Un spectacol perfect, de umor negru. Concluzia? Au cu ce baaaa!!!

.

Geniile sunt persoane stilate si super cool. Ca in reclama de la Cosmote. Suna manelistic? Nu. Suna a chef de scandal. Un punct de vedere obturat, o vedere stramba asupra lucrurilor. Cine vede stramb, judeca drept. Cine vede bine, inchide ochii. Si nu mai judeca deloc. Vederea se dilata de la fum sau de la aburi. Creierul se incinge. Daca pui o folie de staniol pe post de parasolar, te faci funigena. Creierul uman nu are limita de stocare a informatiilor. Totusi, vederea e limitata. Soarele orbitor te impiedica sa vezi spectacolul. Poti doar sa-l auzi. Devii un pamantean terestru, cu minte de extraterestru. Un pleonasm necesar. De dragul celor ce urmeaza a fi spuse. Ele reprezinta viitorul care “a avut sansa” de a aparea mai devreme, tocmai pentru a trai prezentul. Bang. You’re down. Head shot. Emergency call. No network coverage. Degeaba ai minute gratuite. E o pierdere de timp, iar timpul costa bani.

.

Unii sunt inspirati, ceilalti transpirati. Unii nu sunt primiti nici macar la morga. Sunt prea imputiti. Se vine cu o doctrina invechita: “Cum ca toti astazi iau mita”. Cine da? Cine primeste? Cine rade? Cine se caieste?. O piata cu istorie, in care veti gasi cele mai vii si mai neasteptate marfuri. Ca la Izmir. Tu esti Mircea? Da imparate. Sau poate nu. Mamaaaaa asta a zguduit bara ….portarul a ramas inlemnit …urmatorul sut ar putea fii golul decisiv. Lumea celor multi se ridica in picioare. Isi dau o palma peste alta si se roaga in ropote de aplauze. Lumea celor putini, destepti dar inculti, a ramas inlemnita in fotoliile incalzite. Sa-si fiarba oualele. Plesu spunea ca: ” omul care in fiecare zi se dedubleza si tot ce face e rutina … este un om terminat”. Un pepagal. Aspirina saracului - un lux al oamenilor bogati.

.

Fericiti cei ce ajung in Iad si isi propun sa aprinda lumina. Primeste cupa, cel ce va vinde mai bine ca Supercupa. 45 bilete. Si Doru Octavian Dumitru vinde mai bine. Acum pe bune si fara caterinca: “Ce rost are pe timp de criza, o competitie atat de mica?”. Mai bine ceva de stand up sau make up. Face up. Prefer meditatia intensa, in locul unei dulci retardari. Mai bine un mort viu decat un viu mort. Primul e o minune, celalalt e un dezastru. Ca un credincios ateu, care crede-n Dumnezeu doar atunci cand are nevoie. Daca Dumnezeu e ocupat, isi ia plasa, ca un braconier pe Dunare. Ca la filmele psihologice, ti-e teama sa nu pierzi firul realitatii si sa te ratacesti.

.

Aplauze, va rog! Incepe Liga 1. Toata lumea la strand! Nu uitati ca iarna nu-i ca vara si nici vodka nu-i ca juice-ul

Este foarte bine ca Steaua s-a impus aseara. dar sa nu uitam cu cine a jucat

.

Drumul pana sus e greu, chiar si atunci cand il faci cu liftul. Aseara, in ciuda victoriei, echipa nu a stralucit. Sigur ca se putea termina cu un scor de tenis, dar publicul nu are de ce sa fie entuziast. Publicul din Romania este in general, foarte usor influentabil. E de ajuns un meci reusit pentru a ii ridica pe jucatori la cer. E de ajuns o victorie pentru a trece peste cele o gramada de inexactitati. Cel mai usor in lumea asta este sa acuzi si sa cauti scuze. S-a uitat meciul cu turcii? Asa repede? E clar ca suporterul roman are memoria extrem de scurta, iar jucatorul are scuza ca e la inceput.

.

Aseara am vazut daruire si vointa, lucruri bune si neputinta. Sa nu uitam ca ne infoim numai in fata celor mai mici, sa nu uitam ca a inceput sezonul, iar noi inca sapam dupa jucatori care sa completeze lotul. Nu sa il intareasca. Sa-l completeze. In cazul asta, hai sa il completam de la tineret. Onicas, chiar a aratat ca se prea poate sa avem ceva marfa pe acolo care sa completeze lipsa din gestiune. Da. Cel mai bun transfer al Stelei este Cristiano Bergodi. Problema e ca de club se ocupa el, Argaseala, … si Mache. Un club de talia Stelei a ajuns sa transfere jucatori de pe DVD-uri. Un club de talia Stelei a ajuns sa faca transferuri in ultima clipa. Si aici nu e vorba de bani, pentru ca oricum, jucatorii care vor mai veni nu vor costa un cent. Aici e vorba de incompetenta. Suntem prea prosti ca sa putem face ceva bun. Exista un Cristiano Bergodi si atat.

.

Am batut pe Ujpest si deja se vorbeste de Barcelona Estului. La 0-0 la pauza, se vorbea de ratari. La 2-0 la final, se vorbea de calificare. Am avut o repriza in care am jucat cu picioarele, si o alta in care s-a jucat cu cap. Sa nu uitam insa cu cine am jucat. Am luat la bani marunti, o echipa marunta. Noi? Pajura si cap. Intr-un cuvant: MARUNTIS. Ceea ce pare mult pentru inceput, este cu siguranta prea putin pentru viitor.

.

De la dementa la prudenta, este doar un singur pas. Un pas care trebuie facut. Cine se risca?

A fost nevoie de aproape 20 de ani si de cazul Ridzi pentru ca, Catalin Tolontan sa se convinga ca avem de-a face cu un Stat gangster?

.

Dupa ce citesti titlul si subtitlul de mai sus, oare iti mai arde sa citesti ceva? Ca mie nu imi mai arde sa scriu nimic. Nu stiu daca sa fiu trist sau sa fiu vesel, daca sa rad sau sa plang. As plange, dar nu mai am lacrimi, as rade, dar n-am de ce. J.F.Kennedy spunea aproximativ asa: “Exista trei concepte universal valabile in lumea asta: Dumnezeu, prostia umana, rasul. Cum primele doua sunt peste puterea noastra de intelegere, sa incercam sa luam cat mai mult din al treilea.” Ce ar mai fi de spus? Nimic. Iti vine sa iti iei ranita si sa pleci la granita. Care granita? Nici nu mai conteaza. Sa fugi unde vezi cu ochii, sa ajungi cat poti de departe si sa nu faci greseala de a te uita in urma. Daca esti indeajuns de hotarat in ceea ce faci, nu vei lasa in urma ta nimic altceva decat urme pe care sa calce si altii.

.

In atatia ani de media, Catalin Tolontan a vazut destule. Destule, dar se pare ca nu indeajuns de multe. Romania e ca un film prost, jucat de cei mai buni actori. E ca si cum, dintr-o data te hotaresti ca iesi din ecran si te trezesti ca esti ales sa conduci un stat. Constati ca viata bate filmul si ca nu te-a iertat nici pe tine. Ai vrea sa urci inapoi in film, dar nu se mai poate. Sala s-a golit, iar luminile s-au stins de mult. Astazi se mai aprind doar lumanari. Incepi sa te intrebi daca nu cumva, filmul era bun, dar cu alti actori. Incepand cu tine.

.

Probabil ca la inceputul acestor aproape 20 ani, Catalin Tolontan spera la o lume mai buna, o lume mai curata din toate punctele de vedere. Nu e de condamnat. Cati nu au fost in situatia lui. Multi, enorm de multi. Aproape toti. Unii inca mai sunt.

.

Astazi, Catalin Tolontan traieste o drama. Este drama lui, drama mea care am 23 ani, si drama celor care vor avea sa vina. Ce poate fi mai trist decat sa iti traiesti prezentul in trecut, in prezent si in viitor. Poate doar sa mori e mai trist. Nu atat pentru tine, cat pentru cei ce raman in urma sa te ingroape, sa te planga, sa iti aprinda o lumanare si sa iti ingrijeasca mormantul. Catalin Tolontan traieste o drama colectiva. Drama celor carora le pasa de sport. Poate prea mult.

.

Daniel Andrei Nazare spunea ca: “Sportul este singura cale de a muri sanatos.” Ce te faci insa cand sportul moare inaintea ta?

O lume care apare si totodata dispare. Ca un bruiaj care ne zgarie creierii si retina

.

In plin sezon estival, MTS-ul a pus la cale un pom de Craciun impodobit cu bani publici si cadouri de sute de mii de euro pentru diversi amici ai clasei politice. In tot acest timp, exista sportivi care inca asteapta sa fie premiati. Ei sunt doar niste oameni normali, care atat cat au putut, au dus steagul romanesc pe piscurile performantei. Pentru ei, Mos Craciun nu vine vara. Si e posibil sa nu vina nici iarna. Petarda de Ridzi refuza sa faca poc, protejata fiind de Boc. Politicianul roman e scapat de la noua, si prin lege intelege, ca-i mai aproape de zece. Se pune in scena un spectacol de teatru de papusi, unde publicul este asemuit cu niste mutanti. Se vorbeste de niste sume care nu au fost date, dar care totusi au disparut. Papusi mai mincinoase ca Pinocchio. Spectacolul care se presupune ca s-a terminat, de fapt abia sta sa inceapa. Se face politica pe note muzicale iar viteza de miscare se masoara in noduri in gat. Bebeluselor, dans! Dansati pana cand cade lumina, pana cand cade cortina, sau pana cand sunt platiti, saritorii cu prajina.

.

Asistam la un film care ruleaza de 20 ani incoace. Atata snobism pe metru patrat ca in Romania, nu gasesti niciunde pe planeta. Revolutia se poarta prin SMS, pentru ca acesti caini turbati de setea de putere au mai multi purici decat televizorul in lipsa de cablu. Din restul ramas, daca a mai ramas ceva, doamna Ridzi ar face bine sa cumpere o guma de sters sau niste saci de rafie ori capace de veceu. Vine iarna, iar partiile trebuie sa fie pline. Dansa sa faca partie, ca de telegondola se ocupa dom’ primar. Care primar? Las’ ca stim noi. Alo, dom’ primar? Vedeti domne ca plang copii dupa tatii lor ingropati in subteran. Urla valea tatilor, a sotilor, fiilor si fratilor. Scoateti-va dopurile din urechi.

.

Aici in Romania, sunt prea multi care fac pe Sfantul, prea multi care asteapta. Prea putini care vorbesc si prea multi care n-asculta. Cineva trebuie sa cada, cineva trebuie sa-si rupa gatul. Aici pana si timpul s-a plictisit sa mai aiba rabdare. Se spune ca avem nevoie de un tunel ca sa vedem lumina. Stam in tunel de 20 ani si cand mai iese cate unul la suprafata, i se constata decesul. Suntem fotofobi si lucifobi. Depinde din ce unghi privesti lucrurile. Luminita care se vede, poate fi fie un bec, fie trenul. In tot acest timp, continuam sa traim in locul unde numerele de la Loto sunt numere fatale si locul in care pana si umbra ta iti pune piedica. De 20 ani se fac retrocedari, restaurari si restaurante. Decat sa restauram clasa politica, mai bine o facem muzeu. Mai recuperam din furaciune

.

In final, am si eu o mica dilema: Oare I.L. Caragiale, n-ar fi bun pe post de stema?