Am revazut astazi imaginile din momentul intreruperii meciului Rapid - Steaua. Nu voi mai face referinta la acea rapida iesire de pe teren a jucatorilor stelisti, insa nu mi se sterg
de pe retina flashurile cu Lovin cicalindu-l pe arbitru, cu Badea muscandu-si buzele de nervi in momentul in care Deaconu incerca sa reia jocul, pentru ca mai apoi sa refuleze intr-o scurta contractura a pumnilor ” Am castigat bai”, in timp ce Lovin multumea tribunei giulestene ” Eram rupt de oboseala “, mersul descentrat dandu-i dreptate.

.

O adevarata revolutie anti-fotbal se produce sub nasul nostru, firul logic al ratiunii
aplicand o rejucare a acestui meci, insa nu, continam sa baltim in mediocritate la toate nivelurile. Mediocritatea parvenita din interese, pentru ca altfel nu imi pot explica cum de doi presedinti, unul de federatie si altul de tara formeaza acel cuplu zglobiu care decid inaintea tuturor chiar si in probleme care nu ii priveste.

.

Ne recitim si rescriem aceleasi smiorcaieli sau fite de suporteri ramasi fara jucarie. Pentru ca si noi avem o mare parte din vina, noi suntem cei care le platim bilete la meciuri, pentru ca apoi sa spuna ” ce hazna frumoasa avem, porcii de huligani o jegaresc”, noi cumparam zi de zi presa sportiva, pentru ca la momentul decisiv, momentul cand ar trebui sa arati de ce esti a nu stiu cata putere in stat, urat termen, STAT, faci ciocul mic, previzibil si logic prin prisma traditiei careia presa scrie asa cum ii dicteaza propriile interese. Interesele asa cum se spunea recent sunt : Rating-Audienta-Tiraj

.

Nu era interesul oare ca fotbalul, cel care umple peste 70% din hartia ziarelor sportive,
sa fie aparat de cel mai bun avocat posibil, presa? Este un precedent, variantele de viitor
sunt la libera dumneavoastra imaginatie. Tineti minte ce le spune arbitrul celor doi capitani la strangerea de maini de la inceputul partidei in fata acelui banner pe care scrie FAIR-PLAY ( ce o fi ala fair-play?) ?

.
Voi fi lacrimogen insa AM PIERDUT FOTBALUL SI ESTE VINA NOASTRA. M-ar fi surprins placut ca macar un jucator stelist sa se declare in favoarea rejucarii acestui meci.

Răsfoind blogurile spaniole am dat cu surprindere peste un amplu articol despre echipa României, articol pe care din păcate nu l-a scris un gazetar român ci unul iberic pe nume Juan Baeza. Sunt câteva lucruri pe care autorul s-a grăbit să le introducă în articol, cum ar fi pasajul referitor la Dică sau Ovidiu Petre. Însă să nu lungim vorba şi să vă las să citiţi respectivul articol :

………

România are motive de a visa

.

Există selecţionate care nu sunt cunoscute însă intimidează. Dintre rezultatele amicalelor internaţionale disputate miercuri, m-a surprins mult baia de goluri administrată de România mult mai potentei, cel puţin în opinia mea, Rusia. Nu ar trebui să ne mire totuşi acest lucru dată fiind strălucitoarea campanie de calificări a românilor, clasându-se primii într-o grupă cu Olanda, Bulgaria sau Belarus. Şi aici adaug un amănunt : au suferit doar o înfrângere.

.

România nu a avut noroc la tragerea la sorţi. Va fi nevoită să înfrunte giganţi precum Franţa sau Italia şi o echipă mereu de luat în seamă, Olanda. Însă eu deja avertizez, rău vor face aceste selecţionate dacă vor dispreţui oamenii lui Victor Piţurcă, unul dintre protagoniştii acelei legendare echipe Steaua care imprima propriul stil în fotbalul continental al anilor 80. Piţurcă a fost un mit la Steaua, a marcat cam tot atâtea goluri, 165, ca şi partide disputate, 175. Iar proiecţia sa ofensivă este reflectată şi în selecţionata pe care o conduce. România a fost cea de-a patra echipă cu cel mai bun golaveraj din faza calificărilor pentru EURO 2008, ceea ce nu şterge meritele lui Piţurcă de a fi creat o echipă ordonată şi serioasă în apărare, primind doar şapte goluri.

.

Marea vedetă este fără nici o urmă de îndoială, Adrian Mutu. Voi vorbi mai puţin despre acest magnific atacant, care este chiar mai bun când joacă rolul celui de-al doilea vârf, de exemplu alături de Luca Toni, cel cu care a format o excelentă pereche de atac în campania anterioară la Fiorentina. Cesar Prandelli, cel care l-a mai avut o dată sub propria comandă la Parma, spune mereu că românul este cel mai bun jucător pe care l-a antrenat vreodată. Poate fi o declaraţie extremă, însă este fără dubii faptul că acest fotbalist marchează diferenţa datorită calităţilor sale.

.

Mutu este idolul, însă la umbra sa este mult mai mult. În atac îmi place Marica, jucător ce încă progresează, şi pe care îl văd capabil de a face lucruri mari. Este rapid, puternic şi se mişcă mult, cade din benzi cu uşurinţă deschizând spaţii. Marea sa provocare este absenţa golului, însă repară puţin câte puţin la această avarie. Miercuri a deschis scorul împotriva Rusiei cu un autentic “golazo” driblându-i pe cei doi fundaşi care îl marcau, iar cei doar 23 de ani ai săi promit că vom avea de văzut mult mai multe goluri din partea sa. Alt jucător de luat în seamă este Niculae, jucător care a înscris şi el miercuri. Un bun atacant care începe să înscrie cu uşurinţă în prima ligă franceză, după un prim sezon în care lucrurile nu prea i-au ieşit aşa cum spera. Acum este principala referinţă din atacul lui Auxerre. Îi lipseşte puţin pentru a ajunge la nivelul lui Mutu şi Marica totuşi.

.

În centru găsim alături de Mutu marea senzaţie a echipei. Dică este un fotbalist excepţional, adevăratul creier al echipei lui Piţurcă, jucător deja cunoscut pe continent. Încrie mult, şi este sfântul şi simbolul Stelei. Că la cei 27 de ani ai săi încă nu a ieşit din liga română este greu de explicat, oricât de mult îl plăteşte Gigi Becali, iar aici fiecare interpretează după cum vrea. Piţurcă a experimentat în ultimele meciuri schimbând mijlocaşii, încercând să îl plaseze mult mai avansat pe Dică,dându-i postul obşinuit acestuia jucătorului lui Lokomotiv Moscova, Cociş. Fără îndoială, cred câ o dată sosit momentul adevărului, Dică va juca în spatele perechii formată din Mutu şi Marica. Orice alt plan ar fi o eroare în opinia mea.

.

Coleg de echipă şi naţională cu Dică găsim o mai veche cunoştinţă de-a noastră, interiorul stânga Nicoliţă, cel care reuşea acel “partidazo” în faţa celor de la Betis în Cupa Uefa şi acel “tontogol” de pe Santiago Bernabeu. Îşi dispută postul de titular cu veteranul Florentin Petre, care în opinia mea, deşi miercuri a fost titular este mai slab decât Nicoliţă. Petre nu mai contează pe viteza anilor trecuţi iar pe Nicoliţă îl vâd mai incisiv.

.

Nu este chiar un mijlocaş, eu l-aş plasa ca fundaş central, însă Piţurcă îl foloseşte mai mult în mijloc. Vorbesc de alt fotbalist cu greutate în această echipă, Mirel Rădoi, jucător agil şi experimentat în “stingerea incendiilor”, cu mare abilitate de a tăia jocul rivalilor. Excelent fotbalist şi el, alt caz Dică, în sensul că este inexplicabil cum de continuă să joace în România, chiar dacă este unul dintre cei mai bine fotbalişti români.
Nu vreau să îl uit din aceeaşi linie, pe Ovidiu Petre, fratele mai mare al lui Florin ( ??? ).Un fotbalist interesant, mai mult pentru impunătoarea sa statură, 1.88 m.

.

Am vorbit de atacanţi şi mijlocaşi, însă adevărata piesă de rezistenţă a acestei echipe este apărarea, asta pentru că dispune de apăratori centrali formidabili. Pe de o parte Chivu, liderul unei linii care se bazezează deasemenea pe prezenţa în banda dreaptă a lui Cosmin Contra. Chivu, formează împreună cu Mutu şi Dică, coloana vertebrală a naţionalei României. Pereche cu centralul celor de la Inter la Euro 2008 va face cu siguranţă Dorin Goian, un adevărat turn de control deşi la mare concurenţă cu jucătorul lui Auxerre, Tamaş. Banda stângă şi-o dispută Răzvan Raţ ( Şahtior ) şi recentul transferat la Benfica
, Sepsi, un lateral interesant, care a debutat miercuri cu naţionala la doar 21 de ani. Mai este un jucător pe care Piţurcă nu prea îl foloseşte, Radu Ştefan, ajuns în iarnă la Lazio Roma şi care deja a pus stăpânire pe postul de titular în echipa italiană. Un excelent fotbalist şi el, deşi va fi foarte dificilă o prezenţă a sa la EURO 2008.

.

De remarcat că ieri, împotriva Rusiei, Piţurcă a utilizat toţi jucătorii convocaţi, dat fiind că echipa trece acum printr-o fază experimentală. În orice caz, nimeni să nu aibă îndoieli, că avându-l pe Chivu drept gardian, pe Rădoi în faţa sa, şi cu acel triunghi pe care eu sper să îl vâd împreună în faţă Dică-Mutu-Marica, România va da mult de furcă chiar dacă s-a văzut ajunsă în aşa zisă “grupă a morţii” .”

.

Acesta este un articol scris de către un gazetar spaniol privind echipa României. Din fericire flacăra brichetelor româneşti nu iluminează peste graniţe.

.

Eu unul nu mai pot. Nici Radu Paraschivescu nu mai poate ( toată stima maestre ). Mă simt ca şi cum aş fi băut pe sec trei sticle de whisky. Vreau să vomit dar nu pot. Chiar am şi destinatari pentru direcţia amestecăturii respective. Am sperat la început de sezon că dat fiind miza enormă pusă în joc o să avem parte de un campionat spectaculos, meciuri tari în sensul pozitiv al cuvântului, răsturnări de situaţie care să pună liga să palpite. Însă nu renunţ.
.
Ceea ce ni se oferă este departe de aşteptări. Dimpotrivă, avem parte de unul dintre cele
mai jegoase, obscene, depravante, demne de milă şi repulsie în acelaşi timp, descreierate ( ajutaţi-mă cu epitete de acest gen vă rog ) ligi. Poate că mă înşel, însă nu cred că mai există undeva pe glob un campionat în care desfrânarea imorală al cărui scop este atingerea scopului în sine cu orice mijloace să atingă o asemenea amploare. Nu cred că nici măcar în în perioada comunistă să se fi ajuns la o limită atât de joasă din punct de vedere etic, sportiv şi moral. Însa nu renunţ.
.
Ce putem face ? Nu ştiu. Sunt un simplu microbist, căruia îi place fotbalul, aşa cum l-am aflat pentru prima oară în faţa blocului, aşa cum l-am aflat prima oară când am fost pe stadion, aşa cum îl ştiam înainte să îl aresteze personajele de joasă speţă care au pus talpa pe grumazul fotbalului românesc.
.
Ce putem face ? Nu ştiu. Vă rog să ma ajutaţi şi aici mă adresez tuturor acelor care le lipseşte fotbalul adevărat. Indiferent de culorile echipei pe care le simpatizaţi, vă rog să ma ajutaţi. Cum putem scoate fotbalul din arestul la care este supus? Chiar şi pe cauţiune.
.
Ce putem face ? Nu ştiu. Vă rog să ma ajutaţi şi aici mă adresez celor care iau deciziile
importante pe Gazeta Sporturilor. Putem face cumva pentru a crea o petiţie adresată
forurilor care pot decide asupra libertăţii fotbalului nostru ? DNA, GUVERN,PREŞEDINŢIE,FIFA, UEFA … nu ştiu. Undeva trebuie să ajungă o declaraţie căruia noi microbiştii să îi dăm formă şi sens. Poate că se va auzi ceva, undeva. Poate că se va realiza că suntem suprasaturaţi de atât circ. Poate că se va trece la respectarea regulilor şi la aplicarea drastică a legilor. Speranţa moare ultima.
.
Vorbesc cât se poate de serios. Mi-e indiferent cine câştiga liga atât timp cât demnitatea, onoarea, fair-play-ul, corectitudinea, termeni reprezentativi ai acestui fenomen, au dispărut cu desăvârşire din peisajul fotbalului românesc.Poate că nu mă explic suficient de coerent, însă de la stelist până la dinamovist, de la rapidist până la clujean, de la timişorean până la oltean, de la moldovean până la dobrogean, sunt convins că mulţi dintre suporteri au aceeaşi senzaţie de vomă ca şi mine. Sunt infantil în iniţiativa mea ? Ce altceva pot eu să fac ? Puterea e în mâna altora, tot ceea ce mi-a mai rămas este acest apel. Nu există spirit de solidaritate în România? Rămâne de văzut. Eu vreau doar ca fotbalul să fie liber. Eliberat din cătuşele puse de un grup de nesimţiţi care cred că pot manevra pasiunea. Aşa că, oricât de ridicole vi se par aceste rânduri ale mele, scrieţi, opinaţi, înjuraţi, ţipaţi. Alţii sunt chiar şi mai ridicoli şi totuşi uite că reuşesc să facă praf fotbalul. Aşa că, nu îmi pasă dacă mă fac de râs atât timp cât sper că ceva , ceva va începe să se mişte.
.
Domnilor de la Gazeta Sporturilor, Gusti, Daniel, Mitruţ, primim ajutor din partea voastră în această iniţiativă ? Dacă nu mi-am exprimat ideile clar, orice altă direcţie de urmat care să ne redea acel fotbal frumos pe care noi îl ştim şi de care mai avem parte doar privind ligi străine la televizor este demnă de aprecierea mea.( e posibil ca acest articol să aibă acces pentru o mai lungă perioadă de timp pe GSP ? ) .
.
Ce putem face. Vreau fotbalul înapoi. Şi vreau să îmi treacă senzaţia de vomă.
.
P.S : Pentru GSP - Dacă ignoraţi aceste rânduri, înseamnă că toată această mizerie vă produce profit şi nu vă interesează stoparea propagării ei. Totuşi, sunteţi parte din ceva ce se numeşte Gazeta SPORTURILOR. Dacă vreţi să vă transformaţi în Gazeta JIGODIILOR anunţaţi-ne, ignorându-ne. Însă noi suntem cei care cumpărăm ziarul şi facem traficul pe internet. Totodată le cer susţinerea colegilor de pe Mysport, mulţumindu-le anticipat. Îmi permit să cred că simpla enunţare a numelui MYSPORT, îmi va acorda circumsanţe atenunate pentru eventualele cuvinte nelalocul lor.

.

Update 24 martie : Ce concluzii am tras in primele ore de aparitie ale acestui articol ? Gazeta Sporturilor ignoră deocamdată, unii dintre colegii noştri la fel. Continuăm totuşi ………mai jos apar comentariile din prima zi de postare a acestui articol.

.

Imi permit să adaug şi totodată ţin să îmi exprim respectul pentru galeria stelistă şi acest mesaj apărut duminică în Ghencea în timpul meciului cu UTA.

Update 25 martie : Astăzi l-am cunoscut prin intermediul unui prieten comun pe un cunoscut prezentator sportiv al reţelei Canal Plus Spania. Deoarece discuţia a fost amicală şi neprevăzută cele spuse de acest om nu pot fi considerate decât declaraţii off-record, motiv pentru care evit să dezvălui numele acestui personaj.

.

Înainte de toate, este bine să precizez că începând cu octombrie 2007, Canal Plus Spania
retransmite în reluare de cele mai multe ori, partide din Liga I Burger. Revenim la discuţia noastră. Din subiecte în subiecte , normale, cotidiene, am reuşit să îi agăţ o întrebare despre fotbalul românesc. Primul răspuns a fost simplu şi sec ” Mucho lio, mucha suciedad” - ceea ce ar însemna în româneşte ” Multe încurcături, multă mizerie“. A urmat apoi o scurtă dezvoltare :” Retransmitem cele mai interesante meciuri din prima ligă română, anul trecut datorită jocului prestat şi a poziţiei din clasament preferata programărilor fiind CFR Cluj. Era plănuit chiar un documentar la zi despre fotbalul românesc în genul magazinelor Champions League.Ultimele meciuri jucate la voi ne-au făcut să amânăm acest proiect,chiar dacă din când mai retransmitem câte un meci. Prea multă zarvă şi puţin fotbal. Nu prea ai ce fotbalişti să remarci
şi să îi faci un portret în baza realizărilor din teren, nu prea este spectacol. Multe incidente iar Canal Plus Spania nu este un portal tip YouTube. Hai că sunt în timpul meu liber, putem vorbi despre altceva? ….

.
O altă discuţie avută ieri a fost cu unul dintre angajaţii Gazetei Sporturilor, căruia deasemenea evit să îi dau numele ( tocmai pentru a îi demonstra că nu sunt atât de penibil ) . Cu respectiva persoană mai avusesem în trecut un schimb de cuvinte prin intermediul internetului. Ieri în încercarea mea de a apela la toate persoanele cunoscute de către mine din interiorul GSP am primit următoarea replică căruia nu îi am de adăugat nici un comentariu:
” Nu vezi cât eşti de penibil? Chiar crezi că şefii de aici te vor susţine?

În schimb in jurul orelor 13.00 primul titlu de pe site-ul GSP era următorul :

.

Scandal să fie! Încă ceva : Vă vine să credeţi că un astfel de personaj, care scrie articole de acest gen pe blogul personal, este angajatul Gazetei Sporturilor ( între timp articolul original a fost şters şi a lăsat loc unei aşa zise reacţii )? Observ cu părere de rău că pe unii dintre colegii mei de pe Mysport ( vă dedic aceleaşi gânduri pe care le-a dedicat Radu Paraschivescu colegilor săi de pe GSP )chiar i-a încântat articolul. O mostră din acest articol aveţi mai jos:

.

Continui totuşi să îi respect pe toţi acei oameni din GSP pe care i-am cunoscut, chiar şi virtual, prin intermediul Mysport.

Pentru a putea alege vom fi nevoiti sa ne transformam intr-o tara de poligloti si sa citim presa occidentala. Pentru că tot din străinătate vine un alt exemplu de decenţă şi sinceritate gazetărească, pe care cu surprindere îl găsesc în Gazeta Sporturilor.

…. Noi continuăm aici….ZIUA A 3-a ….. Pasivitatea sau indolenţa multora dintre cei carora m-am adresat nu îmi va schimb crezurile, nu îmi va spulbera iluziile şi nici nu mă va opri din a merge înainte cu această acţiune. Nu mă aşteptam ca presa sportivă românească să fie atât de juguită de interese financiare sau de interese de tipul ” dacă fac aşa ceva, capra veciunului se va îngrăşa mai repede şi va da mai mult lapte” .În gol nu va fi, pentru că mulţi dintre voi au spus “Prezent”, şi ţin să le mulţumesc celor care au susţinut şi susţin această încercare de rectificare morală a fotbalului românesc. În gol nu va fi, pentru că ştiu că nu am rămas pasiv, nepăsător, râgâind satisfăcut în faţa mumiei cu faţă de divă hollywood-iană în care s-a transformat fotbalul românesc…..Continuăm…

Fotbaliştii nu sunt sportivi de elită. De fapt, sunt nişte leneşi. Dacă mergeţi la antrenamentele pe care le fac echipele şi ştiţi câte ceva despre ce înseamnă prepararea fizică, te apucă râsul ( era să zic damblalele ). Să vezi că majoritatea jucătorilor( nu sportivi ) de “elită”, după doar câteva săptămâni de competiţie sunt topiţi de atât efort, mi se pare o glumă de prost gust.
.
Cel mai incredibil este că trebuie să auzi declaraţiile unor antrenori sau conducători
scuzându-se: ” Jucăm două partide pe săptămână şi suntem obosiţi…” Of, bieţii fotbalişti. Se epuizează dragii de ei… Nu mă miră. Trebuie doar să vezi antrenamentele. Se vede o bandă , bine coafată, dând ture timp de vreo 20 de minute, după aceea nişte genoflexiuni, flotări ceva, nişte căluţi, unul în spatele celuilalt iar la final toţi prăpădindu-se de râs.
.
Eu mă antrenez mai mult decât ei. Un sportiv de elită ( nu un fotbalist ) se antrenează
minim patru, cinci ore zilnic, cu o intensitate care fotbaliştilor probabil că le-ar provoca
infarct. Urmăream recent un documentar despre NBA. Se antrenează zilnic, joacă trei sau patru partide pe săptămână, fac în medie cam 20 000 de kilometri cu avionul ( tot săptămânal), sunt ca nişte tauri şi nimeni nu se plânge. Ăia da sportivi de elită.
.
Pregătirea fizică a majorităţii fotbaliştilor este un banc răsuflat. Pe Nicoliţă l-aş pune să facă Turul Franţei, nu de altceva, dar aşa mai învaţă se ia şi curbele. Nu e de ajuns sa fugi ca turbatul. Pe Cesinha l-aş pune în spatele lui Bănel să vedem dacă îl ajunge. Slabe şanse. De Dică nu mai spun nimic, cu siguranţă nu ajunge nici măcar la ieşirea din Bucureşti.
.
În perioada de pregătire antrenorii îi toacă puţin şi atunci trebuie văzut spectacolul.
Congestionaţi, cu ochii ieşiţi din orbite, aproape să vomite ficaţii din ei. Vine sezonul şi ce
vezi ? Nişte trageri de fiare, trei sprinturi şi două ture de teren. O mini-partidă pe jumătate de teren, toţi spărgându-se în figuri şi glume, dându-şi palme pe posterioare. “Atmosfera în sânul echipei este excelentă” spune ulterior presa, de parcă pe mine mă interesează că Fabbiani & co se bat cu noroi la antrenamente. ” Echipa este unită” declară căpitanii, de parcă eu cred că Rădoi chiar crede asta.
.
Mai târziu vine o oarecare echipă, care poate chiar se antrenează, scoţi doar un punct în Champions, eşti bătaie de joc pentru nişte ciprioţi de care doar tu ai auzit şi asta pentru că joci cu ei. Îi vezi în repriza secundă cu ochii injectaţi în sânge, cu limba scoasă de un cot, demni de cele mai adânci sentimente de milă.
.
Sunt deştepţi însă fotbaliştii. Economisesc. Asfel nu îmi explic sprintul lui Lovin spre tunelul de pe Giuleşti sau fonfeurile de wrestling ale lui Săpunaru, Maftei & co pe lângă arbitru.
.
“Lasă că rezolvă boşşii prin raidurile lor de birou ceea ce am pierdut noi pe gazon. Iarba asta e prea mare şi prea deasă. Crampoanele prea grele, tricoul atârnă greu din cauza stemei de pe piept şi a numărului de pe spate. Cine m-a pus să mă fac fotbalist? Mă duc să mai ascult o manea”

.

via Bar Tikitaka

Vinde mult scandalul în România. Ieri Iancu şi Becali, azi tandemul Mircea Sandu - Ionuţ Lupescu. Recunosc, vinde mult chiar titlul acestui articol.Este incredibil că de zeci de ani fotbalul românesc depinde de aceşti oameni. Nu spun că respectivii capi din Federaţie s-ar fi transformat brusc în cei mai pătimaşi suporteri stelişti, însă riscul pe care şi-l asumă ieşind la rampă cu astfel de declaraţii este inutil şi provoacă daune foarte grave atât clubului Steaua,cât şi propriei Federaţii Române de Fotbal ( deja este într-o profundă scădere a gradului de încredere printre iubitorii fotbalului din România )
.
-„Comportamentul lui Porumboiu nu este de observator UEFA”
.
-„Copos e disperat dacă nu bate Steaua”
.
-„Dacă te uiţi ce jucători a luat Dinamo, te apucă plînsul”
.
-”Nu ne interesează ce spune Iancu!”
.
-„Cum se poate minţi că a fost penalty la Neşu?”
.
Respectivele declaraţii ar fi considerate chiar decente dacă ar fi venit din partea conducerii clubului Steaua, în speţă Gigi Becali sau Valeriu Argăseală. Însă nu. Sunt parte a inexplicabilei deflagraţii protectoare emanată de conducerea FRF la adresa clubului stelist. Urmează inducerea unui logic rol justiţiar pe care în mod normal trebuie să şi-l asume FRF, însă care este tăvălit prin lăturile emanate de către Gigi Becali chiar de cuvintele din declaraţiile afişate mai sus.
.

„Federaţia nu susţine nici o echipa. Vrem să fim neutri. Sîntem echidistanti. E o mînă de 4-5 oameni care aruncă în mocirlă fotbalul românesc.”
.
“Eu îi fac recomandarea lui Gigi Becali să nu mai glumească pe teme de fotbal, pentru că va trebui să dea declaraţii în acest sens”
.
Conducerea FRF şi-a asumat un rol în care a eşuat lamentabil atacând tot ceea
ce la rândul lui ataca clubul stelist. Pagubele sunt multilaterale. Cel mai mare deserviciu a fost făcut însă chiar clubului Steaua, care până la acţiuni de sens opus, va fi catalogată de către microbiştii români ( că doar ăia contează nu, domnilor Sandu&
Lupescu ?- poate că unii chiar ajung să susţină naţionala la Europenele din vară ), drept “echipa federaţiei”. Ultimul lucru de care avea nevoie Steaua era de cearta părintească aplicată incorect de către FRF.
.
Încheia ( sau începea ) apoteotic preşedintele FRF: „Ignoraţi conducătorii de cluburi pentru binele fotbalului!”. Îmi permit să completez ca urmare a unui violent impuls de microbist român frustrat : ” Ignoraţii toţi conducătorii fotbalului românesc, pentru binele fotbalului! “
.
Mâinii de oameni care delapidează moral ( şi nu numai )fotbalul românesc i se face manichiura în chiar sediul frizeriei cu adresa la STR SERGENT VASILE SERBANICA NR. 12, SECTOR 2, BUCURESTI, ROMANIA. Ciudat este că pe firmă scrie ” CASA FOTBALULUI”.

.

via Bar Tikitaka

Să o spunem franc : ceea ce se întâmplă în prima liga românească de fotbal este ruşinos.
Iar unicii care mai fac faţă cu brio acestui simulacru “sportiv” sunt arbitrii. Nu ştiu cum se face însă arbitrii greşesc tot mai des. Da, da … ştiu. Greşeala este omenească. Însă microbistul se întreabă: dacă sunt umane de ce greşelile apar mereu în favoarea echipelor de pe primele locuri( Lista începe cu CFR Cluj, trece pe la Steaua şi ajunge la Rapid )?

.

Erorile arbitrale continuă să fie fidele aliate ale principalelor favorite la titlu. Erori
făcute de către arbitrii cu prezent şi viitor, din aceia care ştiu că în cazul în care greşesc e de preferat să greşească în direcţia potrivită, iar în aceste cazuri, a greşi este echivalentul deciziei corecte. Avem un campionat care s-a transformat într-o dezbatere publică între CFR Cluj şi Steaua. Restul nu mai contează. Arbitrul la mijloc trebuie să ia decizii cu ţeava pistolului aţintită asupra sa. Ce s-aleagă, ce s-aleagă?: ” Să piardă cei care nu au prea mult de pierdut”. Gata. Problemă rezolvată.

.

În altă ordine, aceleaşi idei. Până la urmă câte decizii greşite au fost aseară?

.

Varianta GSP - Varianta soft

.

.

Varianta ProSport - Varianta hard ( …..da, ştiu că Vasluiul trebuie să primească vizita Stelei )

.

.

Şi nu e de mirare că acest om afirmă următoarele …

…despre acest personaj…

.

Nu de altceva, dar Crângul din Buzău suferă de scenarită. Pandurii ştiu de ce.

.

Noi să fim sănătoşi, să nu mai facem treaba în grabă, pentru că uite ce se întâmplă
când nu eşti atent. Îţi intră duşmanul în casă…chiar dacă printr-o bulă a celor de la
GSP.

.

via Bar Tikitaka

z”-Nu ştiu cum să îţi spun. Abia ce învăţasem să merg pe propriile picioare şi tu mi-ai făcut cadou o minge. Încă nu mergeam la şcoală iar tu m-ai înscris la un club de fotbal. Îmi plăcea fotbalul iar tu îmi spuneai să savurez ceea ce fac. Îmi plăcea. Îmi plăcea să ma antrenez iar după antrenamente să bat mingea de zidul blocului. Nu oboseam. Nu te supărai când mă vedeai cu teneşii rupţi. Îmi cumpărai alţii, chiar dacă pentru asta te vedeai nevoit să pleci capul în jos când veneai de la servici şi îţi vedeai prietenii în berărie. `

.

Tati. Ce s-a întâmplat ? M-ai luat prima oară cu tine pe stadion la meci şi…. nu ştiu. Nu erai tu tati. Ai intrat în tribună cu o faţă de parcă toţi erau duşmanii tăi. Ai început să înjuri arbitrii, antrenorii, jucătorii, alţi taţi….

.

Ce s-a întâmplat tati ? De ce te-ai schimbat ? Nu …. nu mai vreau sa îmi cumperi nimic. Nici minge, nici teneşi…. nimic. Mă duc să mă joc pe calculator !!! “

.

via Bar Tikitaka

Patru echipe englezeşti s-au calificat în sferturile de finală ale Champions League. Se întăreşte teoria că Premier League este cel mai bun campionat din lume ?

.

Manchester, Arsenal, Chelsea, Liverpool versus o Europă la o primă vedere, anemică, firavă, prea slabă pentru a face iureşului englez. Cine să ţină piept ? O Barcelona în criză
şi băgată în sala de aşteptare de către accidentările lui Messi, sigurul care mai injectează
andrenalină în obosita echipă catalană?

.

Roma ? Schalke ? Fenerbahce ? Să fim serioşi. Să mai spună cineva că banii nu aduc fericirea, pardon, calificarea în Champions League. Premier League s-a transformat în cea mai urmărită competiţie sportivă de pe glob, în urma unui plan de a transforma fotbalul în afacere şi asta fără să dea la o parte tradiţiile. 5500 milioane de euro au obţinut cluburile englezeşti în ultimii trei ani din drepturile de televizare. Premier League a fost liga care a investit cel mai mult în transferuri : 785 milioane de euro în vară, 149 milioane în iarnă. Rezultatele se văd . Jumătate dintre cele mai bune opt echipe din Champions League sunt engleze. Pentru prima oară în istorie cele patru reprezentante ale unei ţări ating sferturile de finală, un succes ce consolidează hegemonia britanică în Europa, sezonul trecut semifinalele Champions League având ca protagoniste nu mai puţin de trei echipe englezeşti.

.

Toate astea în timp ce , selecţionata Albionului orbecăie în căutarea calificării la un turneu final.

.

Urmeaza tragerea la sorţi pentru sferturile de finală. Europei îi cam tremură chiloţii de frică.

.

via Bar Tikitaka

Aleargă. Într-o extremă îl aşteaptă gloria şi faima ,în cealaltă abisul, prăbuşirea.

.

Cartierul îl invidiază, el cel care “s-a scos”, este plătit şi se şi distrează pentru banii ăia.
A tras lozul cel mare şi chiar dacă acum va trebui să transpire precum o ţâşnitoare, fără
dreptul de a obosi sau a greşi, el este cel care apare în ziare şi la televizor, femeile
suspină după el iar copii vor să îl imite. Însă, el cel care începuse să joace pentru plăcerea
de a juca pe uliţe neasfaltate, acum joacă pe stadioane îndeplinind un contract şi obligaţiile acestuia. Să câştige.

.

Impresarii îl cumpără, îl vând, îl închiriază, el se lasă manevrat în schimbul a şi mai
mulţi bani, a şi mai multă faimă. Cu cât are mai mult succes, mai mulţi bani, cu atât mai mult devine un prizonier. Supus disciplinei, antrenamentelor dure, bombardamentelor cu analgezice şi infiltraţii care să îl facă să uite de durere şi să mintă sănătatea. Înaintea meciurilor se îmbată cu apă şi doarme singur.

.

La 26 de ani poate fi considerat deja bătrân. Muşchii obosesc prea devreme :

“-Hahalera asta nu mai dă gol nici dacă terenul este înclinat !”

.

Într-o zi îşi dă seama că şi-a jucat viaţa pe un singur zar iar faima s-a risipit.Damă trecătoare şi risipitoare, faima nu i-a lăsat nici măcar un bilet de adio.
” -Mă laşi ? La televizor apare Dayro. Dacă vrei poţi să te plimbi cu maşina prin Alexandria. Ai fost şi tu UN fotbalist. Ai şi clipuri pe Youtube. Ce mai vrei ?”

.

via Bar Tikitaka

Înainte de a vorbi despre tema propriu zisă a acestui post, vreau să fac o precizare. Am fost acuzat că am ceva “împotriva” naşilor Mysportului, şi anume împotriva Gsp-ului, ba chiar am fost acuzat că am “pile” care îmi permit” să îmi fac de cap” atacându-i numai pentru a le face publicitate. Idei şi idei. Unele te fac să zâmbeşti amar.

.

Nici ” fu” , nici ” fa” . Dacă am avut de reproşat am reproşat, dacă am avut de lăudat am lăudat. Poate că ceea ce urmează va mai vărsa o picătură în paharele “prietenilor” mei care se simt lezaţi într-un mod sau altul, însă am ales ca o dată ce Mysport este o cale deschisă nouă amatorilor pasionaţi de sport şi de ” bârfă” în egală măsură să expun o dată cu partea frumoasă şi dosul. Nu este un atac ci este o critica, constructivă chiar ( aşa cum a fost tot timpul ), pentru a se realiza că nu prin ocolirea ( am înlocuit, fraudarea ) a ceea ce presupune meseria de gazetar sportiv, vom ajunge a avea parte de o presă de calitate. Şi spun asta cu riscul de mi se suspenda contul de pe Mysport. Cine are ochi să vadă.

.

Concret, despre ce vorbim?

.

Apare pe site-ul Gazetei Sporturilor, probabil şi în ediţia tipărită ( dacă poate cineva să confirme, vă rog ) următorul articol : Inter 100 de ani : Istoria INTERminabilă. Articol frumos, interesant. De citit. Nesemnat totuşi. Unde este problema ? Mai jos, sunt fotografii capturate de pe ediţia tipărită a cotidianului spaniol sportiv MARCA, de duminică 9 martie 2008. Titlul articolului, acelaşi : ” Historia INTERminable”. Coincidenţă probabil? Nu prea. Articolul ( semnat în Marca ) este reprodus de catre respectivul redactor anonim al GSP, cuvânt cu cuvânt. Cine are ochi să vadă.

.

Noi, comunitatea de pe Mysport, am fost de multe ori acuzată de amatorism. Suntem amatori, aşa este, iar mijloacele pe care le avem la dispoziţie pentru a participa fiecare cu ce poate şi cum poate la dezvoltarea acestui proiect infime faţă de ceea ce are la dispoziţie redactorul, unuia dintre cele mai importante ziare româneşti. Se învârt în jurul nostru o mulţime de reguli în legătura cu deontologia, iar mulţi dintre noi sunt criticaţi la cea mai mică mişcare greşită, de la o banală virgulă aşezată aiurea până la o literă rătăcită în locul nepotrivit.

.
Cele prezentate mai sus, ma determină să le adresez tuturor celor care într-un fel sau altul îşi fac prezenţa pe Mysport, toată stima şi felicitările mele. Sunteţi excelenţi, fiecare în modul său de a fi, cu atât mai mult cu cât o faceţi din pasiune. Spun asta , luând ca referinţă respectivul articol apărut în Gazetă. Cine are ochi să vadă.

.

O întrebare pentru cei care au în mână frâiele redacţiei : aşa de uşor se trece drept gazetar sportiv, cu o chestie de acest gen? sau se trece cu bună-ştiinţă din partea dumneavoastră ?

.

P.S. : Nu-i bai, cei de la ProSport ţin aproape şi ei.

.

via Bar Tikitaka