La intalnire cu Liga Campionilor
Friday, February 27th, 2009Marți seară, puțin trecut după orele 20.45. Am întârziat. Meciurile au început deja iar eu umblu aiurea încercând să găsesc de cumpărat niște bere și niște chipsuri. Le promisesem colegilor de muncă. Greu. Magazinele sunt închise, iar unica opțiune rămasă sunt barurile. Ce e de făcut? Mai contează că berea ți se vinde la preț triplu? Plătești și fugi pentru a ajunge la întânirea programată.
.
Din păcate pentru mine, din fericire pentru majoritatea muritorilor de rând consumatori de fotbal, Liga Campionilor e punctuală. Nu întârzie niciodată, dimpotrivă, ajunge mai repede, dârdâind de frig, atunci când se plimbă prin extremitățile estice ale continentului . Paf ….goolll…
.
Nici nu apucasem să ies bine din locația de unde reușisem să cumpăr bere că aud vuietul. Părea că strada înțesată dintr-un capăt în altul cu blocuri de zece etaje vine peste mine, că ferestrele se sparg și pereții apartamentelor se crapă de atâta bucurie. Cine o fi marcat?
.
Intru înapoi în bar și nimeresc într-o stare de euforie generală, de parcă cineva acolo invitase toată lumea să bea gratis. Marcase Juninho din lovitură liberă. Madridul sărbătorea. Dă-i și aleargă cu berea. A venit Liga Campionilor mă și tu umbli aiurea prin tramvai!
.
Miercuri nu am mai întârziat. Cu aceiași colegi am decis să vedem Real Madrid - Liverpool în barul în care cu o seară înainte îi văzusem pe cei din capitala Spaniei bucurându-se de necazul rivalilor din Barcelona. Normal că Liga era acolo. Plin ochi. Aud un suporter al Realului:- Ăștia de la Barcelona sunt putin duși. Orice altă echipă din Europa ar fi mulțumită dacă s-ar întoarce cu un 1-1 dintr-o deplasare de acest gen, iar ei o dau la învârtită cum că echipa este în criză. Timpul trece și nimeni nu înscrie. Meci de luptă și cam atât. Casillas își salvează echipa de la un șut fenomenal al lui Xabi Alonso ce s-ar fi transformat în golul anului. Cam atât. Lumea bea bere și trage cu ochiul la celelalte meciuri puse pe plasmele din bar. Chelsea și Juventus dau festival la Londra. Bayern mătură pe jos cu Sporting. Villareal nu prea interesează, chiar dacă suntem în Spania. Tot ceea ce contează este ca Realul să fie pe plus, iar Barcelona să fie pe minus.
.
Goooolll! M-am speriat. Eram prins într-o discuție și nu am privit faza. În spatele nostru un grup de vreo 5-6 persoane sar ca electrocutate. A marcat Benayoun pentru Liverpool. Mă gândeam că sunt englezi. Da de unde? Catalani get-beget. Curajoși din moment ce s-au exteriorizat într-un loc înțesat de suporterii Realului. Care suporteri numai chef de scandal nu au. Apar intrebările: cum e posibil ca la Liverpool să joace un număr dublu de spanioli față de cei care joacă la real?, cum e posibil să joci pe teren propriu, să te numești Real Madrid și să ai o singură ocazie de gol tot meciul?
.
Liga Campionilor e frumoasă și nu întârzie niciodată la întâlnire. Începe fotbalul și în România. Probabil că nu va trece mult și se vor amâna ceva meciuri pe motiv de oboseală, vor mai ieși ceva stenograme, vor mai apărea(doar pe hârtie) câteva zeci de investitori putrezi de bogați și ne vom pregăti iar pentru întâlnirea cu Liga Campionilor. Bineînțeles că vom întârzia și vom ajunge la întâlnire cu cămașa scoasă din pantaloni, fără cravată și pantofii prăfuiți. Obosiți de prea multă pregătire. Motive vor fi mereu suficiente.
.
Nu contează, Liga Campionilor este mereu acolo. A tuturor și peste tot.










