Azi, Steaua e a unuia singur. Hai doi, dacă îl punem la socoteală și pe Argăseală cel care dă cu patos limbi pe fundul cel păros al patronului.

.

De asta, majoritatea steliștilor rămân în casă. De asta cei mai curajoși aruncă cu ce au la îndemână. De asta, dragi cititori, dinamoviști, rapidiști, timișoreni, olteni sau clujeni, când veți termina de citit rândurile astea, ar trebui să vâ gândiți că ceea ce se întâmplă la Steaua s-ar putea întâmpla într-o bună zi și la echipa voastră. De aceea, două brațe vânjoase pierdute de lumea agriculturii, Tănase, a ajuns la Steaua doar pentru a se trage în bărci cu bombe sexy.

Se zice că e de ajuns un singur prost pentru a duce la ruină un sat întreg. Imaginați-vă că proștii sunt doi de fapt. Dezastrul e și mai aproape. Să retrogradeze Steaua. Să o vândă. Să o ucidă. Să o îngroape în vreun loc anume al memoriei. Să o ardă și să îi arunce cenușa pe apa Dâmboviței. Și când toate astea se vor întâmpla, toți steliștii să își aducă aminte că la un moment dat au avut de ales între onoare și bani. Și au ales banii.

.

Bineînțeles că vinovatul va fi, din nou, antrenorul. De această dată Stoichiță. I se va pune coroana de mărăcini în momentul în care patronul i se va face greață de prezența lui. Meritată și soarta lui, la fel ca cea a steliștilor. A fost o vreme când între demnitate și bani, Stoichiță, la fel ca și steliști, ca Hagi sau Lăcătuș, au ales banii. Acum suportă consecințele. Și bulgării de zăpadă.

.

BDF

Să vorbim de Mutu. Un jucător cu zece pe spate și un ego cât unsprezece. Cel mai bun jucător român al ultimilor ani, ghetele sale servitoare docile ale după-amiezelor britanice sau italiene, menit a purta drapelul unei țări topite de dorul după Hagi. Sumele ce plutesc pe orbita sa, aproape pornografice pentru fotbalul românesc, l-au pus mereu în capul listei urmărite de presă. Vrând, nevrând, Mutu, a fost expus mereu în prima linie de foc a opiniei publice. Promovezi în ceruri sau retrogradezi în infern. Este prețul pe care trebuie să îl plătești din moment ce ți se spune Briliantul. Asta și păcatul de a te fi născut frumos, plus o vanitate XXL. Nu contează faptul că Mutu e un om ( poate un om bun la suflet ), iar omul e condamnat să reșească, contează că este un produs. Un produs ce vinde bine în orice condiții. Atunci când marchează, atunci când se dopează. Ambele variante sunt viabile. Este un produs. Așa a fost, așa a vrut să fie, așa s-a dorit a fi.
.
- Oportuniștii au un filon la care vor săpa extrem de sârguincios. Mulți abia așteptau motive pentru a arunca spre Mutu bolovanii grei ce le atârnau în buzunare. În frunte cu cei mai de seamă editorialiști din presa românească.
.
- Fața opusă: Răzvan Lucescu. Ce ar fi trebuit să facă selecționerul? Să îl bată părintește pe umăr pe jucătorul care făcea cele mai mari daune naționalei? Se putea și asta, că de aia este selecționer. Să îți aduni turma și să o duci pe drumul cel bun.

- Lui Mutu îi va cădea o sancțiune drastică, iar jumătate de țară îl va înjura pecetluindu-i soarta.El este primul drogat al României. În urmă rămâne hemoragia fotbalului românesc, hemoragie pe care nu o oprește nimeni. Iar Mutu nu poartă nici o vină aici. Momentan este doar o durere de măsea care distrage atenția.

.

Știți cu ce se ocupă presa sportivă în ultimele zile? Cu campania electorală. Suntem atât de obișnuiți cu calificările în optimile Ligii Campionilor încât ne-am tot plicitisit. Dacă sunt sferturi, hai că poate tresărim puțin. Să zicem că în semifinale începem să dăm ochii pe spate de admirație.

.

Imaginați-vă că în locul Unirii era ( nu zic doar Steaua ) o echipă din Capitală. Iadul pe pământ și pământul învelit în lapte gros și smântânos. Zeci de studiouri portabile plasate strategic in fața palatelor și cluburilor de noapte ( locuri unde mai recent se fac pregătirile și cantonamentele ), sute de ore de transmisiuni de televizate și mii de pagini cu zeci de mii de știri. E doar Unirea. Nu vă agitați. Așa cum vine, așa pleacă. Desculță.

.

Mai profitabilă e campania electorală. Ce vedem noi în presa de sport ? Tolo spune că la meciul Unirea- Sevilla comentatorul a fost presionat să vorbească despre sulă-bleagă Geoană ( nu sunt anti omul ăsta, sunt anti întreaga clasă politică românească care de 20 de ani încoace a ținut țara pe loc ). Mai jos, în dorința de a se revanșa față de sulă-bleagă, apare alt articol în care i se pomenește iar numele, de data asta într-un context pozitiv. L-a premiat pe Mircea Lucescu, asta în timp ce bălălăii de la sfurt.ro spun că pe Mircea Lucescu de fapt l-a premiat Steven Seagal. I-o fi plasat ăla un cap în gură dragului nostru politician și i-a luat locul.

.

.
Bomboana de pe colivă o pune Proscrotul care pune la loc de cinste cea mai mârșavă chestie în materie de campanie electorală văzută de mine în mulți, mulți ani de zile. Nu mă interesează politica. Nu țin nici cu sulă-bleagă Geoană, nici cu Băsescu ( deși gura mare pe care o făcea ăsta acum ceva ani, mă convinsese cât de cât. Paie pe foc ), însă dacă mă așteptam la publicarea acestor lucruri în cotidiane care se ocupă cu politica, de ce mă văd obligat eu, cel care vrea să citească despre sport, să dau peste ceea ce evit cu ardoare de atât amar de timp tocmai pe paginile ziarelor de sport?

.

Nu îmi este de ajuns că vâd mai multe țâțe goale decât goluri și mai multe
clipuri porno decât faze din meciuri? Pe mine personal, plecat fiind din țară, nu mă mai interesează aceste lupte de doi lei pentru ciolanul lipicios. Sunt și voi fi român. Dacă aș avea o putere mare ( vorba dragilor de maneliști ) mi-aș face, aici în afara țării, o națională și un campionat de fotbal care să aibă o mentalitate curățată de păcatele Mioriției. Care să reprezinte România. Care să cânte imnul în timp ce îl simte cu adevărat. Care să simtă culorile tricolorului puse pe piept nu doar pentru că dă bine la imagine.

.

Că presa sportivă face ceea ce face, nu mi se pare ceva normal, deși încerc să înțeleg. În vremuri de vaci schiloade, orice bănuț e binevenit.

.

articol oferit de

Mai multe surprize….

Și o dedicație pentru prietenul nostru Ionuț:

vi BDF

Any Given Sunday, un film regizat de Oliver Stone ( cu o distribuție de excepție ). Totul sau nimic. O echipă aflată într-o pasă proastă și în proces de vânzare, cu câteva minute înainte de a ieși pe teren pentru a juca. A sosit ora adevărului. Miza: gloria sau eșecul definitiv. Mai sunt trei minute până la startul meciului și intră în scenă antrenorul Tony D.Amato ( interpretat de Al Pacino ). Considerat un antrenor de modă veche, doar o altă fostă glorie a fotbalului care și-a pierdut busola și simțul controlului asupra situațiilor delicate, D.Amato știe ce este în joc. Știe ce risc își asumă. Supus unei presiuni brutale venite din partea unor patroni fără scrupule, care au manevrat fotbalul în așa hal încât l-au transformat total într-o afacere frigidă, fără pasiunea sportului, antrenorul știe că își va pierde slujba în cazul unei înfrângeri. Cere să se facă liniște, trage aer în piept și le vorbește jucătorilor. A decis să vorbească despre fotbal… Și despre viață:

.

Adevărul este că, nu știu ce să vă zic… Mai sunt trei minute până la cea mai mare bătălie a vieților noastre. Totul se rezumă la ziua de azi. Ori ne însănătoșim ca echipă, ori leșinăm pentru totdeauna. Fază după fază, centimetru cu centimetru, până la final. Credeți-mă, acum suntem în infern. Rămânem aici pentru a fi masacrați, sau luptăm pentru a ieși la lumină? Putem ieși din infern. Centimetru cu centimetru. Eu nu pot face asta pentru voi. Sunt bătrân de acum. ….. Privesc în jur și văd aceste chipuri tinere … și îmi zic… Am făcut toate greșelile posibile pe care le putea face un om de vârsta mea. Mi-am risipit banii, deși e greu de crezut. I-am gonit pe toți cei care au ținut la mine … iar în ultima vreme nu mai suport nici mutra pe care o văd în fiecare dimineață în oglindă. Când îmbătrânești, sunt lucruri care îți scapă … Așa e viața. Însă îți dai seama de asta doar în momentul în care începi dă pierzi acele lucruri. Îți dai seama că
trebuie să câștigi metri. La fel și în fotbal.

În orice joc, viață sau fotbal, marja de eroare e foarte mică. Jumătate de secundă mai lent sau mai rapid și ai pierdut mingea. Metrii de care avem nevoie sunt în jurul vostru, în fiecare moment al jocului, în fiecare minut, în fiecare secundă. Această echipă luptă pentru acei metri, îi facem praf pe toți cei care ne stau în față pentru acei metri, ne apărăm fiecare metru câștigat. Pentru că, atunci când adunăm metru după metru, atunci vom ști diferența dintre a câștiga și a pierde, între glorie și eșec, între a trăi și a muri. În orice mare bătălie, câștigă cel care e dispus să se sacrifice. Știu, dacă vreau să mai trăiesc, trebuie să mă lupt și să mor pentru fiecare metru ce se întinde în fața mea. Asta înseamnă viață. Nu pot să vă oblig să faceți asta, însă uitați-vă în ochii celor de lângă voi.

.

Veți vedea oameni dispuși să se bată alături de voi. Oameni dispuși să se sacrifice pentru echipă, pentru că știu că, dacă e nevoie voi veți face același lucru pentru ei. Asta este o echipă domnilor. Așa că, ori ne insănătoșim ca echipă, ori murim ca niște indivizi oarecare. Ăsta este fotbalul. Acum, spuneți-mi � Ce veți face?

.

video aici

.

• Acesta este un discurs pe care niciodată nu îl vor asculta, simți sau înțelege jucătorii din fotbalul românesc.
• Acesta este un discurs pe care niciodată nu îl vor asculta, simți sau înțelege patronii fără scrupule din fotbalul românesc.
• Acesta este discursul pe care îl mai ascultă, simte și îl înțelege doar copilul care încă mai joacă fotbalul de cartier. O dată ajuns să joace în fotbalul mare, își dă seama însă că cei de lângă el au murit ca niște indivizi oarecare. Fără orgoliu, fără demnitate, fără onoare.
• Ăsta este fotbalul românesc doamnelor și domnilor. La fel ca în viață.

.

articol oferit de

Petarde, bruneți, golani și haimanale. Greu de crezut că vom putea evolua sau că vom fi lăsați să evoluăm. Ce ar fi să împrumutăm din regulile fotbalului american?
.
1. Arbitrii trebuie să își explice deciziile

De fiecare dată când fluieră o lovitură liberă îl vezi cum gesticulează și răcnește în microfon motivele pentru care a dictat respectiva infracțiune. Problema e că noi încă nu cunoaștem regulamentul pe cuvinte, de unde să îl mai cunoaștem și pe semne? Această aplicație a arbitrajului ar fi utilă în special în cazul penalty-urilor controversate sau a golurilor anulate și ar duce la o consolidare a relațiilor dintre suporteri și toți cei aflați pe gazon. Cel puțin, asta susțin americanii. Yeah, right! Borcea nu ar rezista.


.
2. Plafon salarial
.
Din 1994, moment în care în NFL s-a introdus plafonul salarial ( Salary cap ) nu mai puțin de 11 echipe au câștigat titlul. Timp în care, de exemplu, în România, doar cinci echipe diferite au luat titlul, două dintre acestea în ultimii doi ani. O asemenea măsură ar produce o egalizare de forțe, dându-le șansa echipelor mai mici de a își păstra jucătorii și de a se bate de la egal la egal cu echipele ce acum au puterea.
.
3. Transparență în relația cu presa
.
În America nu veți auzi un jucător din fotbalul lor plângându-se de faptul că i-au fost răstălmacite vorbele sau că a fost citat greșit în mod intenționat. Ce să mai zicem de titluri care sunt departe de realitate? De altfel, antrenorii din NFL nu au voie să le interzică jucătorilor relația cu presa, tocmai în acest spirit al transparenței, jurnaliștii ajungând până acolo încât au acces chiar și în vestiare după disputarea fiecărui meci.
.
4. Ceasul
.
Controlat de către un oficial aflat în tribune, se oprește doar în cazuri majore ( accidentări, lovituri de pedeapsă sau celebrarea punctelor marcate ). Ar lua o greutate de pe umerii arbitrilor, criticați de multe ori chiar și pentru zece secunde de prelungire, în plus sau în minus.
.
5. Repartizarea egală a banilor
.
NFL împarte egal banii din publicitate sau drepturi de televiziune între cele 32 de echipe din prima ligă nord-americană, permițându-le echipelor mici să se tragă de șireturi cu echipe precum Washington Redskins sau Dallas Cowboys. Mulți ar spune că sună a măsuri comuniste, însă nu uitați că vorbim de Statele Unite ale Americii, muma capitalismului. Iar stadioanele NFL sunt pline mai mereu.
.
6. Abonamentul TV
.
De ce nu este posibil să plătești un singur abonament care să îți ofere tot ceea ce vrei în materie de fotbal, ca la ei? În ultimul timp, tot mai mulți dintre români au ajuns să vizioneze fotbalul mulțumită chinezilor sau rușilor care se îndură să pună streaming-uri online.

.

7. Acțiuni de caritate
.
Știu că ați schițat un zâmbet ironic. Fiți atenți aici. Asta este o listă imensă cu jucători de fotbal american implicați în diverse acțiuni de caritate, fie în orașele lor, fie în cele ale echipelor lor. Ce vedem noi în România? Îl vedem pe Mitea că îi ia ceas de zeci de mii de euro ultimei pițipoance cu harfe pe care a agățat-o fără prea mare efort sau un Tănase cu un Merțan de ultimă generație deși la Steaua nu a făcut treabă nici cât să își ia un Trabant. E că zâmbetul din ironic, începe să fie amar?
.
8. Reluarea video instantanee a fazelor controversate

Ahh! Câți bani s-ar economisi. Și din ăia negri și din ăia ce urmează a fi negri. Nefolosirea celei mai bune tehnologii este absurdă. Se pierde din farmecul fotbalului? Spuneți asta clubului care a retrogradat pentru că a luat un gol din off-side sau celui care a pierdut titlul pentru că nu i s-a acordat un 11 metri.
.
9. Bere și semințe ( snacks-uri )
.
Dintre toate punctele expuse mai sus, cred că ăsta e imposibilul în stare pură. Lesne de înțeles. De unde bere, dacă la noi și bananele sunt arme albe?
.
10. Majoretele
.
Încercați doar și o să vedeți o turmă de bizoni dând din copite și scoțând răgete indescifrabile o dată cu fumul emanat pe urechi.

Ce fotbal simpatic avem! Ei nu îl au pe Dragomir, iar ciobanii lor sunt acolo unde le este locul. Asta e discriminare profesională.

.
“Din punct de vedere cantitativ, topul este format din apa carbogazoasă, banane şi pepene verde. În hipermarketuri produsele care au înregistrat cele mai mari vânzări din punct de vedere valoric au fost bananele, pampers jumbo şi micii populari, iar cantitativ: bananele, apa carbogazoasă şi pepenele verde. “Se observă o preferinţă constantă a consumatorilor români către fructele exotice, respectiv banane”

.

Acestea sunt informațiile care i-au băgat in sperieți pe conducătorii clubului Steaua. Însă, în încercarea de a îi liniști, mai avem o informație crucială pentru desfășurarea evenimentelor din timpul meciului cu Fenerbahce.
.
Bananele sunt unele dintre cele mai vechi si cunoscute fructe din lume. Pentru continutul lor nutritiv, pot fi consumate atat de copii, cat si de adulti sau batrani, fiind bogate in calorii si vitamine. Bananele sunt fructele energiei, contin proteine, vitamine si minerale. Este sursa sigura de calorii (100 calorii penru un fruct mediu), iar zaharul continut se asimileaza usor in organism. Dieta cu banane se recomanda atunci cand suntem epuizati fizic si lipsiti de energie.
.
Exact ceea ce au nevoie jucătorii steliști pentru a le ține piept lui Roberto Carlos și ai lui. Așa că, facem un mega-apel la conducătorii steliști: LĂSAȚI SUPORTERII CU BANANE PE GHENCEA!

.

Ceea a dovedit Unirea Urziceni marți seară pe Ibrox Stadium din Glasgow? A dovedit că fotbalul românesc nu este pe moarte, însă este omorât. Din neglijență sau nu, asta nu reușim să înțelegem. Genocidul la care ne este supus fotbalul este dovedit de liniștea cu care i-au învăluit Dan Petrescu și Mihai Stoica pe ai lor.

.

Unirea Urziceni a mai câștigat ceva pe lângă cele trei puncte din meciul cu Glasgow Rangers. A câștigat prestigiul într-o întreagă Europă la cote pe care doar Steaua le-a mai atins înainte. Dan Petrescu a avut un discurs aproape inexistent în fața presei, a insuflat încredere, a redesenat din mers după un 1-0 timpuriu și a jucat împotriva istorie și a previziunilor.

.

Atacată, însă nu speriată, echipa lui Dan Petrescu ( da, e echipa lui ) a manevrat eficient timpii meciului și așteptat să îi vină rândul în a îl pune la probe pe portarul scoțienilor. Iar momentul a venit după prima jumătate de oră din latul piciorului drept al lui Bilasco și s-a încheiat o dată cu stângul lui Brandan, stâng care dădea stingerea și trimitea civilizații suporteri scoțieni acasă cu jumătate de oră mai devreme.

.

Ce a mai demonstrat Unirea marți seară pe Ibrox Stadium? A demonstrat că a dat deoparte poveștile despre cum ne-am apărat glia și poporul și s-a deghizat în Mike Tyson. I-a doborât pe cei de la Glasgow cu două directe, un autocroșeu și un upercut norocos.

.

• Ce a mai demonstrat Unirea marți seară pe Ibrox Stadium din Glasgow? A demonstrat că fotbalul nu este doar al celor bogați. Este al oamenilor. Al majorității. Al celor care înțeleg că în viața nu este important să fii temut, ci să fii iubit. Al celor care vor un fotbal curat. Fără gunoaie. Fără ură. Fără frică.

.

După atâți ani de deziluzii, de decepții, de complexe istorice și o întreagă paletă de eliminări, Unirea ne redă speranța că vom avea o echipă care să treacă de grupele Ligii Campionilor. Este capabilă Unirea Urziceni să treacă spre primăvara Ligii? Răspunsul e format din două litere, însă răspunsul e unul singur.

.

sursă foto UEFA

.

.
Știți cu toți situația de la Steaua, o știți și pe cea de la Dinamo, chiar și pe cea de la Națională. Sunt probleme, iar în marea lor majoritate sunt provocate de conducători și mai puțin de către jucători. Steliștii vor să scape de Becali, dinamoviști de Turcu și restul șobolanilor de lux care sălășluiesc pe lângă Spitalul de Urgență, iar fanii naționalei vor să scape de ploșnițele Sandu și Dragomir. Se vorbește mult, se face puțin. Se scriu câteva bannere, se mai aruncă o torță, o mamă nevinovată este insultată, patronul închide porțile … și canci fotbal.
.
Ceva asemănător se întâmplă în Polonia. Sătui de lipsa performanțelor și de scandalurile de corupție care au tot ieșit de prin canalele clocite ale Federației Poloneze de Fotbal, fanii au pus-o de un boicot. Dacă la precedentul meci jucat de polonezi pe teren propriu au fost prezenți pe stadion peste 10 000 de spectatori, pentru meciul împotriva Slovaciei ( miercuri 14 octombrie ) se pare că stadionul va fi aproape gol, anunțându-se că nu s-au vândut nici măcar o mie de bilete.
.
Ce au făcut polonezii? Nu s-au pus pe înjurat, nu s-au pus pe salturi pe teren sau pe scris bannere scârboase, ci au dat drumul on-line unei pagini numite koniecpzpn.pl în care suporterii naționalei poloneze sunt îndemnați să boicoteze federația până în momentul în care conducătorii respectivei instituții vor demisiona și vor pleca. Până în prezent s-au înscris peste 85 000 de polonezi care au aderat la ideea acestui boicot.

.
Acum. Se poate aplica această soluție și în România? Unii vor întreba ce se întâmplă cu sloganul acela care spune că suporterii trebuie să susțină echipa fie ce o fi, alții vor privi neîncrezători. De la revoluție încoace nu prea au mai fost acțiuni în masă care să reușească. Suntem un popor dezbinat și, luați parte în parte, de egoiști. Eu personal, sunt de părere că un astfel de boicot ar avea șanse atât timp cât va avea ca țină comună conducătorii ( deși nici jucătorii nu au făcut atât de mult încât să ne câștige respectul, nouă suporterilor ). În definitiv, mulți dintre microbiștii români vor vedea meciul la televizor și la fel de bine nu vor mai sponsoriza cu banii lor munciți din greu niște persoane care îi disprețuiesc, care nu le arată nici cea mai mică urmă de respect. Trebuie să fim conștienți că o dată pornită, violența nu produce decât violență.
.
Nu văd altă soluție decât un boicot masiv din care conducătorii, acționarii sau patronii să înțeleagă că fotbalul nu poate exista fără suporteri în tribune. La polonezi se poate, iar prima dovadă o vom avea chiar miercuri.
.
Cătălin Tolontan spune că ar trebui să le fie rușine. Eu zic că ar trebui să ne fie rușine nouă. Rușine cu ei, rușine cu noi. Rușine, pentru că stăm impasibili și înghițim umilințele ca pe aspirine. Rușine, pentru că ne interesează mai mult ce zice bivolul din Pipera sau BIȘNIȚARUL de la LPF sau ce nu zice leșinatul de la Federație. Ce putem face?

.

Polonezii pot și fac asta. Nu se mai duc pe stadion la meciuri. La Steaua se intra ca la Auschwitz, la Dinamo ca la Spitalul de Nebuni, iar la Federație se cară golurile cu basculanta. 13 în ultimele trei meciuri ale echipelor naționale: U-21, U-19 și seniori, iar Sandu cică lui nu îi pute gura. În cazul în care vreți să sprijiniți această idee, sunteți liberi să luați acest banner și să îl promovați oriunde vreți voi.

.

De ce nu iese acum Dragomir să se bată în cu pumnul în piept în timp ce din gură îi curg balele spunând că avem un fotbal din ce în ce mai bun? Ăsta e efectul, iar ei sunt cauza. Acțiunile lor nu aveau cum să rămână fără urmări. Acest moment era inevitabil. Cum altfel din moment ce principala preocupare este aceea de a pune un paranoic non stop pe ecran care să înjure de mamă pe cine prinde, este aceea nu de a critica constructiv ci destructiv ( de ce nu mi-a luat jucatorii la națională? …câți din ăștia or să iasă acum? Iancu, Borcea….? ) sau de a fura sub acoperirea primelor două chestii enumerate? Ce așteptam? Performanță scoasă dintr-un fotbal leșinat?

.

Lasă-i singuri!


AICI puteți găsi codurile HTML pentru diferite dimensiuni ale acestui banner.

Învăluit în atâtea și atâtea succese fotbalul românesc nu mai are timp și de nimicurile de zi cu zi, cum ar fi fotbalul jucat pe teren. Rezultă extrem de complicat găsirea unei soluții care să îl însănătoșească. Când pare că lucrurile merg mai bine și că tot ceea ce ni s-a întâmplat a fost deja suficient de incredibil și de dezgustător, sărim din lacul clocit în puțul plin cu nămol, extrem de ușor precum Dumitru Dragomir din mandat în mandat.

.

Cred că am stabilit un record ceva, deocamdată neputând să aflu dacă mai este o țară care să aibă atâtea participante în cupele europene și nu înscrie măcar un gol, exceptând Unirea Urziceni în Liga Campionilor. Suntem obișnuiți să trăim într-un dezastru continuu iar pe deasupra vine și această triplă ruptură totală între suporteri, echipă și conducători, efect produs pe la multe din echipele cu nume ale campionatului. Dinamo, Steaua, Craiova, Rapid, iar Timișoara stă și ea pe un butoi de pulbere susținut de rezultatele cât de cât suficiente ale echipei.

.

Spuneam că, învăluiți în toată această pătură de mediocritate emanantă de cluburi și reprodusă cu voioșie de către presă am uitat partea frumoasă a fotbalului. Nu mai interesează jocul, tactica, golurile frumoase, golgeteri sau atmosferă de meciuri mari.

.

S-au dus vremurile în care cele mai aprinse discuții erau acelea în care se disputau titlurile de echipe favorite la titlu. Unii spun că nu interesează pentru că provincia e la putere în ultimul timp iar asta nu aduce același tiraj precum o jumătăte de oră cu bolboroseli marca Becali sau o convorbire telefonică în care Borcea începe iar să viseze cu ochii deschiși înainte cu două zile de o nouă destituire de antrenor.

.

Dacă aveți suficient de multă ambiție puteți da la o parte perdeaua cu partea în care apar LIVE GIGI BECALI, TURCU, BORCEA și restul mamelucilor, și puteți vedea clasamentul Ligii 1 din România. Vedem niște echipe înșirate pe o listă numerotată și un punctaj. Ne uităm ca musca la albină. Nu știm ce au făcut echipele alea pentru a fi ordonate astfel, nu știm cum au jucat, însă știm ce antrenor au schimbat în etapa 6-a, nu știm ce formulă folosește antrenorul însă știm că patronul abia ce și-a mai umilit un jucător, nu știm nici măcar( unii nici măcar nu văd ) cine sunt cei mai tehnici jucători, cei mai buni cu capul, cei mai buni pe postul de fundaș dreapta însă știm prin ce cluburi și-au mai pierdut vremea. Puțini detalii pur fotbalistice.

.

Cine să fie de vină? Presa? Pune pe hârtie și online ceea ce i se oferă, deși ar putea oferi și adevăratul conținut premium. Cu puțină voință și cu puțin profesionalism neatins de compexe financiare. Jucătorii? Probabil au și ei o parte din vină. Pot fi acuzați și ei de lipsă de profesionalism în acelși timp ce pot fi și scuzați din moment ce oamenii care ar trebui să le asigure stabilitatea ambientală în cadrul echipei sunt mai dezorientați decât un cangur rătăcit în Bărăgan. Conducătorii? Cu ei e greu. Nu realizează responsabilitatea pe care o au. De fapt, singurul lucru pe care vor să îl realizeze este acela că ei sunt patroni și că lor li se cuvine toată dreptatea. Uită că fotbalul cu tribune goale este un cadavru ambulant.

.

Deci nu m-am lămurit.Care este echipa favorită la titlul de campioană anul ăsta? Rapidul? Văd că e prima în clasament, deși Copos e bun de închiriat pe post de bocitoare la înmormântări. Urziceniul? Hai că nu se poate. A mers o dată factorul surpriză, însă ar fi prea de tot să mai meargă o dată, iar asta nu se poate. Nu se poate. O garantează macabru conducătorii. Brașovul, CFR-ul clujean? Brașovul stă ceva mai bine la nivelul infrastructură și suporteri decât Urziceni. Tot ce se poate, mai ales că pe acolo se învârte cu spor Dinu Gheorghe. CFR-ul? Neah! Doctorul Mureșan a cam obosit, iar Paszkany pare cam ignorant. Poate exact pe asta mizează și ei. Tăcem și facem . Craiova, Timișoara? Nu îi lasă arbitrii, iar asta îi macină pe dinăuntru ca un vierme mărul. Steaua, Dinamo? Să fim serioși. Priviți televizorul dacă vreți să aflați starea acestor echipe?

.

Până la urmă? Cine este favorită?

.

fotografia nu este din fotbalul românesc ci este de la un meci al celor de la Dinamo Dresda.

.