În urmă cu exact trei ani, în data de 9 octombrie 2006, unul dintre cei mai talentaţi, mai nonconformişti, mai amuzanţi şi mai iubiţi jucători de snooker din acest deceniu, Paul Hunter, a pierdut lupta cu cancerul.

.

Problemele au apărut în data de 6 aprilie 2005, când Paul Hunter a fost diagnosticat cu o formă rară de cancer la stomac. Deşi era “ţinut permanent în snooker”, Hunter trecea peste cu o nonşalanţă uimitoare. Avea tot timpul zâmbetul pe buze, inspirând calm şi siguranţă. Dar, după mai bine de un an şi jumătate de “joc”, Paul n-a mai rezistat. A cedat în faţa teribilei boli chiar cu cinci zile înainte de cea de-a 28-a aniversare a sa.

.

“Fratele” lui Paul Hunter era Matthew Stevens. Cei doi s-au întâlnit pentru prima dată la un turneu de snooker pentru juniori, iar de atunci au devenit cei mai buni prieteni. La scurt timp după ce Hunter l-a părăsit, Stevens spunea: “Împărţeam camerele de hotel la turnee, taţii noştrii au fost colegi de serviciu, mamele noastre sunt colege de serviciu, iar noi doi vorbeam la telefon în fiecare zi. Încă îl mai aştept să se trezească şi să joace, dar apoi îmi amintesc că el nu mai e”.

.

Vorbind despre teribila întâmplare, Ken Doherty a spus: “Am pierdut un om fantastic, un campion şi totodată un bun prieten. Cu toţii am rămas înmărmuriţi la aflarea diagnosticului lui Paul. Am crezut că prin chemoterapie va trece peste această boală deoarece era un băiat tânăr şi puternic. Cuvintele nu pot exprima ceea ce simţim”.

.

“Nu vă puteţi închipui ce băiat special era. Era o carte de credit pentru viaţă… Era un tigru la masa de joc, dar nu ai fi putut întâlni un coleg mai bun decât el. Îndată ce meciul se încheia, devenea Paul Hunter din nou, iar aceasta este o calitate mai mult decât deosebită”, declara Jimmy White.

.

Dumnezeu să îl odihnească!

.

Ronnie O’Sullivan a câştigat cel de-al treilea turneu de puncte al său în China, după ce şi-a adjudecat, duminică, turneul Roewe Shanghai Masters. O’Sullivan l-a învins în finala competiţiei pe favoritul local, chinezul Liang Wenbo, scor 10-5. În urma acestui succes, englezul a acumulat 7000 de puncte şi 55.000 lire sterline.

.

Numărul unu mondial s-a răzbunat astfel pentru ratarea titlului în sezonul trecut, când a pierdut finala în faţa jucătorului venit atunci din calificări, Ricky Walden, scor 10-8. Meciul cu Liang a fost dominat în totalitate de O’Sullivan, care conducea după prima sesiune cu scorul de 6-3. Deşi chinezul a câştigat două din primele trei jocuri ale sesiunii secunde, speranţele milioanelor de chinezi au fost ruinate ulterior, Ronnie adjudecându-şi următoarele trei jocuri şi cucerind astfel cel de-al 22-lea turneu de puncte din carieră.

.

Doar şase jocuri cedate până în finală!

Racheta a avut un parcurs extraordinar la Shanghai, pierzând doar unsprezece jocuri pe durata întregii competiţii. Deşi a avut adversari de calibru, englezul nu a întâmpinat probleme în vreun meci. După un 5-0 categoric în faţa lui Graeme Dott, Ronnie a dat peste Marco Fu, pe care l-a învins însă lejer, scor 5-2. În faza sferturilor de finală, Ding Junhui avea să îi fie adversar, dar, în ciuda unui meci bun făcut de chinez, O’Sullivan s-a impus, scor 5-3.

.

În semifinale s-au întâlnit doi titani ai snooker-ului, Ronnie O’Sullivan şi John Higgins. Totuşi, deşi se aştepta un meci foarte echilibrat, campionul mondial en-titre, Higgins, nu a avut nicio şansă în faţa unui O’Sullivan aflat într-o zi de graţie. Englezul s-a impus categoric, scor 6-1, după ce la sfârşitul primei reprize, scorul era 5-0.

.

“Răbdarea a fost cheia meciului”

La conferinţa de presă de după cucerirea primului său titlu la Shanghai Masters, O’Sullivan s-a arătat foarte mulţumit de succesul său, însă dezamăgit de faptul că nu a putut face mai mult spectacol. “A fost un meci dificil pentru că nu am fost în cea mai bună zi. Am avut şi momente bune, dar în general m-am chinuit. Mi-aş fi dorit să fac mai mult spectacol, să joc un snooker mai deschis, dar nu am reuşit. Am putut juca snooker-ul care îmi place în doar două sau trei jocuri. Restul meciului a fost încâlcit, iar răbdarea a fost cheia meciului. Sunt fericit că am câştigat acest turneu şi că încep astfel bine noul sezon. Este mulţumitor să câştigi, mai ales aici, în China, unde snooker-ul este atât de popular. Este un sentiment deosebit”, a declarat numărul unu mondial.

.

Titlu după 13 luni

Prin această victorie, O’Sullivan a “spart gheaţa” după 13 luni la un turneu de puncte, trecându-şi astfel în palmares şi Roewe Shanghai Masters. Ultimul triumf al acestuia la un turneu de puncte s-a înregistrat în debutul sezonului anterior, când englezul a cucerit Trofeul Irlandei de Nord. Britanicul s-a apropiat astfel la numărul de succese în turnee de puncte de Steve Davis, care are 28, însă mai are mult până îl va ajunge pe scoţianul Stephen Hendry, The Golden Boy având câştigate nu mai puţin de 36 de turnee de puncte.

.

Sezonul competiţional de snooker 2008/2009 s-a încheiat. Un sezon cu multe meciuri de neuitat, cu break-uri maxim şi, mai bine spus, cu un snooker fantastic. Acum a venit momentul în care dumneavoastră să alegeţi jucătorul sezonului.

.

Una dintre alegerile dumneavoastră ar putea fi Vrăjitorul din Wishaw, John Higgins, care a triumfat pentru a treia oară la un campionat mondial şi a câştigat şi Royal London Watches Grand Prix. Sau Ronnie O’Sullivan care s-a impus la Masters cu un tac nou şi totodată şi la Northern Ireland Trophy?

.

Shaun Murphy a câştigat Campionatul Regatului Unit Maplin şi a jucat finala la Crucible, în timp ce Allister Carter şi-a trecut în palmares primul său titlu, Open-ul Galez, şi de asemenea a jcuat alte trei semifinale. Ricky Walden ar putea fi alegerea dumneavoastră ţinând cont de surprinzătoarea victorie de la Roewe Shanghai Masters. O altă surpriză plăcută a acestui sezon este Mark Allen, care a jucat semifinale la Crucible. Să nu uităm de scoţianul Stephen Hendry care a reuşit break-ul maxim de 147 de puncte la Campionatul Mondial.

.

Cine este jucătorul sezonului în snooker?

“Singurul jucător din istoria snooker-ului care a câştigat Campionatul Mondial de Snooker atât la juniori şi amatori, cât şi la profesionişti, tacticianul desăvârşit cu o tehnică excepţională şi singurul jucător care evoluează cu acelaşi tac neuniform, atenţie!, de când a început să practice acest sport”. Aşa ar suna o scurtă prezentare a unuia dintre cei mai deosebiţi oameni care au trecut şi totodată şi au oferit multe momente istorice snooker-ului, Ken Doherty.

.

Inspirat de idolul său din copilărie, nord-irlandezul Alex “Hurricane” Higgins, să devină jucător profesionist de snooker, Doherty a făcut un lucru istoric pentru ţara sa, Irlanda, el fiind primul şi deocamdată singurul jucător irlandez care câştigă titlul de campion mondial. A mai jucat două finale la Crucible, însă le-a pierdut pe amândouă.

.

La cea de-a şaptea aniversare, Ken s-a urcat pe acoperişul casei sale, de unde a căzut direct într-o ladă de gunoi. Ca urmare a acestui accident, Ken are o cicatrice pe obrazul drept. De asemenea, în anul 2002, acesta a alunecat în baie, a spart un ornament, iar doar norocul l-a privat pe Ken de la a rămâne cu un singur ochi sau chiar orb.

.

În anul 1993 Doherty juca la primul său campionat mondial. A continuat să joace la acest turneu până în acest an. Doherty nu a jucat la Teatrul Crucible din Sheffield pentru prima dată după 16 ani. De la naşterea fiului său, Christian Doherty, din 30 noiembrie 2007, Ken a început să pună snooker-ul pe planul secund. Sau poate chiar al treilea sau al patrulea. Imaginea turneului irlandez de poker on-line ‘VCPoker.ie’ şi recent devenit comentator de snooker pentru postul BBC, Doherty pare din ce în ce mai aproape de retragerea din sportul care i-a adus atât de multă glorie.

.

14 februarie 2000. Finala Masters-ului Benson & Hedges între Matthew Stevens şi Ken Doherty. În jocul cu numărul 15, Doherty joacă toate cele 15 bile roşii cu bila neagră, ajunge la ultima bilă. Are 140 de puncte. Mai are o nevoie de o singură bilă pentru a reuşi break-ul maxim de 147 de puncte pentru prima dată în carieră într-un meci oficial. Doherty execută şi ratează!

Totuşi, Ken s-a revanşat 2 ani mai târziu. Irlandezul a realizat break-ul maxim în Irlanda la o demonstraţie a marilor jucători irlandezi. Imediat după ce a reuşit această performanţă, Ken şi-a prezentat “marile” premii: 300 de euro, o bicicletă BMX şi un Ferrari! de jucărie.

.

Doherty este bine-cunoscut ca un mare fan al echipei de fotbal Manchester United. Unul dintre gesturile extrem de elocvente este cel din anul 1997. Atunci, imediat după ce a câştigat Campionatul Mondial de Snooker, Ken a mers direct pe stadionul echipei sale favorite, Old Trafford, şi şi-a prezentat noul trofeu în faţa a 55.000 de oameni.

.

În ultimul timp, Ken a renunţat la antrenamentele de snooker, iar “tacticianul desăvârşit”, care a reuşit mai mult de 200 de break-uri de peste 100 de puncte, pare să fie tot mai aproape de retragerea oficială din snooker. Credeţi că Abandonează Ken-Do?

Campionatul mondial de snooker este cel mai important eveniment al anului în snooker şi este disputat în Teatrul Crucible din oraşul englez Sheffield încă din anul 1977. Campionul mondial actual este John Higgins, care l-a învins în finală pe Shaun Murphy cu scorul de 18-9. (Mai multe amănunte despre finală puteţi citi AICI)

Campionatul mondial de snooker ascunde multe recorduri, iar prin acest articol voi încerca să le scot în evidenţă pe cele mai importante:

.

Jucătorul cu cele mai multe titluri de campion mondial câştigate este Joe Davis, care a triumfat de 15 ori. Acest record a fost realizat la începuturile snooker-ului pe când erau puţini jucători profesionşti şi puţine jocuri de disputat pentru a învinge.

.

Cel mai tânăr campion mondial este Stephen Hendry, care, în anul 1990, la vârsta de 21 de ani, triumfa la Crucible.

.

Cel mai rapid break maxim realizat este cel din 1997 al lui Ronnie O’Sullivan, când englezul a închis masa în doar 5 minute şi 20 de secunde. Acesta este de asemenea şi cel mai rapid break maxim realizat în istoria snooker-ului.

.

Primul break de 147 de puncte a fost realizat de către Cliff Thorburn în anul 1983. Ronnie O’Sullivan a reuşit trei astfel de break-uri (în 1997, 2003, 2008), iar Stephen Hendry două (în 1995 şi 2009). Cei doi sunt singurii jucători care au realizat break-ul maxim într-un meci, însă ulterior au pierdut meciul. Jimmy White (în 1992), Mark Williams (în 2005) şi Allister Carter (în 2008) sunt ceilalţi jucători care au reuşit break-ul de 147 la un campionat mondial.

.

Fergal O’Brien este singurul jucător care a reuşit break-ul de 147 încă din primul joc al debutului său la un campionat mondial, în 1994.

.

Cel mai lung joc a durat o oră şi 15 minute şi a fost disputat între Stephen Maguire şi Mark King, la ediţia anului 2009.

.

Singurii jucători care nu sunt născuţi în Regatul Unit şi au triumfat la un campionat mondial sunt: australianul Horace Lindrum (în 1952), canadianul Cliff Thorburn (în 1980) şi irlandezul Ken Doherty (în 1997).
.

Terry Griffiths a câştigat campionatul mondial în anul 1979, el aflându-se la abia al doilea turneu jucat în carieră!
.

Jimmy White a jucat şase finale la Crucible, însă nu a câştigat niciodată. Singura dată când a ajuns în joc decisiv a fost în anul 1994, când a fost învins de Stephen Hendry cu scorul de 18-17, chiar de ziua lui Jimmy.

.

Ken Doherty este singurul jucător care a câştigat campionatul mondial atât la juniori şi amatori, cât şi la profesionişti.

.

Stephen Hendry deţine recordul de invincibilitate la campionatul mondial. Scoţianul a câştigat trofeul în anii 1992, 1993, 1994, 1995, 1996 şi a fost învins abia în finala anului 1997 la Crucible.
.

John Parrott este singurul jucător care a câştigat un meci la un campionat mondial fără să piardă vreun joc. Acesta l-a învins pe Eddie Charlton cu scorul de 10-0 în primul tur al ediţiei 1992.

.

De când locaţia campionatului mondial s-a mutat la Crucible, doar doi jucători au reuşit să îşi apere trofeul, Steve Davis şi Stephen Hendry. În era modernă, niciun jucător nu şi-a păstrat trofeul după ce a triumfat prima dată.

Scoţianul John Higgins a cucerit luni seara cel de-al treilea titlu de campion mondial al său, după ce l-a învins în ultimul act al competiţiei pe Shaun Murphy cu scorul de 18-9. În urma acestui triumf care i-a adus şi 250.000 de lire sterline, Higgins a intrat în aria restrânsă a jucătorilor cu trei sau mai multe titluri de campion mondial câştigate la Crucible, ceilalţi fiind Steve Davis, Stephen Hendry şi Ronnie O’Sullivan.

.

Jocul cu numărul 1001 la Crucible

John Higgins a realizat încă o performanţă notabilă luni. Scoţianul a trecut de borna celui de-al 1000-lea meci disputat la Crucible, performanţă cu care se mai pot lăuda doar cinci oameni. La jocul cu numărul 600 al competiţiei, Higgins a închis meciul cu un break de 73 de puncte, realizat cu o uşurinţă dezarmantă, ducând astfel trofeul de campion mondial pentru a 11-a oară în Scoţia. Doar Stephen Hendry (de 7 ori) şi Graeme Dott (în 2006) au mai devenit campioni mondiali, fiind originari din Scoţia.

-

După exact 11 ani, Higgins a câştigat din nou titlul de campion mondial. Dacă după primul titlu mondial scoţianul a avut nevoie de nouă ani pentru a repeta performanţa, acum Vrăjitorul a reuşit să se impună din nou la Crucible după doar doi ani.

-

Deşi este cel mai în vârstă campion mondial după Dennis Taylor în 1985, Higgins consideră că mai are multe de spus în snooker şi că anii ce vor urma pot fi cei mai buni ani din cariera sa. “Sunt convins că mai am multe de oferit snooker-ului. Ştiu că voi mai câştiga titluri. Poate nu titluri mondiale, dar orice e posibil”, a accentuat John Higgins.

.

Mentorul Denise

Higgins, 33 de ani, a fost asistat din tribune de soţia Denise şi cei trei copiii ai săi, Claudia, Pierce şi Oliver. La încheierea meciului întreaga sa familie l-a asaltat pe John, care a dezvăluit şi secretul succesului său din ultimii ani, soţia Denise. “Ea este cea care mă dirijează acum. În cariera unui jucător de snooker există şi momente în care gândeşti <<Nu voi mai câştiga nimic niciodată>>. Atunci trebuie să intervină soţia celui în cauză, care trebuie să dea un impuls. Denise mi-a spus <<Eşti destul de bun şi ai mai reuşit să câştigi la Crucible. Nu te mai compătimi degeaba. Uiţi că oricum ne ai pe noi, familia ta>>. Acesta este motto-ul ei pentru mine”.

.

“Lovitura care mi-a adus trofeul”

În faza optimilor de finală ale competiţiei, Higgins a dat piept cu mult mai tânărul Jamie Cope, care îl învinsese în primul tur pe semifinalistul de anul trecut, Joe Perry. Cope a condus cu scorul de 12-10 şi mai avea nevoie de un singur joc pentru a ajunge în sferturi. La scorul de 12-12, unui spectator i s-a făcut rău în arenă, iar Jamie şi John au fost nevoiţi să părăsească arena timp de câteva minute. “Am mers în vestiar ştiind că Jamie mi-a lăsat o bilă roşie pe care o puteam ataca. Am revenit în arenă şi am reuşit lovitura. Am reuşit o lovitură extrem de dificilă, care apoi mi-a dat încredere că pot câştiga meciul. Aceea a fost lovitura care mi-a adus trofeul”, a ţinut să precizeze Vrăjitorul din Wishaw, John Higgins.

.

Ronnie O’Sullivan a avut dreptate!

Înaintea începerii competiţiei, campionul mondial en-titre, Ronnie O’Sullivan, a făcut o declaraţie cu care a supărat multă lume. Acesta spunea că singurii care sunt capabilli în acest moment să câştige trofeul sunt Ronnie O’Sullivan şi John Higgins. “Dacă vom fi în formă, atunci totul va fi între mine şi John”, declara O’Sullivan înaintea primului său meci în turneu. Iată că “Racheta” a avut dreptate. Higgins a fost în formă, Ronnie a evoluat dezamăgitor, iar trofeul a fost ridicat deasupra capului de către John Higgins.

.

După mai bine de doi ani, Peter Ebdon s-a impus la un turneu de puncte, Open-ul Chinez. Greu de crezut în urmă cu câţiva ani că “Ebbo” ar putea avea o perioadă atât de lungă de timp fără să apară pe prima scenă a snooker-ului profesionist, el a contrazis. După ce a câştigat Campionatul Regatului Unit în 2006, acesta nu a mai jucat nici măcar într-o semifinală de turneu de puncte.

.

Având o asemenea perioadă de “secetă”, Ebdon şi-a pierdut şi din reputaţie. După cum recunoaşte şi el însuşi, nimeni nu mai credea în campionul mondial din 2002. “La începutul turneului cred că nimeni nu mă vedea capabil să triumf”, a declarat englezul la conferinţa de presă ţinută după primirea trofeului de campion. Ebdon a arătat încă o dată că este un om cu o ambiţie deosebită, cucerind al 8-lea său titlu la un turneu de puncte, când nimeni nu se mai aştepta.

.

.

Peter Ebdon, aflat în acest moment pe poziţia a 9-a în clasamentul mondial, a demonstrat duminică principalele motive pentru care a fost campion mondial în anul 2002. Acel calm preţios, acea stăpânire de sine inumană şi concentrare ideală asupra fiecărei lovituri. Aceste calităţi au fost elucidate de englez în special la scorul de 9-8 în favoarea sa, când “Ebbo” a reuşit un break câştigător de 71 de puncte. Aceste calităţi i-au adus lui Ebdon marile rezultate.

.

În ciuda recordurilor bătute meci de meci la minutele petrecute gândind o lovitură de siguranţă, Peter Ebdon ne-a lipsit. Îl displăceam şi ne plictiseam în multe momente privindu-l cum gândeşte, se aşează pe lovitură, se ridică şi se gândeşte din nou, se aşează din nou pe lovitură şi se ridică din nou. Iar şirul poate continua. Totuşi, nouă ne-a lipsit. Nouă, cei care privim snooker-ul cu un interes aparte. Şi cu siguranţă şi lui Ronnie, John, Ryan, Stephen, Ali, Joe…

Allister Carter a reuşit o revenire de senzaţie în finala disputată împotriva lui Joe Swail, de la 2-5 la 9-5 şi a câştigat astfel primul său turneu de puncte din întreaga carieră.

.

13 ani. Atât i-a trebuit lui Ali Carter pentru a câştiga primul său turneu de puncte. “Căpitanul” a cucerit duminică Open-ul Galez, după ce l-a învins în finală pe nord-irlandezul Joe Swail cu scorul de 9-5. Aflat la a doua finală din carieră, prima pierdută în faţa lui Ronnie O’Sullivan la Campionatul Mondial din 2008, Carter a reuşit să îşi treacă în palmares primul titlu de campion la un turneu de puncte, Open-ul Galez, ediţia 2009. Asistat din sală de 1.350 de oameni şi din faţa micilor ecrane de câteva milioane de suflete, Carter a triumfat şi a primit astfel premiul de 35.000 de lire sterline. “E ceva extraordinar pentru mine şi sper că vor mai veni multe momente ca acesta. Snooker-ul înseamnă totul pentru mine. E ceea ce practic de când eram un copil. Totul este despre a învinge, de a merge acasă şi a spune că nimeni nu te-a putut bate”, a declarat proaspătul învingător.

.

Ajutat de licenţa de pilot!

Cariera lui Ali Carter a fost în impas timp de mai mulţi ani. A ajuns pentru prima dată în semifinalele unui turneu de puncte la Grand Prix în 1999. Abia după 8 ani a reuşit să atingă din nou faza semifinalelor, la Malta Cup în 2007. Nimeni nu se îndoia de talentul lui Carter, însă finalurile de meciuri îi aduceau deseori mari probleme. “În urmă cu câţiva ani cariera mea era în impas şi am decis să mă reprofilez spre zbor, deoarece nu mă puteam vedea un jucător bun de snooker. Am luat licenţa de pilot profesionist şi mi-am revenit la snooker. Am început să joc foarte bine deoarece ştiam că am la ce să mă întorc dacă nu îmi merge la snooker. Deocamdată am lăsat zborul deoparte, dar e plăcut să ştiu că mă pot întoarce acolo dacă am nevoie”, a uimit starul din Essex.

.

575-17 în 6 jocuri

.

Diferenţa dintre Ali Carter şi Joe Swail s-a făcut începând cu jocul cu numărul 8. La scorul de 5-2 pentru Joe Swail, în ultimul joc al primei sesiuni, Carter a reuşit un break de 71 de puncte, care i-a securizat al treilea joc al său. Mai bine zis, primul din seria celor 7. Sesiunea finală a finalei Open-ul Galez s-a încheiat cu un 7-0 neverosimil în favoarea “Căpitanului” Carter. Începând cu jocul precizat mai sus, Carter a câştigat următoarele 5 jocuri fără ca Swail să vină de mai mult de 3 ori într-un joc la masă. Aşadar scorul la puncte dintre cei doi după cele 6 jocuri, de la 2-5 la 8-5, a fost de 575-17 în favoarea, bineînţeles, a lui Allister Carter. “M-am pus sub presiune în prima sesiune, dorind să joc foarte bine. În sesiunea de seară am uitat de asta şi m-am concentrat doar pe bile”, a explicat englezul revenirea miraculoasă.

.

Boala lui Chron

.

În anul 2003, Allister Carter a fost diagnosticat cu boala lui Chron. Aceasta constă în inflamarea intestinului gros şi este o boală despre care Ali a vorbit la începutul turneului, numind-o “groaznică”. “Sunt fericit că am reuşit să o depăşesc şi că încă trăiesc. Încă mai am boala, dar acum e sub control”, a liniştit Carter.

.

Ţinteşte Campionatul Mondial

Vorbind despre Campionatul Mondial de Snooker, care se va disputa între 19 aprilie şi 4 mai 2009, Carter, care a pierdut anul trecut finala în faţa compatriotului Ronnie O’Sullivan, a spus: “Ronnie e omul pe care vreau să îl înving. Nu am reuşit niciodată să câştig în faţa lui şi ar fi foarte frumos să îmi iau revanşa chiar în finala Campionatului Mondial din acest an”.

.

“Am pierdut dar nu vreau să mă gândesc la asta”

.

Învinsul de duminică, Joe Swail, putea deveni cel mai în vârstă jucător de snooker care câştigă primul său turneu de puncte. La 39 de ani, Swail a ajuns pentru prima dată în finala unui turneu de puncte, însă nu a reuşit să îşi conserve avantajul de 3 jocuri avut la un moment dat.

“Mi-a plăcut foarte mult această săptămână şi am amintiri foarte frumoase de aici. În opinia mea, am bătut 3 jucători din primii 6 ai lumii, Mark Allen, Stephen Maguire şi Neil Robertson. Am pierdut, dar nu vreau să mă gândesc la asta”, a încheiat nord-irlandezul Joe Swail.

.

Vezi AICI: -Finalul finalei Open-ului Galez şi reacţia lui Ali Carter

-Break-ul de 147 reuşit de Ali Carter la Campionatul Mondial din 2008

Open-ul Galez, ediţia anului 2009. Finaliştii sunt Allister Carter şi Joe Swail

.

“Acel meci a avut de toate. Am fost condus cu 3-0 la jocuri şi nu mă simţeam bine deloc. Deodată mi-am regăsit forma şi am reuşit să câştig 5 jocuri la rând”, a spus Ali Carter după partida câştigată în faţa lui Anthony Hamilton în semifinale. Starul din Essex a jucat până acum o singură finală de turneu cu puncte, la Campionatul Mondial din 2008, pierdută în faţa lui Ronnie O’Sullivan. Carter s-a aflat la a patra semifinală din acest sezon, toate trei însă au fost pierdute de englez.

-

Va reuşi Carter să joace în maniera în care ne-a obişnuit?

.

Deşi Neil Robertson era considerat favoritul întâlnirii, Joe Swail a reuşit să se impună cu scorul de 6-4. 4-0 după prima repriză, iar meciul părea tranşat în favoarea nord-irlandezului. Din următoarele 5 jocuri, 4 a câştigat australianul, la un moment dat în jocul cu numărul 10, având chiar posibilitatea de a construi un break câştigător. Însă acesta a fost realizat de Swail, care a acces astfel în prima sa finală la un turneu de puncte. În 18 ani de carieră, Joe Swail a ajuns până acum în 9 semifinale. La acest turneu a reuşit să ajungă pentru prima dată într-o finală de turneu de puncte. “Nu vă puteţi da seama ce înseamnă asta pentru mine. E incredibil, după 18 ani am ajuns într-o finală. Nu pot să cred. Credeam că am stricat totul în anii ‘90 cu petrecerile şi beţiile de atunci. Iată că am primit o a doua şansă. Am 39 de ani şi probabil că nu voi mai primi încă o şansă. Trebuie să reuşesc acum… Sunt atât de fericit!”

-

Îşi va putea stăpâni Joe emoţiile şi să practice acelaşi joc consistent şi în finală?

.

Ali Carter şi Joe Swail vor lupta pentru primul lor titlu la un turneu de puncte, dar de asemenea şi pentru premiul de 35.000 de lire sterline. Finala va fi adjudecată de cel care ajunge primul la 9 jocuri, partida având un maxim posibil de 18 jocuri.

.

Pentru a ajunge în finală, Ali Carter a trecut de:

.

Allister Carter 5-1 Jimmy White

Allister Carter 5-4 Graeme Dott

Allister Carter 5-2 Shaun Murphy

Allister Carter 6-5 Anthony Hamilton

.

.

.

Pentru a ajunge în finală, Joe Swail a trecut de:

.

Joe Swail 5-3 Mark Allen

Joe Swail 5-1 Martin Gould

Joe Swail 5-4 Stephen Maguire

Joe Swail 6-4 Neil Robertson

.

Cine va câştiga? Ali Carter sau Joe Swail?

.

Votează AICI pe cine vezi tu câştigător!

Bineînţeles că nu avem ce căuta în snooker

.

România nu are niciun mare jucător de snooker. Principalul motiv este dezinteresul românilor pentru acest sport, nobil de altfel. Indiferenţa faţă de acest sport provine şi din faptul că pentru a ajunge jucător profesionist ai nevoie de foarte multe ore de antrenament. De exemplu Ronnie O’Sullivan se antrena în jur de 8 ore zilnic. Acum a mai scăzut ritmul… Ronnie a reuşit primul break de peste 100 de puncte la 10 ani!, realizând un break de 117 puncte. În România la 10 ani nici nu şti că există acest sport…

.

Ieri, Mark Selby şi Anthony Hamilton luptau pentru un loc în semifinalele Open-ului Galez. Selby, 25 de ani, aparţine tinerei generaţii. Preferă jocul rapid, în medie englezul executând loviturile în mai puţin de 25 de secunde. De cealaltă parte, Anthony Hamilton, 37 de ani, aparţine generaţiei mai puţin tinere. Anthony preferă să se asigure de 3 ori înainte de executarea oricărei lovituri, având o medie de timp la executarea loviturilor de peste un minut! Deşi răbdător, lui Selby nu îi fac deloc plăcere meciurile cu jucători ca Anthony Hamilton sau Peter Ebdon. În ciuda acestui fapt Selby şi-a cerut scuze după fiecare lovitură norocoasă, dar nici Hamilton nu a ezitat în a face acelaşi gest.

.

Ba mai mult, la un moment dat, Hamilton a trimis două lovituri foarte norocoase consecutiv, o lovitură combinată jucată la buzunarul inferior stâng, bila ajungând în buzunarul de mijloc din partea dreapta!, iar la următoarea lovitură, “Robin Hood al Snooker-ului” a atacat bila maro, a ratat-o, iar bila albă a ajuns în spatele bilei roz, realizând un snooker extrem de dificil pentru adversarul său. Reacţia lui Anthony nu a întârziat, acestuia fiindu-i jenă de norocul avut. Fair-play-ul nu poate lipsi dintr-un sport, indiferent de sport şi indiferent de situaţie. După mai bine de 4 ore de joc, niciunul nu a arătat nici măcar un moment de lipsă de fair-play, acesta fiind mai presus chiar şi decât rezultatul. După snooker-ul precizat adineauri, Selby a comis fault, Hamilton având posibilitatea să îl oblige pe adversarul său să repete lovitura. Deşi fără o lovitură uşoară disponibilă, Hamilton a continuat, dând dovadă de un caracter deosebit, de un bun simţ nemaipomenit şi de un fair-play care ar trebui să fie prezent în toate sporturile. Absolut toate!

.

Un alt moment în care s-a dovedit calitatea oamenilor din snooker a fost realizat tot de Mark Selby. În timpul disputării unui joc, Mark se afla pe scaun, aşteptând ca Anthony să greşească. Între timp, un spectator a venit şi i-a cerut un autograf. Mark a scos pixul, a dat autograful, iar apoi s-a ridicat şi s-a deplasat la masa de snooker. (Vezi AICI momentul)

.
Scoţia - Stephen Hendry, John Higgins, Stephen Maguire

Irlanda de Nord - Joe Swail

Anglia - Jimmy White, Steve Davis, John Parrott, Mark Selby, Anthony Hamilton

Ţara Galilor - Mark Williams, Matthew Stephens,

Marea Britanie îl are pe Ronnie O’Sullivan

Australia - Neil Robertson

Irlanda - Ken Doherty

China - Ding Junhui

România - ?

.

Ce să căutăm noi acolo? Pe cine să avem?

.

Mai mult snooker AICI