Tony si Pereira. Desi a facut risipa de energie, jucandu-se cu fundasii brasoveni, m-a frapat individualismul lui Dubardier, care a risipit cateva ocazii bune de a da pase decisive, preferand executii individuale. Marele castig al echipei din Gruia, in opinia mea, ramane Pereira, care pe langa faptul ca a jucat impecabil faza defensiva , urcarile lui in atac destabilizau apararea brasoveana, creandu-se spatii de manevra pentru Kone si Dubardier.Fragilitatea centrului defensivei se mentine, lipsa coordonatorului Cadu ducand la neintelegeri dese intre Muresan si Galiassi. Linia mediana a CFR-ului ,cam stearsa in prima repriza, il sileste pe Conceicao sa faca o schimbare strategica la inceputul reprizei secunde, care se dovedeste a fi castigatoare: Iese Galiassi , intra Ruiz. Jocul primeste consistenta, poarta brasovenilor fiind salvata de paradele lui Coman, care apara miraculos suturile lui Kone si Dubardier. Repriza a doua aduce in primplan un alt Mara, care isi aduce aminte ca e un fel de Colbert, macinand putin cate putin mijlocul brasovean prin combinatiile pe banda cu fundasii laterali clujeni. Golurile au fost consecinta faptului ca baietii din Gruia au vazut mult mai bine jocul, insistand asupra unor mingi de angajamet aerian, capitol la care brasovenii au fost total deficitari. Primul gol a venit dintr-o diagonala a lui Mara, Kone ataca coltul scurt scotand din joc 2 aparatori, Ruiz avand suficient timp sa-i recentreze lui Peralta, care il executa pe Coman printr-o lovitura de cap de mare efect. CFR nu inchide jocul dupa marcarea golului, fundasii impingand constant jocul catre careul brasovenilor. Cel de al doilea gol vine dintr-o recuperare a lui Kone, Mara este angajat pe banda dreapta, centrarea perfecta a acestuia punandu-l pe Ruiz in situatia de a indeplini o simpla formalitate in fata unui Coman pe fata caruia se citea dezamagirea. Brasovul a venit cu o lectie bine invatata, Kone si Dubardier avand parte de un tratament special, fiind indeaproape supravegheati de cate doi brasoveni gata de dublaj. Vazand jocul Brasovului, nu am putut sa nu-mi aduc aminte ( cu “micile” diferente de rigoare) de meciul Kiev- Shahtior din semifinalele Cupei UEFA, tactica de joc si asezarea din teren fiind aproape identice. Afirmatia nu stirbeste cu nimic din meritele lui Razvan Lucescu, dimpotriva, confirma faptul ca este un elev silitor si ambitios care vrea sa ajunga departe.
Conceicao in schimb arata ca are bun simt ca antrenor; cand ai un asemenea lot trebuie sa stii doar cum sa ii asezi in teren iar portughezul pare sa stie asta! Mai mult, a consolidat multinationala, spargand gasca de bisericute, prin demonstratia de la Urziceni, unde a pornit fara Duba, Kone si Muresan, reusind un joc foarte bun in fata unei echipe care n-a jucat nimic altceva decat sa puna o centrare pe capul nefericitului Galiassi. Antrenorul lusitan, demn urmas al lui Salazar, stia ca cel mai eficient argument este un pistol incarcat, cu conditia …sa-l ai. Se pare ca presedintele Muresan i l-a oferit, lusitanul facand uz de el fara mare tevatura, rezultatele neintarziind sa apara.
Mai ramane publicul, acel minunat si fidel suporter, care a incurajat si impins echipa spre victorie.
Un public ale carui ovatii entuziaste au smuls un rictus de ura si dispret lui Decebal Radulescu, prezent la masa presei. A fost fericit doar o repriza. Prima.
Acum, catre primele ore ale diminetii, rasfoiesc presa sportiva, insa CFR nu apare nicaieri decat sporadic. Apar in schimb cu litere cat potcoava marele derby de vineri, cu zecile de faze spectaculoase, declaratii dospite in cotete cu regretul miasmelor de porc, numai bune pentru a creste tirajul unei anume publicatii. Faptul oricum nu intereseaza o multinationala care n-are nimic in comun cu o presa ostila si invidioasa, pentru care echipa din Gruia este un accident nefericit. Din considerente etnice!

Pentru a confirma faptul ca victoria asupra Timisoarei nu a fost o intamplare, azi Conceicao trebuie sa invinga. Si nu oriunde ci la Urziceni.Meciul este deschis pentru orice rezultat, greselile individuale fiind acelea care vor departaja una dintre echipe. Personal, cred ca CFR se va impune greu la un scor limita, argumentul fiind acea reinventare a liniei mediane care a functionat atat de bine in meciul cu timisorenii. Singura problema majora a echipei din Gruia ramane linia de fund unde absenta lui Cadu nu a putut fi suplinita. Ce m-a impresionat in mod placut a fost lipsa declaratiilor razboinice, pe care presa sportiva le astepta cu sufletul la gura, presedintii celor doua grupari oferind declaratii moderate (stupoare!)fara acele conotatii “traditionale”. Miza meciului este uriasa pentru ambele echipe, victoria fiind determinanta in lupta pentru primele pozitii. Dan Petrescu va incerca sa distruga orice posibilitate de constructie a clujenilor, blocarea benzilor cu 2 jucatori la dublaj fiind prioritara pentru scoaterea din joc a lui Dubardier si Mara. De cealalta parte, echipa din Gruia mizeaza pe tehnica individuala a unor jucatori de viteza care pot scoate din joc 2 sau 3 jucatori, oferind spatii de manevra pentru jucatori eficienti la finalizare. Dar asta ramane de vazut!
Ceea ce ma intereseaza insa in mod deosebit, este tactica care va fi adoptata de Conceicao, antrenor care in meciul cu Timisoara si-a adus aminte de sezoanele petrecute la Porto. Formatia care va fi trimisa in teren la Urziceni va fi cam aceeasi care a jucat cu Timisoara, singurele modificari fiind Kone si sper - Traore. Oficial, formatia clujeana, a declarat ca joaca pentru locul doi, ceea ce ar insemna ca pentru atingerea acestui obiectiv victoria ar fi cam obligatorie.
Pozitia a doua in clasament mi se pare cam utopica, mai ales ca Timiosara are sanse reale pentru realocarea punctelor luate in mod fraudulos, pozitia a treia doar putand fi considerata in acest moment un obiectiv realist. Dar si pentru aceasta pozitie victoria este obligatorie, petru a nu depinde de rezultatele indirecte. Personal , cred ca oricare ar fi deznodamantul meciului, la Urziceni se va juca un fotbal de buna calitate, diametral opus “marelui derby” care a avut loc vineri in capitala. Marele castig al acestui campionat consta in faptul ca s-a demonstrat ca fotbalul spectaculos si de buna calitate nu se joaca la - sau in cel mai bun caz - nu doar la Bucuresti, dand un mare branci ierarhiilor gata stabilite de fanarul dambovitean.
Insa marele moment al adevarului ramane maniera de participare intr-o cupa europeana, acolo unde Puzzo este considerat romancier de mana 6-a, acolo unde etnia, rasa sau apartenenta religioasa nu prea conteaza. Doar Fotbalul!

sau cum a fost furat un fluier de arbitru . Teasta rasa, poate pentru a aduce un pic a la Colina, aminteste de un anume gauleiter al Rotterdamului, oras pe care nu a ezitat sa-l rada dupa o cumpanire sumara. Cumva, cumva ,trebuia cineva sa potriveasca rimele din “Gott strafe England”! Fratricidul trebuia evitat, chiar cu pretul unui discurs morrisonian din tv tower. Poate…Nu! Sigur!.. doar gestul lui Pep, cand totul era pierdut, mai poate spune ceva de acest lan de grau plin de corbi!

“Sunt vechi, domnule!”

Am sustinut si voi sustine in continuare ca jurnalismul din Romania nu are nimic in comun cu fenomenul numit sport, poate doar cu ridicatul paharelor in carciumi cu nume de oratanii neaose cu mare rezonanta. Unii dintre ziaristi se falosesc cu diverse premii , inventate In memoriam in scopuri mercantile , altii cu vechime mare , rezultanta publicatiilor rezidand un fiasco cu iz de scandal. Deontologia profesionala fiind echivalenta cu legile care guverneaza tara, jurnalismul sportiv devine unul conjunctural, sportul nefiind decat o motivatie suport a unei subiectivitati bine mascate. Personajele care apar in publicatii nu sunt nici ele intamplatoare, ele trebuie sa intrupeze obligatoriu vreun personaj din Caragiale, ca deh! oricum ar fi este de al nostru! Desi putine la numar, ma gandesc la ” Racnetul Sporturilor” si unele din neagra opozitie, au un numitor comun: Marea dragoste ce-i leaga de traditia sportiva seculara a urbei natale, dar si pastrarea cu sfintenie a vechii ierarhii bine conturate.

Viata in sport, exista doar la Bucuresti par sa spuna dansii, provincia neavand alta treaba decat sa netezeasca drumurile favoritilor care i-au obisnuit cu succesele seculare. Indrazneala intrusilor este considerata ca o mare obraznicie, un atac la traditia care deocamdata ii tine in fotoliile din redactiile in care fundasele si inaintasele dau trendul zilei. Mai raman corifeii, care de bine de rau dau si ei o paine angajatilor gazetei! Intr-o tara mioritica e bine sa-i ai aproape pe oieri ba chiar si pe urmasii lui Manole, acestia reprezentand pulsul multimii din fata chioscului de ziare. Nu s-au uitat nici minoritatile, vorba lui Tamango, chiar daca apar in travesti de buni romani dar cu propriile traditii pe care le dau cu imprumut si dobanda mare majoritatii, care uneori se confunda cu ele.Ce conteaza ca nici o publicatie sportiva din exterior nu pune o para chioara pe informatiile jurnalistilor interni? Precis sunt de rea credinta sau ne privesc de sus, pe noi, ultimul bastion in calea globalizarii, cel mai ospitalier popor din lume, cel mai, cel mai….aici ar trebui sa ma opreasca Tamango!