Steaua isi continua marsul spre titlu si spre Liga Campionilor bifand inca o victorie. Cu fiecare etapa care se scurge soldatii lui Lacatus par tot mai aproape de absolvirea stagiului militar. A noua victorie consecutiva si deja statisticienii trebuie sa caute in istorie pentru a mai gasii un asemenea lant de succese.

Dar cum s-a ajuns aici? Este simplu si totusi atat de greu, iar piatra de temelie sta in adaptarea lui Lacatus la cerintele fotbalului actual si la faptul ca lotul Stelei se pliaza perfect pe aceste cerinte. In fotbalul de astazi distantele dintre linii sunt mult mai scurte. Totul trebuie gandit la milimetru iar spectacolul incepe abia cand victoria este securizata. Daca ne aflam in minutul 75 al unui meci iar echipa are doar avantaj minim pe tabela atunci spectacolul este amanat pentru meciul urmator si tot asa….

Tactic echipa lui Lacatus sta foarte bine in teren si aici ma refer exclusiv la sistemul de joc asa cum pleaca el de la vestiare.

1-4-2-3-1 - Care poate fi usor transformat pe durata celor 90 minute. Urmariti Cehia lui Karel Bruckner care schimba sistemul si de 3-4 ori in 90 minute. Echipa ideala in meciul antrenor - suporteri ar suna asa:

Zapata - Emeghara - Goian - Ghionea - Golansky - Ov.Petre - Radoi- Mendoza- Dayro Moreno- Dica - Pepe Moreno

In ce se transforma acest 11?? Voi folosii aceeasi jucatori pentru a explica pe intelesul tuturor:

1-4-4-2 diamond pe contraatac adica 4-2-4 cu Mendoza si Dayro aripi , Dica si Pepe Moreno varfuri de gura portii.

1-4-3-3 cu echipele mici care se retrag chiar si dupa ce iau gol, adica pozitionarea lui Dica si Dayro pe linie cu cu Pepe Moreno si sacrificarea lui Mendoza intr-o margine a unei linii de 3 cu Radoi si Ov Petre. A se vedea acel 4-3-3 al lui Chelsea din era Mourinho cand era sarbatoare daca echipa arogantului portughez lua gol. Care de fapt era un 1-4-4-2 diamond.

1-4-2-3-1 pe atac pozitional cu deschiderea jocului catre benzi aparitia a 4 oameni in careu la o centrare unul pe pe coltul scurt unul varf de careu altul pe coltul lung cel de la a2a bara putand a intoarce pentru ceilalti doi si unul dintre inchizatori venit din linia a2a ori pe centare ori pe respingere, printr-o miscare de tip piston. S-ar creea si acea punga de recuperare intre fundasul de margine—inchizator si mijlocasul de creatie de pe aceeasi parte din linia de trei.

1-4-5-1 pe pozitie defensiva cu retragerea celor trei mijlocasi ofensivi langa cei doi inchizatori de meserie dar aici trebuie sa existe o retragere in diagonala pentru ca mijlocasul de margine trebuie sa apere tot in margine daca s-ar retrage drept ar aparea exact peste inchizator si l-ar muta pe acesta in apararea flancului ceea ce ii va scadea din randament.

In momentul inlocuirii mijlocasului defensiv accidentat, pe numele lui Mihaita Plesan, cu ofensivul Dayro Moreno Steaua s-a transformat in acel 1-4-1-4-1 mediatizat excesiv in meciurile de pregatire. Iar un asemenea sistem suna cam asa :

1-4-1-4-1 - Sistem “ofensiv” cu 3 puncte fixe,Zapata,blocul defensiv si Pepe Moreno, un sistem care are o gaura mare, nu exista acel distrugator care sa acopere spatele ultimei greseli si nici o linie de 4 mijlocasi care sa faca echilibrat atat faza ofensiva cat si cea defensiva . Daca vreti un exemplu de 1-4-1-4-1 jucat de Steaua, urmariti meciurile cu FC Sevilla de la Bucuresti cand Steaua nu a atins mingea.

Daca echipa va continua sa creasca pe aceelasi sistem, daca se vor aduce jucatori care sa acopere cu adevarat pozitia de fundas stanga, Eme este accidentat, restul variantelor sunt departe in spate , valoric si tactic… si daca Steaua va avea acel noroc invocat de adversari in tragerile la sorti europene, atunci echipa poate spera la o figura frumoasa.

This entry was posted on Monday, April 14th, 2008 at 11:34 pm and is filed under Discutiile Doctorului. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.