Contestatarii = animale
Numai in Romania poti gasi un antrenor atat de ipocrit, atat de nesimtit, atat de las, atat de lacom, atat de slab (dupa ultimele rezultate), care inca are postul asigurat. Si nu oriunde, ci la nationala. Sunt uimit pur si simplu de declaratiile pe care le-am auzit sau citit in ultima vreme, din partea unora din conducerea federatiei si mai ales, din partea lui Piturca. Dupa ce duci aceasta echipa intr-o situatie in care nu cred ca a mai fost vreodata in istoria sa (cand am mai avut un bilant atat de dezastruos in cadrul unor preliminari?), nu numai ca nu-ti dai demisia, dar mai ai si nesimtirea sa ii numesti “animale” pe niste oameni care tin probabil chiar mai mult decat tine la echipa aceasta. Vii si te lauzi cu cele 3 calificari obtinute in trecut, ca si cum asta ar ajunge. Asta e genul de om care daca ar castiga in acest an titlul cu o echipa, iar in anul urmator ar retrograda-o, ar avea pretentia sa ramana in functie.

Trecem peste faptul ca de mult timp face o selectie de rahat, trecem peste faptul ca si-a batut joc de jucatori precum Daniel Niculae si Max Nicu, trecem peste faptul ca de cand e el la conducerea nationalei am facut un singur meci cu adevarat bun, cel cu Cehia, trecem peste faptul ca numai norocul ne-a ajutat sa ne calificam la Euro, trecem si peste faptul ca acolo nu am trecut de grupe din cauza lasitatii aceluiasi Piturca, trecem peste toate declaratiile penibile si pline de ipocrizie date de acesta dupa ce am luat 3 acasa de la Lituania, 2 de la Franta, 3 de la Serbia, dupa ce am batut chinuit Feroe si am luat-o de la rezervele rezervelor Austriei. Dar nu trecem peste faptul ca i-a numit pe suporterii echipei nationale, precum si pe majoritatea ziaristilor romani de sport, ANIMALE! Numai pt. faptul asta ar trebui sa-ti dai demisia! Sunt foarte curios ce s-ar fi intamplat cu acest om daca ar fi facut o astfel de declaratie fiind la conducerea unei nationale precum cea a Angliei.
El ce face, insa? Profita de sustinerea unora si de faptul ca are un contract beton si trage de el. De ce? Pentru ca “mai sunt sanse matematice”! Cu alte cuvinte, chiar daca nu intr-un mod direct, cei care ii cer demisia, pe langa faptul ca sunt niste animale, sunt si de-a dreptul idioti. “Adica cum, voi nu realizati ca inca avem sanse sa ne calificam? Animalelor! Doar francezii si sarbii au si ei de jucat cu Feroe, care formeaza o nuca tare in ziua de azi, balonul e in continuare rotund, vom juca tot 11 la 11, totul e posibil! Animalelor, voi nu realizati aceste lucruri? Noi suntem Romania! Eu sunt Victor Piturca! Putem bate pe oricine, animalelor!”

Jap jap! Na, animalelor care sunteti voi animale! Eu sunt Victor Piturca si nu-mi dau demisia!

Sustinatorii = cine?
In final, pentru ca tot am adus aminte de cei care il sustin, hai sa vedem cine sunt acestia si mai ales, de ce il sustin:
- Gigi Becali - evident, stie ca atata timp cat Piturca e la nationala, stelistii vor fi convocati in numar mare, desi in nici un caz nu merita;
- gasca vesela de la nationa (Mutu, Chivu, Lobont, Tamas si care or mai fi) - le convine regimul preferential acordat de acest antrenor. In plus de asta, e si normal sa se simta bine impreuna, antrenor slab, jucatori slabi, cine se aseamana, se aduna;
- Victor si Giovanni Becali - esti impresariat de ei, ai sanse sa fii convocat! Daca nu, mai greu…
- Ionut Lupescu - ofer o ciocolata celui sau celei care imi spune motivul, aici recunosc ca nu m-am prins inca, dar mai studiez problema.

Nea Piti, stii ca doar cu mine putem zbura spre victorie! Eu sunt liderul nationalei! Daca vrei sa dau gol, lasa-ma in club diseara!
Du-te Mutule, du-te, da ai grija cum tragi pe nas, aaa la poarta, am vrut sa zic la poarta!

Nationala are nevoie de oameni noi, atat in conducerea administrativa, cat si in lotul de jucatori! Dar mai ales in conducerea tehnica! Dar nu de Hagi, nu trebuie sa cadem din lac in put! Piturca, animalule, da-ti demisia acum!

by DannY-L

- Ce-ai prefera, un gol în poarta Stelei sau să treacă această criză mondială financiară?
- Golul, îţi dai seama! Şi să fie al victoriei. Doamne, cum m-aş mai bucura…! Nu vreau să par cu capul în nori, dar nu simt, cel puţin încă, această criză de care vorbesc toţi. Şi, oricum, să dai un gol Stelei poate fi genul de eveniment ce ţi se poate întîmpla o dată în viaţă.

Consider ca trebuie facuta o legatura intre ceea ce a declarat Baciul despre el si acest raspuns plin de superficialitate. Singurul aspect pozitiv al acestei declaratii este desprinderea de cliseele atat de iubite de catre fotbalisti, precum “nu conteaza daca marchez eu, important e sa castige echipa”. In rest poate ar fi bine sa-i amintim domnului Tamas cateva exemple de oameni care resimt din plin aceasta criza, sa-i povestim despre cei 1100 de angajati ai Harley Davidson concediati de curand, sau despre cei 6000 de angajati ai companiei Intel ce tocmai au fost dati afara sau, mai aproape de noi, despre cei 2250 de angajati ai ArcelorMittal Galaţi care au ramas fara slujba. Si exemplele pot continua pana ajungi sa te intrebi cine naiba mai are slujba in ziua de azi. Toate in conditiile crizei mondiale. Cat de ignorant poti sa fii incat sa nu cunosti aceste efecte, macar la un nivel superficial, fara exemple concrete? Cat de arogant poti sa fii sa spui ca e mai important s-o bagi tu in ate intr-un meci cu Steaua decat sa se incheie aceasta criza mondiala pornita de niste baieti destepti si bogati?

Raspunsul i l-a dat Giga Popescu. L-a sugerat doar. Tamas nu s-a prins pentru ca-l doare in cot. E caine pana la moarte si asta e tot ce conteaza. Traieste in lumea in care baietii de la Dinamo sunt “valabili”, cei care observa cum marele fundas e facut varza de jucatori precum van Persie, Robben, Cesinha si mai ales, Pantelis sunt niste “sugareti”, iar criza nu se resimte. Cand un tip care era titular la echipele din strainatate pt. care a evoluat este lasat sa plece fara probleme de catre antrenorii de acolo, cu siguranta are probleme de alt ordin decat cel fotbalistic. Nu degeaba “ignoranta” si “aroganta” sunt 2 cuvinte atat de asemanatoare. Se completeaza reciproc la perfectie si nu duc in nici un caz la ceva bun.

P.S. Sa dai un gol Stelei e un eveniment care ti se intampla o data in viata. Sa-ti pierzi slujba e un eveniment care se intampla tot o data in viata, dar s-ar putea sa ti-o distruga pe vecie. Nu e ca atunci cand van Persie se joaca in careu cu tine, marcheaza, iar nationala tarii pe care o reprezinti este eliminata de la Euro. In acest caz ti se mai da o noua sansa. Si apoi inca una. Pentru pamantenii care resimt criza nu e asa simplu.

Citeste mai multe aici.

Medaliată cu bronz la Atena, Maria Cioncan nu a apucat să arate de ce este în stare în lumea atletismului. Un tragic accident de maşină suferit pe 21 ianuarie 2007, când se întorcea din Bulgaria, i-a curmat brusc orice vis. La 29 de ani s-a stins sub ochii antrenorului său Ştefan Beregszaszy. „Nu sunt mai liniştit decât am fost acum doi ani, când s-a petrecut nenorocirea. În acest timp am făcut tot ce am putut ca să rămână ceva în memoria ei. Sâmbătă voi fi din nou prezent la mormântul ei”, ne-a declarat ieri Beregszaszy.

Toni Alexe, unicul căpitan

Nici Ploieştiul nu l-a uitat pe cel ce a fost Toni Alexe. În urmă cu patru ani, un tragic accident rutier curma viaţa unuia dintre cei mai buni baschetbalişti români. Prietenii nu l-au uitat însă pe Toni. Ultimul meci din campionat al celor de la CSU Ploieşti, contra Piteştiului, i-a fost dedicat fostului campion. Flori, lacrimi şi o victorie pentru simbolul prahovenilor. „Pentru noi, el rămâne unicul căpitan. Experienţa lui ne-a ajutat să ajungem unde suntem acum. Este o pierdere mare pentru noi. A fost un om deosebit şi un familist convins. Nu îl vom uita”, ne-a spus preşedintele celor de la CSU Ploieşti, Alexandru Iacobescu.

din Prosport

Chiar discutam aseara cu un prieten despre moduri stupide de a muri si mai ales despre oamenii care mor in accidente de masina sau rapusi de boli precum cancerul. Morbida tema de discutie la masa, nu? Tot ce vreau sa spun insa este ca ma gandeam ca din persoanele pe care le-am cunoscut personal sau de care am auzit prin intermediul mass-media care au patit asa ceva aproape toate au fost oameni care s-au remarcat in timpul vietii prin lucruri bune, prin bunatate, prin faptul ca au fost iubiti, etc. Accidentele de masina si bolile de acest gen sunt cauze care nu depind atat de mult de felul in care iti traiesti viata si tin mai mult de noroc. Concluzie de cacat: oamenii buni (in sensul cel mai larg al cuvantului) precum Toni Alexe, Gabriel Fuior sau Maria Cioncan mor, in timp ce altii ca Bin Laden sau Mailat (si exemplele pot continua la nesfarsit) traiesc fara probleme. Sunt convins ca toti ati avut cunostinte sau ati auzit de persoane care au decedat in astfel de moduri. Cate din aceste persoane erau criminali/hoti/violatori/mafioti etc. ? Nu mai intru in abordarea din punct de vedere religios a acestei probleme, desi de multe ori ma intreb care e pana la urma menirea lui Dumnezeu, daca nu sa ne apere de aceste chestii? Macar pe cei care merita…

2. La ora la care am citit eu acest articol exista un singur comentariu:

“dinamovistii sunt adevaratii s p u r c a t i ai romaniei->w w w. s p u r c a t i. r o”

Cretinul asta traieste linistit, Toni Alexe si Maria Cioncan sunt sub pamant.

Miercuri seara, in urma unui stop cardiac, s-a stins din viata unul dintre cei mai mari suporteri pe care Rapidul i-a avut vreodata.
Este vorba despre Gabriel Fuior sau Rassie, cel care a trait pentru Rapid, care era prezent oriunde se discuta despre Rapid, oriunde era Rapidul si tot ce inseamna acesta, care a trait si a murit pentru culorile alb-visinii. Despre cel care trecutul, prezentul si viitorul, incep si se termina cu cele cinci litere pe care rapidistul le rosteste intreaga sa viata - “Rapid”!

Nu o avea decat pe mama lui, zdrobita de durerea acestei pierderi uriase si prieteni, suporterii alb-visinii. Toti ii plangem disparitia si suntem consternati de tragedia care s-a petrecut. Nu trebuia sa fie batjocorit in asa fel, nu trebuia sa sufere atat, pentru Rapid, nu trebuia sa moara pentru Rapid!

A fost inmormantat sambata, chiar de ziua lui, de Sfintii Mihail si Gavril.
Suntem cu totii devastati de aceasta pierdere imensa si consolarea noastra nu o putem regasi decat in cuvintele sale marete, grandoarea cu care Rapidul era prezentat in fiecare discutie, postare de-a sa, un vis frumos in alb-visiniu!

Ultima sa postare, de pe 5 octombrie 2008, de pe blogul sau, suna in felul urmator: “Pentru Noi, pentru Marele Rapid, PENTRU CA EROII NU MOR NICIODATA!”

Nici pentru cei care l-au cunoscut, pentru adevaratii suporteri rapidisti, el nu va muri niciodata. El va ramane vesnic in amintirea noastra, in inimile noastre, un EROU CARE A TRAIT PENTRU MARELE Rapid!

Din partea tuturor suporterilor rapidisti, dorim sa ii transmitem familiei sale condoleante, Dumnezeu sa-l ierte si sa il odihneasca in pace!

Acesta a fost mesajul postat pe site-ul oficial al suporterilor rapidisti in cursul acestei saptamani. Un anunt care a cutremurat si a intristat intreaga suflare visinie tocmai in aceasta saptamana in care se joaca meciul cu Steaua. Din pacate se pare ca aceasta veste groaznica nu a afectat decat suporterii, nimeni din conducerea clubului neluand parte la inmormantarea acestui om minunat. Totodata, nici presa nu a relatat acest eveniment neplacut.

Dar cine a fost Gabriel Fuior ? A lucrat o perioada in departamentul de marketing al firmei Cosmote (multi spun ca a fost practic omul-cheie in crearea acelor campanii f. bune de marketing care au dus Cosmote-ul acolo unde este acum) pana in momentul in care a primit oferta de a fi angajat ca director de marketing la Rapid. Si desi -a fost oferit un salariu de 2 ori mai mic si conditii mult mai proaste de munca, acesta a acceptat imediat. De ce ? Din dragoste pentru MARELE RAPID! Asa ii placea lui sa denumeasca acest club. Pt. ca dorea sa transforme acest club in unul occidental, pentru ca vroia sa faca ceva pt. Rapid. A adus o echipa de arhitecti care a lucrat la constructia noului Wembley in Giulesti. Ce a primit in schimb ? Injuraturi si batjocura din partea unor oameni precum Copos si mai alez Zotta pt. ca si-a permis sa-i cheme fara acceptul lor. Plus faptul ca practic stresul din acea perioada l-a imbolnavit. Un economist si un statistician exceptional despre care Zotta a declarat (atunci cand l-a concediat) ca era incapabil pt. functia de director de marketing la Rapid. Incredibil!

Gabriel Fuior: “Una peste alta vreau sa-i multumesc sincer celui care mi-a oferit aceasta sansa pentru ca, orice s-ar spune, este o oportunitate unica, o oportunitate unica pe care eu, din pacate, nu am reusit sa o valorific la nivelul asteptarilor!”

Acest om, Gabriel Fuior, trebuie pretuit! Nu trebuie uitat niciodata! Pentru ca rar gasesti oameni ca el, care au puterea sa se lupte cu morile de vand pt. niste idealuri, pentru culorile unui club! Iar povestea lui trebuie spusa! Lumea trebuie sa stie cine a fost Gabriel Fuior! Un om cuminte, un om sfios, un om extrem de inteligent, de politicos, un om care a crezut cu adevarat in ceva, a luptat pentru asta si practic a murit din aceasta cauza! Un om care a iubit MARELE RAPID mai mult decat Copos, Zotta si toti lingaii de la club la un loc! A fost injurat in nenumarate randuri de Zotta si asta il deranja foarte tare, pt. ca isi iubea foarte mult mama. Pentru el, care iubea Rapidul mai mult decat noi toti, acest soc l-a costat viata.
Dar a suportat si asta. El era extrem de fericit ca isi putea vedea idolii in carne si oase la antrenamente la Pro Rapid, ca ii putea cunoaste.

Sambata, de ziua sa onomastica, a fost inmormantat. A plecat infasurat in steaguri si fulare alb visinii. Mama sa repeta obsedant “cantati-i ceva de Rapid, ca Rapid a fost viata lui, Rapid l-a omorat”.

Mesajele sale de pe diferite forumuri, precum si de pe blogul sau ar putea constitui o lectie pt. toti cei care vor sa afle ce inseamna sa fii suporter adevarat al unei echipe. Pentru Gabriel Fuior, a fi rapidist era “o onoare si un privilegiu”, spunea tot timpul ca suntem rapidisti “prin drept si gratie divina”.

Site-ul oficial al suporterilor lui Dinamo apublicat in aceste zile urmatorul text:

Dumnezeu sa te odihneasca, Rassie…

Dinamovisti, stelisti, rapidisti, ne intalnim in tribune de cateva ori pe an, dar de mult mai multe ori ne intalnim virtual, pe site-urile echipelor noastre. Si cei care sunt membrii acestor comunitati stiu ca patima este la fel de mare, ca uneori mesajele postate pe un forum au forta unei petarde sau torte. Ne intalnim pe forumuri si ne razboim mai abitir decat pe stadion, pentru ca inca nu s-au inventat legi care sa ne suspende. Cei care frecventeaza comunitatea virtuala a suporterilor stiu probabil cine e Rassie. Sau mai bine zis cine a fost Rassie…Gabriel Fuior…A fost…pentru ca de astazi este acolo sus, alaturi de legendele fotbalului rapidist…De eroii pe care ii iubea si ii pomenea atat de des…

Chiar daca ne-a fost adversar unora dintre noi pe forumurile pe care ne-am intalnit, Rassie a fost un adversar pe care in adancul sufletului nu puteai sa nu-l respecti.

Astazi inima lui a cedat…

DinamoMania transmite condoleante familiei si familiei rapidiste al carei membru a fost…

Dumnezeu sa-l odihneasca…

Acesta este un text realizat de forumistii sportm in memoria sa:

Adio, prieteni! Îmi iau rămas bun de la voi, de-aici, din Cer. Pentru că aici sunt. Şi sunt convins că şi voi ştiţi că aici am ajuns. Mă doare inima să vă las. Şi m-a durut, aţi aflat. Pe-aici, pe Sus, nu avem Internet. Dar puteţi să mă contactaţi în dulcele stil clasic, aprinzând o lumân-are în memoria mea de fiecare dată când treceţi pe la Sfânta Biserică. Voi fi mereu aproape de voi, aşa cum ştiu că şi voi mă veţi purta mereu în sufletul vostru. Prieteni pe Veşnicie!
Al vostru, Rassie.

Citez din ultimul sau post de pe blog, legat de meciul cu Steaua din aceasta duminica:

Imi permit ca, in acest moment, prin prisma luptei cu hidra bolsevica, sa parafrazez un mic citat al perioadei interbelice:

“Dragi suporteri ai Marelui Rapid

Voua celor ce ati fost loviti, huliti sau martirizati, va pot aduce veste care doresc sa treaca dincolo de valoarea subreada a unei fraze oratorice!

MARELE RAPID va birui!

In fata MARELUI RAPID nimeni nu poate emite pretentiii. Sa iertati vorbele de duh ale adversarilor dar sa nu uitati faptul ca “sabiile” pe care le-ati incins sunt ale Neamului. In numele Marelui Rapid le purtati!

In numele lui, deci, veti pedepsi cu ele, neiertatori si necrutatori!

Astfel si numai astfel veti pregati un viitor sanatos acestei natii. ”

Fac apel la mysport si GSP sa publice povestea acestui om minunat, pentru ca lumea trebuie sa stie cine a fost Gabriel Fuior, lumea trebuie sa invete ce inseamna sa fii un suporter adevarat, lumea trebuie sa stie ce fel de “oameni” se afla in conducerea MARELUI RAPID!

Dumnezeu sa te ierte, Gabriel! Odihneasca-se in pace!

Stii sa scrii corect gramatical ?

Iti place sa conversezi pe forumuri ?

Ai chef si timp sa participi intr-un campionat online de Fifa 09 cu minim 3 meciuri pe saptamana ?

Obisnuiesti sa fii activ pe forumuri ?

Ai o conexiune care iti permite sa dai atat host, cat si connect, in acest joc ?

Daca indeplinesti aceste conditii inscrie-te si tu in liga a doua a campionatului nostru de Fifa 09 aici!

1. – Hai să înţelegem o dată pen �tru totdeauna că România nu are forţa ofensivă a Olandei, a Spa �niei, a Portugaliei! Am evoluat de �fen �siv fiindcă avem o echipă construită pe profil defensiv, iar la acest capitol ne-am numărat prin �tre cei mai buni de la Euro. Sigur, tre �buia să ieşim la joc în spe �cial după pauză, să forţăm golul, dar cu cine?! Ai jucătorii necesari spre a ataca?! N-am fost pregătiţi pentru asta!

Ba da domnule Contra, jucatori necesari pt. a ataca exista, o parte au fost selectionati, o parte nu. Pot sa-ti aduc aminte un 3-0 cu Rusia (echipa calificata in sferturi), o victorie cu Turcia (alta echipa calificata in sferturi, nu mai retin exact scorul cu care am batut), un 4-0 cu Muntenegru. Meciuri recente in care am atacat si am inscris. Ok, nu erau echipe de nivelul celor din grupa noastra de la Euro, dar in respectivele meciuri am aratat ca putem ataca daca vrem.

2. – Senzaţia din afară a fost că în �tîlneam o echipă olandeză per �mi �sivă, in �vi �tîn �du-ne să în �vin �gem. S-a simţit la fel şi pe te �ren?
– Dacă sugeraţi, de exemplu, că Robben a ratat intenţionat, in �trăm la zona de chibiţeală! Lobby i-a închis unghiul şi i-a pa �rat şutul. Din contră, am simţit un pressing ucigător din partea lor.  Păi, Rob �ben venea permanent du �pă mi �ne, nu puteam nici să ră �suflu fără să-l am în apropiere!, şi alerga de mînca pămîntul. Astea cu Olan �da cea cuminte sînt po �veşti!

Poate ca intr-adevar olandezii au jucat mai determinati decat am crezut noi, dar in nici un caz nu erau imposibil de batut. Doar ca pt. asta, trebuie sa ataci, sa tragi la poarta domnule Contra. Spuneti ca Robben venea permanent dupa dumneavoastra.Dar dumneavoastra unde erati la actiunile sale periculoase ? Un jucator ofensiv ca Robben v-a blocat ? Nu stiu daca e de bine…

3. Declaratia zilei, dupa parerea mea:

– N-a fost frustrant şi pentru voi să-l vedeţi inclusiv pe Mutu blocat în carapacea ultra �de �fen �sivei, incapabil să-şi etaleze scli �pirile din careul advers?
– Într-adevăr, poate n-a fost susţinut suficient, n-am avut în �drăzneala de a-l pune în valoare pe Adi şi n-am crezut că putem face lucruri şi mai mari decît re �mizele cu Franţa şi Italia. Dar aţi fi preferat oare să ieşim la atac aşa cum ne permiteau puterile, să ne des �chi �dem şi să ne întoarcem acasă cu coada între picioare după ce o luam cu 3-0, 4-0?! Nu cred!

Ba da! Asta am fi vrut! O nationala care lupta, care incearca macar sa atace, o nationala care trage la poarta. Rusia, echipa pe care noi am umilit-o la Bucuresti, a atacat in toate cele 4 meciuri de pana acum la Euro. In primul a luat 4 goluri, a marcat unul, dar a atacat in acel meci mai mult decat noi in 3 meciuri. De ce ? Ca sa faci performanta trebuie sa joci fotbal, nu sa te multumesti doar sa distrugi ce creeaza adversarul si sa te rogi la Dumnezeu pt. un gol din corner al lui Goian sau o executie de geniu a lui Mutu. Nu ajunge! Spui ca am avut adversari puternici. Ca nume, da! Ce a aratat Franta in meciul cu noi ? Nimic! Ne-am umflat in pene ca am facut egal cu ei. Daca se forta putin in atac ii bateam fara probleme. Macar la pauza se putea schimba ceva, cand cu totii am vazut ca Franta nu e cu nimic peste noi. Dar…”pt. baieti era foarte important moralul”. Parca ne-am fi dus cu niste pusti de 16 ani la Euro…

4. Contra developează parcursul “naţionalei” la Euro şi prin traseul jenant al campioanei continentale en-titre: “Uita �ţi-vă un pic şi la Grecia, care a jucat mai degrabă handbal decît fotbal! N-au luat nici un punct într-o grupă mai simplă decît a noastră, au dat tot un gol, prin Charisteas (foto), în ultimul joc, cu Spania, care nu i-a lăsat să iasă mai departe de douăzeci de metri de poarta lor. Parcă i-a ţinut pe semicerc! Acolo eşec!”.

O comparatie mai patetica decat aceasta nu putea exista. In primul rand, Grecia a jucat mai ofensiv decat noi, “brazilienii Europei”. Grecia! In al doilea rand, ceea ce face Contra prin aceasta comparatie este de ilustreze mentalitatea de rahat (scuzati limbajul) a poporului roman in general. Noi intotdeauna trebuie sa ne multumim cu putin si ne comparam cu cei mai slabi. Adica, daca Grecia n-a putut, noi de ce am putea ? Dar daca Turcia, Croatia sau Rusia au putut, noi de ce n-am putea, domnule Contra ? Cu ce suntem sub aceste echipe ?

Voi incheia cu o mica povestioara din copilaria mea. Luam un 6 sau un 7 la vreo lucrare la scoala. Veneam acasa, ma intalneam cu tata. Iata dialogul ce urma:

“Tata: Cat ai luat la lucrare ?

Eu: 7.

Tata: De ce doar atat ?

Eu: a fost foarte greu, majoritatea au luat 5 sau chiar au picat.

Tata: Dar 8, 9 sau 10 a luat cineva ?

Eu: Aaaa…da…:D

Tata: Aha, deci se putea lua si nota mare daca invatai cum trebuie.”

Nu cred ca trebuie sa mai explic ce invatatura trebuie trasa din acest dialog. In concluzie, domnule Contra, prefer o nationala de barbati adevarati (chiar daca nu sunt neaparat fotbalisti de clasa), in locul uneia formata din niste tipi care se multumesc cu faptul ca nu sunt chiar cei mai prosti din curtea scolii. De ce ? Pentru ca ne-am creat de-a lungul timpului iluzia ca de la fotbalistii selectionati in nationala noastra ne putem astepta sa depaseasca conditia romanului de rand si a mentalitatii sale paguboase, care e extrem de multumit cand nu e ultimul si f. rar incearca sa fie primul. Oare ne-am inselat ?

�i pe la peluzã
Stând buzã la buzã,
Mãri, se vorbirã,
Ei se sfãtuirã
Printre cãcãreze
Ca sã mi-l lucreze
Pe cel antrenor
Cã-i prea bârfitor
�i are la soare,
Un hotel prea mare,
�i ma �ini prea tari,
�i cam mulþi dolari!…
�i acel cioban,
Evident, þãran,
Fãrã pic de fricã
L-a demis pe Gicã,
�i de-o lunã-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Cicã el cioban,
I-a luat Merþan
�i noaptea la trei
Îi ducea femei

-Bre patron de paie,
Care nu faci baie,
De o lunã-ncoace
Gura nu-þi mai tace!
Ori turma nu-þi place,
Ori e �ti bolnãvior,
Pãstor impostor?
-Auzi, hahalerã
Cu faþã mizerã,
Mare derbedeu,
Tu �tii cine-s eu?
Eu sunt, �tiu cre �tinii,
Sabia luminii,
Sunt Jiji jupânul
�i a tot stãpânul.

- Stãpâne, stãpâne,
Îþi cheamã �-un câne
Cel mai bãrbãtesc
�i cel mai frãþesc,
�i la stadion
Dã-i un milion,
Poate derbedeul
Bate CeFeReul.

-Bre Jiji la noi
Nu existã oi,
Cautã-þi în pripã
Oaia la echipã,
�i-o sã-þi vezi mãiastrã,
Oaia ro �-albastrã;
Iar în dosul stânii
Mai ascultã-þi cânii,
Zi-le-o vorbã bunã,
Ca la cap sã-þi punã
Fluier ardelean,
Al lui Corpodean;
Fluierul ca mierea,
Al domnului Serea;
Fluier cu venin,
Al lui Constantin!
Vântul când a bate
Prin ele-a rãzbate,
Punctele s-or strânge,
Oile vor plânge
Cu lacrimi de sânge,
Cã tu la prostime
Le vei da iar prime!

Iar de o sã pleci
La Parchet în beci,
Sã le spui curat
Cã te-ai însurat
C-o mândrã crãiasã,
A lumii mireasã;
Cã la nunta ta
A cãzut o stea;
Iar restul de stele
Þi-au cântat manele,
Vieþa �i �i ocna �i
Ai avut nunta �i;
Preoþi iubitori,
Doi judecãtori,
Pãsãrele mii,
�i stele fãclii!
Iar dacã-i vedea,
Pe la DeNeA
Unul cu burticã,
Pe nume Miticã,
Din ochi lãcrimând,
Pe hol alergând,
Pe toþi întrebând
�i la toþi zicând:
“Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vãzut
�mecher marinel,
Tras printr-un inel?
Feþi �oara lui,
A coniacului;
Peri �orul lui,
Ca al oului;
Ochi �orii lui,
Ca ai x-ului?”
Tu, ciobanul meu,
Sã îi spui mereu
Cã acel bãiat
V-a cam înfundat,
Iar la spectatori,
Ãia “infractori”,
Sã le spui curat:
”-Gata, v-am lãsat!”

O, ce ciudă, cît mă mir,
D-al celor mari caractir !
Ce schimbate la ei firi,
Ce gusturi, ce diferiri !
Precum ceriul de pămînt,
Aşa ei de cei mici sînt.
Toţi trîndavi, toţi lenevoşi,
Nestatornici, furtunoşi,
N-au ei fapte bărbăteşti,
Toţi au minţi copilăreşti
Toţi de mititei iubesc
Lucruri care nu cinstesc.
Toţi, de cînd sînt băieţei,
Înclinează lîngă ei
Oameni care-i linguşesc,
Care-i laud’ şi-i slăvesc.
Totdeauna cei mari vor
Să aibă-n casele lor
Prefăcuţi ce le vorbesc
Tot cele ce ei voiesc.
Vor de mulţi fi-ncungiuraţi,
Să stea-ntre ei îngîmfaţi,
Să le dea închinăciuni,
Să le spuie la minciuni.
Ei adevăr nu voiesc,
Nu le place, nici iubesc.
Socotesc că cîte fac
Şi la alţi oameni le plac,
Şi d-ar greşi cît de mult,
Ei îndreptări nu ascult.
Ei în sine socotesc
Că la nimic nu greşesc.
Nu le place-a fi-ndreptaţi,
Vor a fi tot lăudaţi.
Fac mese mari, cheltuiesc,
Chem oaspeţi ce-i linguşesc,
Să-i aude că-s galanţi,
Sînt nobili, sînt figuranţi :
Şi cu mesele ce dau,
Şi mai mari defăimări au,
Că satură şi hrăiesc
Pe corbii ce-i păgubesc ;
Iar nu dau la cei lipsiţi,
La cei săraci şi smeriţi,
Ci la bîrfaşi ce le spun
Basne la ei cînd s-adun.
Toate cei mari cîte fac
Pentru fală că le plac,
Nu fac pentru ajutor,
Sau gîndind la viitor,
Fac s-auză că-i slăvesc
Băsnaşii ce-i linguşesc.
La curte cînd plec şi vin
Vor să vază cum să-nchin
Oameni mulţi care-i aştept
Cu mîinile strînşi la piept.
Ei gîndesc că nu-s născuţi,
Ci din cer de sus căzuţi,
De a fi poruncitori,
Celor mici stăpînitori,
Iar cei mici sînt născuţi,
Numai pentru ei făcuţi.
Pe cei mici îi socotesc
Viermi, nu oameni ce trăiesc.
Zic cum că le sînt datori
A le fi lor slujitori,
Cu nume că-s de neam bun,
Cum vor pe cei mici supun.
Fie cît de nenvăţaţi,
Cît neghiobi, cît desfînaţi,
L-e destul că-s neam mărit
Dîntr-un sînge strălucit,
D-un marchez, graf lăudat,
Din vrun prinţip luminat,
Şi n-alerg, nu ostenesc,
Cei mici pentru ei muncesc.
Nici după ştiinţi alerg.
Nici la şcoală-ndestul merg
Zic că n-au ce osteni,
Lor le-e-ndestul a ceti,
N-au atîtea trebuinţi
Ca cei mici de multe ştiinţi,
Au venituri, pot trăi
Fără d-a mai osteni,
Ş-ntr-aceste fumuri fac
Cu cei mici orice le plac.
Dau cu caleştile lor
Peste cei mici de-i omor.
Zioa umblă la plimbări,
Noaptea şed la desfătări
Şed la cărţi, dau, păgubesc,
Pierd avutul părintesc.
Vin la zioă, desperaţi,
Par că-s lei înverşunaţi.
Se culcă degrab’ gemînd,
Spume, foc pe nas lăsînd.
Apoi dorm pînă la prînz,
Zic, nu-s negustor să vînz
Nici nu-s oameni lucrători,
A să scula pînă-n zori.
Şi cei ce-a-i întîlni vor,
Aştept pîn’ săli, pîn’ pridvor
La toate oricum voiesc
Pe cei mici îi învîrtesc.
D-au cu cei mici socoteli,
Fie cît de bagateli,
Îi port sărmanii de nas,
Pînă de urît le las.
Toţi acei mari şi bogaţi
Sînt foarte neruşinaţi.
Toţi mint, jur, făgăduiesc,
La nevoi cînd îi găsesc.
De loc virtute nu au,
Pe minciuni jurămînt dau
Cînd au trebi, sînt în nevoi,
Supun p-ăi mici ca pe boi ;
Li se jur, făgăduiesc
Lucruri ce pă ei hrănesc.
Le dau nădejdi pîn’ la cer,
Ori la cîte ei le cer.
Le dau loc, îi pun de şed
Şi cei mici sîrmanii cred,
Alerg, să primejduiesc,
La cîte-i îndatoresc.
Cred ţirmoniile lor,
Şi-i supun la cîte vor.
Apoi dacă-şi săvîrşesc
Acea treabă ce-o voiesc,
Nu că cu ei nu mai şăd,
Dar trece şi nici nu-i văd.
Trec repede ş-îngîmfaţi,
S-arăt că sînt supăraţi,
Sau de şed, iar nu şed mult,
Zic n-am vreme să te-ascult.
Cu azi, cu mîine-i prelungesc.
Pînă deznădăjduiesc.
Fug sărmanii necăjiţi,
Le pare rău, ş-îs căiţi.
Îş împut de ce-au făcut
Şi de vremea ce-au pierdut.
Nu ştiu că sînt mincinoşi,
Şireţi, diplomaticoşi,
Şi că cunoştinţa lor
Este scurtă pă picior.
Nici prieteşug păzesc,
Nici rudenia cinstesc.
Şi cei mici de mii de ori
De le-ar sluji cu sudori,
Odată d-au şchiopătat,
Toate alte s-au uitat.
La ei nu e adevăr
Nici măcar cît vîrf de păr,
Socotind că sînt mai mari,
Cu putere şi mai tari,
Nu poate fi defăimaţi,
De cei mai mici judecaţi
Iar cei mici orice greşesc,
Ei degrab-îi osîndesc,
Şi supunerea ce-o dau,
Zic că datorie au,
Şi că meritarisesc,
Acei mici de le slujesc.
Toţi se socotesc pă ei
Că sînt fii de dumnezei.
Ei nu sînt cunoscători
Faptei, buni răsplătitori.
Uită că e-ndatorat
Şi cu jurămînt legat.
Ei caracter nu cinstesc,
Nici om din om osibesc.
La ei este cunoscut,
Ajutat, cinstit, văzut,
Cine este verigaş
Linguşitor şi băsnaş.
Iar alţii cu alte datorii,
De le-a face măcar mii,
Surda umblă, ostenesc,
Că ei nu le răsplătesc ;
În zadar fac voia lor,
Că nu pot fi la favor.
Ce oaie lup a putut,
Ca să-l aibă cunoscut ?
Că ea vrînd prieteşug,
El hrăneşte vicleşug.