Marturisesc ca azi la amiaza am mancat 3 mititei, sau mici cum le spunem noi aici in Ardeal, i-am digerat usor si mi-au placut, la propriu vorbind, motiv pentru care am mai comandat 2 mici. I-am digerat iarasi usor, dar i-am inghitit greu, deoarece cand mancam auzeam o declaratie, pe televizorul restaurantului cu specific mioritic, spunea unul mare cat diagonale tv-ului: ” noi suntem greu de digerat, spre deosebire de mititei, care imi plac si mie la propriu vorbind”. Atunci am stat putin asa ingandurat digerand declaratia respectivului, intrebandu-ma totodata din ce naiba de aluat sunt facuti “astia” greu de digerat? Dupa un timp mi-am aminit o povestire care a elucidat misterul , era undeva inainte de 1989 pe un teren de fotbal din capitala Romaniei, juca echipa gazda condusa de un barbat venit de la tara sa-l numim simplu, Mitica, cu echipa oaspete sa-i spunem tot simplu “Maxima”. Si sa nu lungim povestea sa spunem ca echipa gazda era atat de cocolosita de un sistem grosolan incat nici Maxima nu le putea sta in cale, arbitri fluierau spre jena tuturor iar suporterii oaspetilor care protestau sau vociferau la adresa “furaciuni”, niste studenti veniti in capitala pentru un viitor bun, erau prinsi de plete si tunsi de niste personaje GREU DE DIGERAT. Ei bine mi-am dat seama ca asta e aluatul din care sunt facuti respectivii, aluat murdar de securisti….am dreptate domn’ doctor, sau sa-l intreb pe BLATer…pardon ,Blatter, prietenul sefului tau ???

This entry was posted on Thursday, November 19th, 2009 at 9:36 pm and is filed under caterinca. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.