7 aprilie 2004. Urma manşa a doua din “sferturile” Ligii Campionilor, iar Javier Irureta promisese că va merge în genunchi până în Santiago de Compostella, o localitate aflată la aproximativ 80 de km de La Coruna, în cazul în care echipa sa va accede în semifinalele competiţiei. Fuseseră învinşi de AC Milan cu scorul de 4-1 pe San Siro, după ce ei deschiseseră scorul. Nicio echipă, în istoria Ligii Campionilor, nu a reuşit să întoarcă o diferenţă de trei goluri. Avea să o facă Deportivo chiar împortriva uneia dintre cele mai bune defensive din lume?

.

Echipa lui Carlo Ancelotti, AC Milan, trecea printr-o perioadă extraordinară, conducând Serie A detaşată şi primind rareori goluri. De cealaltă parte, Deportivo la Coruna pierduse câteva meciuri cruciale în Primera Division înainte de meciul tur cu Milan, iar Liga Campionilor părea să fie unica lor salvare în acel sezon. Dar aici nu trecuseră niciodată de faza sferturilor de finală, iar acum soarta părea să îi oprească tot aici pe Herculinos.

.

Pe El Riazor era nevoie de un miracol. Arena era un adevărat uragan, iar antrenorul lui Super Depor declara înainte de meci: “Dacă noi vom înscrie două goluri, atunci suporterii îl vor marca pe cel de-al treilea”. Lui Irureta îi revenea Victor Sanchez şi avea astfel întreg efectivul la dispoziţie, în timp ce Ancelotti nu avea indisponibilităţi. Italianul nu a vrut să rişte nimic şi a trimis în teren toată artileria grea avută. Dar odată ce a început meciul s-a dezlănţuit iadul pe El Riazor.

.

Primele minute semănau cu cele de prelungire. Asalturi continue încă de la lovitura de start a meciului. Minutul 5 aduce şi deschiderea scorului. Uruguaianul Walter Pandiani îl întoarce pe Paolo Maldini şi trimite mingea printre picioarele acestuia direct în plasa laterală a porţii apărate de Dida. Era începutul de meci visat de cei de la Depor. După exact 30 de minute, Albert Luque trimite o centrare înşelătoare, Dida ratează intervenţia, iar Juan Carlos Valeron îndeplineşte o simplă formalitate. Finalul de repriză a confirmat spusele lui Irureta. Nesta face o eroare inexplicabilă, iar Luque, purtat pe extazul fanilor îl învinge şi el pe Dida. Era 3-0 la pauză, iar Super Depor era de acum în avantaj.

.

.

Au urmat 15 minute de conştientizare pentru suporteri şi jucători. Irureta a reuşit să îşi ţină elevii montaţi la meci, iar în repriza secundă Depor a închis jocul, oferindu-le oaspeţilor foarte puţine oportunităţi. Cu 15 minute înainte de final, noul intrat, Fran, preia o centrare pe umăr şi şutează năpraznic. Cafu deviază mingea, Dida este bătut, iar Super Depor conducea cu 4-0. Meciul putea ajunge în prelungiri, însă şutul magnific al lui Kaka a fost parat de către Molina. Astfel, Deportivo la Coruna ajungea pentru prima dată în semifinalele Ligii Campionilor.

Şi da, Irureta a mers până în Santiago de Compostella. Cu tot cu staff-ul, însă în picioare.

.

1 – Noua poziţie ocupată de Federer în clasamentul mondial în urma triumfului de la Wimbledon.

2 – Numărul de ani în care Federer a ajuns în toate cele patru finale de Mare Şlem.

3 – Titluri a cucerit Roger la Australian Open (2004, 2007 şi 2007) şi în trei ani FedEX a câştigat trei titluri de Mare Şlem.

4 – De patru sau mai multe ori a ajuns elveţianul în finala fiecărui Mare Şlem.

5 – Titluri a cucerit la US Open (2004-2008) şi de cinci ori Federer a pierdut în faţa lui Rafael Nadal în finale de Mare Şlem.

6 – Triumfuri la Wimbledon din şapte finale consecutive.

7 – Ani consecutivi în care a cucerit cel puţin un titlu de Mare Şlem.

8 – Înfrângeri în seria de 21 de semifinale sau finale consecutive jucate la turneele de Mare Şlem.

9 – Numărul de naţionalităţi reprezentate în finalele de Grand Şlem pe care le-a învins (Australia, Chile, Cipru, Marea Britanie, Rusia, Serbia, Spania, Suedia, şi S.U.A)

10 – Finale jucate consecutiv la turneele de Mare Şlem (de la Wimbledon 2005 până la US Open 2007).

11 – Apariţii la Roland Garros până la primul succes, la fel ca şi Andre Agassi. Totodată, 11 reprezintă şi numărul de jucători diferiţi pe care i-a învins Federer în finale de Mare Şlem.

12 – Titluri cucerite în sezonul 2006.

13 – Titluri câştigate în seria de 20 de semifinale sau finale de Mare Şlem.

14 – Egalul lui Pete Sampras la numărul de titluri de Grand Şlem timp de o lună.

15 – Noul record de titluri de Mare Şlem deţinut de Roger Federer.

.

Cu Lleyton Hewitt ajuns la 28 de ani, tenisul australian are nevoie de un nou erou. Poate fi Bernard Tomic acela?

.

Bernard Tomic s-a născut în 21 octombrie 1992 în Stuttgart, Germania, însă de la vârsta de trei ani locuieşte în , Gold Coast, Queensland, Australia. Bernard a început să practice “sportul alb” la vârsta de 7 ani, după ce tatăl său i-a cumpărat o rachetă de tenis pentru 50 de cenţi. În prezent, Tomic ocupă poziţia 314 în clasamentul ATP.

.

Tomic este cel mai tânăr jucător care câştigă un turneu de Grand Şlem la juniori, la 15 ani şi 3 luni el triumfând la Australian Open 2008. În acest an, Tomic primit wild-card pentru tabloul principal de la Roland Garros şi Australian Open, ajungând chiar în turul secund la Melbourne. De asemenea, a ajuns în turul trei de calificări la Wimbledon.

Tomic e singurul jucător de tenis care a câştigat turneele americane Orange Bowl Junior, atât la sub 12 ani şi sub 14 ani, cât şi la sub 16 ani. Australianul de origine germană a devenit cel mai tânăr jucător care câştigă un meci la Australian Open, după l-a învins la mai puţin de 16 ani şi 4 luni pe Potito Starace.

.
Atuuri: Lovitura de back-hand executată cu doi mâini este principala armă a lui Tomic. În lung de linie, reverul pare să fie cea mai eficientă lovitură a australianului. De asemenea, Tomic este un jucător foarte inteligent, care se bazează mult pe tactică în fiecare meci. Înalt de 1.93m şi 77 de kg, Tomic ar un serviciu foarte puternic, atingând 193 km/h la Wimbledon în acest an. Dacă îşi va mai îmbunătăţi serviciul, Tomic ar putea fi un jucător important pe iarbă, suprafaţa sa preferată.

.

Slăbiciuni: Tehnica lui Tomic are nevoie de şlefuire, însă este un lucru de înţeles pentru vârsta foarte fragedă a acestuia. Deplasarea este, de asemenea, o problemă care după ce Tomic va înceta din creştere, îi va fi mai uşor să o îmbunătăţească. Principala problemă a australianului pare însă să fie temperamentul. Tomic a fost suspendat timp de o lună de la turneele ITF, după ce a părăsit arena de joc la un turneu “Futures” în Perth. Limbajul corpului este, de asemenea, foarte expresiv în cazul în care lucrurile nu merg cum trebuie pentru el.

.

Preziceri: Fără niciun dubiu, Tomic are calităţile şi talentul necesar pentru a ajunge în Top50 în următorii doi ani, dacă va fi ferit de accidentări. Dacă va deveni un obişnuit al Grand Şlem-urilor depinde de cât de repede se maturizează. Dacă îşi ascultă antrenorii, învaţă din greşeli şi are încredere în forţele proprii, atunci ne putem gândi la un posibil viitor câştigător de Wimbledon sau Australian Open.

.

Născut în Stuttgart din părinţi croaţi, Tomic este un mare fan al lui Goran Ivanisevic. Într-un interviu acordat pentru Metro, Tomic spunea că îşi doreşte “serviciul lui Goran Ivanisevic, inima lui Lleyton Hewitt, atacurile lui Pete Sampras, deplasarea lui Roger Federer şi voleurile lui Tim Henman”.

.

Roger Federer a cucerit duminică cel de-al cincisprezecelea titlu de Grand Şlem, depăşind astfel recordul americanului Pete Sampras, de 14 trofee la turnee majore. E-Tennis.Ro vă oferă ocazia de a vedea imagini de la fiecare titlu câştigat de Roger Federer, iar dacă doriţi să citiţi despre fiecare turneu major cucerit de Federer, vă recomandăm Drumul lui Federer către 15 titluri de Grand Şlem.

.

Iată cele 15 imagini fabuloase:

Începutul drumului spre istorie, Wimbledon 2003

.

Australian Open 2004

.

Wimbledon 2004

.

US Open 2004

.

Wimbledon 2005

.

US Open 2005

.

Australian Open 2006

.

Wimbledon 2006

.

US Open 2006

.

Australian Open 2007

.

Wimbledon 2007

.

US Open 2007

.

US Open 2008

.

Roland Garros 2009

.

Şi, Roger scria istorie, Wimbledon 2009. Dar povestea continuă…

.

Imaginile au fost oferite de:

Roger Federer s-a ridicat deasupra tuturor jucătorilor de tenis din istoria acestui sport după ce a cucerit cel de-al 15-lea titlu de Grand Şlem, duminică, în acelaşi loc în care a şi început numărătoarea, All England Club din Londra.

.

.

Maşinăria Elveţiană şi-a completat colecţia de trofee de Grand Şlem luna trecută, când l-a învins în finala de la Roland Garros pe Robin Soderling. Atunci, Federer îl egala pe americanul Pete Sampras la numărul de titluri de Grand Şlem, 14. Sampras a câştigat primul său titlu la un turneu Major în 1990, iar ultimul în 2002. 13 ani şi 45 de turnee de Grand Şlem a jucat Sampras pe toată durata carierei, însă nu a cucerit niciodată titlul la Roland Garros.

Drumul lui Roger Federer către recordul all-time în tenis a început în 2003, la Wimbledon:

.

2003 Wimbledon - După ce în primele 16 participări la turnee de Grand Şlem (Sampras a cucerit US Open 1990 la a opta apariţie la un turneu major), talentul imens al lui Federer a fost răsplătit la All England Club în 2003. Se aştepta foarte mult de la Roger, care, în 2001 îl învingea pe septuplul campion la Wimbledon, Pete Sampras, pentru a ajunge în sferturile de finală. Un an mai târziu, deşi văzut ca un potenţial campion, Roger a fost eliminat încă din primul tur de către Mario Ancic. În 2003 însă, Federer a cucerit primul său titlu de Grand Şlem, la Wimbledon, pierzând un singur set în ultimele două acte ale competiţiei, împotriva lui Andy Roddick şi Mark Philippoussis. “Sunt fericit doar având unul. Dacă voi avea 15? Nu ştiu. Jocul meu încă nu cred că poate atât. Oricum, va trebui să mai aştept doi ani pentru a vedea cât de bun sunt”, spunea Federer după primul său triumf.

.

2004 Australian Open - După ce a câştigat Tennis Masters Cup, Houston la sfârşitul anului 2003, Federer a intrat în sezonul competiţional 2004 într-o formă bună. Acesta nu a dezamăgit şi a câştigat cel de-al doilea titlu de Grand Şlem pierzând doar două seturi pe parcursul întregii competiţii. La Australian Ope, Federer nu trecuse niciodată de turul patru în precedentele patru participări, însă învingându-i pe Lleyton Hewitt, David Nalbandian şi Juan Carlos Ferrero, Federer a câştigat şi finala jucată în faţa lui Marat Safin, în minimum de seturi. După acest triumf, Roger Federer devenea pentru prima dată lider mondial.

.

2004 Wimbledon - Jucând pentru prima dată la un turneu de Grand Şlem ca principal favorit, deţinătorul titlului de la Wimbledon, Federer, a ajuns din nou în finală, pierzând un singur set până acolo, în runda a patra în faţa lui Lleyton Hewitt. În finală, Roger a dat peste numărul doi mondial şi pentru prima dată finalist la All England Club, Andy Roddick, pe care l-a învins cu scorul de 4-6 7-5 7-6 6-4.

.

2004 US Open - Federer traversa o perioadă mai slabă înainte de US Open, pierzând în primul tur la Cincinnati în faţa lui Dominik Hrbaty şi în runda secundă la Olimpiada de la Atena în faţa numărului 79 ATP, Thomas Berdych. La Flushing Meadows însă, Federer şi-a revenit. L-a învins pe Andre Agassi în sferturile de finală în cinci seturi, iar apoi i-a depăşit pe Tim Henman(6-3 6-4 6-4) şi Lleyton Hewitt (6-0 7-6 6-0), câştigând astfel primul său titlu la US Open. Astfel, Federer devenea primul jucător după Mats Wilander în 1988, care câştiga trei titluri de Grand Şlem într-un sezon şi primul jucător din Era Open care câştigă primele sale patru finale de Grand Şlem.

.

2005 Wimbledon - Următoarea finală de Grand Şlem a lui Federer a fost “abia” la Wimbledon în 2005. Elveţianul a fost învins în semifinale la Australian Open după un meci de cinci seturi de către Marat Safin, iar în semifinale la Roland Garros de către Rafael Nadal. La Wimbledon, istoria se repeta întocmai pentru Federer. A pierdut un singur set până în finală, unde l-a învins pe acelaşi Andy Roddick. Astfel, elveţianul a încheiat turneul de la Wimbledon cu un record de 36-0 pe iarbă, începând cu anul 2003.

.

2005 US Open - În finala, Federer întâlnea legenda americană, Andre Agassi, care se afla la ultima finală în circuitul mondial de tenis. Lăsând sentimentele deoparte, Federer şi-a stăpânit nervii, deşi a pierdut setul secund cu scorul de 6-2, câştigând la tie-break setul trei şi punând punct meciului cu un sec 6-1. A fost cea de-a 23-a finală câştigată consecutiv de către Federer. Elveţianul a devenit primul jucător de la Don Budge în anii 1937-1938 care câştigă Wimbledon - US Open doi ani la rând. De asemenea, elveţianul a devenit primul jucător după Rod Laver în anii 1968-1969 care câştigă cinci titluri de Grand Şlem în doi ani consecutivi.

.

2006 Australian Open - După ce a câştigat lejer în primele tururi, Federer a trecut de Tommy Haas şi Nikolay Davydenko pentru a ajunge în semifinalele competiţiei. O victorie în patru seturi în faţa lui Nicolas Kiefer i-a asigurat locul elveţianului în finală, unde l-a întâlnit pe cipriotul Marcos Baghdatis. Baghdatis, încurajat de o legiune de fani, a făcut turneul vieţii şi a ajuns în finală, unde, a fost copleşit însă de Federer, care s-a impus cu scorul de 7-5 6-0 6-2.

.

2006 Wimbledon - Federer li s-a alăturat lui Sampras (7) şi Borg (5) ca singurii jucători care au câştigat la Wimbledon de patru sau de mai multe ori în Era Open. FedEx a mers perfect pe iarbă şi în acest an, având un record de 12-0 pentru al patrulea an consecutiv, stabilind un nou record pe iarbă, 48 de victorii consecutive. Elveţianul a venit în formă mare la Wimbledon în 2006. De la finala de la Australian Open, Federer a jucat finala la fiecare turneu la care a participat, câştigând trei titluri. Omul responsabil cu fiecare înfrângere a lui Roger a fost spaniolul Rafael Nadal. Totuşi, sezonul pe iarbă a fost unul perfect pentru elveţian, care a triumfat la Halle, iar, ulterior şi la Wimbledon, unde a pierdut un singur set pe durata întregului turneu, în finala cu acelaşi Nadal.

.

2006 US Open - Elveţianul nu a avut probleme în rundele inaugurale de la Flushing Meadows, până l-a întâlnit pe favoritul publicului şi numărul 7 mondial, James Blake, în sferturile de finală. Totuşi, Blake a câştigat doar un set, iar Federer şi-a continuat cursa spre un nou titlu. În finală, pentru a treia oară într-o finală de Grand Şlem, Andy Roddick. Victoria i-a revenit din nou lui Federer, scor 6-2 4-6 7-5 6-1.Cucerind titlul la New York pentru a treia oară, Federer a devenit primul jucător de la Rod Laver în 1969, care ajunge în fiecare finală de Grand Şlem într-un an. De asemenea l-a egalat pe Laver la câştigarea a trei titluri de Grand Şlem în diferite sezoane (Laver în 1962 şi 1969). Între anii 2004-2006, Federer a înregistrat un nou record, 247-15, Nadal fiind singurul jucător care l-a învins mai mult de o dată.

.

2007 Australian Open - Când fanii credeau că Federer nu mai poate progresa, acesta a câştigat pentru prima dată în carieră un titlu de Grand Şlem fără să piardă vreun set. A devenit primul jucător de la Bjorn Borg în 1980 (la Roland Garros) care câştigă un turneu major fără să piardă vreun set şi totodată, abia al patrulea în Era Open care reuşeşte aşa ceva. Federer venea în turneu după ce a câştigat ultimele cinci turnee la care a jucat şi, ulterior, a reuşit cel mai bun record al său de invicibilitate, 41 meciuri câştigate consecutiv. La Melbourne Park, Maşinăria Elveţiană a trecut de Novak Djokovic, Tommy Robredo şi Andy Roddick şi a învins în finală revelaţia turneului, Fernando Gonzalez.

.

2007 Wimbledon - La All England Club, Federer a pierdut doar un set în drumul său spre un nou titlu pe iarba londoneză. În finală, elveţianul s-a chinuit serios cu Rafael Nadal, însă a cucerit cel de-al 5-lea titlu consecutiv la Wimbledon, acompaniându-l astfel pe Bjorn Borg ca triumfători de cinci ori consecutiv la un turneu de Grand Şlem în Era Open. Federer şi-a continuat recordul pe iarbă, ajungând la 54 de victorii consecutive.

.

2007 US Open - Federer a câştigat cel de-al 50-lea titlu ATP la Cincinnati, iar apoi, la Flushing Meadows, l-a învins pe tânărul Novak Djokovic în finală, pentru a ajunge la cel de-al patrulea titlu la New York. Pentru a treia oară consecutiv, Federer a reuşit “dubla” Wimbledo-US Open, şi a devenit unicul jucător din istorie care ajunge în fiecare finală de Grand Şlem doi ani la rând. Finala de la US Open 2007 a marcat un nou record, 10 finale de Grand Şlem consecutive. Pentru a patra oară în carieră, Federer a câştigat trei titluri de Grand Şlem într-un sezon.

.

2008 US Open - Înaintea turneului de la Flushing Meadows din 2008, lumea tenisului a început să se întrebe dacă zilele excepţionale ale lui Federer trecuseră. Venea după două înfrângeri în finalele de la Roland Garros şi Wimbledon, în faţa aceluiaşi Rafael Nadal. La Paris a pierdut 6-1 6-3 6-0, iar la Londra a pierdut după un meci fabulos, încheiat 9-7 în setul decisiv pentru iberic. Federer, care în august pierduse prima poziţie mondială după 237 de săptămâni în faţa lui Nadal, se afla în pericol şi să nu reuşească să câştige niciun turneu de Grand Şlem pentru prima dată în şase ani. Dar elveţianul a produs un tenis de vis şi l-a învins în semifinale pe Novak Djokovic, iar în finală pe britanicul Andy Murray, pentru a ajunge la cel de-al cincilea titlu la New York. Federer şi Bill Tilden sunt singurii tenismani care au cucerit de cinci ori titlul la US Open.

.

2009 Roland Garros - După înfrângerea usturătoare suferită în urmă cu un an în faţa lui Rafael Nadal, Federer s-a întors determinat să se revanşeze. Nadal era eliminat încă din runda a patra de către Robin Soderling, iar Federer avea drum liber spre primul său titlu la Paris. Totuşi, Federer a trecut prin momente critice în meciuldin turul patru împotriva lui Tommy Haas, când germanul a fost la cinci puncte de victorie. De asemenea, elveţianul a fost nevoit să joace set decisiv cu argentinianul Juan Martin Del Potro în semifinale. Pe durata întregii competiţii, Federer a pierdut şase seturi, înainte de a juca unul dintre cele mai bune meciuri ale sale pe zgură, împotriva lui Robin Soderling, pe care l-a învins în trei seturi. “Aceasta este cea mai mulţumitoare victorie din viaţa mea, alături de prima de la Wimbledon. Am încercat asta pentru mulţi ani, deci a fost multă presiune pe mine. Întotdeauna am crezut că pot reuşi aici, însă devine tot mai greu pe măsură ce trec anii”, a declarat Federer după marele succes de la Roland Garros.

.

2009 Wimbledon - Federer venea la Wimbledon extrem de determinat, ţintind un hat-trick fantastic: recucerirea titlului la All England Club, revenirea pe prima treaptă a podiumului ATP şi depăşirea recordului lui Pete Sampras de 14 titluri de Grand Şlem câştigate. Triumful lui Federer părea inevitavil după victoria de la Roland Garros şi abandonul lui Rafael Nadal dinaintea începerii turneului. Federer a acces în finală pierzând un singur set, dar un Andy Roddick complet nou i-a pus mari dificultăţi lui Federer. După ce îl învinsese lejer în precedentele două finale de la Wimbledo, în 2004 şi 2005, FedEx a avut un meci extrem de greu în faţa lui Roddick. Cei doi au realizat recordul “Meciul cu cele mai multe game-uri disputate”. Federer a cucerit titlul după ce a reuşit primul său break din meci, sărbătorind victoria 5-7, 7-6(6), 7-6(5), 3-6, 16-14 chiar în faţa lui Pete Sampras. “Sunt fericit că am realizat un nou record aici deoarece acest turneu a însemnat întotdeauna cel mai mult pentru mine. Simt că s-a închis cercul acum pentru mine, începând aici şi terminând tot aici”, a declarat Roger Federer după ce a scris istorie.

.

Duminică, la finala celui mai prestigios turneu de tenis din lume, Wimbledon, am avut parte de o demonstraţie de tenis. Actorii: Roger Federer şi Andy Roddick. Durata: patru ore şi şaisprezece minute. Am fost încântaţi de un tenis superb, în ciuda gravelor probleme avute de terenul din Arena Centrală. Aflaţi pentru a treia oară de o parte şi de cealaltă a terenului în finala de pe iarba londoneză, meciul dintre Federer şi Roddick a avut acelaşi învingător, Roger Federer.

.

Aşi în forehand

Forehand-ul lui Federer este, probabil, cea mai bună lovitură din tenis. “Dreapta” elveţianului funcţionează impecabil. Atât cross, cât şi inside-out. David Foster Wallace a descris excepţionala lovitură a lui Federer ca “o pură biciure fantastică”, în timp ce John McEnroe consideră forehand-ul lui FedEX drept “cea mai bună lovitură din tenis”.

Roddick are, de asemenea, un forehand uluitor, uneori parcă identic cu cel al lui Federer.

.

Aşi în backhand

Una dintre cele mai impresionante lovituri din tenis, cu mâna perfect întinsă, este backhand-ul executat de Roger cu o singură mână. Top-spin, slice, orice îi reuşeşte elveţianului.

Fantasticul este, surprinzător, şi de cealaltă parte. Passing-uri executate cu backhand-ul din partea lui Roddick!? Atât în cross, cât şi în lung de linie. Acea mişcare complet neîndemânatică s-a transformat într-una fluentă, naturală. Iar lovitura a devenit una sigură, chiar periculoasă pentru adversar. O mare parte din merit o are noul antrenor al lui Roddick, Larry Stefanki. Însă voinţa lui Andy nu trebuie uitată.

.

Aşi la fileu

La începutul carierei, Federer urca la fileu foarte des. Şi-a transformat, în timp, stilul într-unul mai puţin ofensiv, jucând doar din spatele terenului. Lumea a şi uitat că Roger ştie şi voleu. Titlul de campion la dublu la Olimpiada de la Beijing a adus aminte de începuturile carierei elveţianului.

Indiferent de tipul voleului, tipic, drive sau demi, lui Federer şi lui Roddick le intră orice. Smash-ul este o formalitate pentru cei doi, reprezentând câştigarea punctului întotdeauna.

.

Aşi în serviciu

La acest capitol, pentru Roger şi Andy, calificativul de “aşi” nu cred că este. Roddick deţine recordul pentru cel mai rapid serviciu din istoria tenisului, 249.5 km/h (155mph), record care a depăşit un alt record, 244 km/h (152 mph), deţinut de acelaşi Roddick.

Duminică, 27 de aşi pentru Andy şi 50 pentru Roger. De asemenea au fost o sumedenie de servicii nereturnate, contorizate la lovituri direct câştigătoare, 74 pentru american şi 107 pentru Federer. Viteza constantă la primul serviciu pentru ambii: peste 200 km/h, iar la cel de-al doilea serviciu: 160-180 km/h.

.

Aşi pe plan mental

Condus cu 1-0 la seturi şi 6-2 în tie-break, Federer a câştigat şase puncte la rând, demonstrând încă o dată că în tenis psihicul joacă un rol extrem de important.

Nu credeam că o să îl văd pe Roddick rămânând în meci după ce a ratat patru mingi de set, iar apoi a pierdut setul. În loc de 2-0 pentru american, scorul devenea 1-1. “În acel moment aveam două soluţii, cedez sau continui să lupt. A doua mi-a sunat mai bine”, a declarat Andy despre acel moment de cumpănă în finala de la Wimbledon.

Astfel sunt Roger Federer şi Andy Roddick!

.

Încă dinaintea începerii turneului de la Wimbledon, iar Murray-Mania să pună stăpânire pe Marea Britanie, Andy Murray era văzut ca cel care poate pune punct aşteptării de 73 de ani de la ultimul succes la Wimbledon al unui britanic. Cel care îi poate readuce pe britanici pe prima scară a tenisului mondial. Poze, afişe, tricouri imprimate cu numele favoritului lor, pariuri în valoare de mai bine de 20 de milioane de lire sterline doar în Albion. Totul pentru un puşti de abia 22 de ani, proaspăt împliniţi.

.

6 iulie 2008. Finala ediţiei 2008 de la Wimbledon, disputată între Rafael Nadal şi Roger Federer, producea o audienţă de 13,1 milioane de telespectatori în Marea Britanie. 29 iunie 2009. Faza optimilor de finală, ediţia 2009 de la Wimbledon, Andy Murray împotriva lui Stanislas Wawrinka. Meciul avea 13 milioane de telespectatori în Marea Britanie!

Fără să conştientizeze, media şi presa din Marea Britanie au pus o presiune enormă pe Murray, făcând din acest tânăr de doar 22 de ani un erou naţional, deşi acesta încă nu câştigase lupta. Practic, un întreg Regat Unit aştepta, inocent, să sărbătorească un succes nerealizat de peste şapte decenii. Iată că acest întreg imperiu visător a fost trezit de Roddick. Un alt fel de Roddick. Serviciu, forehand, backhand şi voleu. Tot arsenalul de lovituri l-a pus în joc Roddick, iar totul i-a ieşit de minune.

.

Scoţieni din imagine strigă: “There’s only one, ANDY MURRAY!” - E doar unul, ANDY MURRAY!

.

Era normal ca Murray să cedeze la un moment dat. Avea pe umerii săi speranţele întregului Regat Unit. Juca cu teama de a nu pierde. Teama de a nu dezamăgi. Oricât de puternic mental ai crede că poţi fi, la doar 22 de ani nu poţi să nu fii copleşit de emoţii. Meciul din optimile de finală împotriva lui Wawrinka a fost încheiat în lacrimi de către Murray, care, înainte de ultima minge, a izbucnit în plâns. Plânsul eliberării.

Vineri, descătuşarea venea aproape în fiecare game. Atât după loviturile sale câştigătoare, cât şi după greşelile adversarului său. Iar acele reacţii vin doar pe fondul unei presiuni exagerate.

.

Dacă nu se întâmpla în semifinale, atunci în finală clacarea lui Andy era aproape sigură. Astfel de momente tensionate sunt însă benefice pentru maturizare. O maturizare care se poate face doar prin astfel de momente critice.

.