As prefera sa cred ca cei care il hulesc pe Mandorlini, care acuza jocul echipei, sa nu aiba decat o parere vaga despre cam ce presupune a fi presedintele unui club de fotbal! De ce? Nimic altceva decit ca ei sunt niste inocenti care la pierderea jucariei preferate se bosumfla. Cand ai un presedinte de club care intra in competitie cu patronul Stelei in sectiunea “schimbarea antrenorilor” , ca dupa toane , ca dupa jocul echipei , fara sa vrei, iti aduci aminte ca totusi pastorul are un avantaj - uneori schimba si presedintii sau acestia pleaca benevol.Cand aproape 24,000 de suporteri sunt redusi la tacere si presedintele declara ca jocul a fost foarte bun, incepi sa te dumiresti ca Dickinson o fi un Dj de minimal daca s-a nimerit ca Mitos sa fie aproape. Ma intreb oare cine o fi patronul clubului, oare ce management off shore guverneaza- deocamdata, vreau sa sper- destinele clubului? Casino-ul s-a construit, 25,000 capacitate, directorul are insa postul vacant!

Rareori a avut de-a face fotbalul cu muzica , insa meciul din seara asta mi-a demonstrat contrariul…

http://www.youtube.com/watch?v=542F4RfgOt4

Nimic mai vesel decat sa-i vezi pe Plant in postura de gazda si pe Fripp in postura de guest star pe o scena predominata de piesele Zepp. Gurile rele spun ca cei doi nu au devenit nici macar amici, dar vazandu-i pe scena comunicarea parea totala, nuantata de un Page mereu in contrapunct cu Fripp. Daca mai punem in talger ca asemenea oameni isi canta reciproc piesele cu o dezinvoltura de prestigitator, hohotul de ras care ma incearca la vederea succesiunilor de conturi sterse devine general. Nu este necesar sa te plimbi in desertul tatarilor ca sa intelegi ca desertul se neaga pe sine, ca renuntarile motivate sau mai putin motivate sunt graunte de nisip ratacite in oazele batute de simun. Conceptul primar necesar oricarui act creativ fiind in general acelasi, teza si antiteza sunt doar niste nuante care intaresc compozitia unui tablou, dand ritm , uneori rupand ritmul liniei-forma, intr-o cadenta uneori armonic alteori dodecafonica , nuantand eterna cautare de sine, uneori in oglinda minerala alteori in ochii aproapelui. Si ce daca? vor spune carcotasii, oaze sunt destule, una se va gasi pentru fiecare dintre noi, sa-si astampere setea si sa o ia de la capat… Un vechi obicei beduin spune ca nimeni nu se va ridica de la sfat sa-si bea ceaiul fierbinte cat timp isi framanta mainile. Si nu cunosc un adevar mai mare decat ceaiul, cat timp soarele iti arde in crestet. Unii, poate vor intreba, de ce tocmai desertul, si nu altceva? Ar putea fi si o stepa, un foc in jurul caruia se fac legaminte, sunt aruncate amenintari, vorbe furisate sau rastite, patimile involburate sau inabusite luandu-si locul in jurul vetrei intr-o confruntare arhaica in care steagurile nu s-au desfasurat inca. Nu voi lua in considerare de aceasta data vorbele lui Caravaggio, care considera viata ca o carciuma de ultima speta, de unde fiecare isi ia palaria cand vrea si pleaca, ci vreau sa ma gandesc de data asta la Modigliani - la plecare doamnele vor primi flori iar prietenii o bautura, chiar si Picasso!

Sarbatori Fericite tuturor si…Forza CFR!

Cheers!

E o intrebare mai mult retorica, Domnul Muresan nu se va obosi sa-mi raspunda! A raspuns in schimb la microfonul unor televiziuni care isi afiseaza ostilitatea fatis, prin vocea comentatorilor care vad in echipa CFR dusmanul comun al echipelor autohtone! Raspunsuri lipsite de demnitate, din care lipsea exact ce deranjeaza cel mai mult: corectitudinea! In momentul in care echipa nu joaca nimic, oricat de dureros si deranjant ar fi, planul sportiv ar trebui sa triumfe, mai ales cand echipa adversa a jucat un fotbal de buna calitate, rezultatul final fiind unul just care nu admite prea multe comentarii. Nu infrangerea in fata Vasluiului a determinat asternerea acestor randuri, ci vesnica atitudine de obladuire a presedintelui pentru anumiti jucatori care nu par deranjati de atmosfera din sanul clubului, schimbarea antrenorilor fiind o solutie perena pentru a solutiona criza de atitudine si tinuta morala. Mandorlini are o misiune grea, de dresor, indisciplina fiind la mare trecere in Gruia, mai ales cand presedintele declara ritos ca echipele au jucat “cam la aceeasi valoare, terenul greu si sansa facand diferenta”! Cand ai parte de “prieteni venetieni” numerosi cum are CFR , valoarea jocului si atitudinea presedintelui inclina decisiv balanta, silind Miorita sa intre singura pe poarta abatorului. Nu as dori sa fiu in pielea Domnului Paszkanyi pentru care am o deosebita stima, bunele sale intentii fiind ciudat percepute de lefegii din subordine, care incet dar sigur pun umarul temeinic la destabilizarea clubului. D-l Muresan are probabil inca nu stie ce inseamna un public dezamagit, ar trebui sa-si aduca aminte ce s-a intimplat odinioara pe Moina, cand adevaratii suporteri au fost izgoniti, vantul batand tribunele goale. Deja se aud murmure, slabe deocamdata, acea veselie care umplea tribunele din Gruia fiind inabusita incet, incet de atitudinea de neputinta care s-a instalat in fotoliul presedintelui. Eu voi veni la locul meu din peluza, nu se poate altfel , poate prezenta noastra o sa va aduca aminte de ceva primar: Clubul inaintea ego-ului!

Paszkanyi inca nu vrea sa dea semne de trezire, lasandu`l pe Muresan sa bata campii in continuare prin afirmatii care jignesc atat echipa cat si miile de suporteri care au venit la stadion in speranta de a vedea o alta abordare decat cea de la Praga. Dupa meciul de la Alba Iulia, genialul presedinte incerca sa dea vina pe jucatori! Nimic de spus, unii dintre ei, putini la numar , au dat dovada de comportament indoielnic , dar cauzalitatea se pare ca trece neobservata pe langa stimabilul presedinte! Cand sprijini un antrenor care reuseste doua performante notabile, a nu fi respectat ca profesionist respectiv a ucide bruma de fantezie ramasa dupa Messire Trombetta, dezastrul este iminent. Cand iti lipsesc notiuni elementare de antrenoriat, cand esti paralizat de orice modificare tactica a unui adversar modest dar care stie foarte bine sa blocheze niste faze previzibile de curtea scolii, rezultatul inregistrat este unul bland, indulcit de niste executii individuale -zvacneli ale unui orgoliu ranit- care n`au nimic in comun cu jocul echipei. Normal, este mult mai usor sa dai vina pe arbitraj, mai ales cand ai optat ferm pentru fluierasi interni! Turcul a fluierat cum l`a taiat capul, avea si el limitele lui saracul. dar nu asta a influentat nici calitatea jocului nici rezultatul final. Unul dintre musafirii mei, englez, ma intreba stupefiat , dupa al doilea gol: ” Ce naiba face antrenorul ala? Sta si priveste calm cum se duce echipa de rapa?” Muresan insa, culmea obrazniciei, confunda batistele albe cu sangele un pic prea infierbantat al suporterilor, care pasamite, nu pot sa inteleaga geniala strategie a ilustrului presedinte. E vremea implicarii patronului, a unei implicari reale, un presedinte si un antrenor fiind imperios necesare! Carpelile lui Muresan au dat roadele, cam acre, dar cat de edificatoare! Daca Paszkanyi nu s-a trezit inca, sper sa o faca macar acum, in al doispelea ceas!

Stimabilul Muresan, intrebat fiind dupa meci de un anume moderator daca acorda nota de trecere lui Avram, dom` presedinte a inghitit in sec si a acordat-o. Macar avea consecventa in discurs! Nu trecusera nici doua saptamani de cand gira pentru fluierasi autohtoni, accentuand competenta si calitatile acestora.Chiar daca Avram refuzase un penalty indiscutabil incununand decizia cu un cartonas rosu gratuit, concluzia finala se rasfrange asupra unui Conceicao care balmajeste orice idee de joc, nervozitatea jucatorilor fiind produsul incoerentei bancii tehnice. Insa Muresan propune o anume posologie a discursului care daca o asculti atent, absolva pe toata lumea, indrugand vrute si nevrute despre corectitudine si valoare.

“…sunt 11,700 de spectatori in tribune” se auzea in difuzoare! Public care astepta cu sufletul la gura altceva decat ce s-a intimplat la Praga! 11,700 inmultite cu 21 de grame care nu ating greutatea…de decizie a presedintelui!

Am asteptat cu rabdare pana sa emit o parere despre antrenorul Conceicao, inca mai astept, dar ceea ce se contureaza este faptul ca CFR este o palarie prea mare pentru senhor Conceicao! Ceea ce am vazut la Praga a fost neputinta. Previzibilitatea tacticii adoptate de Conceicao a fost contracarata cu usurinta de cehi , care l`au izolat pe Traore si au aglomerat mijlocul terenului facand imposibila orice incercare de constructie a mijlocasilor feroviari. Jocul pe benzi, care ar fi avut poate alte rezultate in desfacerea apararii cehe, a fost aproape inexistent, Deac , inafara de pericolul de a incasa un rosu si cateva faulturi grosolane, n`a reusit sa demonstreze nimic altceva decat ca e favoritul antrenorului. Peralta , care aducea acea limpezime necesara, aseara a fost o simpla marioneta care se incurca reciproc su Dani. Culio a mai incercat cate ceva dar incapacitatea varfurilor de a se demarca il impingeau in driblinguri sortite esecului.

Linia de fund , eterna problema a CFR-ului , a gafat monumental de citeva ori, primul gol nefiind decat o repetie a primului gol incasat la Eindhoven, aceeasi centrare, aceeasi balbaiala a axului central , cu un Cadu care greseste nepermis la o faza in care avea primplanul. Al doilea gol nu a fost decat o reconfirmare a faptului ca haosul din linia de fund a atins apogeul, notiunea de marcaj fiind straina in acele momente marelui responsabil Cadu. Marele castig il reprezinta Edimar care pare sa fie fie pentru viitor o solutie pentru flancul stang al apararii feroviare. La 2-0 zarurile erau deja aruncate, intrarea lui Mara&Dubarbier nereusind altceva decat sa amplifice sentimentul de neputinta al feroviarilor. Cehii in schimb, si`au facut lectiile bine, izoland atacantii feroviari de linia lor mediana, Traore fiind in permanenta inconjurat de 2 sau 3 jucatori adversi, la randu-i Nei in lipsa de mingi utile , cele mai multe din incercarile sale pornind din linia mediana. Una peste alta, un meci trist care demonstreaza - pentru a cata oara? - limitele lui Conceicao si implicit ale presedintelui Muresan. A persista in greseli, la acest nivel, inseamna pierderi financiare, cam asta ar trebui sa inteleaga Paszkanyi ur, performanta nefiind decisa neaparat de transferuri mai mult sau mai putin reusite ci si de acel creier care misca piesele pe esicher. Iar acel creier lipseste cu desavarsire spre disperarea noastra. Nu m`ar fi deranjat daca pierdeam frumos, in maniera de la Chelsea, insa tactica previzibila si deficitara gandita si abordata de Conceicao este o insulta la adresa clubului si a suporterilor care sufera in tacere. Caci nimic nu este mai trist si dureros pentru noi , suporterii, decat neputinta, acea neputinta intelectuala a unui presedinte depasit de vremurile in care traieste. Ceea ce lipseste in Gruia de multa vreme e disciplina si coerenta bancii tehnice , increderea saxona pe care Paszkanyi a oferit-o presedintelui incepand sa-si arate fatetele negative. Nu ma astept ca Muresan sa-si dea demisia, asa ceva nu exista in fotbalul autohton, insa sper in continuare inpuerea de discernamant a “patronului” Paszkanyi , care la un moment dat va trebui sa judece cu mintea nu cu inima. Nu in ultimul rand as dori sa multumesc minunatei galerii care a stiut sa insoteasca echipa cu demnitate, incurajand-o inimos pana in ultima secunda!

Nu aveai cum sa-l ratezi prin cafenelele Clujului! Pariul pe o bere miza fiind “on skandenberg” era de actualitate. Si sa nu jignesti pe “U”! Galeria il recunostea ca pe un Villon, zambetul generos si ochii de un albastru imaculat aducand din Bucovina natala o generozitate pe care agora clujeana rar a cunoscut-o. L-am cunoscut intamplator la crasma, patronul oprise muzica. Si atunci a inceput el cu prietenul sau Sunca un duo , de care mai tarziu am aflat ca se numea Johannes Passion, dar nu-mi pasa, pe atunci il aveam pe Plant. Mai tarziu, in crasma la Ema , il gaseam cu lacrimi in ochi pe un dans pe gheata al Klimovei purtate de Ponomorenko. Apoi , luat de mana de o fata , am inceput sa merg la filarmonica unde l-am auzit cantand Bach. Apoi intr-un autobuz vesel, iarna, asezat turceste pe jos, ascultand arii de bas pana in Grigorescu, carciuma din statie, telefonul dupa colegi, si incet se incropea de un rachiu udat cu multe vocalize Gillan. Insa Giuseppe , iubitorul de 1000 de camasi rosii, pe vechiul Moina a fost preferatul vechii galerii care il asculta la opera, era favoritul ei!

Azi sosind in Cluj, am auzit ca nu mai e! Un om care a cantat pentru “U” asa cum ar fi cantat si pentru echipa mea de suflet, doar pentru ca ii placea jocul , notele dupa spusele lui nefiind decat niste pase bune sau proaste, care se orinduiesc dupa crezurile bardului.

Un meci slab, cu emotii pentru CFR-isti. Un ax central injghebat,pe care frica portughezului a fortificat`o cu 2 inchizatori inutili in fata unei echipe care cauta remiza. Lipsa catorva titulari da circumstante atenuante, meciul de la Sarajevo fiind aproape, dar portughezul stie ca trebuie sa lupte pe doua fronturi, Messire Maurizzio i-ar putea sopti cate ceva…

Cand joci cu o echipa ca Otelul frica e sfetnic bun, portughezul aruncand dupa pauza inca doi atacanti , Nei prospatura si Traore eterna rezerva. Victoria vine dintr-o executie individuala cu nimic in comun cu jocul echipei. Dar nu asta m`a indemnat sa astern aceste randuri, ci acel Kone indispensabil pe care Jelev il urmarea cu doi aghiotanti in urma, care in urma unor lupte in careu, ii pacaleste, atacand coltul lung. Parea o faza exersata la antrenament doar momentul sincronizarii mai trebuia ales. Si l`a facut Mara! Oare ce era in sufletul lui Petrescu cand Mara a plecat?