În toată istoria urbei de pe Someş începând cu aşezarea romană Napoca şi mai apoi cu cetatea Clujului, Klausenburg sau Kolozsvár, iar din 1974 modernul Cluj-Napoca, străzile vechi pietruite sau noile bulevarde nu au mai cunoscut “invazia” a trei naţii diferite în decurs de câteva luni. Acest lucru va fi posibil în anul de graţie 2008, an în care CFR Cluj fiind campioana României la fotbal accede direct în fotbalul mare. Englezi, italieni şi francezi vor invada foarte probabil terasele şi pub-urile din oraş, hotelierii clujeni “se vor da de ceasul morţii” să acopere cererea de cazare din perioada partidelor din UCL, iar primarul Boc va defila mândru cu tricolorul înfăşurat.

.

Cech, Cole, Terry, Ballack, Malouda, Lampard, Deco, Drogba sunt doar câteva nume care îţi provoacă pe lângă admiraţie şi “fiori reci pe şira spinării“, fiind jucători ai unei singure echipe din grupa infernală hărăzită CFR-ului. Fireşte, Chelsea FC este marea favorită. Doni, Mexes, Riise, De Rossi, Pizzaro, Vucinic sau Totti îi urmează îndeaproape. Ce nume, ce jucători! AS Roma, lupii, de 3 ori campioană a Italiei, câştigătoare de 9 ori a Cupei Italiei şi de 2 ori a Supercupei impune respect doar prin faptul că sunt italieni. Simplu. Cu o singură vedetă notorie, Yoann Gourcuff, “milanezul” în vârstă de 22 de ani împrumutat în această vară, Bordeaux pare a fi cel mai accesibil adversar al feroviarilor clujeni. CFR Cluj dispune, teoretic vorbind, de o “vedetă” în plus faţă de francezi. Astfel, alături de Hirschfeld, un obişnuit al competiţiei, apare şi Youssuf Kone, Chelsea cunoscându-l cu siguranţă.

.

Din acest moment iau naştere calculele şi visele, aprecierile sau verdictele antepronunţate, planurile şi tacticile fiecărui microbist, analist sportiv, gazetar, fotbalist, preşedinte sau patron. Considerată outsideră, echipa clujeană poate profita de situaţie fiind eligibilă pentru statutul de mica buturugă ce răstoarnă limuzine de lux.

.

Evident, majoritatea celor care comentează asiduu şansele CFR-ului în UCL adoptă o atitudine pesimistă, condamnând la moarte o echipă ce nu a disputat încă nicio partidă din această competiţie. Dacă privim spre experienţa aproape inxistentă a clujenilor în cupele europene, dar şi spre problemele acestora în competiţia internă, am putea afirma că atitudinea este justificată. Oare?

.

Totodată reamintesc cititorului că clujenii au mai fost luaţi peste picior şi acum 6 ani, şi acum 4 ani, şi acum 2 ani, ba chiar şi anul trecut, rezultatul fiind în cele din urmă de partea acestora. Cu toate că nu există termeni de comparaţie între Liga I şi UCL, “iarna nefiind ca vara” precum nici Liga I ca şi UCL, diferenţa fiind astronomică, emulaţia produsă în rândul ceferistilor ar putea provoca “surprize, surprize”!

.

Cert este faptul că Chelsea, Roma şi Bordeaux vor juca în Gruia, premieră totală pentru miile de suporteri clujeni dar şi din întreg Ardealul. Arena cochetă recent finalizată va fi teatrul unde un vis ce părea imposibil se va transforma în realitate. Paradoxal toată acestă agitaţie îmi aminteşte de partidele din divizia C urmărite pe stadionul Dr. Constantin Rădulescu, copil fiind, în zăpadă până la ghenunchi. Cine putea pronostica atunci o astfel de revoluţie în oraşul de sub Feleac? Privind lucrurile şi doar din acestă perspectivă performanţa CFR-ului este una notabilă, iar a fobalului românesc cu atât mai mult. Rămâne doar de confirmat.

.

Atât jucătorii cât şi antrenorii şi conducătorii CFR-ului deopotrivă admit dificultatea competiţiei europene în care reprezintă România, dar totodată nutresc speranţe deloc deşarte. În definitiv trebuie să admitem că niciun meci nu este câştigat sau pierdut înainte de a se fi disputat, dar şi că şansele sunt teoretic egal împărţite. Teoretic, căci valorea loturilor, experinţa în cupele europene şi mentalitatea va face probabil diferenţa. Şansa echipei clujene este de a juca cu sufletul, cu “răutatea”ce i-a caracterizat sezonul trecut, cu abnegaţia unui debutant, cu dorinţa nebună de a-şi fi îndeplinit visul de a juca în cea mai puternică competiţie inter-cluburi din lume. În cele din urmă toţi jucătorii campioanei au ales calea Clujului pentru a juca în acestă competiţie. Au acum această posibilitate. Au câştigat un campionat şi o cupă, pentru mulţi fiind primul trofeu al carierei, dar visul suprem abia acum se concretizează. Este momentul să se dăruiască total, să joace aşa cum nu au mai făcut-o niciodată, să se autodepăşească, să zâmbească pe teren, căci acesta a fost visul lor. Să joace cu zâmbetul pe buze. Aici este fotbalul adevărat, acesta este competiţia supremă.

.

Jucători, antrenori, suporteri…cu toţii v-aţi pregătit pentru acest moment.Trăiţi momentul, bucuraţi-vă de visul devenit realitate şi zâmbiţi. Zâmbiţi pe teren! Nu jucaţi crispaţi, presaţi, nervoşi. Acum este momentul bucuriei voastre! Fiţi buturuga mică ce răstoarnă pronosticurile! Fiţi CFR Cluj!

.

Chefere

.

PS - Despre grupa Stelei…puţine de spus. Steaua are marele avantaj al experienţei cupelor europene şi a partidelor dificile. Cu toate că mulţi văd grupa F mai uşoară decât cea a CFR-ului se poate afirma cu uşurinţă faptul că este una “afurisită”. Dacă Steaua va juca precum a făcut-o cu Galata, ar putea chiar trece de grupe. Însă în acestă grupă fiecare dintre cele patru echipe poate ocupa oricare dintre locurile din clasament.

Aflat sub influenţa primului impuls, după semi-eşecul CFR-ului în faţa craiovenilor, pe arena din dealul Gruia, pregăteam un comentariu acid dar lucid, vizavi de prestaţia antrenorului ce a adus clubului clujean primele cupe din istoria de 101 ani.

.

Fiind părtaş însă la eforturile senzaţionale ale românilor la Jocurile Olimpice, martorul unor victorii ce îţi răscolesc toate trăirile, precum cele ale Sandrei Izbaşa sau ale Constantinei Diţă, gândurile legate de o etapă ratată din cele 34 ale unei ligi de fotbal autohton, care în acest an va fi mai zbuciumată ca oricând, pălesc instantaneu, devin derizorii.

.

Cu toate acestea, nu reuşesc să depăşesc în totalitate trăirile, la propriu, avute în mijlocul unei galerii fantastice a CFR-ului la partida cu Universitatea Craiova. Cântec, onoare, disciplină, bun simţ, evoluţie, atmosferă, trăiri intense, aplauze, fulare, prietenie, culoare, diversitate, elan, suspine, emoţie, realism şi o tristeţe, paradoxal, veselă. Pe scurt, galeria CFR-ului (foto jos).

.

Partida ce a început promiţător pentru clujeni şi a sfârşit semi-tragic nu se cade a fi comentată suplimentar, din simplul motiv că toţi cei care au umplut până la refuz tribunele stadionului “Dr. Constantin Rădulescu” au fost prizonierii aceluiaşi sentiment: partida a pierdut-o Andone, antrenorul, fostul fundaş, nicidecum echipa. Justificată afirmaţie, de vreme ce “nu am avut echipă”, precum afirmau pătimaşii din galerie. Mărturisesc că, la final, la întrebarea obsesivă “ce am jucat astăzi, în ce formulă?” mi-a fost imposibil să răspund. Nici după uzuala “analiză la rece” nu reuşesc să desluşesc intenţiile lui Andone.

.

Pare imposibil să nu rămâi prizonierul frustrării, cu atât mai mult cu cât eşti conştient de faptul că formaţia favorită dispune de o armată de jucători care “oricând poate forma două echipe competitive în Liga I” dar nu dispune şi de un antrenor capabil să înţeleagă ceea ce au înţeles 12.000 de spectatori prezenţi la meci, capabil să îşi folosească jucătorii disponibili ca şi atu-uri şi nu doar ca piese aruncate într-o echipă încropită la un “pahar de vorbă”. Impresia aceasta a fost!

.

Greu de înţeles logica antrenorului în momentele în care, deşi dispune de Culio sau Deac, doi jucători cu prestanţă, nu se foloseşte îndeajuns de ei, pe primul dintre ei neconvocându-l la lot. În aceeaşi măsură de inexplicabile sunt şi decizia de a-l “ucide” pe Trică prin aşezarea din teren, lipsa liniei mediane, înlocuirile neinspirate, lipsa de reacţie şi câte altele. Toate acestea îţi lasă impresia unei analize a unui personaj ce nu înţelege prea multe din fotbal. Dacă nu am pomeni numele Andone, cititorii ar putea avea sentimentul că analizăm un antrenor de ligă inferioară. Impresia trăită duminică justifică afirmaţia.

.

Andone are merite indiscutabile dar nu are constanţă şi o “comite” taman când imperativ e să nu o facă. Este inconstant, clachează aidoma unui începător iar “declic-ul” la el se produce prea târziu. Pentru a fi o echipă constantă, cu o viziune clară de joc, cu trasee bine definite ale mingii şi omogenitate, trebuie să dispui de un antrenor pe măsură.

.

“Domnule Andone, ori te trezeşti şi dovedeşti fără sincope de ce anume eşti în stare, menţinându-te la nivelul ridicat la care a ajuns clubul clujean, răsplătind totodată încrederea oarbă pe care Arpad Paszkany o are în dumneata ori rişti să fii doar o piesă în istoria clubului ce a fost îndepărtată din simplul motiv că nu a ţinut pasul cu performanţa.” Astfel s-ar transcrie mesajul suporterilor către antrenor după ultima ispravă.

.

În definitiv este Olimpiada lui Andone. Urmează Liga Campionilor, Cupa României şi, să nu uităm, campionatul. Riscul este mare. Poate rata precum favorita Cheng la sol sau poate râde împlinit la sfârşit precum Sandra. Să îmi fie scuzată cinismul comparaţiei dar sunt totuşi curios ce va alege, mai exact, ce va obţine.

.

Sunt conştient că alimentez cu încă un motiv supărarea domnului Mureşan pe presă, prin dojenirea “protejatului”, însă este un lucru necesar. Majoritatea suporterilor CFR-ului “mustăcesc” aidoma mie.

.

..

(Foto - galeria CFR-ului la partida cu Universitatea Craiova. Clic pe imagini pentru a le vizualiza în mărimea originală.)

.

P.S. - Aflat într-o vacanţă prelungită, motiv pentru care acest articol s-a întins pe mai multe rânduri decât prevede “norma”, am descoperit cu stupoare într-un periplu prin Ungaria, într-o binecunoscută staţiune balneară, că turiştii doritori de suveniruri aveau posibilitatea să îşi achiziţioneze (se putea târgui în limba română ) diferite obiecte promoţionale cu însemnele…CFR 1907 CLUJ (perne, căni, brăţări etc.)! Am trecut deci graniţa. Pentru cei mai cârcotaşi din fire trebuie menţionat că acestea se găseau la loc de cinste alături de obiecte cu însemnele Stelei sau ale lui Dinamo şi ale celor mai cunoscute echipe din Europa. Semn de normalitate?

.

Chefere