Să vorbim de Mutu. Un jucător cu zece pe spate și un ego cât unsprezece. Cel mai bun jucător român al ultimilor ani, ghetele sale servitoare docile ale după-amiezelor britanice sau italiene, menit a purta drapelul unei țări topite de dorul după Hagi. Sumele ce plutesc pe orbita sa, aproape pornografice pentru fotbalul românesc, l-au pus mereu în capul listei urmărite de presă. Vrând, nevrând, Mutu, a fost expus mereu în prima linie de foc a opiniei publice. Promovezi în ceruri sau retrogradezi în infern. Este prețul pe care trebuie să îl plătești din moment ce ți se spune Briliantul. Asta și păcatul de a te fi născut frumos, plus o vanitate XXL. Nu contează faptul că Mutu e un om ( poate un om bun la suflet ), iar omul e condamnat să reșească, contează că este un produs. Un produs ce vinde bine în orice condiții. Atunci când marchează, atunci când se dopează. Ambele variante sunt viabile. Este un produs. Așa a fost, așa a vrut să fie, așa s-a dorit a fi.
.
- Oportuniștii au un filon la care vor săpa extrem de sârguincios. Mulți abia așteptau motive pentru a arunca spre Mutu bolovanii grei ce le atârnau în buzunare. În frunte cu cei mai de seamă editorialiști din presa românească.
.
- Fața opusă: Răzvan Lucescu. Ce ar fi trebuit să facă selecționerul? Să îl bată părintește pe umăr pe jucătorul care făcea cele mai mari daune naționalei? Se putea și asta, că de aia este selecționer. Să îți aduni turma și să o duci pe drumul cel bun.

- Lui Mutu îi va cădea o sancțiune drastică, iar jumătate de țară îl va înjura pecetluindu-i soarta.El este primul drogat al României. În urmă rămâne hemoragia fotbalului românesc, hemoragie pe care nu o oprește nimeni. Iar Mutu nu poartă nici o vină aici. Momentan este doar o durere de măsea care distrage atenția.

.

This entry was posted on Friday, January 29th, 2010 at 5:40 am and is filed under Uncategorized. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.