De mult timp nu am urmărit CFR-ul atât de bezmetic, de vraişte precum la Galaţi. Pur şi simplu a fost o partidă de 1 solist. „Feroviarii” au fost, trebuie să recunoaştem, paraleli cu fotbalul în faţa Oţelului injectat cu precădere de „nebunia” lui Dorinel. Cu precădere deoarece nici „oţelarii” nu au sclipit la capitolul fotbal, însă au ştiut, cinste lor, cum şi când să împiedice CFR-ul să joace. Mă pregăteam să afirm că Oţelul a fost peste CFR la toate capitolele, însă mai corect ar fi că feroviarii au fost sub Oţelul la toate capitolele. Per ansamblu a fost o partidă slabă, dar bine gestionată de echipa lui Dorinel. Rezultatul este just. Felicitări câştigătorilor.
.
Gândindu-mă la prestaţia „ceferiştilor” admit că sunt copleşit de volumul de erori care ar trebui comentate, însă amintesc doar câteva idei care neliniştesc. Punctul în care balanţa s-a înclinat, spun eu decisiv, în favoarea moldovenilor a fost tactica celor 2 mijlocaşi la închidere. Când Mandorlini a sosit la Cluj-Napoca visam că vom scăpa de tactica care a îngropat echipa în prea multe partide. Fiind echipa de pe primul loc şi având ca obiectiv bine trasat câştigarea titlului, nu faci deplasarea la Galaţi să te aperi cu 2 mijlocaşi defensivi. CFR-ul nu avea de apărat un rezultat, avea de câştigat 3 puncte. Tactica a contrazis, clujenii au încercat să conserve remiza lui Dinamo în faţa Ceahlăului sperând la un rezultat de egalitate în derbiul dintre Steaua şi Urziceni şi nicidecum să îşi urmeze traseul. Cel puţin aceasta este prima impresie.
.
Având doi mijlocaşi la închidere, mijlocul „feroviarilor” clujeni a părut o gaură neagră care a înghiţit orice încercare de construcţie. Fără creaţie, cu doi închizători ambii în formă execrabilă, nu poţi emite pretenţii decât la mingi aruncate la disperare în atac, tactică pe cât de rudimentară, pe atât de uşor de citit şi de falimentară.
.
Nu este mai puţin adevărat că la rândul lor jucătorii au pus umărul la o înfrângere ruşinoasă. Oţelul a dorit mai mult victoria pe care a şi obţinut-o mai lesne decât se aştepta. CFR-ul clujean se împiedică taman când nu trebuie, lucru tot mai des întâlnit în Gruia. Jucătorii au devenit semi-profesionişti, cel puţin o bună parte din ei. Aleargă când doar doresc şi când cuţitul le ajunge la os. Din nefericire nu o mai fac pentru a câştiga meci de meci, ci probabil din obligaţie.
.
Problema mentalităţii unei echipe atât de „internaţională” pare o glumă bună, însă ea este reală şi păguboasă. Nu îmi dau seama cine ar trebui să le insufle o altfel de mentalitate, de învingător neprecurmat, însă un lucru este cert: CFR-ul nu are constanţă la acest capitol. Probabil acest aspect se sădeşte în ADN-ul unei echipe cu timpul, de-a lungul multor campionate, însă fotbalul modern nu aşteaptă. Acum ori eşti învingător 90 de minute, 24 de ore din 24, 365 de zile pe an, ori eşti doar un „tip care joacă fotbal”.
.
Mulţi jucători s-au „auto-plafonat”, au câştigat ce era de câştigat, nu au mentalitate să îşi dorească mai mult. Nominalizările sunt fără sens, cei vizaţi de etichetă se recunosc singuri. În cele din urmă fotbalul este simplu. Doreşti să devii campion? Tratează fiecare meci ca o finală. La mica ciupeală din paşii greşiţi ai adversarului nu poţi triumfa, dimpotrivă, devii derizoriu.
.
Fotbaliştii ar trebui să se identifice într-un fel sau altul cu aceste etichete, să aleagă dacă sunt învingători sau doar „indivizi care joacă fotbal”, şi să îşi câştige respectul de sine. Abia apoi urmează cel al suporterilor.
.

Mare zbucium pe lângă partida de duminică seara, CFR Cluj – Steaua. Vuiet în crescendo dinspre capitală. CFR Cluj – Steaua Bucureşti tinde să devină un „El Clásico”, dar nu precum Steaua – Dinamo sau viceversa. Nu, acela este de altă natură şi are altă încărcătură istorică pe care probabil nicio altă partidă nu o va mai avea în campionatul nostru. Dar şi aşa, nu că am tânji după acel „Clásico” care la noi se compară mai mult cu veşnicele lupte din copilărie între „depeşari” şi „rockeri” decât o partidă de pus în ramă, „steliştii” visează tot mai urât noaptea cu CFR-ul clujean. „Clásico” va deveni datorită ritmului ridicat susţinut al clujenilor din ultimii ani, echipele din capitală având un redutabil adversar în lupta pentru titlu an de an.
.
Nu reprezintă CFR-ul unghia din gâtul Stelei, ci este pur şi simplu o echipă mai bună. Cel puţin în ultimii ani. Faptul că statistica e de partea “roş-albaştrilor” în ceea ce priveşte întâlnirile directe nu încălzeşte pe nimeni, cele trei puncte sunt aduse de victorie nu de statistică.
.
Mulţi visători, în frunte cu „luminatul euro-parlamentar” dau ca sigură victoria Stelei la Cluj. Ba mai mult, CFR-ul va fi „spulberat”. „Gură spartă” „preavesteşte” an de an spulberarea adversarilor prin campionat ca preambul la „hegemonia Stelei”. Singurele „spulberate” până acum au fost doar visele suporterilor stelişti. Şi cum „gura bate fundul”, am impresia că duminică se vor spulbera şi visele din acest an.
.
Dacă zbieri mai mult nu înseamnă ca ai şi dreptate, ci doar că îţi etalezi prostia. Să lăsăm cele două echipe să îşi dispute punctele pe teren şi care va avea câştig de cauză va fi felicitată. Este cât se poate de simplu. Fără gargară, fără război, fără declaraţii belicoase, fără resentimente.
.
Dacă la Bucureşti suporterii şi conducătorii fac un caz aparte din partida de duminică seara, la Cluj e linişte şi pace. Pe „ceferişti” nu îi interesează câtuşi de puţin nici ce spune „Gură spartă”, nici ce pronosticuri dă M.M., nici mojicia suporterilor din mahala. La Cluj suntem interesaţi doar de fotbal, de spectacol, de CFR. Nimic mai mult!
.
O comparaţie între cele două loturi nu îşi mai are sensul, enumerarea numelor jucătorilor celor două formaţii i-ar pune serios pe gânduri pe „stelişti”. Dar cum numele jucătorilor nu aduc puncte ci prestaţia acestora pe teren, să aşteptăm deznodământul partidei. Rămâne de văzut cât de „spulberaţi” vor fi clujenii.
.
Un lucru este cert, nimeni nu este învingător apriori. Cine crede altfel este fie „plecat de acasă”, fie dă dovadă de crasă falsitate pentru a-şi alimenta halucinaţiile. Jean de la Bruyère spunea, „există o falsă modestie care este deşertăciune, o falsă glorie care este nesocotinţă, o falsă măreţie care este micime, o falsă virtute care este făţărnicie, o falsă înţelepciune care este prefăcătorie”. Prin urmare, renunţaţi la „spulberările” în masă şi reveniţi cu picioarele pe pământ.
.
Teoretic şi într-o zi proastă CFR-ul nu ar trebui să aibă probleme cu Steaua, cel puţin în acest retur. Aici recunosc, sunt subiectiv. Oricum nu ne tremură „nădragii” de ardeleni nici măcar o secundă, spre deziluzia multora. Stăm în banca noastră şi vă aşteptăm la Cluj-Napoca. Ce-o ieşi…„om videa”!
.
Chefere

Din nefericire am fost martor, alături de mulţi alţii, la partida din sferturile de finală ale a Cupei României Timişoreana între U Craiova şi CFR Cluj. La o judecată primară clujenii au învins înscriind un gol pe care l-au apărat cu dinţii în 10 oameni până în finalul unui joc în care Craiova s-a zbatut ca peştele pe uscat. De ce din păcate? Pentru că ce a urmat a fost peste puterea de înţelegere şi acceptabilitate a oricărui om cu bun simţ şi o elementară educaţie de acasă. Să le analizăm pe rând cu riscul de a fi acuzat de subiectivism. În acest caz îmi asum de la început acest subiectivism.

.

Controversatul arbitraj

.

Dacă tot obişnuim să analizăm totul sub lupă vă invit să facem pe nebunii, doar la acest lucru ne pricepem cel mai bine în România. Prin urmare, prima fază discutabilă pe bună dreptate. Golul înscris de U Craiova şi anulat pe motiv de offside. Urmărind imaginile de mai jos putem analiza faza compusă din două momente. În prima fotografie se observă momentul centrării lui Wobay către grupul de jucători din care făcea parte Şoavă, care apoi a şi recentrat, şi printre alţii Costea. Se observă că la momentul centrării Costea se afla în offside evident, fapt nesemnalizat de tuşier care pe bună dreptate a dorit să vadă dacă jucătorul aflat în poziţie afară din joc influenţează faza sau nu. Al doilea moment, momentul pasei cu călcâiul al lui Şoavă către Costea, pare să îl prindă pe acesta din urmă ori pe aceeaşi linie cu fundaşul clujean, ori o palmă în faţa lui, după cum poate fi observat în cea de-a doua imagine. Trebuie ţinut cont de faptul că imaginea nu a fost capturată de pe aceeaşi linie cu cei doi, astfel că este foarte greu de apreciat. Dacă geometria în spaţiu încă mă ajută, la o aliniere care poate fi uşor realizată în orice program de genul PhotoShop, Costea este înaintea jucătorului clujean. Întradevăr, imaginea este puţin deformată, dar nu este trucată! Putem trage o concluzie mai aproape de adevăr. Am realizat o astfel de rotire a imaginii pentru ca observaţia să poată fi făcută de pe linie cu cei doi…ups, trei acum jucători! Priviţi fotografia trei, unde linia albă indică alt jucător craiovean în offside (admitem că nu influenţa faza), dar nu Costea, apoi linia albastră punctată îl arată pe Costea în offside (după părerea de bun simţ a mea), iar linia galbenă punctată indică poziţia jucătorului clujean. Hmm…ce părere ai dom’ Mititelu?

.

Bun, acum să nu exagerăm şi admitem pentru liniştea acelora care vor sări ca arşi că arbitrul de tuşă a văzut în acea fracţiune de secundă mai mult tricoul alb decât cel vişiniu şi a considerat ca fiind offside din două motive: primul, Costea se afla în poziţie afară din joc la centrarea lui Wobay, care s-a reactivate la recentrarea lui Şoavă cu călcâiul deoarece niciunul din clujeni nu atinseseră mingea. Unii afirmă că regula cu reactivarea offside-ului s-a abrogat. Aşa o fi. Urmează apoi a doua fază în care, deşi greu de spus, pare mai mult offside, la limită ce-i drept, decât poziţie în joc. În astfel de faze se cuvine să dăm gir arbitrului, care poate lăsa faza să curgă în favoarea atacului sau, dacă este sufficient de convins, poate opri jocul. Poate cealaltă parte are dreptate şi nu a fost offside, iar golul a fost anulat eronat. Admitem şi această variantă, însă de aici, de la judecata unei faze foarte grele şi dificil de analizat în viteză şi până la a acuza CFR-ul de influenţă asupra unui arbitru ce poate să fi prins o zi slabă sau pur şi simplu să fie slab este cale lungă. Din nefericire însă, CFR-ul apare tot mai des în jurul unor astfel de discuţii, dar mai mult pentru că ele sunt create strategic şi doar într-o mai mică măsură pentru că într-adevăr abitrii greşesc cu buna ştiinţă. Poate unora li se va părea subiectiv sau patetic acest demers, însă mă interesează prea puţin. Vocali pot fi şi cei atacaţi, nu doar atacatorii!

.

Manipularea

.

Dacă tot s-a pornit într-un atac fără precedent, periculos contra unei echipe se cade să analizăm dacă şi mai ales de ce tocmai acum s-a întâmplat? Observaţi cât de uşor este să arunci vorbe, să acuzi, să manipulezi o ţară întreagă. Din nefericire, în România încă are dreptate cel care strigă mai tare, iar acest fapt face dovada nivelului de cultură la care ne aflăm. Cu toată tristeţea, în România unul strigă (ex. – Becali sau Mititelu) iar fanii respectivei echipe îi dau orbi crezare. Masă de manipulare fără judecată. Suporterii supăraţi pentru înfrângere şi pe fondul unei suspiciuni bine alimentate înainte de joc, tocmai pentru a ascunde neputinţa în caz de eşec, apleacă prea uşor urechea la spusele unor neaveniţi ca şi Becali, Mititelu (nume predestinat) sau Crăciunescu care s-a antepronunţat în preziua partidei afirmând că îşi doreşte Craiova învingătoare. Prin urmare părerea celui din urmă este nulă. La primul moment, golul Craiovei, a afirmat că nu a fost offside, la golul CFR-ului nu s-a pronunţat, iar eliminarea lui Traore pare-se a fost justă! Păi tovarăşe Crăciunescu, eşti vădit tendenţios. Cum poţi afirma tovarăşe că arbitrul de tuşă e la 2 metri în urma fazei când el stă pe linie cu ultimul apărător al Clujului? Golul CFR-ului îl valida orice arbitru cu mintea acasă, iar lui Traore cel mult un galben i se acorda, Tudor nefluierând iniţial nici măcar fault la acea fază.

.

Politică cu iz de praz de Dăbuleni

.

Adevăratul motiv al dejecţiei marca Mititelu&Co. este legat de politică în mare parte şi nicidecum de afirmaţiile făcute, pe care de altfel nici dânsul nu le crede. Nu că nu aş cunoaşte motivul pentru care este vestit Dăbuleniul, dar prazul este asimilat regiunii alături de vestiţii pepeni. Acum, ce are de a face Dăbuleniul cu fotbalul? Păi Geoană ce are de a face cu Dăbuleniul sau cu Oltenia? Dar cu Craiova? Dar cu Mititelu? Dar Mititelu cu Solomon? Dar alegerile prezidenţiale de peste câteva zile cu fotbalul? Păi vă spun de ce Mititelu chiar şi-a dorit un astfel de deznodământ, tocmai pentru a face campanie electorala mârşavă, neagra şi de joasă speţă, aşa cum este şi el ca personaj. În ultima perioadă de timp l-am ascultat, vrând, nevrând, pe brutarul Mititelu, cel căruia nici gura nu-i pute, declarând sus şi tare, alături de un alt eminent, valoare a poporului şi culturii româneşti, Gigi şi anume Becali, că CFR este echipa PDL-ului, sprijinită de Boc, Băsescu, DNA ş.a.m.d. ba mai mult, declara acelaşi negru mic şi urât că abia aştteaptă alegerea lui Geoană pentru a-l “mazili” pe Solomon, primarul Craiovei (nu că nu ar merita) şi pentru a înfunda CFR-ul! POFTIM?!? Omul a înnebunit de tot! Cum poţi să faci astfel de afirmaţii iresponsabile doar pentru a manipula o turmă de oameni de pe stadion şi nu numai înainte alegerilor prezidenţiale? Miercuri seara pe toate televiziunile se striga sus şi tare că CFR Cluj este echipa lui Băsescu, a lui Boc şi a DNA-ului, hoţii, laşii, nemernicii etc. Ce ţară bananieră! Adică votaţi Geoană! Dacă şi după 20 de ani de la revoluţie putem fi atât de uşori manipulaţi în România de personae interlope dovedite, care prin gălăgie (apanajul proştilor) îşi trag dreptatea de partea lor, atunci vă doresc dragi olteni, bucureşteni sau care doriţi, să mergeţi la vot şi să votaţi precum doreşte Mititelu. Fotbalul nu mai este pentru voi decât un mijloc de manipulare.

.

Iertată să îmi fie lunga pledoarie, însă sunt suprasaturat de inepţia de a lega numele CFR-ului de fiecare prestaţie a arbitrilor, sunt imun deja la invidia, prostia, scârba şi josnicia unora care sunt dezinformatori de profesie. Domnule Mititelu aţi reuţit să păcăliţi o regiune întreagă, ascunzând prin scandaluri mereu neputinţa voastră. Creaţi diversiuni pentru a distrage atenţia de la faptele penale de care sunteţi anchetat, de fuga din Craiova a echipei, de falimentul ce vă înconjoară. Vă doresc să rămâneţi înconjurat de vite fără judecată şi să fiţi sufleteşte liniştit. Pe noi nu ne păcăliţi! Despre singurul crainic suspendat pentru rasism, Gabriel Safta, care dejecta şi el la Telesport doar lături, adică creaţia minţii dânsului, nu mă obosesc să scriu. Este inutil.

.

Vă stă CFR-ul în gât? Da? Foarte bine, avem o satisfacţie! Da, s-a greşit în favoarea CFR-ului de multe ori, recunoaştem, nu suntem ipocriţi, însă în egală măsură, dacă nu mai mult, s-a greşit şi în defavoare. Să nu amintim că este al cincilea meci consecutiv pe care echipa clujeană îl joacă cu cel puţin un om în minus pe teren. Chiar bun ajutor de la arbitrii! Mai vrem!

.

Chefere

Să stabilim de la început: Nuno Claro a greşit! L-a faultat dur pe Păun, a primit meritat cartonaşul roşu şi implicit îşi merită etapele de suspendare! Câte? Se poate discuta. Două, trei, şase? Dacă eşti chibiţ spui evident că şase, dacă eşti cu capul pe umeri, nu neapărat fan „ceferist”, spui 3-4. Dar în nici un caz nu se cade să faci show cu spume precum anumiţi pseudo-moralişti obişnuiesc în aceste zile.

.

Este penibil, dacă nu degradant, să forţezi analogii cu presupuse cazuri similare din istoria fotbalului, să te dai de ceasul morţii, să îţi smulgi părul din cap şi să strigi precum în târg nesimţirea lui Claro. Prima reacţie la pauza partidei, când domnul Geambaşu, care de altfel uneori pare respectabil, alături de moderatorul emisiunii respective jubilau efectiv, distrându-se pe seama reacţiei de uimire a lui Nuno. Păi „stimabililor”, nu eraţi câtuşi de puţin îngrijoraţi de situaţia jucătorului Păun de vreme ce eraţi cu gura până la urechi sărbătorind eliminarea unui jucător al CFR. Lipsea şampania, în rest totul era „a la carte”. Apoi valul de critici şi de invective, etichete de „criminal”, „nesimţit” ş.a.m.d. ce au urmat nu fac domnii mei cinste niciunui jurnalist cumpătat şi echidistant. Ah, am uitat că nu vă erijaţi în aşa ceva. Mea culpa! Mă întreb care o fi etimologia numelui Geambaşu? Să vină de la geambaş? Ah, nu cred sincer, domnul este un veritabil, respectabil jurnalist.

.

Evident, devenit un subiect de circulaţie naţională, niciunul dintre cei care luptă pentru sănătatea fotbalului românesc nu s-a putut abţine de la a comenta momentul. Penibil este tonul abject care a fost utilizat de amândouă ziarele de sport importante din România. Practica este în aceeaşi măsură de condamnabilă ca şi imprudenţa lui Claro. Grosolană de altfel. Ce este curios este că nimeni nu a precizat faptul că se observă pe reluări faptul că portarul CFR-ului în conştienţa/inconştienţa şi disperarea lui a încercat să îţi tragă piciorul. Dacă nu reuşea cel puţin parţial, într-adevăr totul se putea transforma în tragedie, însă intenţia de a evita un astfel de moment a fost evidentă. Că a rezultat „o imagine de K1” cum tuturor limbuţilor le place să afirme, este evident. Dar stimabile Geambaşu, în mirarea voastră colectivă „vă daţi seama ce s-ar fi întâmplat dacă îl lovea în inimă?”, precum bine remarca un cititor, vă dau un răspuns: nu se întâmpla nimic, în inimă nu avea cum să îl lovească deoarece inima e protejată de cutia toracică şi era nevoie de o lovitură cu o forţă mult mai mare şi precis executată pentru a pune în pericol viaţa lui Păun! Dar este de-a dreptul un drog pentru unii să jubileze când CFR Cluj rămâne în inferioritate pe teren. Nu mai discutăm de faptul că domnul jucător faultat a continuat partida, evoluând până la final, ulterior având chef şi de şedinţe foto. Nu la spital, la ziar! Soluţia? Împuşcaţi-l domnilor pe Claro, asanaţi Liga I de străini căci oricum avem o valoare ridicată a campionatului şi rezolvăm astfel problema.

.

Nu scuz sub nicio formă faultul ce pare grosolan. Claro îşi merită pedeapsa, în opinia mea de 3 etape de suspendare, faultul fiind o intrare imprudentă cu forţă disproporţionată ce pune în pericol integritatea unui jucător, dar nu cu o vădită intenţie de a pune în pericol viaţa acestuia, precum unii încearcă să afirme. Fac prin urmare apel la gloata sportivă să fie mai responsabilă când varsă debordant din inteligenţă peste noi.

.

Precum un ziar de sport aminteşte, conform Regulamentului Disciplinar, dacă intervenţia portarului este încadrată la “abatere gravă” sau “comportare violentă”, art. 63, lit. a sau b, se prevede o suspendare între 2 şi 6 jocuri întrucât faultul nu a avut ca rezultat vătămarea fizică a lui Păun, dovedită de faptul că ploieşteanul a continuat jocul. În acelaşi timp, faultând în lupta pentru minge portarul CFR-ului ar putea beneficia şi de circumstanţe atenuante, ceea ce ar putea duce la o diminuare a suspendării dictate împotriva sa, probabil la doar 4 jocuri. Dacă fapta sa va fi încadrată la art. 63, lit.e, “oprirea unei ocazii clare de a marca, a unui adversar aflat în atac care se deplasează spre poarta adversă prin comiterea unei greşeli sancţionabilă cu lovitură liberă sau lovitură de pedeapsă, iar potrivit art. 63, alin. 2, pct. 2.1, ar putea încasa doar o etapă de suspendare.

.

Iuliu Mureşan afirma că „a fost un fault util echipei”. Deşi afirmaţia nu mângâie urechile într-un mod plăcut, este realistă. Da, Claro a făcut un fault util, faultul face parte din joc, însă este de preferat să nu se ajungă în situaţia de a faulta. Nu este fair play în primul rând! Dar la fel de lipsită de fair-play este şi atitudinea de înmormântare la vestea că CFR este pe primul loc. Acesta este chiar un sentiment nasol, nu? Nu mai pomenesc că se deviază atenţia de la adevăratele probleme ale fotbalului. „Pseudo-abritrajul” de la partida din Ghencea evident nu este atât de comentat, doar este normal.

.

O ultimă remarcă ce ar trebui să dea de gândit în primul rând conducătorilor de la CFR şi apoi ce ar răspunde „eternilor” care acuză ajutorul arbitrilor pentru echipa din Gruia, în cele 22 de partide oficiale jucate în acest sezon, clujenii au primit şapte cartonaşe roşii, cinci în Liga I şi două în Europa League, „campionul” fiind Gabi Mureşan cu 2 eliminări. De altfel în ultimele patru partide de pe teren propriu, ceferiştii au terminat meciul cu cel puţin un jucător eliminat. Total neproductiv!

.

Chefere

.

Cititi şi Blog de moroşan.

După noua „performanţă” a CFR-ului din Cluj, de fapt a celor „trei magnifici” care niciodată nu greşesc „Mureşan-Zamfir-Conceicao”, de a pierde, e adevărat dramatic, pe teren propriu o partidă contra unei echipe realmente la acelaşi nivel cu echipa clujeană, dar mult mai motivată şi mai profesionistă, nu pot reacţiona decât prin a pune întrebări. Întrebările de cele mai multe ori au răspunsuri, ajungându-se logic la un dialog. Nu este cazul acum, la CFR Cluj, căci aici nimeni nu ascultă părerea altora, ajungându-se implacabil la un monolog amar. Voi monologa astfel pe rând cu toţi cei implicaţi în acest club.

.

Echipa

Blegilor. Sunteţi doar nişte blegi! Claro, mai aperi şi tu ceva? Cadu de ce mai eşti căpitan? De fiţă? Sună mai „mişto” în Obsession? Pacătosule, eşti căsătorit măi blegule! La fel şi Dani! Alcantara, îţi înţelegem durerea, am fost şi suntem alături de tine, dar adună-te băiatule, îngropi munca unei echipe alături de „prinţul” Cadu! Tony, nu mai plânge, nu merită mulţi dintre coechipieri un coleg ca tine! Panine, rezistă „tinere”, rezistă! Culio dă-ţi două palme pentru modul în care ai evoluat şi în primul rând pentru modul în care ai „salutat” suporterii la final. Mureşene un pic mai calm că ne cam laşi în 10! Traore, eşti genial! Nei băiatule, joci în Europa League nu în Bulgaria! A, care Bulgaria? Păi roagă-l pe Banciu să îţi facă rost de o partidă comentată de el din campionatul castraveţilor şi ai să îţi dai seama. Dubarbiere, Dubarbiere, joci când vrei, căci poţi şi ştii, dar roagă-l pe Cadu să-ţi dea şi ţie o palmă. Blegilor, vă tăiaţi craca de sub picioare, nu realizaţi că nu se mai uită niciun impresar la voi cât timp jucaţi cum, când şi cu cine doriţi. Blegilor, când mai jucaţi şi voi ceva?

.

Nemuritorii, nemaipomeniţii, minunaţii

Domnule I „punct” Mureşan, ce caută Zamfir la CFR Cluj? Adică, ca să mă fac înţeles, ce caută Zamfir la CFR Cluj? Mai întreb o dată? Am putea să ne distrăm cu şi de Zamfir, căci am material pentru zece editoriale, ştiţi despre ce vorbesc. Domnule I „punct” Mureşan care e soluţia sclipitoare prin care veţi gestiona situaţia grea de acum? Domnule I „punct” Mureşan de ce nu respectaţi suporterii? Afirmaţi că ei greşesc în acţiunile lor, îi dojeniţi mereu, dar ei susţin echipa şi la bine şi la rău şi au dovedit-o! V-au dat dumneavoastră şi echipei tehnice un vot de blam, nu clubului, pentru care de fapt au cântat până la final. Aţi văzut 100 de batiste albe? E gest de bun simţ! Obişnuiţi-vă cu imaginea, vor fi tot mai multe! Mă gândeam să vă întreb dacă nu consideraţi că v-aţi plafonat, sau plictisit de fotbal, dar m-am răzgândit în ultima clipă şi nu vă mai adresez această întrebare. Sincer, mai am nevoie de abonament. Ah, ce explicaţie aveţi la lipsa spectatorilor din tribune? Management? Marketing? PR? DEX? O ultimă întrebare totuşi, aţi observat că au fost întrebări pertinente de bun simţ. Deci, ce caută Zamfir la CFR Cluj?

.

„Stuful” tehnic

Nu, nu e greşeală, e stuf, e stufărie în mintea bietului Conceicao, care realmente nu mai pricepe nimic. Cred şi eu! Îl vedem fără reacţie, împietrit pe bancă aseară. Am mai avut un astfel de împietrit, se numea Andone, stană de piatră fără soluţii pe marginea terenului. Diferenţa e că el ne-a adus un titlu, Conceicao ne îndepărtează de el, căci locul de acum e doar conjunctural, să nu ne mai minţim! Nene Conceicao te simţi bine în România? Da? Păi nu mai dulce e vinul de Porto decât pălinca de Ardeal? De ce aştepţi mătăluţă să îţi facă „ăştia” vânt, căci asta urmează, şi nu faci un gest de bun simţ, de bărbat adevărat? Sincer, îmi pare rău de dumneata, nu prea înţelegi ce ţi se întâmplă. Cu mercenarii aceştia, nu profesionişti ci mercenari, e greu să lucrezi. În special cu 4-5 „vechi” de la Cluj, au deja experienţă în schimbările de antrenori.

.

Arpad Paszkany

Domnule Paszkany vă întreb cu apreciere şi preţuire căci sunteţi un om inteligent, şcolit, versat ş.a.m.d., realizaţi că sunteţi la un pas să vă fie pusă investiţia în pericol? Eu nu îmi permit să vă discut idei şi doleanţe, vorbim totuşi pe banii dumneavoastră, dar fiind un atât de priceput om de afaceri, de obicei continuaţi cu aceeaşi oameni care vă aduc la faliment? Este o întrebare retorică, evident. Sprijinul necondiţionat al galeriei şi al suporterilor îl veţi avea mereu, vă asigurăm de acest lucru! Dar doar dumneavoastră şi clubul! Restul trebuie să demonstreze că îl merită. Fair enough, no?.A mai rămas cineva? Doar galeria! Felicitări, galerie de nota 20! Suporteri extraordinari. Au amendat civilizat pe cine trebuie, au fluturat batiste albe, dar au cântat pentru club până în ultimul minut tocmai pentru a nu se înţelege greşit votul de blam. Nu suntem alături de club doar la bine, ci şi la rău, dar amendăm ineficienţa, mediocritatea şi lipsa de bun simţ!

.

Chefere

• sumar statistici
• din aceiasi categorie
• site-uri similare

Acest site nu este inscris pe trafic.ro

Acest site nu este inscris pe trafic.ro

Acest site nu este inscris pe trafic.ro

Am bătut dragii mei şi superbele străduţe pietruite ale Pragăi care de peste 1100 de ani este inima naţiunii cehe. „Merveilleux!” ar spune fracezul, „Awsome” exclamă uimit americanul, „Unglaublich” murmură neamţul…„Ce bine că cel puţin Praga este superbă” am îngăimat tulburaţi noi, românii. Oraşul ne-a pietruit retina, ne-a încremenit trăirea căci este aproape imposibil să simţi mai multă frumuseţe şi să te încălzească mai multă cultură precum în „mater urbium” (n.b. – mama oraşelor lat., una din denumirile Pragăi).

.

„Oraşul cu o sută de clopotniţe” ne-a copleşit pur şi simplu. Fiecare colţ de stradă ascunde o nouă revelaţie pe care o dată întipărită pe retină şi ştanţată în suflet îţi dă impresia că nu mai urmează nimic, că ai văzut sublimul. Este o falsă impresie căci urmează alta şi alta şi apoi alta. Două zile de revelaţii continue îţi încarcă sufletul precum nu o poate face decât Dumnezeu. De la 840 anul în care s-a fondat Castelul Praga şi până în 1346 când oraşul devine capitala Sfântului Imperiu Roman sub domnia lui Carol al IV-lea, de la domnia lui Rudolf al II-lea care cunoaşte apogeul în 1583 şi până la ocupaţiile franco-bavareze sau prusace în jurul anilor 1741-1744, de la insurecţiile revoluţionare din 1848 şi până în 1918 când devine capitala Cehoslovaciei sau până în 1993 când devine capitala noului stat independentă Republica Cehă, „oraşul de aur” al Europei şi-a clădit, desenat, mângâiat istoria cu adevărate capodopere arhitecturale, bastioane congruente ale melanjului culturilor şi civilizaţiilor Europei centrale şi de vest.

.

Oraşul prin care au trecut sau în care au locuit iluştrii precum Rainer Maria Rilke, Jaroslav Hašek, Albert Einstein, Franz Kafka, Mozart, Antonín Dvořák şi contemporanii Madeleine Albright sau Václav Havel nu poate decât să impună un respect la care doar zadarnic visăm. La Praga încetezi să visezi, la Praga trăieşti şi te metamorfozezi cu oraşul vechi, cu ceasul astronomic, cu Podul Carol ce atât de faimos trece peste Vltava ce lin îşi poartă vaporaşele de agrement sau Piaţa Wenceslas, cu castelul Praga şi a lui Catedrală impunătoare, Sf. Vit, la Praga te pierzi prin vechiul cartier evreiesc în căutarea cimitirului din Olsany în căutarea mormântului lui Kafka, la Praga doar iubeşti. Iubeşti să priveşti, să bântui plutind pe deasupra cuburilor din piatra caldarâmului, să te pierzi intenţionat prin labirintul străduţelor înguste printre căsuţele învăluite de o ceaţă misterioasă, să te laşi mângăiat de mireasma de oraş văzut până atunci doar în filme.

.

Noi românii, am încercat să sorbim fiecare strop de frumuseţe, să fim fericiţi deşi ne necăjiseră cu o seară înainte „bravii” noştri jucători şi să aducem cu noi în bagaje nu fotbal, ci beatitudine.

.

Cât despre fotbal…mă întrebuinţez serios să scriu despre o partidă dintre o echipă de rezerve de 17-20 de ani a cehilor şi o multinaţională modestă a Clujului. Da, joi seara am arătat precum o multinaţionala modestă, sintagma cu care ne „gratulau” italienii înainte de partida de pe Olimpico. Un spectacol trist în care jucătorii români nu s-au chinuit nicio secundă să demonstreze contrariul. De ce ar face-o? pentru cei 400 de suporteri români din tribună? Pentru bunul simţ? Contra batistelor albe? Nu! Probabil pentru o prima consistentă. Asupra tacticii de joc, schemelor sau aşezării în teren nu zăbovesc că ele nu au existat. Un sfat pentru Conceicao&Mureşan: un lucru care merge nu se schimbă niciodată doar de dragul schimbării, apropos de partida cu Rapid. Ideea cu iz de „strategie” pentru campionat este total lipsită de respect pentru cei care au cântat 90 de minute pe stadionul Spartei! CFR Cluj nu a jucat niciun minut fotbal. Punct! A fost un simulacru de joc, ceva asemănător încercărilor stângace a unui începător la Playstation, jucătorii ceferişti chinuindu-se la propriu să nu învingă!

.

Preşedintele Mureşan lua exemplu de la Urziceni înainte de partidă. S-a şi întâmplat precum gândea “Il Presidente”, doar că au luat exemplul ialomiţenilor din partida de la Cluj, când au pierdut la cu 2-0! Scuzele le acceptam, dar sunt penibile oarecum. Decepţia o reprezintă faptul că preşedintele CFR Cluj consideră ca fiind normale escapadele premergătoare partidelor de cupă europeană, jucătorii fiind liberi să bântuie prin cluburile bucureştene. În schimb, Duşan Uhrin jr. afirma: „în Cehia s-a dezbătut mult asupra escapadelor nocturne ale clujenilor care înainte de partidă îşi petreceau nopţile în discoteci. Este inadmisibil!” Într-adevăr, este inadmisibil la un jucător profesionist. Înţelegeţi de ce nu a rezistat Uhrin la Cluj-Napoca? Amatorism domnule preşedinte, amatorism…lucru slab…

.

Nu în ultimul rând, noi cei 400 de obsedaţi de la Praga de ideea „Obsession”, cei care am cântat în tribune cu şi despre OOOO..bbbbsesssion…ne întrebăm care o fi motivul exploziei vânzărilor de batiste albe în Cluj-Napoca? Magazinele s-au golit, parol!

.

.

Notă: Datorită numărului mare de imagini pagina se va încărca mai lent, în funcţie de conexiunea dumnevoastră la Internet. Vă rugăm să aveţi răbdare pentru încărcarea tuturor imaginilor. Vă mulţumim!

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

Chefere

Cititi şi Blog de moroşan.

.

ChefereTV inițiază alături de galeriile echipei CFR 1907 Cluj un proiect grandios ce se va desfășura pe parcursul unui an competițional, este vorba despre TROFEUL SUPORTERILOR CFR CLUJ. Trofeul va fi câștigat în fiecare an de către un jucător al echipei, în urma evoluțiilor acestuia pe parcursul întregului an competițional, conform voturilor suporterilor şi a notelor acordate de către galerie.

.

Această inițiativă a avut la baza dorința de a dovedi încă o data în plus atașamentul, suportul şi aprecierea suporterilor față de jucătorii echipei, în speranța că aceștia vor prețui al 12-lea jucător cum se cuvine şi implicit că vor râvni acest trofeu, luptându-se pentru el.

.

Trofeul reprezintă aprecierea supremă pe care un jucător o poate primi din partea suporterilor, astfel încât el este în cele din urma cel mai de preț dintre toate ce pot fi câștigate; trofeul vine din sufletul celor prezenți pe stadion sau care urmăresc evoluțiile favoriților din toate colțurile lumii.

.

Sperăm ca prin acest gest jucătorii să lupte pe teren cu gândul la al 12-lea jucător care a fost, este şi va fi mereu alături de el în lupta pentru glorie! Totodată sperăm ca această inițiativă să reprezinte un stimulent în plus pentru echipă pentru corectarea jocului şi atitudinii în teren.

.

Amănunte suplimentare sunt disponibile AICI.

.

Chefere

În timpurile în care soarele dogorea la ora amiezii topind suporterii care, atâţi câţi erau la acea vreme, îşi confecţionau coifuri de hârtie din ziarele locale la partidele CFR-ului Ecomax contra plutonului diviziei B, nu se auzeau fluierături decât adresate unor arbitrii ameţiţi probabil de aceeaşi căldură. De fapt nici nu prea aveai motive, Anca înscria o căruţă de goluri, Oncică continua când „marele blond” se plictisea, apoi venea Turcu şi dacă se blazau toţi pe la 7-0, 8-0 venea „Moşu” din poartă şi bătea imparabil un penalty obţinut prin muncă. Ce vremuri…

.

Nu îmi imaginam în acea perioadă cum ar arăta stadionul cu o peluză supraînălţată, cu o tribună oficială, de o tribună a doua nu mai povestesc, ideea depăşea graniţele SF-ului. Lumea paşnică, civilizată, dar şi jucătorii sorbeau toate aplauzele ca pe cea mai de preţ licoare. Jucau pentru noi, pentru suporteri, ne căutau cu privirea după partide să le cerem un autograf.

.

Vremurile s-au schimbat, s-a trecut de la amatorism la semi-profesionism şi inevitabil, în cele din urmă, la profesionism desăvârşit. Atât în tribune, cât şi la club şi pe teren. Pretenţiile au crescut din toate părţile, evoluând concordant cu familia CFR. Jucători au venit şi au plecat, apoi au venit alţii…e natural. Spiritul CFR-ului a rămas în tribune şi la club. Este greu să pretinzi jucătorilor veniţi din alte părţi să înţeleagă aceste aspecte căci nu le-au trăit. Cadu sau Dani de exemplu nu vor înţelege acest fior niciodată, deşi cred că şi-ar dori, din simplu motiv că au venit ulterior. Cu toate astea mai există sufetişti precum Panin, Minteuan sau Tony care deşi străin îşi cere scuze după eşecuri cu lacrimi în ochi de la suporteri. Luaţi aminte! În acelaşi timp au crescut şi bucuriile, tristeţile, s-au înmulţit sărbătorile sau eşecurile, una peste alta trăim fotbal la Cluj. Este important acest amendament pentru jucători pentru a înţelege de ce acei care sunt supăraţi în tribune îşi exprimă nemulţumirea, pentru a înţelege că suporterul trăieşte pentru echipă, nu pentru el.

.

Este adevărat, fluieratul şi huiduitul pe stadion este o practică mai puţin demnă de lăudat. La fel de adevărat este faptul că echipa trebuie susţinută şi la bine şi la greu, mai ales la greu! Este normal, natural ca suporterul să cânte pentru echipă 90 de minute, indiferent de situaţia din teren. Însă este la fel de corect şi onest ca jucătorul să soarbă aplauzele ca pe cea mai de preţ licoare. Să le soarbă, să trăiască pentru ele, să joace pentru ele!

.

Suporterul înţelege sincopele, admite că jucătorul este om şi nu robot, este alături de acesta. Ce îl face pe suporter să sufere este simpla lipsă de interes şi respect venită din teren. Pe vremea lui Anca şi Oncică, jucătorii savurau o bere cu suporterii după partide, mai chefuiau, se integrau printre aceştia, dar în niciun caz viaţa de noapte nu îi copleşea. Atmosfera pare a fi luat-o razna, fluierăturile sunt tot mai copioase, lumea nu mai are răbdare, vine tot mai puţin la stadion. Greşit! Nu astfel trebuie exprimată o nemulţumire! Nu huiduit! Nu fluierat! Este vorba de munca celor din club, chiar dacă aceasta este sau nu satisfăcătoare sau făcută uneori fără seriozitate.

.

Mergeţi pe stadion, cântaţi, aplaudaţi, lăsaţi fotbalul să vă copleşească, iar dacă la final sunteţi nemulţumiţi de o situaţie sau alta protestaţi civilizat! Scoateţi câte o batistă albă şi fluturaţi-o. Ca pe Bernabeu! Şi acolo, şi aici, suporterii iubesc la nebunie clubul, echipa, fotbalul şi suferă la fiecare sincopă, taxează fiecare scăpare, sunt în dezacord cu tot ce este extra-sportiv la un jucător profesionist şi aplaudă performanţa. Şi totul din dorinţa de mai bine şi progres.

.

Ştiţi care este mesajul de pe drapelul Braziliei? „Ordem e Progresso” (Disciplină şi progres)! Aceasta, alături de sintagma care împingea familia CFR-ului spre succes, „Onoare muncii grele”, trebuie tatuată pe braţele fiecărui fotbalist de la CFR! Iar suporterii trebuie să cânte şi să aplaude. La final batistele albe pot flutura. Pe Bernabeu sunt două motive pentru care acestea apar la finalul jocului, dezaprobare sau dimpotrivă apreciere. Se întâmplă rar, nu vezi acest spectacol meci de meci, însă sunt şi zile memorabile când la retragerea unui jucător emblematic sunt fluturate zeci si zeci de mii de batiste în semn de apreciere şi preţuire.

.

La Cluj rămâne ca jucătorii să aleagă motivul pentru care vor să vadă acest spectacol. Dezaprobare sau preţuire? Suntem alături de ei şi îi invităm alături de noi.

.

Chefere

.

CFR Cluj a reuşit performanţa de a termina la egalitate pe teren propriu cu Politehnica Iaşi după ce în prima repriză s-a jucat cu ocaziile precum la Playstation în FIFA 08. Mai rar atât de multe ratări, copilăria ceferiştilor clujeni a semănat leit cu naivitatea PSV-ului la Eindhoven în prima repriză. Clujenii puteau încheia cel puţin la scor de forfeit primul mitan, 3-0 sau 4-0 fiind rezultate ce nu supărau pe nimeni. Deznodământul i-a adus pe clujeni în pragul disperării după ratarea ocaziei de a se instala pe primul loc.

.

Traore a făcut legea pe teren, fiind practic rezervorul de oxigen al echipei, ajungând în foarte scurt timp să fie rotiţa din angrenajul CFR-ului fără de care nu se poate. În lipsa lui Kone acidentat, ivorianul a dus la disperare apărătorii Politehnicii din Iaşi, distrându-se pur şi simplu cu jaloanele moldovene.

.

Ocaziile nenumărate şi ratările incredibile prefaţau parcă o repriză a doua în care Iaşiul ar fi încercat doar limitarea scorului. Nu a fost deloc aşa căci a intervenit magistral debusolatul Conceicao. Toată lipsa de inspiraţie a acestuia, deja patentată, a intervenit salvator pentru ieşeni când jucătorul cel mai periculos pentru poarta moldovenilor, atacantul Traore, a fost înlocuit pentru gestionarea în stilul caracteristic a unei partide la îndemână. Trăiască cei cinci mijlocaşi! Conceicao nu a gestionat partida precum un antrenor de mare echipă ci a reacţionat precum unul de Divizia C!

.

Neinspiratul de serviciu trage CFR-ul în jos cu mutările sinucigaşe, însă şi jucătorii contribuie la rândul lor din plin prin nonşalanţa afişată pe teren. Nefericitul antrenor a început prima repriză foarte bine, cu doi atacanţi de meserie, dar a ţinut morţiş în a doua parte să şteargă cu buretele tot câştigul şi să eşueze lamentabil. În România se spune că “dai cu bota în baltă”. Domnule Conceicao sunteţi un portughez cu deprinderi româneşti. Realizaţi lucruri frumoase doar 45 de minute, apoi vă „daţi cu firma în cap”!

.

Senhor Conceicao, fia-te na Virgem e nao corras ou vai dar uma curva! Adică “senioare” nu fugiţi după cai verzi, nu aşteptaţi miracole şi faceţi ceva concret sau lăsaţi-ne! Atenţie, nu mai aveţi nisip în clepsidră!

.

Chefere

Ivorianul din atacul CFR-ului din Cluj face furori. Puştiul de 19 ani, deşi este hilar să îl alinţi puşti la cei 2,03m ai săi, a sosit în Gruia la începutul anului 2008 în cel mai potrivit moment pentru a se hârjoni în zăpadă cu ceilalţi doi colegi veniţi de pe coasta de vest a Africii. Primul impact cu România a fost unul friguros, probabil şocant, căci pe malurile Golfului Guineea, în Abidjan, unde acesta s-a născut, cuvântul zăpadă nu este folosit aproape deloc, deşi zona respectivă este una din cele doar două zone din Africa unde limba franceză (n.b.- colloquial Abidjan French) este cu adevărat limba nativă şi cuvântul probabil există în vocabular.

.

După ce şi-a petrecut primul sezon evoluând din ce în ce mai spectaculos pentru echipa a doua a clubului, CFR Cluj II, Traore se impune încet, dar sigur, în primul unsprezece al echipei mari într-o manieră uimitor de naturală. Folosit în puţine partide la început, atacantul a atras atenţia după doar două, trei mişcări şi un şut. Ba mai mult, a început să „rezolve” partide pe care CFR-ul s-a chinuit să le câştige. A fost decisiv contra Oţelului Galaţi, marcând în minutul 78 unicul gol al partidei printr-o execuţie de excepţie, apoi a închis tabela în partida cu FC Copenhaga cu o reuşită uluitoare, deja patentată, a dat o pasă genială de gol în partida contra Braşovului şi nu în ultimul rând, deşi a jucat doar jumătate din prima repriză din cauza unei accidentări, a fost omul meciului din Cupa României contra Dunării Galaţi cu o pasă de gol şi un gol!

.

„Puştiul creşte” de la meci la meci, nu în înălţime, ci în joc şi încredere în propriile-i forţe. Deşi este înalt, dispune de o tehnică de invidiat şi de o inteligenţă în teren ce îl face şi pe Kone să „roşească”. Are ştiinţa jocului, anticipează desfăşurarea fazelor şi protejează mingea mai abitir decât Helios îşi proteja Rhodosul. Îi poţi fura mingea doar dacă trimiţi 3 jucători să îl atace şi vreo încă doi pitici să caute mingea printre picioare. Dar cel mai impresionat aspect care îl caracterizează este naturaleţea. Lacina driblează, pasează, şutează cu o lejeritate ce te scoate din minţi! Deşi mai are de muncit, de acumulat masă musculară, de transpirat serios pentru CFR Cluj, este, după aprecierea mea, cel mai promiţător jucător ce evoluează în România. Priviţi-l cum aleargă! Nu seamănă cu nimic din mişcările mecanice şi încâlcite ale playboy-ilor autohtoni.

.

Mulţi îl compară cu Adebayor, e drept că unele mişcări ale „vişiniului” te duc cu gândul la jucătorul din Premier League, însă ivorianul născut în zodia Leului este Traore, un fel de Camataru de Abidjan. Afirm acest lucru deoarece sunt convins că muncind în continuare îl va depăşi pe jucătorul lui Manchester City.

.

Probabil că nu peste mult timp îl veţi vedea titular de drept în Gruia. Pe bună dreptate! Fanii îl au în suflet şi deja primesc cu urale intrarea acestuia în teren. Important este ca tânărul ivorian să rămână cu picioarele pe pământ şi să muncească mult, chiar foarte mult. Deşi e la început de drum şi mulţi alţii s-au stins speranţe fiind, Traore va confirma, o va face atât de natural încât nu vei putea decât să îl priveşti şi să îl aplauzi!

.

Chefere

Mai înţelege cineva ce se întâmplă cu CFR Cluj? Cel mai probabil suporterii clujeni simt absenţa exuberanţei şi pot o pot fundamenta. Oamenii de fotbal deşi şi-au exprimat în dese rânduri convingerea că echipa feroviară clujeană este una dintre principalele candidate la titlu,după şase etape nu mai pricep nimic. Convingerile lor păreau eligibile, însă „demonstraţia de forţă” a clujenilor pe parcurs îi contrazic.
.
Evident, este prematur să oferim verdicte după un singur meci contra Pandurilor, echipa care nu pierduse campionatul trecut acasă decât în faţa Timişoarei din pricina unui autogol, însă CFR-ul nu pare a sucomba de moarte bună ci pare a se sinucide, masochist aş spune. Vă explic „tenta sinucigaşă”, nu ştiu cât de succint voi reuşi.
.
Antrenorul
Păcătuieşte cel mai mult. „Toni” este muncitor, cinstit, onest, îşi face treaba după manual. Din acest punct de vedere nu ai ce să-i reproşezi. Cum scrie la carte aşa procedează. Nu e suficient! Un antrenor are sclipiri, geniul, acel quelque chose care aduce victoria, aşezarea în teren, tactica şi care îl ajută să profite la maxim de calităţile jucătorilor. Conceicao nu dispune de aşa ceva, nu scapă de acel păcătos 4-5-1 (uneori 4-2-3-1) nici în ruptul capului, dând echipei eticheta de „echipă mică”. Nu e nici inspirat în alcătuirea primului 11, nici la schimbări şi cel mai important nu e nici norocos. Cum poţi introduce doi atacanţi pe teren, alături de al treilea şi să scoţi din echipă mijlocaşii de bandă, oamenii de viteză, cei cu centrările? Cum se desface o apărare? Intrând cu berbecul în ea? În plus, nu se impune în faţa jucătorilor şi rămâne doar un simplu visător. Se sinucide prin stăruinţa de a marşa pe drumul greşit şi implicit prin lipsa rezultatelor. Zece puncte în şase etape sunt foarte puţine pentru o echipă cu pretenţii la titlu! Întrebare retorică: de ce gâfâie clujenii după doar 50 de minute de joc?
.
Jucătorii
Nucleul vechi de jucători, veniţi în primul val, sunt blazaţi. La Cluj-Napoca este frumos, linişte, bani s-au câştigat cât să nu mai stimuleze pe nimeni, fetele frumoase, dar mai ales cluburile grozave! Când uiţi de tine prin cluburi până târziu în noapte şi ora 4 dimineaţa te găseşte pe mese aproape zilnic ajungi nu doar să îţi baţi joc de tine ci şi de fotbal şi suporteri. Iar acest fapt este de netăgăduit, clujenii i-au întâlnit în dese rânduri prin Obsession la orele amintite. Obsedant de des, dacă mi se îngăduie polisemia! Sinucidere curată! Trist este că mulţi dintre „veselnicii ceferişti” au familii, copii ş.a.m.d.
.
Conducerea
Iuliu Mureşan visează, el pluteşte pe un norişor de unde totul se vede roz, nu sunt probleme, toţi sunt fericiţi, nimeni nu deraiază. Ori dânsul este bun politician şi ascunde cu iscusinţă evidenţa, ori face băi florale în muguri de cânepă cu efect halucinogen. Se sinucide girând pentru antrenori fără o valoare certă, înghite mofturile răsfăţaţilor din echipă, promite marea cu sarea insuflându-le jucătorilor impresia că vor câştiga doar prezentându-se la meciuri. Şi pentru ca tabloul să fie complet a împărţit jucători în dreapta şi în stânga mai ceva ca la piaţă (14 mai exact şi unii realmente valoroşi) iar, de exemplu, Tony nu are concurent pe post. Şi se vede cam la fiecare partidă! Nu vă minţiţi în continuare! Echipa nu domină partidele, nu are o mie de ocazii în 90 de minute şi nu joacă mai bine ca adversarul! Nu arbitrii sunt principalii vinovaţi (deşi şi aceştia mai nou contribuie din plin) şi nici firele de iarbă din teren!
.
Ar mai fi şi alte puncte, însă nu-mi transform disertaţia în Procesul de la Nuremberg, deşi din acest loc scriu. Ce este necesar să înţeleagă domnii de la clubul clujean este faptul că suporterii observă şi cunosc toate aceste lucruri. Că aceştia au mult bun simţ şi că vor fi alături de echipă în continuare este altă poveste. Lotul CFR-ului este, o spun pentru a câta oară, valoros, însă nu s-a inventat omul la Cluj care să îi strunească şi să stoarcă din ei valoarea. Pentru a avea rezultatele vizate investiţia într-un antrenor adevărat este o necesitate indiscutabilă. Un antrenor scump nu e mereu o garanţie, însă de cele mai multe ori face diferenţa! Jucătorii străini trebuie să realizeze că în România salariul mediu este de 300-400 EURO/lună, bani din care suporterii fac eforturi mari să achiziţioneze pachetele prea scumpe pentru cupele europene, să facă deplasările în Europa şi să îşi achiziţioneze abonamentele pentru campionat. Oamenii intră în datorii pentru jucători, iar o parte din aceştia îşi dau viata pe…mese în cluburi! Domnilor fotbalişti, înţelegeţi de ce tot mai puţini oameni vă susţin din tribune? Nu? Atunci sunteţi nişte simpli kamikaze, maeştrii în arta sinuciderii, care îşi taie singuri craca de sub picioare! Ah, Panine explică-le portughezilor ultima expresie!
.
Aşteptăm cu speranţă partidele din cupele europene care, visăm cu toţii, vor da un impuls echipei dezabuzate, metamorfozând-o în ceva plăcut ochiului şi eficient pe tabelă.
.
Chefere

România pare că trăieşte într-o lume paralelă. Suntem o naţiune care nu reuşim să ne proiectăm viitorul deoarece nu suntem suficient de realişti să înţelegem prezentul. Ne place să trăim în trecut, acela călduţ, al victoriei contra Germaniei, acela al elogiatei „Generaţii de Aur”. România e microbistă, al naibii de microbistă, câte suflete cu mingea-n cap, atâţia selecţioneri. Specialişti şi „genii fotbalistice” ba prevăd „căruţa de goluri”, ba sunt revoltaţi că nu am învins Franţa pe „Stade de France”. Franţa! Nu vă miraţi că suntem total nerealişti de vreme ce primul chestionat de către presă pentru o „părere avizată” nu a fost nimeni altul decât „războinicul luminii”. Din nefericire presa sportivă este în majoritate slabă în România. Suntem la ani lumină de occident şi din acest punct de vedere.

.

Copos, unul dintre „specialiştii” în fotbal, a rostit primele lui cuvinte legate de realitate, afirmând că e o prostie să îl critici pe Răzvan Lucescu! Aşa şi este! De ani de zile visăm că suntem Brazilia, Argentina, Italia, Franţa ş.a.m.d., însă vin lituanienii şi ne scot fotbalul din cap, ca mai apoi să alergăm precum maratoniştii să facem faţă unei echipe a Franţei care te îngrozeşte doar citindu-i primul unsprezece.

.

Cât de rupt de realitate trebuie să fii pentru a critica naţionala României după partida contra Franţei? Complet rupt! Păi noi îi criticăm pe Mara şi pe Max Nicu când ei doar au respectat cu sfinţenie ce le-a cerut Răzvan. Ah, avem tot dreptul, doar sunt comparabili cu Franck Ribery, Toulalan, Gourcuff sau Benzema. Ce mai, sunt peste aceştia, iar Marica sau Surdu zâmbesc ironic privindu-i de sus pe Henry sau Malouda. Nu pricep cum românii în general nu reuşesc să citească cu atenţie numele jucătorilor celor două echipe şi să facă o comparaţie justă. Diferenţa este ca de la cer la pământ, teoretic eram cotaţi, pe bună dreptate, victime sigure la Paris. Franţa a dominat aparent copios şi pentru că Răzvan a permis acest lucru, gândind astfel tactica. Oare chiar ne imaginam cu toţii că ne vom lua la trântă cu francezii de la egal la egal şi să şi învingem? Dacă da, atunci avem o problemă, una ce deformează realitatea în care trăim! Echipa României, cu jucătorii pe care îi are la dispoziţie, a făcut o partidă peste aşteptări, jucând eroic cu sufletul şi toată energia. Diferenţa e prea mare acum pentru a ne propune altceva.

.

Suntem mai dezbinaţi decât orice alt popor din lume, nu reuşim să fim nici buni, nici sufletişti, nici realişti. Nu ştim decât să criticăm, parcă toată negura s-a revărsat peste minţile noastre. De suflet nu mai povestim, e vai de el…

.

Ne interesează mizeria, scandalul, critica, audienţa cu orice cost, bălăcăreala şi ura. De lăudat ne ştiu lăuda alţii, francezii, sârbii, austriecii, toţi ceilalţi care trăiesc în această lume şi sunt cu picioarele pe pământ. Toţi cei a căror minte nu e învăluită în fum şi care reuşesc să aprecieze o echipă mică, dar care face lucruri mari. Asta este realitatea, suntem o echipă mică, dar sufletistă şi luptătoare! Dacă vom continua să visăm cai verzi pe pereţi şi nu vom accepta realitatea nu vom reuşi să trăim în prezent, implicit nu ne vom putea proiecta viitorul.

.

Calificarea nu s-a pierdut ieri ci mult înainte, cu Lituania şi Austria. Dacă acele partide ar fi fost câştigate, acum Răzvan era erou naţional. Altfel, e doar un biet „naş” lovit de toţi inculţii veniţi cu trifoiul în gură de pe păşunile patriei.

.

Realist vorbind, România a făcut un meci mare, Lucescu jr. a gândit perfect tactic şi a scos maxim posibil cu o echipă care nu se poate compara nicicum cu cea a Franţei! Astfel că FELICIT ECHIPA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI, JUCĂTORII ŞI ANTRENORII!

.

Viitorul este luminos, trebuie doar să ridicaţi capul din pământ şi să priviţi înainte pentru a-l vedea!

.

Chefere

.

La prima analiză ar fi vorba doar despre un banal CFR Cluj – Gaz Metan Mediaş: 2-0. Un meci obişnuit de campionat cu un fotbal bunicel, cu inerentele lui greşeli de arbitraj, cu două reprize diferite, între două echipe cu obiective opuse. De fapt a fost un altfel de meci, unul paradoxal, care oarecum epitomizează viaţa. În timp ce Juan Emmanuel Culio era sărbătoritul, întreaga familie CFR trăia o dramă, fiind alături de Hugo Alcantara care trece prin momentele poate cele mai dificile din viaţa lui, tatăl său decedând în urmă cu doar câteva zile. Aceasta este viaţa: în acelaşi moment în care o nouă fiinţă vine printre noi, alta îşi celebrează naşterea, iar alta părăseşte această lume.

.

Hugo, suntem cu tine!

.

Cine este Alcântara? Hugo da Silva Alcântara, născut la Cuiabá, Mato Grosso în Brazilia, fundaş de picior stâng, a evoluat înainte de a ajunge la CFR Cluj pentru formaţia portugheză Belenenses Lisabona. În Europa acesta a mai evoluat în Portugalia pentru Vitoria Setubal (2001-2005) şi Academica de Coimbra (2005/2006), iar în sezonul 2006/2007 a evoluat în Polonia, la Legia Varşovia. La momentul semnării contractului, finanţatorul Arpad Paszkany afirma că “pe Hugo l-am remarcat în urmă cu doi ani, când ne-a fost recomandat un mijlocaş. Uitându-mă la meci, l-am remarcat în cele 90 de minute pe Hugo. Din păcate jucătorul era atunci netransferabil sau foarte greu de adus, dar ne bucurăm acum că am reuşit să-l convingem să vina la noi“, completat apoi de preşedintele Mureşan: “mă bucur că Hugo şi-a luat soarta în mâini şi a refuzat prelungirea contractului cu Belenenses. Cu trei brazilieni vom fi mult mai puternici în apărare.“

.

Fundaşul brazilian şi-a câştigat locul de titular în echipă relativ repede, intrând totodată şi în inimile fanilor datorită carismei lui, dar şi a ataşamentului faţă de echipă şi club, devenind astfel un jucător de bază al CFR-ului. Din nefericire viaţa nu este mereu plină de bucurii şi lucruri frumoase iar tatăl acestuia s-a îmbolnăvit de curând grav. Acest lucru l-a afectat pe jucător, fapt lesne de observat în jocul din teren. Puţini însă cunoşteau adevăratul motiv. Inevitabilul s-a produs şi jucătorul s-a întors în ţara natală pentru a fi alături de familia sa în aceste momente grele.

.

Astfel, jucătorii „feroviari” au intrat duminică pe teren abătuţi, cu gândul la colegul lor, dorind să îşi exprime ataşamentul faţă de acesta printr-un banner pe care era scris „Hugo, suntem alături de tine!”. La începutul partidei s-a ţinut un moment de reculegere.

.

Suporterii ceferişti transmit acestuia, în numele întregii familii CFR, următorul mesaj:

.

Caro Hugo,

Nesta hora de tristeza, quero transmitir a tua família, em nome do “Família CFR” e no meu próprio, os sentimentos do mais profundo pesar e solidariedade e a expressão das nossas mais sinceras condolências.

Fãs do CFR Cluj

.

(n.b. – “Dragă Hugo, în aceste momente de tristeţe, doresc să transmit familiei tale, în numele „Familiei CFR”, dar şi al meu personal, sentimentele noastre de profund regret şi solidaritate şi de asemenea să ne exprimăm cele mai sincere condoleanţe. Suporterii CFR Cluj”)

.

CFR Cluj – Gaz Metan Mediaş: 2-0

.

Fiind vorba de un altfel de meci, voi avea şi un altfel de comentariu asupra a ceea ce s-a întâmplat în teren, unul scurt şi la obiect: două reprize diametral opuse din punct de vedere al jocului clujenilor, lucru patentat deja, în care Gaz Metan nu a contat aproape deloc, iar clujenii au ratat cât pentru trei partide. S-a remarcat o creştere de formă a echipei care, trecând peste unele erori încă vizibile, putem aprecia că evoluează. Trio-ul Peralta, Culio, Traore au creat primul gol, în timp ce Mara şi-a etalat clasa „închizând” tabela cu un gol bijuterie. Trei puncte vitale în campionat, Conceicao merge mai departe şi cu siguranţă va profita de pauza competiţională prilejuită de partidele echipei naţionale pentru a retuşa inexactităţile ce mai pun beţe în roate CFR-ului. Una peste alta, repriza a doua a clujenilor a fost încântătoare pe alocuri, aceştia apropriindu-se în clasament la doar un punct de lider.

.

Nu în ultimul rând, „Feliz cumpleaños, Culio!”

.

Chefere

Seară aproape perfectă pentru România, trei echipe din cele patru care îşi disputau accederea în gupele UEFA Europa League şi-au învins adversarii, asigurându-şi locul în fotbalul mare.

.

CFR Cluj s-a calificat cu emoţii

.

Deşi după cunoaşterea adversarilor „feroviarilor” clujeni în play off-ul pentru calificarea în grupele UEFA Europa League toată suflarea, la unison, nu concepea o ratare a calificării în dauna bosniacilor. Surpriza a venit însă din partea lui FK Sarajevo, o echipă mai încăpăţânată decât ne-o imaginam, care a reuşit să pună probleme CFR-ului clujean. Sârbii, căci bosniacii sunt tot un fel de sârbi, majoritatea musulmani, sunt un popor trecut prin atâtea lupte si suferinţe încât sunt practic imuni la emoţii puternice. Sau cel puţin ştiu să lupte în orice condiţii. În dubla manşă cu echipa clujeană au dovedit-o cu vârf şi îndesat. Deşi mai slabi valoric decât adversarii lor, bosniacii s-au încăpăţânat să nu fie outsideri şi au pus probleme serioase unei echipe clujene pe alocuri visătoare. Nu e mai puţin adevărat că, fiind favorit, nu mereu ai parte şi de linişte din partea arbitrilor, la Sarajevo lui Kone fiindu-i anulat total eronat un gol valabil, iar la Cluj oaspeţilor validându-li-se un gol înscris cu mâna. Ba mai mult, aceeaşi arbitrii portughezi, paradoxal căci nu a contat sorgintea comună cu portughezii Clujului, au închis ochii la un alt henţ clar în careul propriu pe care bosniacii l-au făcut pentru a scoate o minge de pe linia porţii. Însă şi arbitrajul face parte din farmecul fotbalului, iar CFR-ul nu trebuie să se cramponeze de acest aspect.

.

Episodul Famagusta este încă o rană deschisă la Cluj, echipa, încă la jumătate din potenţial şi formă, intrând timorată pe teren şi sub presiunea faptului că ar putea rata inexplicabil calificarea au reuşit un joc prudent, dar plin de inexactităţi, exasperându-şi fanii, dar şi pe Conceicao care părea să le fi cerut cu totul altceva. Bosniacii nu au stat pe gânduri, aceştia venind la Cluj să se califice au ameninţat serios în câteva rânduri poarta lui Nuno Claro. Descătuşarea clujenilor a venit, cum altfel, de la excelentul Kone care s-a jucat cu apărarea oaspeţilor înscriind ca un mare campion.

.

După pauză, fapt deja obişnuit la clujeni, CFR-ul şi-a revenit şi a arătat ca o echipă de fotbal. Mureşan şi-a făcut excelent treaba, înscriind un gol ce îi duce echipa mai departe. „Feroviarii” clujeni au desenat frumos în mitanul secund, ratând însă prea uşor pe alocuri desprinderea, ce părea naturală, pe tabelă. Cum ocaziile se răzbună şi arbitrii se uitau mai mult prin tribune după fete frumoase decât pe teren, Sarajevo înscrie cu mâna în poarta unui Nuno Claro încă afectat de greşeala din partida cu Dinamo. Ce a urmat a ţinut ardelenii prezenţi la meci cu sufletul la gura, ocaziile curgând, mutându-se de la o poartă la alta, dând fiori reci tribunei. În final, CFR Cluj s-a calificat meritat pentru prima oară în grupele unei competiţii europene după partide eliminatorii. După aspectul jocului şi a ocaziilor clare de gol clujenii trebuiau să fie liniştiţi la adăpostul a 3 sau 4 goluri, însă victoria este cu atât mai frumoasă şi mai muncită după ce a fost obţinută cu emoţii. Per ansamblu jocul CFR-ului încă suferă, jucătorii întrând greu în partidă, având nevoie de 45 de minute aproape de fiecare dată pentru a-şi încălzi şi tura motoarele la maxim. CFR Cluj este deocamdată o echipă de 45 de minute, de regula ultimele. Conceicao trebuie să îşi stabilizeze emoţional elevii, să recupereze handicapul celorlalte 45 de minute şi să îi motiveze mai bine. În caz contrar calităţile acestuia de antrenor îi vor fi puse serios la îndoială. Este de apreciat că s-a început ofensiv, cu două vârfuri autentice, însă mai sunt rotiţe de uns şi calibrat pentru ca ardelenii să fie şi mai eficienţi. Trebuie însă apreciat faptul că echipa şi staff-ul tehnic şi-a atins două din cele patru obiective trasate de conducere pentru acest sezon: Supercupa României şi accederea în grupele UEFA Europa League. Felicitări şi succes în Europa.

.

Debut de senzaţie

.

Pe bucuria calificării, trebuie să felicităm şi să încurajăm debutul unui jucător de mare viitor la Cluj. Este vorba de Sergiu Buş care, prezent fie şi doar preţ de câteva minute pe teren, a debutat la vârsta de 16 ani în cupele europene înaintea debutului în Liga I! Sergiu Buş este unul dintre cei mai promiţători tineri atacanţi, produs al grupelor de juniori ai CFR-ului. Felicitări şi multe succese!

.

Seară magică pentru România

.

Felicitări şi celorlalte echipe româneşti care au acces în grupele celor două competiţii majore europene. Felicitări lui Dinamo, Steaua, Timişoara şi Urziceni! Felicitări şi Vasluiului care, deşi din nefericire nu s-a calificat, s-a luptat pentru România. Caimacul l-a luat însă Dinamo, câinii reuşind să întoarcă într-un meci ireal scorul din tur. Senzaţional! Mi-a rămas întipărită în minte privirea lui Niculae după golul 3. O privire de „câine rău, turbat”, dar nu în sens peiorativ ci unul de admirat! Felicitări şi aplauze pentru tărie!

.

Chefere

Următoarele rânduri fac referire la inepţia anului, ba nu, a deceniului în fotbalului românesc. Concret este vorba de comisiile lui Dragomir Vodă, metamorfozat din celebrul Papură Vodă care după cum scria Gazeta Sporturilor astăzi a întors o decizie a CAF-ului DEFINITIVĂ ŞI IREVOCABILĂ!

.

Mai exact, conflictul dintre clubul FC Vaslui şi dl. Hizo a ajuns pentru judecată pe masa comisiilor FRF-ului, comisii care ulterior au fost acaparate de LPF. Nu discutăm acum pe fond despre conflictul în sine ci despre deciziile finale ale acestor comisii, bune sau rele cum sunt. Soluţionarea exprimată de prima comisie, a trecut mai apoi prin apel la celelalte două comisii avizate să facă lumină în acest caz, ajungându-se în final ca ultima instanţă, CAF, să dea un verdict DEFINITIV ŞI IREVOCABIL favorabil domnului Hizo.

.

Până aici toate bune şi frumoase, repet, nu judecăm conţinutul conflictului şi nu oferim soluţii, zăbovim doar asupra unei decizii care a devenit literă de lege, cel puţin în sport, şi astfel neatacabilă. Ce a urmat este de domeniul fantasticului dovedindu-se pentru a câta oară că în România fiecare respectă legea după bunul plac sau mai rău, o respectă pe cea care îi convine sau o modifică dacă niciuna din variantele anterioare nu este eligibilă.

.

Celebrul Mitică, celebru nu prin performanţe ci dimpotrivă, este naşul acestui inimaginabil precedent, prin care ignoră zeflemitor o decizie a unei instanţe de judecată, cel mai probabil la presiunile „stimabilului” Porumboiu. Evident, fostul arbitru este patron de echipă, aceştia trebuie protejaţi de cercetatul penal Dragomir, doar ei îl ţin în funcţie. Marioneta din toată povestea este evident „nevertebratul” Florea, acelaşi care a fost înlăturat de Lupescu din comisiile FRF şi tot acela care a luat deciziile controversate din sezonul trecut împotriva Rapidului, apropiat al patronului din Ghencea. Acesta execută ordine imbecile, închizând ochii la tot ce înseamnă bun simţ, onoare şi lege.

.

S-a vorbit despre toată şleahta de la FRF şi LFP de atât de multe ori, încât doar pronunţarea acestor iniţiale provoacă greaţă. Nu instituţiile în sine ci oamenii din fruntea acestora. Dinozaurii de la conducerea fotbalului românesc, cei care, precum un telespectator spunea ţin timpul în loc, fac jocuri de culise pe care nu le mai poate nimeni digera. Este evident de atâta timp încât nu putem concluziona decât că aceşti indivizi recurg la aceste infamii în văzul nostru intenţionat pentru a-şi arăta supremaţia.

.

Am ajuns o ţară de „păcălici” şi „bambilici”. Televiziunile regurgitează doar scandal şi prostie, „păcălicii” din fruntea fotbalului (cei din FRF, LPF, preşedinţi de cluburi, impresari…MAFIA într-un cuvânt) râd „hahaleresc” de noi „bambilicii” care nu găsim nicio altă alinare decât să urmărim printre tonele de dejecţii câte o finală de Roland Garros sau un Tur al Franţei, un campionat mondial de atletism sau alte „sporturi ciudate” în viziunea „păcălicilor”.

.

A căzut un dictator smintit în această ţară şi nu se prăbuşesc doi indivizi mărunţi? Nu, atâta timp cât interesele patronilor şi preşedinţilor de club sunt mai presus de lege iar majoritatea impresarilor nu sunt decât nişte lichele care învârt fotbalul pe degete nu se va schimba nimic. Nu, atâta timp cât noi doar înghiţim în sec mereu, totul va rămâne neschimbat. Mitică va pleca de la LPF doar când fizic se va fosiliza, adică în milioane de ani, în stare perfectă de păstrare braţ la braţ cu faraonul Sandu. Noi vom fi consumat o generaţie pe Pământ doar pentru a ajunge de unde am plecat. Doar nu credeţi că urmaşii dinozaurilor vor fi alţii decât puii lor, nu?

.

Chefere

Derby-ul etapei ce a trecut, Dinamo – CFR Cluj a fost câştigat de echipa mai pragmatică, bucureştenii impunându-se la limită graţie unei sclipiri a lui Marius Niculae, suficient de inspirat să profite de poziţionarea greşită a nefericitului Nuno Claro.

.

Partida a avut două părţi distincte, o primă repriză dominată de Dinamo, pe fondul prudenţei exagerate, ar spune unii, a CFR-ului, însă asupra acestui aspect voi zăbovi ulterior, şi o repriză a doua dominată de clujeni care însă dovedesc în continuare că au nevoie de 8-9 ocazii clare de gol pentru a înscrie unul; lipsă de eficacitate şi concentrare. Afirmaţia unora cum că CFR s-ar fi dat la o parte, mai pe româneşte ar fi făcut blat, nu merită comentată fiind total absurdă.

.

De ce clujenii au dat impresia de prudenţă exagerată în prima parte? Simplu, Conceicao, etichetat uneori ca „fricos”, a gândit strategic foarte interesant partida. Strategia ar fi funcţionat dacă ceferiştii clujeni jucau cu primul 11 clasic, însă „strategia suspendărilor”, accidentările şi lipsa de formă a rezervelor a dat peste cap planurile portughezului. Care a fost totuşi strategia lui Toni? Gândindu-se la dorinţa de revanşă a dinamoviştilor şi probabil avizat fiiind de clujenii cu experinţă în Liga I de orgoliul rănit al „câinilor” şi totodată forţat de suspendări şi accidentări, Conceicao şi-a propus în prima reriză doar să potolească eventualul elan ofensiv al dinamoviştilor, plănuind un rezultat de egalitate la pauză. Din acest motiv s-a jucat in sistem 1-4-2-3-1, cu doi închizători, tocmai pentru a se aglomera mijlocul terenului şi a nu-i lăsa pe dinamovişti să combine. Ce a ieşit? Un joc încâlcit, din care cele două formaţii nu au reuşit mai nimic, mingi lungi, renunţarea la construcţie şi multă neatenţie. Plusul bucureştenilor a venit pe fondul lipsei de formă a rezervelor clujene ce au luat locul titularilor. Iar aici este mare enigmă! Dacă tactica gandită de Conceicao cred am reuşit să o înţeleg, apariţiile lui Leao, Flores şi Mureşan pe post de fundaş central mă depăşesc. Nu pricep de ce antrenorul a ales să îşi odihnească titularii într-un meci important, probabil de aici şi suspiciunile de non-combat. Enigmatică decizia portughezului, clar este că şi-a propus să surprindă într-o oarecare măsură.

.

Partea interesantă este că, după ce Toni şi-a propus să domolească „câinii” în prima repriză, scorul la pauză indicând acest lucru, acesta a vrut să surprindă din nou, schimbând total registrul tactic încă de la începutul reprizei a doua. 1-4-2-3-1 a devenit un 1-4-1-4-1 şi mai apoi un aproximativ 1-4-1-3-2 prin introducerile lui Peralta şi Nei. Profitând de iuţirea jocului şi transformarea acestuia într-unul combinativ şi de asemenea de un volante în formă, Dubarbier, clujenii au dominat mitanul secund, surprinzând şi dominând clar pe Dinamo, întrecându-se însă în ratări. Absenţa lui Kone a fost factor decisiv iar Traore e necopt. Cu toate acestea, cel din urmă merită în continuare şanse de titularizare alături de Kone sau Nei. Dică a fost apariţia surpriză şi totodată câştigul CFR-ului din acest meci. Lipsa eficacităţii, marea problemă a feroviarilor clujeni, i-a privat pe aceştia, după aspectul general al jocului, nedrept de cel puţin un punct, Niculae la primul şut pe spaţiul porţii din repriza a doua înscriind spectaculos. Fotbalul este fotbal, mingea este rotundă şi ocaziile se răzbună. Sintagme devenite banale deja, însă sunt adevărate.

.

Conluzionând, Conceicao a plănuit o adormirea a adversarului în prima repriză, încercând să îi domolească pe „câini” pentru ca în a doua parte să dea lovitura, ameţindu-şi adversarul cu schimbarea radicală a tacticii şi incisivităţii echipei. Strategia trebuie să recunosc a fost foarte bună, pe portughez l-au trădat însă rezervele şi, surprinzător, Mara care nu a jucat nimic din ce se aştepta de la el. Dacă antrenorul clujenilor a greşit cu ceva duminică seara a fost la alcătuirea primului unsprezece. Se impunea folosirea din primul minut a jucătorilor titulari de drept în defensivă, Alcantara şi Dani, şi mai apoi să facă schimbările pe care de altfel le-a şi făcut. Comparativ cu meciurile precedente, CFR-ul a jucat mult mai bine în repriza a doua a derby-ului, în viteză, combinativ, având multe ocazii de a înscrie. Din nefericire, echipa ardeleană nu reuşeşte să evolueze din fel şi fel de motive în formula de bază şi are probeleme etapă de etapă şi pe fondul „adormirii” rezervelor! Încă aştept CFR-ul în formulă completă şi într-un sistem 1-4-4-2 sau, după specificul jocului, 1-4-1-4-1. Dică forţează locul de titular în echipă, la Trică nu trebuie renunţat, Traore creşte şi Didi sperăm să revină. S-a jucat frumos, s-a pierdut o partidă din cele 34, CFR-ul e la 1 punct de lider, Dinamo a revenit şi ea, campionatul se joacă. Conceicao nu trebuie judecat prea aspru deşi estre frustrant pentru suporteri să pierzi un astfel de meci. Antrenorul este încă pe alocuri neinspirat la alcătuirea primului unsprezece, însă de gândit, nu gândeşte rău.

.

Jocul clujenilor a acumulat calitate, lucru benefic pentru întâlnirea cu FK Sarajevo. Dacă Dinamo şi-a tăiat aripile în cupele europene, „ceferiştii” clujeni nu au cum să rateze grupele UEFA EUROPA LEAGUE.

.

Chefere

Deşi clujenii au plecat decişi la Sarajevo să rezolve calificarea în grupele Europa League încă din partida tur a dublei manşe cu Fudbalski Klub Sarajevo au dat de un mic Kosovo, în variantă autohtonă.

.

Pentru acei care probabil nu au urmărit prima partidă a ceferiştilor clujeni în actuala ediţie de Europa League scorul înregistrat la finalul partidei pare oarecum de neconceput. Cu bosniacii este greu să joci, îndeosebi pe terenul lor, deşi „ceferiştii” clujeni au început tare partida şi păreau că se vor impune fără probleme. Realitatea este însă alta, clujenii au intrat în jocul gazdelor, s-au retras nejustificat şi au pătimit spre final.

.

Stadionul, un mini vulcan animat de urmaşii neînfricaţilor Horde Zla (n.b. - Hoardele Necuratului), dispersaţi de războiul recent în care au ales să lupte, au contribuit la atmosfera specifică partidelor de fotbal din regiunea Balcanilor. Presiunea nu pare să fi fost resimţită de ceferişti ci mai degrabă de un arbitru polonez total depăşit de partidă. Acesta, alături de fanii şi jucătorii bosniaci prin jocul dur au contribuit din plin la tabloul de mic Kosovo. Polonezul însă, arbitrul, a părut din alt film, luând nenumărate decizii absurde şi nejustificate împotriva CFR-ului. Totul a culminat cu anularea inexplicabilă a golului superb înscris de Kone.

.

Clujenii sunt îndreptăţiţi să fie nemulţumiţi de arbitraj, însă totul se opreşte aici! Diferenţa clară de valoare dintre cele două echipe trebuia să încline mult mai clar balanţa în favoarea jucătorilor noştri decât s-a văzut. Arbitrajul nu este o scuză, nu pentru CFR Cluj, o echipă cu aspiraţii net superioare celor de la Sarajevo.

.

Clujenii par că suferă de un complex, un sindrom, o depresie sau toate la un loc care îi blochează mintal după fiecare gol înscris. Problema CFR-ului este că, paradoxal, înscrie prea repede. După deschiderea scorului echipa apasă violent pedala de frână, inexplicabil! Mă întreb ce este în mintea jucătorilor feroviari după ce trec în avantaj pe tabelă? Se consideră câştigători de facto? Mai precis, adversarul cedează doar pentru că CFR a înscris? E o copilărie!

.

Vina este colectivă, însă Conceicao ia partea cea mai mare din colivă. El este cel care trebuie să le imprime jucătorilor mentalitatea de luptători până în ultima secundă! Şi tot el trebuie să înceteze să deseneze strategii defensive, trebuie să dea credit celor mai în formă jucători, chiar dacă aceştia sunt tineri şi necopţi, iar aici mă refer evident la Traore. Partea pozitivă este ca s-a jucat în sfârşit cu două vârfuri autentice, însă Nei nu „duce” încă 80 de minute pe teren. Nu e integrat.

.

Dacă semnalul retragerii stupide nu vine mereu de pe bancă, el vine cu siguranţă din teren. Singurul care poate transmite acest semnal, probabil inconştient, este jucătorul la închidere, în speţă Dani. Acesta, prin aşezarea defensivă după fiecare gol înscris, probabil chestiune de automatism declanşat în subconştient, dă semnalul şi apărătorilor centrali care se retrag instinctiv, renunţându-se la presingul avansat, fapt ce atrage după sine „ruperea echipei”, compartimentele defensiv şi de mijloc părând dispersate. Ce urmează este lesne de înţeles, mingi lungi, renunţarea la construcţie, cedarea mijlocului ş.a.m.d. Toate aceste „mişcări” total neinspirate le-am urmărit şi în partidele contra Oţelului, Stelei şi acum contra lui FK Sarajevo. Încă două partide la indigo şi patentăm strategia!

.

CFR Cluj şi-a făcut viaţa grea deşi trebuia teoretic să câştige detaşat. Conciecao va trebui să îşi trezească elevii, să se trezească şi el. Bosniacii nu se lasă învinşi cu una cu două, deşi par în dezavantaj. Aceasta este firea lor, a dovedit-o istoria, nu e nimic nou. Sper ca ceferiştii să fi învăţat ceva şi din episodul Famagusta! Teoretic, clujenii nu ar trebui să întâmpine prea mari dificultăţi în a-i elimina pe bosniaci la Cluj, însă atenţia trebuie să fie maximă!

.

Domnilor fotbalişti, nu mai există echipe mici în fotbal! Fiecare vrea să câştige şi fiecare se foloseşte de armele pe care le are la dispoziţie! Trebuie să vă arătaţi valoarea! Tony, o partidă de fotbal nu se câştigă doar că „suntem invincibili pe teren propriu”! Nimeni nu e invincibil! Nu în ultimul rând, o partidă de fotbal durează până în momentul în care fluieră arbitrul finalul ei. Sunt chestiuni pe care mă întreb de ce sunt nevoit să vi le reamintesc, se presupune că le cunoaşteţi şi voi!

.

Felicitări celorlalte echipe româneşti care au obţinut rezultate bune, Steaua şi FC Vaslui, succes în retur! Despre Dinamo…păcat, în rest NO COMMENT!

.

Chefere

Urmărind reacţiile cititorilor, căci a presei este aproape inexistentă, după partida dintre CFR Cluj şi Oţelul Galaţi mi-a rămas în memorie o remarcă: „(…) aşezat în tribuna II lângă presă, mă uitam cum urcă şi caută loc pe scaune rând pe rând Trică, Dubarbier, Culio, Cadu, Didi şi Deac. Practic, era mare parte din echipa CFR-ului. De această dată însă, aceştia erau spectatori.” Prin urmare sâmbătă seara partida a început din acest punct. Un CFR ciuntit versus „un Oţelul” echipa de curling a oraşului Galaţi. Da, echipa de fotbal s-a metamorfozat de la venirea lui „Dolărel” într-una de curling. Tactica dă roade, „Neamţul” implementând cu un oarecare succes regula în care „liderul este cel care execută prima lovitură, secundul este specializat în eliminarea „pietrelor” adversarilor aflate pe pistă (n.b. – defapt a adversarilor), cel de-al treilea este cel care îşi asumă “mişcările înşelătoare”, în timp ce al patrulea echipier este şi cel mai experimentat, care stabileşte tactica, îşi avertizează coechipierii la fiecare lovitură şi care execută ultima lansare.” (n.b. – regula jocului la curling conform Wikipedia) Cam atât despre jocul Oţelului. Dacă nu mă înşeală memoria cred totuşi că l-am observat pe Cârţu în tribună la Cluj luând notiţe de la „Dolărel”…

.

CFR-ul clujean, deşi şchiop, mulţi titulari lipsind, şi-a creat o ploaie de ocazii, ratându-le cu prea multă lejeritate, exasperându-şi fanii obişnuiţi deja cu lipsa de eficacitate. Este bine totuşi că echipa are ocazii şi ajunge cu uşurinţă în faţa porţii. Echipa îşi va intra curând în ritm şi formă, iar în efectiv complet va fi extrem de greu, dacă nu imposibil de învins. Răbdare doar…

.

Un punct negru pentru Conceicao! Unui mic, dar negru! Antrenor bun, lesne de observat munca acestuia, dar cu toate acestea mă întreb când voi vedea echipa clujeană jucând cu două vârfuri autentice? Modelul cu doi închizători este depăşit la Cluj, profilul jucătorilor ar îndemna spre un clasic 4-4-2! Lotul clujean este într-adevăr unul destul de numeros şi poate cel mai valoros din ţară, astfel că nu se justifică excesul de precauţie. Nu sunt un specialist al tacticii, însă cred că fiecare dintre noi îşi dă seama că este inutil şi inexplicabil să începi un joc pe teren propriu cu doi închizători în timp ce Y. Kone aleargă de colo colo pentru a-şi recupera mingi, cu atţt mai mult într-o partidă contra Oţelului. Acesta pare singurul punct slab al portughezului care arată totuşi că poate fi şi ultraofensiv.

.

Partea cu adevărat interesantă este jocul celor două perle negre ale Clujului, Y. Kone şi L. Traore. Excelenţi! Pe Kone publicul larg îl cunoştea, etichetându-l ca fiind poate cel mai bun jucător al ligii mioritice, însă descoperim de la meci la meci o tot mai mare disponibilitate la efort, o inteligenţă deosebită în teren, o hărţuire permanentă a apărătorilor, acesta devenind doar în trei partide un adevărat coşmar pentru orice fundaş. Adevărată perlă neagră, de mare valoare!

.

„Copilul” Traore, cea de-a doa perlă neagră, crescut la echipa a II-a a clubului şi cunoscut în mare parte doar de ceferişti pare mai sidefat, deşi mai are experinţă de câştigat. Este tehnic, abil, inteligent, rapid, periculos în pofida faptului că este foarte înalt. Nu reuşesc să îmi dau seama cât de mult va reuşi CFR-ul să îl păstreze, vremea când acesta va exploda pur şi simplu este tot mai aproape. În partida cu Oţelul a reuşit o fază magnifică, un gol superb rezolvând problema „ceferiştilor” atât de simplu: preluare, dribling, şut! 1-0! Urmăriţi-l, vă va încânta cu certitudine!

.

CFR-ul are forţă, lucru lesne de observat şi în partida contra Stelei atunci când doar norocul proverbial al echipei bucureştene şi un excelent Kapetanos a salvat-o de la dezastru. Evident, partida de la Bucureşti se putea termina cu un scor în favoarea ambelor echipe, indiscutabil, dar impresia este că CFR-ul a pierdut două puncte şi Steaua a câştigat unul. Iar acest lucru s-a consemnat de asemenea în absenţa unor titlulari importanţi din echipa clujeană. În aceste condiţii putem afirma că CFR are forţă.

.

Deşi unii nu agreează jocul „ceferiştilor gruieni”, acesta adună puncte! Eu aştept momentul în care vom putea urmări echipa feroviară clujeană în formula clasică integrală pe teren. Va fi interesant de urmărit maturitatea şi unitatea echipei, dar şi experienţa acumulată în cupele europene. Toate acestea cu un singur amendament: 4-4-2!

.

Chefere

Deşi de sintagma „mult zgomot pentru nimic” aş putea uza justificat în încercarea de a concluziona desfăşurarea unor partide din prima runda a noii ediţii de campionat, o voi atribui doar agitaţiei campioanei care a reuşit performanţa de a pierde de două ori consecutiv în faţa deţinătoarei Cupei României, CFR Cluj.

.

Lăsând diplomaţia la o parte, CFR Cluj a complexat definitiv Urziceniul prin victoria categorică din prima etapă de pe teren propriu. Pe lângă cele trei punte adjudecate, discuţia converge spre modul în care actualei reprezentante a Ligii I în Liga Campionilor i „s-a închis gura”. Sec! 2-0 fără drept de apel.

.

Contrar impresiei lăsate de cei doi „luptători de gherilă” de Ialomiţa şi a gargarei adiacente la care au contribuit si contribuie în continuare „tensiuni”, pentru a nu le denumi frustrări, ale unor tipi cu „pana-n mână”, şi anume că Unirea va răzbuna „măgăria” CFR-ului de a fi „furat” încă o cupă mişeleşte, prin ratarea penaltyurilor tocmai de către „urzicenişti”, campionii au dat-o-n stâlp, că de bară nu poate fi vorba fiind prea subţire.

.

Dacă ajungi la Cluj doar cu gândul de a smulge un punct şi te aperi din minutul 15 cu 10 jucători de câmp în propriul careu la fiecare lovitură de la colţ se cheamă că vorbeşti prea mult şi arăţi prea puţin. Raportul vorbe-fapte înclină în cele din urmă în favoarea adevărului, a valorii sau lipsei acesteia şi ajungi să fii luat la „mişto”, să fii pasat în OLE-urile unei tribune fascinante. Frumos spectacol în tribune, public entuziasmant şi o galerie de nota 10.

.

Presiunea pusă pe arbitrii, ajutaţi cum altfel decât de presă, de către cei doi, „Bolek i Lolek” (n.b. – în poloneză) cum plastic i-au denumit suporterii clujeni, a dat roade terenul înclinându-se spre Unirea precum spunea şi preşedintele clujean, aceasta lăsând impresia că joacă pe teren propriu. Cu toată „reparaţia morală” a unui arbitru fără personalitate, reparaţie ce l-a umplut pe „subţirelul” şi impasibilul MM de admiraţie, „echipa DNA” nu a reuşit per ansamblu decât să îşi atragă sintagma „mult zgomot pentru nimic” (sau în limba lui Shakespeare, „Much Ado About Nothing” că tot vine vorba de Champions League).

.

„Îţi propui puţin, reuşeşti puţin” spunea Bursucul campionatul trecut. Corect! Mai mult, la fotbalul adevărat arătat de CFR, îţi poţi propune verzi si uscate din postura de adversar, important e să mai şi poţi.

.

Unirea pare mai timorată decât la conştientizarea faptului că va reprezenta România în grupele Ligii Campionilor. Şi pe bună dreptate, în Europa nu poţi păcăli la nesfârşit fotbalul. Rămâne de văzut cum se vor aduna, important e să acumuleze puncte.

.

Deşi s-a încheiat doar prima etapă, putem afirma că „feroviarii” clujeni sunt mai hotărâti ca oricând să devină campioni pentru a doua oară. Obiectivul este deja obişnuinţă în Gruia, însă acum, acest fapt provocând frisoane, spasme şi spaime în capitală, CFR este mai îndreptăţită să emită aceste pretenţii! Echipa este omogenă şi joacă fotbal. Pentru cei care încă au dubii îi sfătuim să coboare vălul de invidie şi să privească doar pe banca de rezerve a clujenilor. Primul unsprezece deja provoacă ameţeli, însă „schimbarea la faţă” a multora, adică „albirea”, ar veni doar uitându-se ce rezerve aşteaptă la Cluj să între în teren. Diferenţa de valoare e limpede.

.

Cât despre isteriile unor jurnalişti de prin anumite studiouri şi afluenţa verbală la auzul numelui CFR Cluj, altă dată. Momentan încă îi apreciez prea mult şi pun totul pe seama panicii. Doar tuturor ne pasă mai mult de sport decât de „caterincă”, nu?

.

Chefere

V-a fost dor de Romania? Taman reveniţi din vacanţe, bronzaţi şi faliţi, dar fericiţi observăm că s-au gândit (oare?!?) o mână de plictisiţi să ne reamintească de unde am plecat în vacanţe! Şi cum reîncepe circul musai să acţionăm în consecinţă. „Ăştia” ce au rămas pe acasă, cu creierele fierte de soarele Bărăganului, simt că puţină ipocrizie în plus la cea deja acumulată nu e sesizabilă şi îşi continuă „gargara” deja brevetată şi fără de care nicun campionat nu poate începe. Este defapt sunetul pistolului care dă startul competiţiei.

.

Gazetarii şi nu doar ei, fie din rea credinţă, fie din invidie, fie după prea multă analiză, fie pentru că prea le pasă, au reînceput vechile practici. Tone de hârtie colorată care împroaşcă în dreapta şi în stânga, strategii de marketing ieftin, PR-uri nesimţite, bălăcăreală şi asperităţi verbale, rânduri mâzgălite la comandă şi zvonuri, brice şi ibrice completează pefect afişul mare, frumos colorat prin care se anunţă sosirea CIRCUS-ului în oraş. Oricum ne era dor de clovni, maimuţe, oi (sau capre?), elefanţi şi alte animale ce ne vor încânta pe parcursul noii ediţii de campionat.

.

Evident, dezastrul deja a prins rădăcini, doar CFR Cluj a câştigat Supercupa. Cât tupeu, ce greşeală, cât tam-tam, răgete, păr smuls din cap, câtă dezamăgire pe Dâmboviţa… Ah ce amară este viata, nu? Maimuţele cer suspendarea jucătorilor clujeni doar ei nu sunt eligibili pentru aceeaşi măsură, doar e circ. Bursucul se spune ca ar fi protejat la Cluj de fanii ardeleni, aceiaşi care bieţii după „o zi de coasă, aterizează speriaţi în faţa micului ecran şi nu pricep nimic”. Deh în Ardeal nu s-a inventat nici curentul, ce să mai ceri de la „ăştia” lenţii? Eu însă cred că preşedintele CFR-ului vrea doar să îşi protejeze suporterii de rabia bursucului. Cine stie, poate muşcă pe cineva în iureşul comportamental de care nu se poate dezobişnui. Ce mai, obiceiuri vechi, strategii noi. Deştept spunea un gazetar „important este să ştii unde şi când să strigi, să faci scandal”; să nu îi dai dreptate?

.

Când ideea că CFR Cluj e doar o glumă bună încă mai circula prin minţile alambicate ale multora din Campionat&Co. (n.b. – Co. = presa), nu existau decât încercări palide de intimidare a clujenilor. Acum în schimb, după ce admiraţia s-a transformat în uluială iar uluiala în invidie, vine disperarea. Iar la disperare homo sapiens sapiens actionează panicat, mânat de instinctul de supravieţuire. Din acest motiv „cosaşii din Ardeal”, înţeleg şi îngăduie derapajele. Chiar dacă toate converg contra-CFR. Am omis să amintesc faptul că toţi ardelenii suferă de mania persecuţiei, toţi văd doar scenarii, face parte din informaţia transmisă din generaţie în generaţie prin ADN. Defapt toate „cuvintele frumoase” dedicate „ceferiştilor” în preambulul noii ediţii de campionat sunt menite să ridice moralul, să felicite şi să îi propulseze spre noi victorii. Probabil că ardelenii suferă de „orbul găinilor” şi nu disting „păruiala” de „mângâiere”.

.

Ce frumos este în România! Campionatul începe, alegerile se apropie iar noi suntem un popor ce avem sportul extrem în sânge. Chiar aşa, cum se face că doar Paszkany nu era urmărit penal dintre toţi cei aflaţi la conducerea primelor 6-7 echipe din campionat? Să-l „hăcuim”, cine stie, poate mai cedează unui şantaj şi mai aruncă cu ceva galbeni în vreo campanie electorală. Sau poate printr-o minune scăpăm şi de CFR! Dacă vin alegeri, apoi să profităm la maxim. Circ să fie, căci în rest avem de toate. Romania, the Land of F***ing Choice… Choice to Leave!

.

Eh dragilor, „apa curge, pietrele rămân”… sau „câînii latră, caravana trece”.

.

Chefere

.

Finala Cupei României, competiţie pe care mulţi o etichetau ca moartă, neinteresantă sau nu îndeajuns de spectaculoasă, s-a dovedit a fi una dintre partidele capitale pentru cele două echipe din provincie, CFR Cluj şi Poli Timişoara. Diferenţa a fost făcută doar de scopul cu care cele două echipe s-au prezentat la Târgu-Jiu. Una pentru a juca fotbal, cealaltă pentru a-şi continua războiul contra FRF. În timp ce „feroviarii clujeni” s-au luptat pe teren, bănăţenii s-au luptat în tribune, motiv pentru care jocul sclipitor al CFR-ului a fost eclipsat de lipsa de bun simţ a „celei mai civilizate galerii” din ţară. Din acest motiv sunt nevoit să fac o distincţie clară între momentele finalei, delimitând clar fotbalul de arbitraj şi neardenthalism, jocuri murdare strategice şi pariuri sportive cu iz de Banat.

.

Fotbal

.

CFR Cluj a avut o prestaţie superbă pe terenul de fotbal, desenând precum a făcut-o pe Olimpico, jucând cu o dezinvoltură greu de digerat de adversari. Clujenii nu au avut decât o singură viteză: „fast forward”! Injectaţi de posibilitatea salvării unui sezon semi-ratat, feroviarii au demonstrat, dacă mai era nevoie, că au cel mai valoros lot din Liga 1 şi că joacă cel mai frumos fotbal. Aseară (n.b. - sâmbăta) nu a fost doar frumos ci şi eficient. Primul şut pe cadrul porţii a fost gol dintr-o fază fixă ce s-a dovedit până în final a fi atuul clujenilor. Timişorenii au părut complet buimăciţi de desenul tehnic al clujenilor, reuşind doar un şut spre poartă în prima repriză, tocaţi fiind de o echipă ce juca incredibil. Cu un avantaj consistent în primul mitan, CFR-ul a fost echipa mai inteligentă, mai valoroasă şi după pauză, conchizând seara perfectă cu un 3-0 de forfait pe deplin meritat. Timişoara a jucat îmbâcsit şi spasmodic, nereuşind nimic. Pe teren a existat practic o singura echipă preocupată de fotbal şi capabilă să îl presteze.

Inteligent, sclipitor, melodios, artistic…astfel a jucat CFR Cluj în finală.

.

Astfel, CFR Cluj a doborât sâmbăta un record vechi de 32 de ani, câştigând al treilea trofeu din istorie şi două Cupe ale României consecutiv. Ultima echipă din provincie care a câştigat de două ori la rând Cupa României este Universitatea Craiova care în 1977 învingea Steaua cu 2-1, iar un an mai târziu se impunea în finală în faţa Olimpiei Satu Mare cu scorul de 3-1.

.

Arbitraj

.

Este evident faptul că toate discuţiile ulterioare puteau fi elegant evitate prin delegarea unei brigăzi de arbitrii străini la această partidă. Insă, având parte de români putem discuta asupra modului în care aceştia au stricat sau nu finala. Balaj a fost pe alocuri depăşit de presiunea şi importanţa jocului, lucru de netăgăduit. De aici şi până la a acuza că arbitrul a tras doar pentru CFR Cluj este cale lungă şi doar cei rău voitori pot trage asemenea concluzii. Arbitrul a fost depăşit în unele situaţii când se impunea eliminarea unor jucători de pe teren, a lui Culio, pentru un al doilea galben la faza ultimului gol şi a lui Alexa pentru cotul aplicat în figura aceluiaşi argentinian. Probabil nedorind să rupă echilibrul partidei, Balaj i-a păstrat pe amândoi în teren. Singurele două faze discutabile au fost penalty-ul acordat clujenilor şi refuzarea unuia bănăţenilor. În cazul primului penalty, este cât se poate de evident că faza în sine este compusă din două faulturi consecutive. Primul, faultul timişoreanului asupra lui Tony, urmat de faultul în atac al clujeanului. În primă fază, Latovlevici a lovit picioarele adversarului împiedicând astfel continuarea fazei, acest moment fiind urmat de faultul în atac al lui Tony care îşi trage adversarul peste el. Balaj a sancţionat conform regulamentului primul fault, penalty cât se poate de evident şi corect!

.

În cazul loviturii de pedeapsă solicitate de bănăţeni, piciorul jucătorului de la CFR îl atinge razant şi din inerţie pe cel al lui Gigel, dar nu in asemenea măsură încât sa se dicteze penalty, neîmpiedecându-l sub nicio formă pe timişorean să continue faza. De altfel, Gigel cade caraghios două secunde mai târziu când şi-a adus probabil aminte că trebuie să plonjeze în iarbă. Decizie corectă!

.

Unele personaje din fotbal mai menţionează o altă lovitură de pedeapsă pentru Timişoara la un eventual fault al portarului Nuno Claro asupra lui Cisovsky. Personal nu reţin momentul şi din acest motiv mă abţin de la a-l comenta.

.

Neardenthalism

.

Din nefericire „cea mai frumoasă galerie din România” şi-a dat în petec taman la una dintre cele mai importante partide din acest sezon pentru Timişoara. Precum pe teren şi în tribune diferenţa a fost mai mult decât evidentă. Clujul a venit să joace fotbal şi să demonstreze fair play în tribune, cântând şi comportându-se exemplar, Timişoara a fost prezentă pentru a-şi arăta neputinţa, atât pe teren cât şi în tribune. Lipsa totală de fair play de care a dat dovadă Timişoara a fost practic prefaţată de gestul lui Alexa, când nu cu mult timp în urmă afirma, tot la o partidă contra CFR-ului, că nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată fair play!

.

Nu comentez mai mult evenimentele din tribuna bănăţeană, întreaga ţară a fost martora gesturilor reprobabile, a neardenthalismului acestora.

.

Câteva aspecte doar merită a fi menţionate. Potrivit lui Olimpiodor Antonescu, prim-adjunct al Jandarmeriei Române, „peste 200 de fani ai formaţiei FC Timişoara au fost reţinuţi, (…) această stare de lucruri având la bază şi implicarea unora dintre conducătorii echipei învinse în această seară“! Concret, domnul Iancu a sunat direct lideri ai galeriei bănăţene în timpul partidei ordonând invadarea terenului! Inadmisibil cât de influenţabile sunt anumite persoane care au mânjit imaginea Timişoarei. Majoritatea suporterilor din Banat au fost civilizaţi şi frumoşi, cântând incredibil spre final, însă totul va fi umbrit pentru mult timp de acum înainte de nişte imbecili.

.

Este uşor de imaginat ce „minuni” s-au întâmplat în jurul stadionului între fanii timişoreni veniţi la Târgu-Jiu şi jandarmi, cert este că şi jucătorii le-au preluat atitudinea “fair play” atunci când meciul s-a încheiat.

.

Jocuri murdare strategice şi pariuri sportive cu iz de Banat

.

Ce a făcut patronul Timişoarei în seara finalei nu a mai făcut decât Ceauşescu. Domnul Iancu si-a pregătit discursul dinaintea meciului pentru a arunca vina în altă parte în cazul unui eşec, lucru deja obişnuit în cazul lui. Penibil, căci domnul „bănăţean civilizat” a încercat să-l compromită tocmai pe Balaj şi tocmai acum, după ce s-a folosit foarte bine de serviciile lui în meciul cu Farul Constanţa. Domnul Iancu este deţinătorul unor forţe periculos de influente, acesta reuşind practic să manevreze diabolic de abil mase de oameni în scopul clar de a da o lovitură de graţie FRF-ului. Este problema dânsului, îndreptăţită sau nu lupta acestuia trebuie dusă în alte părţi şi civilizat. Adică la tribunal! Ce a reuşit acest om, nu a mai reuşit decât, repet, Ceauşescu!

.

În plus, sunt zvonuri (n.b. - nu iese nicăieri fum fără foc) că din nou la casele de pariuri din Singapore s-ar fi pariat sume colosale dinspre Timişoara pentru un insucces al bănăţenilor. Iar când DNA Piteşti are dovezi concrete că în cazul Timişoarei cel puţin alte trei partide au fost justificat bănuite de aranjamente tocmai în vederea obţinerii unor sume imense la pariurile sportive, suntem tentaţi să dăm crezare zvonului şi să ne întrebăm de ce Timişoara nu şi-a dorit practic nici câştigarea titlului şi de ce a generat tot haosul din finala cupei? Cele trei meciuri acuzate de DNA Piteşti sunt FC Vaslui – Poli Timişoara (3-0) anul competiţional 2007-2008, când s-a pariat pe un insucces al bănăţenilor cu exact acest scor, Ceahlăul - Poli Timişoara (2-1) la data de 04.05.2008 cu 4 milioane de euro pariaţi pe acest scor şi Dinamo - Poli Timişoara (3-1) din acest sezon, de asemenea cu sume colosale. Toate aceste pariuri au fost făcute pe piaţa asiatică, astfel ajungându-se şi la ciudatul interes al televiziunilor din China pentru achiziţionarea transmisiilor TV ale Ligii 1 în Asia, fapt lăudat de “distinsul” Dumitru Dragomir.

.

Cireaşa de pe tortul adevăratelor motive ale bănăţenilor de a crea haos este pusă de un ziar de sport din România care a descoperit la Timişoara singurul român care a lucrat în Gibraltar, la sediul unui mari case de pariuri din Marea Britanie. Mărturia acestuia este uluitoare: cote strategice, meciuri aranjate, echipe care joacă aşa cum le dictează sponsorii. Taman din Timişoara! Interesantă metodă de a distrage atenţia de la adevăratele motive ale jalnicei prestaţii a conducătorului din Timişoara!

.

Concluzie

.

Fotbalistic, CFR a dat o lecţie de fotbal Timişoarei! Arbitrajul a deranjat desfăşurarea partidei, dar nu într-o manieră ce să influenţeze scorul final. Tipic românesc s-a ajuns la lamentaţii mai mult sau mai puţin justificate din partea învinşilor care nu au ştiut nici să piardă, nici să dea dovadă de fair play respectând adversarul şi nici să onoreze competiţia! Precum spunea un cititor după finală, „ca de fiecare dată Trimişoara acuză arbitrul. Dacă nu era arbitrul vinovat, de vină era gazonul. dacă şi gazonul era bun, vântul era în culpă. În cazul în care nu bătea vantul era de vină nocturna. Dacă era bună şi nocturna, era de vină tabela electronică!! Dacă era bună şi tabela era de vina umiditatea din atmosferă…şi pot continua pana mâine cu „scuze” de acest gen!”

.

Timişoara ar trebui să îl ia la întrebări pe domnul Iancu să afle adevăratele motive ale dânsului pentru haosul creat şi să se comporte în sfârşit ca o oază de civilizaţie. Războiul cu FRF nu este al lor, aceştia ajungând doar marionetele unui diabolic personaj ce nu precupeţeşte nici un efort să năruiască visele unui oraş întreg în scopuri personale.

.

Când Mircea Lucescu a dat clujenilor medaliile de câştigători şi trofeul Cupei României, timişorenii au dezonorat competiţia şi adversarul şi la cererea lui Marian Iancu, au rămas la vestiare, dovedind o lipsă totală de fair play!

.

Şi nu în ultimul rând, din nefericire, acelora care “le pasă de sport, poate prea mult”, doar un citat din Mihai Mironică: „ (…) chiar că le pasă prea mult. Nici la finala Cupei Kiribati nu se întâmplă să nu vezi momentul decernării trofeului pentru că vorbeşte unul…Chivorchian!!!!”

.

CFR Cluj a fost frumoasă şi eficientă şi a încheiat sezonul en-fanfare! Clujul rămâne pe deplin meritat cu trofeul pentru cel puţin încă un an!

.

Chefere

.

UPDATE: O întrebare retorică, de nimeni pusă: atunci când “fanii” Timişoarei au atacat înaintea partidei în centrul oraşului un grup de suporteri clujeni, doar pentru că purtau însemnele CFR-ului, cu bulgări de pământ tot Balaj e de vină? Tot Mureşan, CFR, Boc, NASA, UEFA? Menţionez că acel grup de suporteri clujeni erau format doar din oameni normali, familii cu femei şi copii sau oameni în vârstă!

Anul competiţional 2008-2009 mai are să ne ofere, după o surprinzătoare, dar frumoasă, campioană, două partide care se preconizează că vor fi antrenante şi atractive, finala Cupei României şi mai apoi Supercupa. De remarcat că atât Cupa României cât şi Supercupa vor fi câştiate de echipe din afara capitalei, CFR Cluj şi FC Timişoara luptându-se pentru prima dintre ele şi implicit pentru dreptul de a se duela mai apoi cu Unirea Urziceni pentru cea din urmă.

.

Campioana 2007-2008, CFR Cluj şi totodată deţinătoarea Cupei României din ediţia precedentă şi-a făcut practic din partida de sâmbătă seara o menire, un ţel care trebuie atins cu orice preţ, niciun sacrificiu fiind prea mare. Acest fapt a putut fi observat în ultima etapă a campionatului atunci când „feroviarii clujeni” au aliniat contra Mediaşului un inedit prim unsprezece dominat de rezerve. Rezultatul nu a mai contat, importante au fost menajarea titularilor de drept, odihnirea şi pregătirea acestora pentru ultima bătălie din acest sezon! CFR Cluj este obligată să îşi apere trofeul şi să îl păstreze în vitrina clubului pentru cel puţin încă un an. Astfel ar salva un sezon semi-ratat în care cea mai mare performanţă a fost, alături de performanţle din Liga Campionilor, accederea în Europa Ligue de pe locul 4. Probabil dezamăgitor pentru fani, dar explicabil oarecum. Aceştia însă nu pot concepe alt rezultat decât a doua victorie consecutivă contra celor de la Timişoara în acest sezon, ultima partidă încheindu-se cu victoria nesperat de lejeră a clujenilor.

.

De cealaltă parte FC Timişoara pare impulsionată de noul statut de vice-campioană, beneficiara unei corecţii a TAS-ului aplicate FRF-ului şi implicit a recuperării celor 6 puncte muncite şi câştigate corect pe teren. Bănăţenii par a fi prins aripi, optimismul lor depăşind deja limita exuberanţei, ajungând mai sus de stele. Aceştia, protagoniştii celui mai bun sezon al echipei de pe Bega din toata istoria sa, îşi doresc cu ardoare câştigarea trofeului după ce au ratat la mustaţă titlul de campioană, dorind astfel să dovedească că în ciuda problemelor pe banca tehnică, probleme care au măcinat de altfel şi CFR-ul până nu demult, pot ţine piept fostei campioane şi chiar mai mult, să o răpună.

.

Va fi un război în adevăratul sens al cuvântului, însă un război frumos animat de dorinţa de victorie, de muncă, spectacol şi fair-play, căci de ce să nu recunoaştem, cele două echipe par a fi formate din alt aluat decât cele din capitală. Nimic peiorativ, însă nebunia provinciei devine din ce în ce mai plăcută pentru noi şi mai periculoasă pentru „granzii” din Bucureşti.

.

Fanii celor două formaţii, alături de gorjeni vor umple până la refuz micuţa arenă din Târgu Jiu, capacitatea acesteia fiind de altfel singurul aspect negativ a spectacolului de mâine. Ne dorim cu toţii un fotbal de calitate, un fotbal mare, dar îl înghesuim pe un stadion mic! Partida de sămbătă se va desfăşura cu casa închisă, ardelenii şi bănăţenii luând cu asalt casele de bilete din primul moment.

.

Pe stadion vor fi prezente două dintre cele mai bune echipe ale campionatului, încurajate de două dintre cele mai frumoase şi civilizate galerii. Nădăjduiesc din tot sufletul că fanii ambelor echipe vor da o lecţie de fair-play şi vor transforma rivalitatea dintr-un lucru negativ într-o manifestare de bucurie şi respect pentru fotbal, pentru cel de alături, pentru munca jucătorilor, a antrenorilor şi pentru pasiunile suporterilor adverşi. Sunt convins că nu vor exista probleme nici pe terenul de joc, dar nici în tribune, cultura celor două galerii şi calitatea oamenilor recomandându-le pentru un spectacol în spiritul „fair play”. De asemenea, pe teren vor intra fotbalişti care nu păcălesc fotbalul, care cunosc greutatea cuvântului „muncă” şi care respectă efortul adversarului, având astfel toate premisele unei finale de vis.

.

Cea mai veche echipă din România merită necondiţionat cea mai frenetică susţinere, Timişoara de cealaltă parte merită explozia spiritului celei mai frumoase revoluţii, fotbalul merită aplauze, cântece şi respect. Nu uitaţi să vă bucuraţi sâmbăta seara de fotbal, de spectacol, de munca jucătorilor. Îmbrăţişaţi spiritul „FAIR PLAY”, respectaţi pasiunea adversarilor şi aplaudaţi. Aplaudaţi provincia!

.

Chefere

Fără îndoială victoria naţionalei României în faţa Lituaniei este un nou început. În pofida lipsei de omogenitate şi a unor stângăcii în joc, inevitabile de altfel tocmai din pricina înnoirii lotului şi a schimbărilor tehnico-tactice, România şi-a recăpătat pofta de joc şi agresivitatea pozitivă specifică. FRF-ul a procedat bine alegând un antrenor tânăr de al cărui nume se leagă nu doar succese, dar şi eticheta de om cu caracter şi cu principii solide, sănătoase, dând practic startul „înălbirii” imaginii pătate a echipei naţionale. Echipamentul alb s-a potrivit astfel ca o mănuşă noii viziuni de joc. Este o culoare mai curată decât galbenul.

.

În aceeaşi măsură, este adevărat că a fost doar un prim test trecut cu bine, că Lituania nu este nici Franţa, dar nici Serbia. Însă gândindu-mă la modul în care cele două echipe amintite au câştigat împotriva micii, dar încăpăţânatei, Lituanii nu pot decât să fiu încrezător în viitorul reprezentativei româneşti.

.

Explozia de simpatie de care se bucură Răzvan este justificată, el reuşind în doar câteva zile să scoată echipa din negura care o învăluia. Atmosfera prăfuită şi întunecată a dispărut, selecţionerul reuşind să tragă groasele draperii şi să deschidă ferestrele care obturau lumina. Doar atât şi este deja un câştig.

.

Evident, până la calificarea aproape imposibilă la mondiale sau până la accederea la următorul campionat european mai este cale lungă, iar Răzvan a invocat suportul necondiţionat al întregii ţări. Justificat căci plecăm cu toţii la luptă. Naţionala este a României, nu a unei persoane sau a unei instituţii.

.

Dezamăgitoare şi tristă este însă reacţia unor „suporteri” sau a unor conducători de club. Pe de-o parte dinamoviştii, rapidiştii, ialomiţenii, bănăţenii, ardelenii (braşoveni sau clujeni) au salutat curajul tânărului antrenor, l-au felicitat, l-au încurajat. Cum se poate ca steliştii în mare parte sau oltenii se comportă atât de româneşte încât îţi vine să îţi iei câmpii? Doar simpla neconvocare la lot a unor jucători sau trimiterea lor în tribune te transformă din om în neom? Fiecare persoană are dreptul la propria-i opinie iar gusturile nu se discută, însă cât de justificată este această reacţie sălbatică?

.

Din nefericire trăim o adevărată dramă în România. Nu reuşim să apreciem lucrurile pozitive, să observăm partea plină a paharului, suntem incapabili să ne bucurăm pentru orice lucru bun, fie el cât de mic, suntem incapabili să visăm, să sperăm, să credem în noi, să funcţionăm constructiv. Nu văd rostul răutăţii gratuite venite din partea multora. Criticăm, împroşcăm şi considerăm sortit eşecului orice plan pozitiv înainte de a fi practic început. Nu avem răbdare şi capacitate de analiză, dar cel mai grav, nu avem suflet. Singura plăcere este demolarea, distrugerea, vorbitul de rău, clevetirea, „ucisul”.

.

Ministrul culturii Theodor Paleologu spunea nu demult în scrierile sale despre „Metehnele româneşti” că „cel mai grav în România mi se pare vorbitul de rău (…) vedeţi şi în presă dar şi în jur cât de mult se vorbeşte de rău. Domină referirile negative la ceilalţi, foarte rar se vorbeşte de bine de cineva, iar atunci când vorbeşti de bine eşti bănuit că ai vreun interes sau că este ceva necurat la mijloc. Este o boală foarte gravă şi foarte scârboasă în fond această clevetire permanentă, această răutate gratuită care de fapt ne intoxică, suntem un popor bolnav de răutate faţă de ceilalţi.”

.

În aceste condiţii ce sprijin oferim noi antrenorului naţionalei, oricare ar fi el? Alături de instituţiile care trebuie să creeze un cadru propice performanţei, noi, suporterii, românii suntem obligaţi, condamnaţi să punem umărul la crearea acestui mediu liniştit. Am tânjit după o schimbare. Ei bine, o avem! Nu vă bateţi joc de ea.

.

Chefere

Criza, cea economică desigur, îi căleşte pe unii patroni şi preşedinţi, pe alţii îi îngroapă împreună cu echipele lor sau, mai rău, îi înnebuneşte! Criza te ţine în viaţă, îţi aminteşte de alte modele de trai palpitante precum „bungee-jumping-ul”, te plesneşte, te urechează, scoate ce este mai bun din tine, chiar dacă în cazul unora acest lucru nu înseamnă decât dovada prostiei incomensurabile, a inculturii, a grobianismului sau avortarea inteligenţei în detrimentul rahatului mític (n.b. - din fr. mythique, lat. mythicus).

.

Personal sunt satisfăcut doar de faptul că perioada nefastă cu nume „cool” de femeie isterică, şi anume Criza, a luat la ţintă „boaşele” nebunilor din Liga I care se agită la vârf pentru un pumn de galbeni aruncaţi din milă de bogaţi clovnilor din estul Europei. Ăştia suntem, nişte păcălici, nişte clovni „fătaţi” la curtea regilor pentru a-i distra.

.

Partea negativă din toata această perioada este faptul că lovitura în punctul sensibil a făcut ca sângele unora să coboare din creier între craci, musai să hrănească zona afectată. De aici si sintagma „criza le-a luat minţile”!

.

Unii pierd milioane neaccesând Liga Campioanelor, alţii doar ratează potul sau plâng după dansul Shakirei, care evident nu va mai fi prezentă în vestiarul nedotaţilor din Groapă.

.

Aş propune neacordarea titlului în acest an, nu îl merită niciuna dintre echipe. Liga I este în marea-i majoritate o cloacă de avortoni ce îşi varsă prostia peste speranţele microbiştilor. Privim an de an regurgitările aceloraşi 5-6 copii din flori ai României care spurcă limba română şi se şterg la dos cu inteligenţa acestui popor. Nişte cretini pe care i-aş strânge pe o bandă adezivă ca pe muşte; un cioban, doi câini, doi isterici de Bărăgan, un „Jabba” reinventat şi câţi alţi securişti reactivaţi… Bine măcar că Mureşan e în „silenzio stampa”! Cu cât mai mult, cu atât mai bine! De preferat este să taci şi să faci, însă nu prostii.

.

Circul plin de materii urât mirositoare, Liga I, este brand românesc patentat. Nu mai este nici măcar balcanic. Îmi pomeniţi o singură ţară din lume care între două etape are parte de atâta prostie, incultură şi ceartă de ţaţe precum în România şi îmi retrag cuvintele. Niciunde! În locul UEFA aş da FRF-ului şi a tot ce înseamnă fotbal românesc un şpiţ în fund! Să zburăm fraţilor până pe Pluto să se uite Terra prin „Hubble’s eye” la noi ca la circ!

.

Ne vedem doar la finala Cupei României! Până atunci nimic de remarcat, nimic de scris! Refuz să aştern pe hârtie prostie citată, să fac publicitate cotidiană unor personaje care ar trebui să dispară în negura istoriei. Ne vedem la finală, poate va fi altceva, cu toate că jucătorii au intrat prematur în vacanţă. Până atunci să facă nemernicii ce vor, să-şi câştige titlul şi retrogradarea, să se jignească în continuare căci atât le poate intelectul, să se sinucidă, să-şi dea palme, pumni sau pupici sub dorsală.

.

Chefere

Cu fiecare etapă consumată CFR-ul clujean se dezmorţeşte tot mai mult. Deşi cu absenţe importante, Culio şi Dani, campionii s-au impus mai uşor decât se preconizase în faţa Braşovului, echipă care plăteşte tribut, evident, lipsei de experienţă şi de valoare a jucătorilor.

.

Singurul atu al „stegarilor”, antrenorul naţionalei României, Răzvan Lucescu a încercat cu un oarecare succes să îşi motiveze „trupa”. Însă cam aici se termină şi povestea Braşovului căci, precum selecţionerul afirmase, „valoarea deosebită a jucătorilor campioanei a făcut diferenţa”.

.

„Feroviarii” încântă din nou prezentându-se mai omogeni, cu mai multă poftă de joc, mai inteligenţi, mai sudaţi. Etapele se scurg şi observăm un CFR tot mai aproape de jocul care ne încânta nu cu mult timp în urmă. Păcat că mai sunt doar trei etape de desfăşurat.

.

Artizanul revenirii din amorţeala echipei pare a fi tocmai Conceicao, mantaua de vreme rea. Nu putem deocamdată analiza veleităţile acestuia de antrenor însă ciulim urechea la declaraţiile fotbaliştilor. Aceştia apreciază la unison prestaţia antrenorului ca fiind una de excepţie.

.

Realist vorbind, Conceicao pare că a reuşit să sudeze echipa, apropiindu-se de jucători mai mult decât o făcea Uhrin. Ideile tactice ale acestuia încep să fie observate pe teren, campionii agreând stilul portughezului.

.

Suporterii devin tot mai mulţumiţi de calitatea jocului, iar acest fapt se transpune în tribune, atmosfera creată fiind una foarte frumoasă. Totodată, jucătorii şi-au recăpătat încrederea în conducerea tehnică, agreându-l necondiţionat, ba mai mult, insistând pentru el şi pentru viitor.

.

În cazul în care în sfârşit jucătorii şi-au găsit antrenorul, de ce să îl schimbăm? Lăsaţi-l să antreneze. Pe post de consilier, antrenor, sudor sau ce post doriţi, însă oferiţi-i paşaport de Cluj. S-a dovedit suficient de inspirat, cu precădere la schimbările efectuate pe parcursul partidelor, devenind carismatic şi pentru suporteri, pentru a continua pe banca Clujului. În caz contrar riscaţi să observaţi doar paiul din ochii altora în timp ce vă loviţi cu capul de bârnă.

.

Chefere

După fadul şi eternul derby unde, am priceput cu toţii, s-ar fi jucat „super-tacticizat“, am avut parte de un derby al provinciei, dacă mi se îngăduie să îl numesc astfel.

.

Concret, CFR Cluj, echipa de pe locul 5, campioana en-titre, s-a deplasat la Urziceni, unde „echipa Bărăganului“ situată pe poziţia a doua în clasament visează la Alkmaar Zaanstreek. Este bine că visează…

.

Evident net superioară „adevăratului derby“, partida s-a jucat într-un alt tempo, dat pe de-o parte de „ceferiştii” care pe semne că au reînviat şi pe de altă parte de spectacolul numit Dan Petrescu. Altfel spus, la Urziceni nu se leagă nimic decât ambiţia a unsprezece „Bănel-like” şi a două baterii Duracell, „Bursucul” şi MM.

.

De remarcat este explozia în joc a CFR-ului clujean, pe teren existând practic o singură echipă de fotbal; cel puţin la capitolul ambiţie nu am văzut echipa campioană evoluând astfel de mult timp. Clujenii încă suferă în departamentul defensiv, însă restul echipei şi-a regăsit pofta de joc.

.

Latino CFR-ul pare a se închega în „era Conceição”, jocul prestat pe terenul ialomiţenilor fiind unul de bună calitate, frumos, plăcut retinei. Mai bine mai târziu decât niciodată, dar revirimentul campionilor vine poate prea târziu. Totuşi, speranţa moare ultima! Mă întreb cum ar fi arătat „gruienii” cu un singur antrenor capabil în acest sezon? Precum un impresar remarca deunăzi, lotul CFR-ului este cel mai valoros din ţară, păcat însă că nu a reuşit nimeni să îl exploateze corespunzător.

.

De cealaltă parte nu putem remarca decât norocul, deja notoriu, al Urziceniului care a primit cadou un gol la o neatenţie a ghinionistului Galiassi. Cu mici excepţii, tot ce ne-a oferit echipa pretendentă la grupele Ligii Campionilor, nu a fost altceva decât un desen animat demn de revista „Urzica”. Mai precis, am privit unsprezece „păcălici” alergând bezmetic după o minge, asta în momentele când nu se tăvăleau prin ştirul Bărăganului răpuşi de accidentări fictive, dar foarte grave! Toate acestea au fost glazurate de animaţia de Tom şi Jerry a Bursucului. Noroc că există MM, altfel „eternul număr doi” servea la cină „ficăţei la grătar a la turc”.

.

Evident, încheiem în eterna notă de nemulţumire a „londonezului wannabe”, în invocarea „ghinionului”, a hoţiei arbitrilor, indiferent de pe ce planetă din univers ar veni, a hoţiei CFR-ului, a lui Dinamo, a Stelei ş.a.m.d., a FRF-ului, a LPF-ului, a FIFA/UEFA, NASA, a Guvernului, a Preşedenţiei sau a oricărei instituţii pe care este supărat „Bursucul”.

.

„Urzica” neputincioasă şi-a strigat defapt frustrarea, CFR-ul încercând, fără priză la ialomiţeni, să deseneze frumos, să lege pase, să joace fotbal, defapt să îi înveţe cum se aleargă cu folos. „N-ai cu cine dom’le…”

.

Chefere

Zilele precedente penibilului, dar unicului, derby din Romania, singurul care contează, au reprezentat o continuă şi agasantă reclamă la ceva ce merită şters din memorie cât mai repede. Derby în sus, derby în jos, televiziuni, reclame, DVD-uri, volumul II, III, XV, analize şi remember-uri şi toate acestea spre disperarea retinei celor neutri şi folosul nimănui.

.

Steaua şi Dinamo s-au chinuit la propriu, într-un ritm de care si melcii sunt invidioşi, să se facă de râs. Veţi zâmbi, dar Niculescu spunea după partidă că a fost „un joc extrem de tacticizat”! Poftim? Care a fost tactica? Ne apărăm, schelălăim la adversar şi lovim mingea cu caloriferul? Dacă îl ascultăm pe Turcu, micul-marele „Nepriceputeanu”, Dinamo a jucat cu frică. Cu frică de ce? Sau de cine? Dacă toţi jucătorii liderului se aşezau pe gazon la picnic, prăjit de mici şi mai desfăceau şi o bere, steliştii nu marcau nici în prelungiri. Toja se dribla cu Dayro, Bicfalvi şuta la poartă, Semedo intercepta debusolat balonul pe care apoi Kapetanos, din greşeală, îl devia taman în „grilul” dinamoviştilor. Şi să vezi tu atunci scântei!

.

Mingi aruncare precum într-un meci de rugby, şi de o parte şi de alta, o apărare a câinilor „agresivă” , un atac „fulgerător” al steliştilor, două augoluri de cinematecă, zbateri inutile şi „driblinguri de fineţe” (ale fotbalului), multe fumigene şi în tribune şi în minţile penibililor de pe teren, iată constituentele unui „Il Penibilo” autohton. Într-adevăr este unicul „derby”, cel care contează! Ce tragică comedie!

.

Dacă se alegeau la întâmplare două echipe din divizia C, substituindu-le pe cele două „unice”, tind să cred că partida era mai spectaculoasă. Cel puţin nu ne răpunea somnul prin minutul 17.

.

În momentul în care singurele amintiri în urma acestui adevărat „cântec de leagăn”, sunt doar ironiile slabe, de tejghea, de mahala între patroni, marea bucurie fiind că „v-am pus în lesă” sau „v-am stricat concediile”, nu mai rămâne nimic de făcut decât fie să privim doar partidele din alte campionate, fie să privim „derby-urile” provinciei. Sunt mai palpitante.

.

Chefere

Rezultat al jocului încâlcit, alambicat, chiar debusolat pe alocuri şi al frustrărilor acumulate în ultimele partide în care şansa nu le-a surâs deloc, orgoliul „ceferiştilor” latini a defulat în derbyul provinciei. CFR Cluj a învins fără drept de apel o echipă a Timişoarei care gâfâie pe final de campionat.

.

Aceştia din urmă nu au contat decât în primele 20 de minute ale partidei când au tratat copilăreşte ocaziile de gol avute. Insuficient şi periculos, căci cutezanţa bănăţenilor de a găuri poarta ardelenilor i-a trezit pe aceştia, amintindu-le parcă de îndemnurile premergătoare acestei partide: luptăm pentru mândrie!

.

Entuziasmant, CFR-ul clujean a revenit în joc şi, cu precădere în a doua parte a partidei, şi-a dominat adversarul precum în zilele bune, îndulcindu-i astfel pe suporteri. Timişoara a părut din alt film spre final, dând posibilitatea suporterilor campioanei, care au suferit mult în ultima perioadă, să spere la reinventarea echipei de pe Olimpico.

.

Fotbalul este frumos jucat din plăcere, cu sufletul şi cu avântul comun al celor unsprezece jucători. Scăpaţi parcă de presiunea prea mare a luptei directe pentru titlu jucătorii „feroviari” au demonstrat că încă sunt o familie frumoasă. O familie care nu a uitat să deseneze frumos pe teren, o echipă care nu se dă bătută. CFR-ul ne-a demostrat că atunci când vrea cu adevărat poate încânta prin frumuseţea şi calitatea jocului.

.

Motivele care până la această partidă i-au împiedicat pe campioni să presteze ceea ce ştiu şi pot lasă loc la multe interpretări. Din acest motiv nu le vom discuta, fiecare fiind îndreptăţit la propria-i opinie.

.

Suporterii Timişoarei, de altfel alcătuind o galerie foarte frumoasă, trebuie să înţeleagă că fotbalul se joacă doar pe teren. Probabil că majoritatea clujenilor o preferă pe Timişoara campioană în detrimentul lui Dinamo, dar insinuările că CFR Cluj şi-a fi dat viaţa pe teren pentru lider sunt injuste! CFR luptă pentru a salva un sezon semi-ratat, în aceeaşi măsură cu a luptat în „Ştefan cel Mare”, când doar ghinionul a împiedicat-o să obţină o remiză, în aceeaşi măsură cum a luptat cu Oţelul sau Bistriţa. CFR-ul a fost în acest sezon o echipă ghinionistă din toate punctele de vedere, inclusiv al trăiniciei băncii tehnice, însă continuă să spere, asemeni Timişoarei. Câteva momente de rătăcire, două banere şi trei scandări de fiecare parte nu trebuie să afecteze simpatia reciprocă dintre cele două „provinciale”!

.

Jucătorii CFR-ului merită felicitaţi pentru joc, dăruire şi entuziasm. Aşteptăm cu toţii să vedem un CFR-ul renăscut, reinventat, iar asta pentru că a dovedit că poate!

.

Chefere

.

După un nou „semi-luft” al CFR-ului pe teren propriu în compania Oţelului Galaţi, suporterii campioanei, aflaţi deja în poziţia „cu mâinile în cap” de la precedentele partide, nu mai pot decât să murmure pesimist…Adio! Adio titlu, adio performanţă, adio speranţe, adio victorii! Mai mult, adio Liga Campionilor. Adio dorinţă, adio putinţă!

.

Dacă la pauza partidei dintre CFR Cluj şi Gloria Bistriţa am observat două forţe animate de indignare, nervi şi furie, Paszkany şi Mureşan, traversând terenul precum două locomotive duduind sub presiunea aburului pentru a-şi trezi la viaţa jucătorii, sâmbăta o umbră conducătorului ce promitea nu demult titlul pentru al doilea an consecutiv în Gruia, a refăcut traseul, gârbovit parcă de presiunea apostrofărilor venite instinctiv din tribune. Era doctorul Mureşan, preşedintele ce a revitalizat o echipă în comă profundă şi a adus-o la masa bogaţilor. Evident, alături şi sprijinit de Paszkany. Însă glasul tribunelor, precum deunăzi un bun prieten îmi reamintea citându-l pe Cristian Ţopescu, este instrumentul perfect de măsurare al trăirilor: „Publicul este un barometru perfect, un seismograf de cea mai mare fineţe. Falsa vedetă indispune, irită, stârneşte proteste. Ea n-are nic una din virtuţiile adevăratei vedete.”

.

Meritele doctorului Mureşan sunt şi vor rămâne recunoscute, cel mai probabil fără acesta banii patronului valorând mai nimic. Se pune însă întrebarea dacă „Il Presidente” nu şi-a atins limitele odată cu atingerea performanţelor de anul trecut? Până în prezent CFR-ul clujean a a avut o evoluţie, înscriindu-se pe un grafic ascendent, Iuliu Mureşan fiind suficient de priceput pentru a fi garantul din umbră a-l acestei perioade faste. Odată ajuns în acest punct de maxim este mai dificil să te menţii. Să fi fost acestea limitele unui om ce a intrat în istoria clubului? Sau dacă nu se pune astfel problema, de ce s-au scăpat din mână hăţurile la Cluj?

.

Faptul că unii jucători s-au pierdut pe parcurs şi sunt debusolaţi, unii sunt “fiţoşi”, încrezuţi, lipsiţi de încredere sau alţii dimpotrivă muncitori şi afectaţi de ceea ce se întâmplă denotă degringolada instaurată în curtea campioanei. Ce anume a condus la această situaţie? Probabil managementul defectuos, încrederea prea mare pe care conducerea a avut-o în jucători, naivitatea sau lipsa de experienţă, contractele prea mari pe care fotbaliştii le încasază fie că joacă, fie că nu ş.a.m.d.

.

Pe lângă toate acestea deranjant este modul în care preşedintele clubului tratează pe majoritatea celor care vin în contact cu dânsul, fie că este vorba de suporteri, fie că este vorba de angajaţi ori ziarişti. Enclavizarea forţată nu aduce după sine decât depărtarea de publicul care îşi achită biletul pentru a-şi susţine echipa din tribune, iar această stare s-a transpus în corul de fluierături din pauza partidei cu Oţelul. Suporterul e frustrat şi neputincios în faţa indolenţei jucătorilor, nereuşind să înţeleagă cum s-au comis atât de multe erori în decurs de doar câteva luni? Este vorba de transferuri ratate, management defectuos, apărarea nejustificată a jucătorilor în raport cu antrenorii sau chiar sacrificarea atâtor antrenori, degringolada sistemului de cantonamente, salariile exagerat de mari etc. Suporterul nu înţelege cum finanţatorul echipei mai permite atât de multe „fiţe” şi şantaje venite din vestiar?

.

Cert este că schimbarea este necesară şi că pluteşte în aer. A câta schimbare? Şi ce anume mai rămâne de schimbat? Nimic pesemne decât un simplu, dar răspicat, Adio! Adio jucători răsfăţaţi, adio false vedete, adio salarii uriaşe, adio prime grase, adio şantaj, adio toleranţă, adio schimbări repetate, adio transferuri ratate, adio „fiţe”, adio „codiţe”, adio „bisericuţe”, adio indiferenţa vizavi de suporteri, adio bandă rulantă…

.

Suporterii încă mai speră, mai cântă şi mai încurajează echipa. Mai sunt obiective de atins, iar cel mai important e Cupa României!

.

Suporterii mai au glas să spună „Adio fotbal, dar rămân cu tine CFR!”

.

Chefere

După partida interzisă cardiacilor, Steaua – CFR Cluj 1-1, nu rămâne decât să ne întrebăm cui folosesşte rezultatul final şi apoi cum şi de ce nu s-a putut mai mult. De analizele tehnico-tactice se ocupă specialiştii, însă nu putem trece cu vederea câteva aspecte care ne-au zgâriat retina, „stelişti” sau „ceferişti” deopotrivă. Cert este că rezultatul final nu foloseşte niciuneia dintre echipe.

.

Steaua a dorit mult şi a obţinut puţin, mai puţin decât ar fi meritat dacă judecăm prin prisma faptului că, paradoxal, a jucat mult mai bine în 10 oameni decât în efectiv complet. Steaua plăteşte tribut indolenţei sau valorii îndoielnice a unor jucători, dând cu piciorul câtorva posibilităţi clare de a-şi adjudeca cele trei puncte. Momentan, vice-campioana depinde de multe prea multe echipe în „lupta la vârf” pentru a mai spera.

.

De cealaltă parte, CFR-ul clujean, s-a speriat de faptul că înaintea acestei partide depindea doar de propriile-i rezultate şi continuă să trăiască de pe urma acelui 1-2 pe Olimpico sau acelui 0-0 în Gruia cu Chelsea. Este o pâine de mâncat, însă oricât o drămuieşti de bine, la un moment dat, se termină. Oare nu le-a spus nimeni campionilor că pentru a juca din nou în grupele Ligii Campionilor trebuie să câştigi campionatul? Nu eşti invitat automat!

.

CFR Cluj depinde, din nou paradoxal, şi de Steaua. Dacă vice-campioana învinge în Ghencea pe Dinamo, iar CFR-ul învinge în „Groapă” s-ar putea spune că ardelenii au avut noroc. Însă este foarte greu! Iar cu un joc plin de „fiţe” mă îndoiesc de eligibilitatea acestei „scheme”.

.

Primele 30 de minute ale partidei au aparţinut în totalitate clujenilor, golul lui Culio venind natural, după o dominare clară. Ce a urmat însă mă face să afirm că jucătorii CFR-ului au tratat partida cu o lejeritate iesită din comun, uitând că nu evoluează pe teren propriu în faţa Gazului Metan ci în Ghencea în faţa Stelei, echipă rodată în Liga Campionilor şi obişnuită să nu renunţe, cu precădere, în derby-uri. Când te retragi în minutul 30 şi permiţi adversarilor să te domine copios nu ai cum să câştigi o partidă, care în mod normal trebuia să o gestionezi cu succes. Eşti fericit la final că nu ai pierdut-o, nimic mai mult!

.

Evoluând cu o falsă superioritate faţă de adversar, campioana a gândit, greşit, că după eliminarea lui Lovin, Steaua este la pământ. Eronat! Am fost martor la atât de multe partide în care unele echipe evoluau mai bine în 10 oameni decât în efectiv complet încât consider că trebuie să dispui de prea multe „aere de vedetă” să nu fi conştient de pericolul care te paşte. Această greşeală se repetă de prea multe ori, cu toate acestea se pare că nimeni nu învaţă din ea.

.

Singurele „bile albe” ale partidei au fost pentru „stelişti” faptul că Steaua pare a-şi reveni, iar pentru „ceferişti” faptul că în sfârşit s-a ajuns la un sistem 4-4-2, mai potrivit campioanei, şi de asemenea că Pereira a redevenit fundaş. „Bile negre” au fost suficient de multe pentru a lăsa suporterii frustraţi, însă nimic nu se compară cu indolenţa, autosuficienţa, îngâmfarea, „aerele de vedetă”, într-un cuvânt, fiţele care ne „prăjesc” retina. De ambele părţi…

.

România este o ţară frumoasă, însă are şi ea capcanele ei. „Străinii” s-au românizat periculos de mult, majoritatea „făcând pasul” de la profesionism la „semi-fiţo-profesionism”. Păcat de cei care într-adevăr muncesc pe teren. Păcat de bieţii cardiaci, păcat de fanii care nu încetează să spere!

.

Deşi suporterii campioanei nu şi-au ales mereu momentele potrivite pentru a-i reproşa jocul slab „gaffeur-ului” Stăncioiu, este necesar acum să i se reamintească domnului „portar” că mingea nu se opreşte în faţa lui doar privind-o! Probabil că domnul „portar” se confundă cu Neo, el defapt fiind Stăncioiu, uitând că nu face parte din Matrix ci din Liga 1, deşi uneori diferenţă prea mare nu este.

.

Ultimul cuvânt tot Neo-Stăncioiu îl are. Nu cu mult timp în urmă, la o dispută verbală cu fanii, tânărul „rocker” ne-a linistit pe toţi: „Băi, voi ştiţi de unde vin eu? De unde s-au inventat fiţele, aşa că aveţi grijă!” No comment! Îi promitem un cadou pe măsura prestaţiilor, un „Atlas de mitocănie urbană”. Campioana suferă capitolul „portari” în aceeaşi măsură în care este afectată şi de lipsa lui Tony şi Cadu, însă nu este singură, liderul campionatului, contracandidată a ardelenilor, având probleme din pricina accidentării lui Lobonţ.. Finalul va fi nebun, în ecuaţie probabil întrând şi retrogradări surpriză, puncte la masa verde şi alte „metode specifice”.

.

Chefere