Știți cu ce se ocupă presa sportivă în ultimele zile? Cu campania electorală. Suntem atât de obișnuiți cu calificările în optimile Ligii Campionilor încât ne-am tot plicitisit. Dacă sunt sferturi, hai că poate tresărim puțin. Să zicem că în semifinale începem să dăm ochii pe spate de admirație.

.

Imaginați-vă că în locul Unirii era ( nu zic doar Steaua ) o echipă din Capitală. Iadul pe pământ și pământul învelit în lapte gros și smântânos. Zeci de studiouri portabile plasate strategic in fața palatelor și cluburilor de noapte ( locuri unde mai recent se fac pregătirile și cantonamentele ), sute de ore de transmisiuni de televizate și mii de pagini cu zeci de mii de știri. E doar Unirea. Nu vă agitați. Așa cum vine, așa pleacă. Desculță.

.

Mai profitabilă e campania electorală. Ce vedem noi în presa de sport ? Tolo spune că la meciul Unirea- Sevilla comentatorul a fost presionat să vorbească despre sulă-bleagă Geoană ( nu sunt anti omul ăsta, sunt anti întreaga clasă politică românească care de 20 de ani încoace a ținut țara pe loc ). Mai jos, în dorința de a se revanșa față de sulă-bleagă, apare alt articol în care i se pomenește iar numele, de data asta într-un context pozitiv. L-a premiat pe Mircea Lucescu, asta în timp ce bălălăii de la sfurt.ro spun că pe Mircea Lucescu de fapt l-a premiat Steven Seagal. I-o fi plasat ăla un cap în gură dragului nostru politician și i-a luat locul.

.

.
Bomboana de pe colivă o pune Proscrotul care pune la loc de cinste cea mai mârșavă chestie în materie de campanie electorală văzută de mine în mulți, mulți ani de zile. Nu mă interesează politica. Nu țin nici cu sulă-bleagă Geoană, nici cu Băsescu ( deși gura mare pe care o făcea ăsta acum ceva ani, mă convinsese cât de cât. Paie pe foc ), însă dacă mă așteptam la publicarea acestor lucruri în cotidiane care se ocupă cu politica, de ce mă văd obligat eu, cel care vrea să citească despre sport, să dau peste ceea ce evit cu ardoare de atât amar de timp tocmai pe paginile ziarelor de sport?

.

Nu îmi este de ajuns că vâd mai multe țâțe goale decât goluri și mai multe
clipuri porno decât faze din meciuri? Pe mine personal, plecat fiind din țară, nu mă mai interesează aceste lupte de doi lei pentru ciolanul lipicios. Sunt și voi fi român. Dacă aș avea o putere mare ( vorba dragilor de maneliști ) mi-aș face, aici în afara țării, o națională și un campionat de fotbal care să aibă o mentalitate curățată de păcatele Mioriției. Care să reprezinte România. Care să cânte imnul în timp ce îl simte cu adevărat. Care să simtă culorile tricolorului puse pe piept nu doar pentru că dă bine la imagine.

.

Că presa sportivă face ceea ce face, nu mi se pare ceva normal, deși încerc să înțeleg. În vremuri de vaci schiloade, orice bănuț e binevenit.

.

articol oferit de

Mai multe surprize….

Și o dedicație pentru prietenul nostru Ionuț:

vi BDF

Any Given Sunday, un film regizat de Oliver Stone ( cu o distribuÈ›ie de excepÈ›ie ). Totul sau nimic. O echipă aflată într-o pasă proastă È™i în proces de vânzare, cu câteva minute înainte de a ieÈ™i pe teren pentru a juca. A sosit ora adevărului. Miza: gloria sau eÈ™ecul definitiv. Mai sunt trei minute până la startul meciului È™i intră în scenă antrenorul Tony D.Amato ( interpretat de Al Pacino ). Considerat un antrenor de modă veche, doar o altă fostă glorie a fotbalului care È™i-a pierdut busola È™i simÈ›ul controlului asupra situaÈ›iilor delicate, D.Amato È™tie ce este în joc. Știe ce risc își asumă. Supus unei presiuni brutale venite din partea unor patroni fără scrupule, care au manevrat fotbalul în aÈ™a hal încât l-au transformat total într-o afacere frigidă, fără pasiunea sportului, antrenorul È™tie că își va pierde slujba în cazul unei înfrângeri. Cere să se facă liniÈ™te, trage aer în piept È™i le vorbeÈ™te jucătorilor. A decis să vorbească despre fotbal… Și despre viață:

.

Adevărul este că, nu È™tiu ce să vă zic… Mai sunt trei minute până la cea mai mare bătălie a vieÈ›ilor noastre. Totul se rezumă la ziua de azi. Ori ne însănătoÈ™im ca echipă, ori leÈ™inăm pentru totdeauna. Fază după fază, centimetru cu centimetru, până la final. CredeÈ›i-mă, acum suntem în infern. Rămânem aici pentru a fi masacraÈ›i, sau luptăm pentru a ieÈ™i la lumină? Putem ieÈ™i din infern. Centimetru cu centimetru. Eu nu pot face asta pentru voi. Sunt bătrân de acum. ….. Privesc în jur È™i văd aceste chipuri tinere … È™i îmi zic… Am făcut toate greÈ™elile posibile pe care le putea face un om de vârsta mea. Mi-am risipit banii, deÈ™i e greu de crezut. I-am gonit pe toÈ›i cei care au È›inut la mine … iar în ultima vreme nu mai suport nici mutra pe care o văd în fiecare dimineață în oglindă. Când îmbătrâneÈ™ti, sunt lucruri care îți scapă … AÈ™a e viaÈ›a. ÃŽnsă îți dai seama de asta doar în momentul în care începi dă pierzi acele lucruri. ÃŽÈ›i dai seama că
trebuie să câștigi metri. La fel și în fotbal.

În orice joc, viață sau fotbal, marja de eroare e foarte mică. Jumătate de secundă mai lent sau mai rapid și ai pierdut mingea. Metrii de care avem nevoie sunt în jurul vostru, în fiecare moment al jocului, în fiecare minut, în fiecare secundă. Această echipă luptă pentru acei metri, îi facem praf pe toți cei care ne stau în față pentru acei metri, ne apărăm fiecare metru câștigat. Pentru că, atunci când adunăm metru după metru, atunci vom ști diferența dintre a câștiga și a pierde, între glorie și eșec, între a trăi și a muri. În orice mare bătălie, câștigă cel care e dispus să se sacrifice. Știu, dacă vreau să mai trăiesc, trebuie să mă lupt și să mor pentru fiecare metru ce se întinde în fața mea. Asta înseamnă viață. Nu pot să vă oblig să faceți asta, însă uitați-vă în ochii celor de lângă voi.

.

VeÈ›i vedea oameni dispuÈ™i să se bată alături de voi. Oameni dispuÈ™i să se sacrifice pentru echipă, pentru că È™tiu că, dacă e nevoie voi veÈ›i face acelaÈ™i lucru pentru ei. Asta este o echipă domnilor. AÈ™a că, ori ne insănătoÈ™im ca echipă, ori murim ca niÈ™te indivizi oarecare. Ä‚sta este fotbalul. Acum, spuneÈ›i-mi ¿ Ce veÈ›i face?

.

video aici

.

• Acesta este un discurs pe care niciodată nu îl vor asculta, simÈ›i sau înÈ›elege jucătorii din fotbalul românesc.
• Acesta este un discurs pe care niciodată nu îl vor asculta, simÈ›i sau înÈ›elege patronii fără scrupule din fotbalul românesc.
• Acesta este discursul pe care îl mai ascultă, simte È™i îl înÈ›elege doar copilul care încă mai joacă fotbalul de cartier. O dată ajuns să joace în fotbalul mare, își dă seama însă că cei de lângă el au murit ca niÈ™te indivizi oarecare. Fără orgoliu, fără demnitate, fără onoare.
• Ä‚sta este fotbalul românesc doamnelor È™i domnilor. La fel ca în viață.

.

articol oferit de