Ivorianul din atacul CFR-ului din Cluj face furori. Puştiul de 19 ani, deşi este hilar să îl alinţi puşti la cei 2,03m ai săi, a sosit în Gruia la începutul anului 2008 în cel mai potrivit moment pentru a se hârjoni în zăpadă cu ceilalţi doi colegi veniţi de pe coasta de vest a Africii. Primul impact cu România a fost unul friguros, probabil şocant, căci pe malurile Golfului Guineea, în Abidjan, unde acesta s-a născut, cuvântul zăpadă nu este folosit aproape deloc, deşi zona respectivă este una din cele doar două zone din Africa unde limba franceză (n.b.- colloquial Abidjan French) este cu adevărat limba nativă şi cuvântul probabil există în vocabular.

.

După ce şi-a petrecut primul sezon evoluând din ce în ce mai spectaculos pentru echipa a doua a clubului, CFR Cluj II, Traore se impune încet, dar sigur, în primul unsprezece al echipei mari într-o manieră uimitor de naturală. Folosit în puţine partide la început, atacantul a atras atenţia după doar două, trei mişcări şi un şut. Ba mai mult, a început să „rezolve” partide pe care CFR-ul s-a chinuit să le câştige. A fost decisiv contra Oţelului Galaţi, marcând în minutul 78 unicul gol al partidei printr-o execuţie de excepţie, apoi a închis tabela în partida cu FC Copenhaga cu o reuşită uluitoare, deja patentată, a dat o pasă genială de gol în partida contra Braşovului şi nu în ultimul rând, deşi a jucat doar jumătate din prima repriză din cauza unei accidentări, a fost omul meciului din Cupa României contra Dunării Galaţi cu o pasă de gol şi un gol!

.

„Puştiul creşte” de la meci la meci, nu în înălţime, ci în joc şi încredere în propriile-i forţe. Deşi este înalt, dispune de o tehnică de invidiat şi de o inteligenţă în teren ce îl face şi pe Kone să „roşească”. Are ştiinţa jocului, anticipează desfăşurarea fazelor şi protejează mingea mai abitir decât Helios îşi proteja Rhodosul. Îi poţi fura mingea doar dacă trimiţi 3 jucători să îl atace şi vreo încă doi pitici să caute mingea printre picioare. Dar cel mai impresionat aspect care îl caracterizează este naturaleţea. Lacina driblează, pasează, şutează cu o lejeritate ce te scoate din minţi! Deşi mai are de muncit, de acumulat masă musculară, de transpirat serios pentru CFR Cluj, este, după aprecierea mea, cel mai promiţător jucător ce evoluează în România. Priviţi-l cum aleargă! Nu seamănă cu nimic din mişcările mecanice şi încâlcite ale playboy-ilor autohtoni.

.

Mulţi îl compară cu Adebayor, e drept că unele mişcări ale „vişiniului” te duc cu gândul la jucătorul din Premier League, însă ivorianul născut în zodia Leului este Traore, un fel de Camataru de Abidjan. Afirm acest lucru deoarece sunt convins că muncind în continuare îl va depăşi pe jucătorul lui Manchester City.

.

Probabil că nu peste mult timp îl veţi vedea titular de drept în Gruia. Pe bună dreptate! Fanii îl au în suflet şi deja primesc cu urale intrarea acestuia în teren. Important este ca tânărul ivorian să rămână cu picioarele pe pământ şi să muncească mult, chiar foarte mult. Deşi e la început de drum şi mulţi alţii s-au stins speranţe fiind, Traore va confirma, o va face atât de natural încât nu vei putea decât să îl priveşti şi să îl aplauzi!

.

Chefere

Mai înţelege cineva ce se întâmplă cu CFR Cluj? Cel mai probabil suporterii clujeni simt absenţa exuberanţei şi pot o pot fundamenta. Oamenii de fotbal deşi şi-au exprimat în dese rânduri convingerea că echipa feroviară clujeană este una dintre principalele candidate la titlu,după şase etape nu mai pricep nimic. Convingerile lor păreau eligibile, însă „demonstraţia de forţă” a clujenilor pe parcurs îi contrazic.
.
Evident, este prematur să oferim verdicte după un singur meci contra Pandurilor, echipa care nu pierduse campionatul trecut acasă decât în faţa Timişoarei din pricina unui autogol, însă CFR-ul nu pare a sucomba de moarte bună ci pare a se sinucide, masochist aş spune. Vă explic „tenta sinucigaşă”, nu ştiu cât de succint voi reuşi.
.
Antrenorul
Păcătuieşte cel mai mult. „Toni” este muncitor, cinstit, onest, îşi face treaba după manual. Din acest punct de vedere nu ai ce să-i reproşezi. Cum scrie la carte aşa procedează. Nu e suficient! Un antrenor are sclipiri, geniul, acel quelque chose care aduce victoria, aşezarea în teren, tactica şi care îl ajută să profite la maxim de calităţile jucătorilor. Conceicao nu dispune de aşa ceva, nu scapă de acel păcătos 4-5-1 (uneori 4-2-3-1) nici în ruptul capului, dând echipei eticheta de „echipă mică”. Nu e nici inspirat în alcătuirea primului 11, nici la schimbări şi cel mai important nu e nici norocos. Cum poţi introduce doi atacanţi pe teren, alături de al treilea şi să scoţi din echipă mijlocaşii de bandă, oamenii de viteză, cei cu centrările? Cum se desface o apărare? Intrând cu berbecul în ea? În plus, nu se impune în faţa jucătorilor şi rămâne doar un simplu visător. Se sinucide prin stăruinţa de a marşa pe drumul greşit şi implicit prin lipsa rezultatelor. Zece puncte în şase etape sunt foarte puţine pentru o echipă cu pretenţii la titlu! Întrebare retorică: de ce gâfâie clujenii după doar 50 de minute de joc?
.
Jucătorii
Nucleul vechi de jucători, veniţi în primul val, sunt blazaţi. La Cluj-Napoca este frumos, linişte, bani s-au câştigat cât să nu mai stimuleze pe nimeni, fetele frumoase, dar mai ales cluburile grozave! Când uiţi de tine prin cluburi până târziu în noapte şi ora 4 dimineaţa te găseşte pe mese aproape zilnic ajungi nu doar să îţi baţi joc de tine ci şi de fotbal şi suporteri. Iar acest fapt este de netăgăduit, clujenii i-au întâlnit în dese rânduri prin Obsession la orele amintite. Obsedant de des, dacă mi se îngăduie polisemia! Sinucidere curată! Trist este că mulţi dintre „veselnicii ceferişti” au familii, copii ş.a.m.d.
.
Conducerea
Iuliu Mureşan visează, el pluteşte pe un norişor de unde totul se vede roz, nu sunt probleme, toţi sunt fericiţi, nimeni nu deraiază. Ori dânsul este bun politician şi ascunde cu iscusinţă evidenţa, ori face băi florale în muguri de cânepă cu efect halucinogen. Se sinucide girând pentru antrenori fără o valoare certă, înghite mofturile răsfăţaţilor din echipă, promite marea cu sarea insuflându-le jucătorilor impresia că vor câştiga doar prezentându-se la meciuri. Şi pentru ca tabloul să fie complet a împărţit jucători în dreapta şi în stânga mai ceva ca la piaţă (14 mai exact şi unii realmente valoroşi) iar, de exemplu, Tony nu are concurent pe post. Şi se vede cam la fiecare partidă! Nu vă minţiţi în continuare! Echipa nu domină partidele, nu are o mie de ocazii în 90 de minute şi nu joacă mai bine ca adversarul! Nu arbitrii sunt principalii vinovaţi (deşi şi aceştia mai nou contribuie din plin) şi nici firele de iarbă din teren!
.
Ar mai fi şi alte puncte, însă nu-mi transform disertaţia în Procesul de la Nuremberg, deşi din acest loc scriu. Ce este necesar să înţeleagă domnii de la clubul clujean este faptul că suporterii observă şi cunosc toate aceste lucruri. Că aceştia au mult bun simţ şi că vor fi alături de echipă în continuare este altă poveste. Lotul CFR-ului este, o spun pentru a câta oară, valoros, însă nu s-a inventat omul la Cluj care să îi strunească şi să stoarcă din ei valoarea. Pentru a avea rezultatele vizate investiţia într-un antrenor adevărat este o necesitate indiscutabilă. Un antrenor scump nu e mereu o garanţie, însă de cele mai multe ori face diferenţa! Jucătorii străini trebuie să realizeze că în România salariul mediu este de 300-400 EURO/lună, bani din care suporterii fac eforturi mari să achiziţioneze pachetele prea scumpe pentru cupele europene, să facă deplasările în Europa şi să îşi achiziţioneze abonamentele pentru campionat. Oamenii intră în datorii pentru jucători, iar o parte din aceştia îşi dau viata pe…mese în cluburi! Domnilor fotbalişti, înţelegeţi de ce tot mai puţini oameni vă susţin din tribune? Nu? Atunci sunteţi nişte simpli kamikaze, maeştrii în arta sinuciderii, care îşi taie singuri craca de sub picioare! Ah, Panine explică-le portughezilor ultima expresie!
.
Aşteptăm cu speranţă partidele din cupele europene care, visăm cu toţii, vor da un impuls echipei dezabuzate, metamorfozând-o în ceva plăcut ochiului şi eficient pe tabelă.
.
Chefere

România pare că trăieşte într-o lume paralelă. Suntem o naţiune care nu reuşim să ne proiectăm viitorul deoarece nu suntem suficient de realişti să înţelegem prezentul. Ne place să trăim în trecut, acela călduţ, al victoriei contra Germaniei, acela al elogiatei „Generaţii de Aur”. România e microbistă, al naibii de microbistă, câte suflete cu mingea-n cap, atâţia selecţioneri. Specialişti şi „genii fotbalistice” ba prevăd „căruţa de goluri”, ba sunt revoltaţi că nu am învins Franţa pe „Stade de France”. Franţa! Nu vă miraţi că suntem total nerealişti de vreme ce primul chestionat de către presă pentru o „părere avizată” nu a fost nimeni altul decât „războinicul luminii”. Din nefericire presa sportivă este în majoritate slabă în România. Suntem la ani lumină de occident şi din acest punct de vedere.

.

Copos, unul dintre „specialiştii” în fotbal, a rostit primele lui cuvinte legate de realitate, afirmând că e o prostie să îl critici pe Răzvan Lucescu! Aşa şi este! De ani de zile visăm că suntem Brazilia, Argentina, Italia, Franţa ş.a.m.d., însă vin lituanienii şi ne scot fotbalul din cap, ca mai apoi să alergăm precum maratoniştii să facem faţă unei echipe a Franţei care te îngrozeşte doar citindu-i primul unsprezece.

.

Cât de rupt de realitate trebuie să fii pentru a critica naţionala României după partida contra Franţei? Complet rupt! Păi noi îi criticăm pe Mara şi pe Max Nicu când ei doar au respectat cu sfinţenie ce le-a cerut Răzvan. Ah, avem tot dreptul, doar sunt comparabili cu Franck Ribery, Toulalan, Gourcuff sau Benzema. Ce mai, sunt peste aceştia, iar Marica sau Surdu zâmbesc ironic privindu-i de sus pe Henry sau Malouda. Nu pricep cum românii în general nu reuşesc să citească cu atenţie numele jucătorilor celor două echipe şi să facă o comparaţie justă. Diferenţa este ca de la cer la pământ, teoretic eram cotaţi, pe bună dreptate, victime sigure la Paris. Franţa a dominat aparent copios şi pentru că Răzvan a permis acest lucru, gândind astfel tactica. Oare chiar ne imaginam cu toţii că ne vom lua la trântă cu francezii de la egal la egal şi să şi învingem? Dacă da, atunci avem o problemă, una ce deformează realitatea în care trăim! Echipa României, cu jucătorii pe care îi are la dispoziţie, a făcut o partidă peste aşteptări, jucând eroic cu sufletul şi toată energia. Diferenţa e prea mare acum pentru a ne propune altceva.

.

Suntem mai dezbinaţi decât orice alt popor din lume, nu reuşim să fim nici buni, nici sufletişti, nici realişti. Nu ştim decât să criticăm, parcă toată negura s-a revărsat peste minţile noastre. De suflet nu mai povestim, e vai de el…

.

Ne interesează mizeria, scandalul, critica, audienţa cu orice cost, bălăcăreala şi ura. De lăudat ne ştiu lăuda alţii, francezii, sârbii, austriecii, toţi ceilalţi care trăiesc în această lume şi sunt cu picioarele pe pământ. Toţi cei a căror minte nu e învăluită în fum şi care reuşesc să aprecieze o echipă mică, dar care face lucruri mari. Asta este realitatea, suntem o echipă mică, dar sufletistă şi luptătoare! Dacă vom continua să visăm cai verzi pe pereţi şi nu vom accepta realitatea nu vom reuşi să trăim în prezent, implicit nu ne vom putea proiecta viitorul.

.

Calificarea nu s-a pierdut ieri ci mult înainte, cu Lituania şi Austria. Dacă acele partide ar fi fost câştigate, acum Răzvan era erou naţional. Altfel, e doar un biet „naş” lovit de toţi inculţii veniţi cu trifoiul în gură de pe păşunile patriei.

.

Realist vorbind, România a făcut un meci mare, Lucescu jr. a gândit perfect tactic şi a scos maxim posibil cu o echipă care nu se poate compara nicicum cu cea a Franţei! Astfel că FELICIT ECHIPA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, JUCĂTORII ŞI ANTRENORII!

.

Viitorul este luminos, trebuie doar să ridicaţi capul din pământ şi să priviţi înainte pentru a-l vedea!

.

Chefere