Schimbarea lui Piturca echivaleaza cu un refuz la drama

.

Zilele acestea, inca selectionerul nationalei de fotbal a Romaniei, Victor Piturca a fost atacat din toate partile. Pe principiul ca : ”ce face omul face si maimuta”, astazi va vorbeste “maimuta”. Inainte sa ma apuc de acest articol, mi-am scris in suflet, precum Monte Cristo pe pereti: “Doamne, ajuta-ma sa nu uit”. Asa cum unii sustin ca n-au uitat, intrebati-i, sa vedem daca mai stiu de unde au plecat. Am sustinut inainte de Euro 2008 ca : “avem selectioner, trebuie sa demonstram ca avem si echipa”. La cateva luni distanta de la aceasta afirmatie, sunt ca Nasu’ de la FRF: Te lepezi de Satana? Ma lepad de Satana. Te lepezi de Satana? Ma lepad de Satana. Te lepezi de Satana? Ma lepad de Satana.

.

Cu Lituania am pierdut, pentru ca nu ne-a spus nimeni cand se joaca meciul. Pana sa se dumireasca ai nostri, ne-au dat baietii aia 3 boabe. Verzi si frumoase ca mazarea. Am batut in Feroe, intr-un meci in care, daca se accidenta un jucator de la adversari, meciul era oprit pana iesea alt individ de la serviciu. Ne-am vazut conducand Franta si am crezut ca suntem sus. Am mers pe ideea ca : “atunci cand iti merge jocul, nu trebuie sa te uiti la adversar”. Si nu ne-am uitat. Adevarul e ca ne-au dat aia doua goluri de nici nu am avut timp sa ne uitam la ele. De aia nu ne-am uitat. Le-am vazut insa in timp ce dadeam declaratii in presa si invocam ghinionul. Pai in Tara Romaneasca, in tara in care Dumnezeu ocroteste, apara si pazeste pe fiii bravilor soldati care s-au jertfit pentru tricolor, in tara asta vrem noi ca Satana sa aiba noroc? Nici o sansa.

.

Vine mare meci mare cu nationala Serbiei. Ne comportam ca si copilul prost, maturizat treptat, dar fara rost . Meci cu garda jos. Ne dau aia, ne dam si noi. Dam si noi, ei ne dau iar inapoi. Ripostam, dar prea tarziu. Operatie pe cord deschis. Baietii lui Arkan, pardon Antici, ne-au smuls inima din piept, demonstrand inca o data, daca mai era nevoie, ca nu e suficient sa vrei, mai trebuie sa si poti. Urmeaza Austria, dar nici aia nu se mai tem de noi. Daca nici pe 1 Aprilie, de Ziua Pacalelii, nu castiga cei ce pacalesc fotbalul, atunci cand?

.

Am ajuns intr-o situatie disperata, in care este nevoie sa strangem randurile. RAMAI CU NOI PITI, nu ne parasi. Stim ca ce darami tu, nimeni nu va mai cladi.

Un ultim mesaj pentru cei de la conducerea fotbalui romanesc: Reclama Modafen, scena cu raceala

.

Romanii au fost mereu buni la matematica. Sa adune, sa scada, sa inmulteasca sau sa imparta. Cu adunarea si cu inmultirea stateam mai prost, dar ne descurcam. Candva, o mai puneam si de o calificare la un turneu final. Prilej de impartire de prime, tuturor celor care au contribuit la bunul mers al echipei noastre nationale. Asa era atunci. Vremuri apuse de demult. Ingeri preschimbati prea repede in demoni. Si prea multi demoni cu chip angelic. Profesorul de matematica : Victor Piturca. Selectionerul nostru “drag si scump”, ramane la nationala atata timp cat mai sunt sanse matematice la calificare. El ramane sa se ocupe de calcule. 10%, 20%, 30%. Neah. 107%. Ca in F1. Out of time limit.

.

Revenind la Earth Hour, m-am gandit ca n-am ce pierde daca incerc sa o tin. Asa ca la 20.30 am stins totul pentru o ora si am incercat sa dorm. Fac prostia sa redeschid televizorul. Nu ajung sa ma pun inapoi pe pat, ca se face 2-0. Chiar imi zisese cineva ca atunci cand am sa ma trezesc, va fi deja 2-0 pentru sarbi. Bravo Mariane. La pariuri n-ai jucat. Ma asez linistit sub pilota si incep sa fac trafic de influenta. Cu metafore. Vine pauza. Caut titluri si ma interesez in stanga si in dreapta despre cum au jucat ai nostri. Aflu de la unul si de la altul ca romanii au jucat… ca pe intuneric.

.

Incepe repriza a doua. Contra insista, Mutu vorbeste, Marica inscrie. In tribune, Gina se bucura. Suporterii se bucura si ei alaturi de Gina. Comentatorii o iau pe contrasens si incep sa incurajeze frenetic echipa Romaniei. Pefect uman si de inteles. Suntem o tara atat de saraca, incat fotbalul a ramas unica noastra bucurie. Jucaria nebunilor. Insa sa revenim in teren si sa vedem ce comentau ei cu atata patos. In teren vedem 22 de jucatori care dau o gramada de pase gresite. Pe ale noastre le numim recuperari. Pentru moral si statistica. Sarbii mai inscriu o data. Offside? Nu mai conteaza. Conteaza ca e 3-1 si ca noi suntem tot mai departe de tinta pe care nu am vazut-o prea mult in aceste preliminarii: Calificarea. Alergam pe post de gonaci, iar Dorel Stoica reuseste sa aprinda sperantele. Prea tarziu insa. Ne-am trezit prea tarziu. Aseara la Constanta, ora Pamantului a durat 94 de minute.

.

Pana cand, pana unde, si mai ales de ce? Ce asteptam de la meciul cu austriecii? Ei au spus ca se tem de noi, ca sa ne pacaleasca. Nu uitati ca jucam pe 1 aprilie. Pana cand mai ramane acest David Blaine de Oltenia la nationala? Ne-am saturat de vrajeli si de convocari prin P.C.R. Am ajuns atat de jos incat cei ce vor venii dupa noi, vor trebui sa sape adanc pentru a ne gasi. Am reusit sa pierdem si cu Serbia. Hai ca se poate si cu Austria. Suntem in forma. Avem cangrena, dar refuzam sa taiem in carne vie. Este timpul ca cineva sa plateasca. Si nu doar Piturca.

.

Ca un ultim mesaj pentru cei de la conducerea fotbalui romanesc : Reclama Modafen. scena cu raceala.

.

Scriu si semnez,

Doc - Emblema calitatii

Sunteti pusi in situatia de a face un bine, dar prin asta va faceti un rau. Ce alegeti?

.

Pe 28 martie, la ora 20.30, milioane de romani vor fi alaturi de nationala Romaniei in vederea meciului pe care aceasta il va sustine in compania nationalei Serbiei. Piturca vs Antici. Sau mai bine spus… Antic vs Antici. Nu difera aproape nimic. Doar valoarea. Nu vorbim aici de cote de piata, pentru ca si asa este criza. Nu vorbim de diferentele de inaltime, pentru ca putem sa jucam pe jos. Daca ne dau sarbii mingea. Si daca ne prezentam la meci. E essentiale si forte. Ca medicamentul ala pentru ficat. Fiecare dintre noi trebuie sa fie patriot. Baietii trebuie sa fie distructivi ca rachetele Patriot. Suna bine nu? Asta e partea cu medalia. Sa auzim reversul.

.

“Pe 28 martie, la ora 20.30, 1 miliard de oameni vor stinge lumina pentru o ora. Vodafone sustine aceasta initiativa. Implica-te si tu!”. Banuiesc ca va suna cunoscut acest mesaj. Daca sunteti abonat la Vodafone, atunci inseamna ca l-ati primit si voi. Daca l-ati primit, il puteti trimite mai departe pe Orange si pe Cosmote. Ca sa mai avem unde juca fotbal, trebuie mai intai sa protejam Planeta Pamant. 7 centi nu inseamna mult. Ganditi-va ca majoritatea dispuneti de mesaje gratuite. Deci nu va costa nimic. Ce poate fi mai frumos decat sa poti sa faci un bine si sa nu te coste nimic?

.

Maine opriti lumina, bagati-va lumanari in televizor, si urmariti Romania - Serbia.

Judecand la cald, Zapata este un simbol al raului. Judecand la rece, multora le ingheata mintea

.

Sa incepem prin a spune ca orice articol se vrea a fi constructiv. E ca un antrenament. L-ati vazut pe Oprisan in clipul din numarul trei al YGSP? Amuzant pana la lacrimi. Se spune ca rasul face inima sanatoasa. Omul cu siguranta nu o sa moara de inima. La un moment dat, Oprisan al nostru, spune: “In inima nu-l intep. Ca daca moare, nu se mai chinuie”. Cand vezi clipul, nu ai cum sa nu te gandesti la Zapata. Pur si simplu, nu ai cum. “2-1 pe final de meci”. Probabil clipul e construit inainte de meciul cu Arges. Acolo a fost 2-2 pe final de meci. “Portarul s-o scape ca pestele-n halau”. Asta chiar asa e. Da. Zapata poate fi asemanat astazi cu o papusa Voodoo. Ce se intampla insa cu Zapata? Numai Nostradamus stie. Si Dumnezeu. Si Oprisan. Si medicul Benjamin Ureea.

.

Lumea asta e plina de amprente letale. Mai grav este cand ele sunt amprentele tale. Sase puncte, opt puncte, zece puncte. Un infinit de puncte. De suspensie. In poarta se vede orice greseala. Mare adevar. Mai ales din loja si din tribune. “Marii specialisti” in fotbal, nu au jucat sau nu joaca fotbal. Decat eventual din fotoliu. Ca in reclama de la televizor. Judecand la cald, Zapata este un simbol al raului. Judecand la rece, multora le ingheata mintea. Cum de un om care pana mai ieri apara bine, acum s-a prostit? Cum un idol s-a transformat peste noapte in persona non grata? Zapata este astazi ca gaina batrana care este fiarta la foc mic. De suporteri, de patron si mai ales de el insusi. Zapata este astazi, cel ce sparge nucile si manca miezul. Modelul fals al tinerilor. Sa nu uitam ca model a fost si Carlos. Deci se poate si mai rau.

.

Zapata are forta necesara sa se scuture de praf si de criticile tuturor. Sa o ia de la capat. Problema este ca Zapata nu are o concurenta solida. Nici la vara nu se anunta prea mult soare. Tartarusanu? Mai multe gafe. Vatca? Cel ce face un meci bun la cateva nereusite. Daca Nisipeanu joaca de zece ori cu Kasparov, sigur il bate o data. Deci nu. Altul? Nu sunt bani. De la tineret? Nu exista suficienta incredere.

.

De la venirea sa in Ghencea, Zapata a fost practic mumificat. A venit vremea sa i se dea bandajul jos. Cu toata increderea.

Jucatorii par ca au dat timpul inapoi, la varsta cand hoinareau pe maidane

.

Rapidul este o echipa Premium. Eco Premium am putea spune. Criza ii uneste pe cei saraci, dar cinstiti. Gestul lui Costin Lazar este demn de scris in cartile de istorie ale fotbalui romanesc. Nu. Costin Lazar nu trebuie premiat. Normalitatea nu trebuie premiata. Apreciata ar fi suficient. Singurele note pe care le merita rapidistii sunt notele muzicale de pe imnul Rapidului. Spiritul Rapidului de altadata este inviat de baietii eternului secund: Marian Rada. Antrenorul care a primit o sansa “de criza” si care este hotarat sa o joace pana la capat. Bucuria se citeste pe fata rapidistilor. Si asta face diferenta de fapt.

.

In momente in care multi au uitat, giulestenii ne arata cum se joaca fotbalul cu burta goala. Jucatorii par ca au oprit timpul in loc si alerga pentru o cariera de maine. Par ca au dat timpul inapoi, la varsta cand hoinareau pe maidane. Spadacio face dus cu apa rece si alearga de zici ca cineva l-a anuntat ca au bagat astia apa calda pe teava. Nu e o gluma. Sau daca e, e o gluma proasta. Atat de proasta incat o da in adevar. Nu stiu daca Marian Rada are ceva din Rafa Benitez, dar cand te uiti la ce joaca Rapidul, gandul iti zboara la cormoranii lui Steven Gerrard. Atacuri furibunde ca teroarea islamica sau ca valurile tsunami care matura tot in cale. Toata lumea cara pianul si fiecare canta pe rand. Si nu e deloc playback. Mai degraba seamana a pay back, catre cei care au avut sau nu incredere in puterea lor de rezistenta. Rapidistii de azi vin la intalnirea cu adversarul, cu aceasi placere cu care un virus iti zambeste din posta electronica.

.

O vorba din popor ne spune ca: “Sacul gol nu sta in picioare, iar sacul plin nu se indoaie”. Cat oare sa fie adevar si cat minciuna? Adevarul e undeva la mijloc. Minciuna? E undeva in adevar. Da. Copos nu mai vrea sau nu mai are bani sa sustina Rapidul. Nimic de zis. Taher? Taher nu stie nici in ziua de azi unde s-au dus banii lui. In aceasta joaca de copii prosti, jucatorii s-au gandit ca ar fi bine sa joace bine. Pentru ei, pentru suporteri, pentru conducerea tehnica. Pana la urma nu mai conteaza pentru cine. Conteaza ca echipa joaca fotbal. Un fotbal eficient si spectaculos.

.

Glasul rotilor de tren se aude tot mai puternic. Urmeaza Dinamo. Gresit. Urmeaza pauza. O pauza care poate da timpul inapoi. Cu prea mult. Sa vedem.

Sa speram ca cineva s-a uitat pe cutie inainte sa il administreze iarasi Ligii 1 si arbitrajului romanesc

.

Asadar, Ionica Serea revine. Intoarcerea fiului risipitor si strangator. De ce revine? Nici el nu stie. Ultima sansa in arbitraj? Oare chiar era nevoie? Orice om greseste in viata. Unii reusesc sa faca din asta o constanta. Orice om are dreptul la o a doua sansa. A doua! Nu a treia, a patra sau a noua! A doua! Oare nu a primit-o deja? Ionica Serea are dosar penal pentru refuzul de a sufla in fiola. Poate ca Ionica Serea are nevoie de banii incasati din barem. Daca este asa, atunci CCA-ul a mai scos un om din foame. Oare nu exista alt arbitru care sa inlature orice suspiciune si sa ne scuteasca de reactii adverse? Ionica Serea este ca un medicament : Iti poate alina durerea, sau te poate ucide. Depinde din ce unghi privesti lucrurile : drept sau obtuz.

.

Am un amic care din diferite motive, nu putea sa doarma. Nu putea sa se odihneasca, asa ca a ajuns la medic. I s-a recomadat un medicament care sa il linisteasca si sa ii induca o stare de somnolenta. Practic, omul era drogat. Stiti ce scria pe prospectul acelui medicament? Reactii adverse : Poate provoca insomnie. Superb. Cert este ca omul a luat acel medicament, pana cand s-a gandit si el ca ar fi bine sa incerce sa nu il mai ia. Atunci a inceput sa isi revina. Ce lagatura are asta cu ce vorbeam mai devreme? Aparent nici una. Doar aparent. Insa uneori aparentele insala.

.

Oare cei de la CCA au citit “prospectul” lui Ionica Serea inainte de a il delega la acest meci? Cu siguranta ca au facut-o. Oare mai ieseau aceste discutii daca Ionica Serea era trimis sa arbitreze un Otelul- Pandurii? Cu siguranta ca nu. De ce era nevoie de o presiune suplimentara pe umerii unui arbitru care nu o data, a aratat ca nu poate sa faca fata presiunii? Ce se urmareste de fapt cu aceasta delegare? Vom afla la sfarsitul meciului. Sa vedem, zise orbul.

A fost jignit, umilit, a luat palma dupa palma. Dar sufletul lui e mai curat ca o coala alba

.

Ingerul pazitor din Ghencea. Traieste pentru jucatori, poate le mai intinde o mana. Ii iubeste pana si pe cei ce nu il iubesc. Se macina si se consuma, asa cum nimeni nu o va face vreodata pentru echipa din Ghencea. A fost adus ca scut intre galerie si conducere, dar nimeni nu s-a suparat. Ambele parti isi primisera jucaria preferata. Jucaria cu suflet. Unii ar spune ca nu este altceva decat papusa sinucigasa. Altii il contesta pentru ca s-a sters de scuipatul unui fariseu si a revenit la prima lui dragoste : Steaua Bucuresti. Sotia isi accepta cu seninatate locul secund in inima lui. Pare ciudat, dar este o relatie in care nimeni nu inseala pe nimeni, desi toti se inseala.

.

Cati spini stau acum infipti in inima lui Marius? Asta numai el si Dumnezeu pot stii. Nu credea vreodata ca va ajunge sa vada in Ghencea cum iubirea si ura lovesc ambele deodata. Echipa nu merge. Jucatorii par ca nu il mai pot ajuta. Tribunele fierb la fiecare greseala a favoritilor si fiecare degajare e insotita de urari de bine la adresa conducerii administrative. Conducerea a strapit cu benzina in tot acest timp, iar acum se vaita ca “baietii buni” din galerie se joaca cu chibriturile, fara teama ca vor face pipi in pat. Poate ca in tensiunea meciului, Lacatus nu aude tot ce striga tribuna. Poate ca e mai bine asa. Lacatus isi face insa timp sa citeasca. Asa cum si-a facut la meciul cu F.C. Vaslui. O bucata de panza cu un mesaj trist si adevarat. Un mesaj care inca il urmareste pe Marius.

.

In bunatatea lui, Marius s-a apropiat de Gigi, dar a uitat sa poarte o armura. A raportat trecutul in prezent si acum se afla in cautarea timpului pierdut. Prins intr-o cascada de cuvinte urate si umilitoare, Marius alege sa continue sa zambeasca. Ochii lui umezi, nu or sa minta vreodata. Decat eventual pe el insusi. Si asta din prea multa iubire pentru dragostea ce odata l-a inselat. Il consoleaza insa gandul ca : desii actorii mor saraci, macar mor fericiti.

.

Viata lunga alaturi de dragostea ta, Mariuse! Sa nu te temi insa de ziua cand va trebui sa faci partaj. Iubirea ramane.

Esti suporterul Stelei. Ai de ales intre sase puncte sau speranta unui viitor mai bun. Ce alegi?

.

Viata e suferinta. Viata e o scoala. Fotbalul e un sport. Stadionul e doar un cadru. Terenul de joc e scena. Actele si actorii nu par a avea contact cu realitatea. Suporterii se hranesc cu ura si asteapta ziua care nici Ceausescu nu credea ca va veni vreodata: Caderea dictatorului Gigi Becali. Speranta este efemera, dar efemerul se gaseste in tot si in toate. Totul pare un dans cu poze vechi. Stiti cursele acelea de masini in care concurentii se distrug intre ei? Aici problema e total alta : jucatorii isi dau palme singuri. La unii a disparut dorinta, la altii risca sa decina copii imbatraniti inainte de timp. De cate absente e nevoie ca sa joace si Ochirosii? De ce altii au sansa sa se reabiliteze iar copilul asta asteapta de i s-au tocit crampoanele. Cum sa te urci in trenul vietii, daca nu ai loc in gara? Imprumutat fiind, se pierde. Pastrat fiind, se cauta.

.

Regizorul Lacatus nu este multumit de ceea ce vede, dar insista. Insista sa creada in Steaua lui si asta face diferenta. Fantoma din trecut inca il bantuie pe fostul numar 7 din Ghencea, dar acesta e ca un copac care refuza sa cada, desi e sapat de la radacina. Copacii mor in picioare. Poate ca Lacatus se minte singur si poate ii minte si pe ceilalti. Nu ar fi prima data. Dar in viata e bine sa faci totul ca sa castigi. Daca iti repeti ca esti bun, atunci ai toate sansele sa reusesti. Pentru Marius ar fi bine sa nu uite ca viata da palme celui ce doarme.

.

Titlul inca se joaca atata timp cat matematica este de partea echipei din Ghencea. E o placa uzata. Poate prea uzata. Oare marii matematicieni jucau fotbal intre doua ecuatii diferentiale? Fotbalul e geometrie in plan si algebra in fapt si drept. Noua puncte nu inseamna nimic altceva decat trei victorii. Pare putin, dar e destul de mult. Factorii se inmultesc cu fiecare etapa care trece si cu fiecare rid care apare pe fruntea lui Lacatus. Si factorii nu sunt deloc comuni.

.

Sase puncte extrem de necesare si de periculoase. Ele pot bloca o revolutie care sa dea o speranta pentru viitor.

Legea firii : Nu putem fi toti la fel. Legea junglei : Fiecare pentru el

.

Gestul din pauza meciului de la Brasov ne trimite inapoi la carcera societatii. Nu suntem nimic altceva decat galeata in care diversi infractori, achitati sau nu, isi fac nevoile. Oamenii astia nu sunt nicidecum nebuni. Ei doar se dezvolta intr-un mediu afotic si abiotic. Acum cativa ani ne uitam cu invidie la Ungaria, acum ar trebui sa ne uitam in ograda noastra. Avem si noi avari si avariile noastre. Sa judeci cu inima, poate fi o greseala fatala. Cazul lui Marian Cozma poate sta oricand drept marturie. Umpleri de sange si scurgeri mai rapide ca Dunarea. Da. Ne apropriem de Ungaria. Brasov si Veszprem. Doua orase linistite, care inca isi cauta linistea. Constantin Iacov este doar un pion pe o mare tabla de sah. Declaratia acestuia din Gazeta Sporturilor de azi, ne arata exact unde ne aflam. Departe de civilizatie, departe de adevar, aproape de realitate. Dacii radeau la necaz. Circula prin targ o gluma proasta. Suna cam asa : “Daca viata nu iti zambeste, gadil-o.”

.

Cititi inca o data titlul, dupa care treceti putin pe aici . Asa-i ca acum ii intelegeti mai usor pe daci? Sau poate nu.

Lacatus poate fi judecat, dar sa ne uitam la cine il judeca

.

Echipa din Ghencea nu se afla in cea mai buna pozitie. Echipa se cauta si nu se regaseste. Patronul il sustine pe antrenor, dar antrenorul stie ca nu poate avea incredere in cuvantul patronului. Jucatorii par niste bufoni. De la Gigi Voda pana la Dayro “Moflea” Moreno, toti par a juca un rol care ii irita pe suporterii stelisti, veniti la Brasov doar asa, pentru amuzament. In postul Pastelui, pacatosul Gigi, are frigiderul plin cu carne. Lacatus pare ca s-a intors in Iad. Este de necrezut cum un idol poate sa decada atat de mult in ochii ultrasilor. Cati ani aveau acestia, cand Lacatus suta sub bara de la Sevilla si aducea impreuna cu marea echipa a Stelei, Cupa Campionilor Europeni la Bucuresti? Majoritatea se jucau in tarana. Stiti voi cu ce.

.

Este adevarat ca antenorul raspunde pentru rezultate, insa astazi, Lacatus nu este decat un croitor ramas fara material, caruia i se cere sa croiasca tinute de gala. Intre teatru si circ exista diferente, la fel cum exista si intre muzica de calitate si manele. Cu greu este posibil ca niste oameni strambi, sa judece drept. Dar cu ce drept pot ei judeca? Suporterul stelist si nu numai, nu este altceva decat un mutant cu doua fete. Niste personaje care par a avea educatia desprinsa nu de pe bancile scolii ci de pe hartia igienica.Trist dar adevarat.

.

Ma repet pentru a doua oara, (cum ar zice Gigi Netoiu) : Lacatus poate fi judecat, dar sa ne uitam la cine il judeca.