O iubire alb-albastră,precum e inima noastră

Voi vorbi în acest articol despre modul cum am ajuns să ţin cu această atât de mult-iubită echipă din fotbalul românesc. Aveam doar 12 ani când am văzut la televizor acel meci al Universităţii Craiova cu marea echipă de atunci al lui Bayern Munchen. La Craiova, din păcate, aveau să piardă cu 0-2, dar în meciul retur, de la Munchen, jucătorii Universităţii Craiova aveau să facă un meci mare şi, deşi nu au mers mai departe, au obţinut un rezultat mare pe Olympiastadion, un 1-1 care avea să prevestească performanţele ulterioare ale acestei mari echipe de fotbal româneşti. De fapt nici în acea ediţie a Cupei Campionilor Europeni ei nu s-au făcut de râs, fiind eliminaţi în sferturile de finală ale prestigioasei competiţii. În ediţia următoare a cupelor europene, jucând în Cupa U.E.F.A.,Universitatea Craiova avea să ajungă până în semifinalele Cupei U.E.F.A., fiind la un pas de finala competiţiei, după ce a eliminat, în ordine pe Fiorentina (3-1 şi 0-1) ,Shamrock Rovers (2-0 şi 3-0), Girondins Bordeaux (0-1 şi 2-0 d.p.), 1F.C.Kaiserslautern (2-3 şi 1-0), fiind eliminată de celebra echipă portugheză Benfica Lisabona (0-0 si 1-1), datorită golului marcat de Benfica în deplasare de către sârbul Filipovici.

-

Toate aceste performanţe care m-au făcut, înainte de toate să mă simt mândru că sunt român, că şi noi românii ne putem măsura, la fotbal forţele cu marile echipe din Occident, la care se adaugă faptul că jucătorii Universităţii Craiova, alături de cei ai Corvinului, ai Sportului Studenţesc şi ai lui Dinamo, sub bagheta lui Mircea Lucescu antrenor principal, au fost osatura echipei naţionale de fotbal care s-a calificat dintr-o grupă cu adevărat infernală, din care nu lipseau Italia, tripla campioană mondială şi campioană mondială en-titre, Cehoslovacia, Suedia şi Cipru m-au făcut să mă ,,îndrăgostesc’’ pe vecie de această echipă de fotbal mai iubită, în anii grei ai comunismului, decât cele două echipe bucureştene, favorizate de către regimul de la acea vreme.

-

Dealtfel, faptul că Universitatea Craiova a obţinut patru titluri de campioană a României, din care trei au fost câştigate în acea perioadă, şi anume în ediţiile 1973-1974, 1979-1980 şi 1980-1981, arată forţa de grup a acelei echipe. Chiar dacă după Revoluţia din 1989 echipa nu a mai avut performanţe importante, cu excepţia câştigării tilului de campioană a României în ediţia 1990-1991 şi a două cupe a României, care a dus la şase numărul de cupe a României câştigate, ea decăzând din ce în ce mai mult, datorită acestor oameni de nimic numiţi Gigi Neţoiu şi Dinel Staicu, nici aceste contraperformanţe nu m-au făcut să renunţ la ei.

-

Nici chiar retrogradarea echipei în a doua ligă nu m-a făcut să mă dezic de ei. Odată cu repromovarea echipei în prima ligă, chiar dacă în primul an au luptat pentru evitarea retrogradării, ocupând în final locul 9, iar acum deşi sunt după primele şapte etape din nou într-o situaţie critică luptând din nou pentru evitarea retrogradării, eu rămân tot optimist, gândindu-mă, în sinea mea, că o echipă atât de mare cândva, care a făcut performanţe mari şi în cupele europene, nu va putea ,,muri’’niciodată.

-

Deşi mulţi oameni ar putea spune ca acestei echipe i se poate potrivi acel vechi proverb latinesc ,,Sic transit gloria mundi’’(,,Aşa trece gloria lumii’’), eu cred cu tărie în renaşterea fotbalistică a Craiovei în anii ce vor urma.

-

P.S. Acest articol este dedicat tuturor suporterilor echipelor de fotbal din România.

-

O singură întrebare aş vrea să vă pun şi să-mi răspundeţi sincer:

-

Ce v-a făcut să fiţi suporter al echipei cu care ţineţi acuma şi ce vă face să ţineţi în continuare cu ea ?