Cele dinamoviste se pun in clasament, cel stelist ramane doar unul de vedere

.

30 august 2009. Mare meci mare in Stefan cel Mare. Pardon. In Ghencea. Sariti! Am incurcat stadionul cu cel pe care joaca marea rivala. Nu eterna. Dovada? Reactiile de dupa meciul de la Liberec. Ghencea fierbe, Bergodi priveste la statistici si se linisteste. Se uita pe banca si linistea dispare ca prin minune. Isi trece mana prin par. De partea cealalta, Bonetti stie ca baietii lui sunt montati. Sunt adusi si miraculosii arbitrii straini de care nu a auzit nimeni. Nu ca sa conduca meciul in sine, ci ca sa risipeasca tensiunea de dupa meci.

.

In cazul in care Steaua ar fi castigat, am promis ca am sa scriu pana plange foaia. Nu ar fi cazul, pentru ca Steaua nu a castigat. Totusi, promisiunea este promisiune. Sa lasam pixul sa scrie si foaia sa planga. Asadar, pregatiti batista si fiti atenti la ce urmeaza …

.

Mirosind a verde. Ceai. Ce ai? Iarba? De unde? Sa speri sa gasesti iarba pe Ghencea? N-are rost. E ca si cum ai juca la 6 din 49, ai bifa toate cele 49 de numere, dar ai constata cu stupoare ca nu ai castigat nimic. Daca stau bine sa ma gandesc, in cazul castigului la Loto, sansele sunt mai mari. Poti sa castigi si sa pierzi biletul. Experienta contra tinerete. Constructia Stelei incepe sus si se termina si mai sus. Dar se termina. Rus recupereaza, recupereaza si Onicas. Torje scapa, dar se sperie de Tatarusanu. Onicas se inalta si trimite spre poarta, dar Dolha scoate miraculos. Baciu se indoaie si cedeaza. Intra Ninu. Corner la poarta Stelei. Tatarusanu e offline si Tamas inscrie pentru 0-1. Viva Zapata! Ghencea ia foc, dar nu renunta. Bergodi comanda pressing. Dinamo cedeaza initiativa si asteapta contra. Bonetti alege sa joace fara minge. Inteligent. Ghionea se inalta si aterizeaza prost. Se frange, dar merge mai departe. Neil Amstrong a aterizat pe Luna, dar nu si-a frant nimic. Restul e analiza la firul de iarba. Vine pauza.

.

(No network coverage … Error in connection)

.

Incepe repriza a doua. De la cabine revine Ghionea. Nu si Onicas. Apare Grzelak. Totul pentru ofensiva, totul pentru un punct, totul pentru suporteri. Calcule peste calcule. Fotbalul devine matematica si mai ales geometrie. Urmeaza cateva minute de dominare a Stelei, dar dinamovistii rezista. Iese Szekely si intra Ochirosii. Nimic pentru nimic. Ghionea strange atat de tare din dinti, incat ma vad nevoit sa dau televizorul mai incet. (Si asa imi bateau vecini-n teava.) Mai are de dus jumatate de ora, dar e calit. Surdu se zbate, dar nu poate sa le faca pe toate. Faza cand tu centrezi si tot tu dai si gol, ramane totusi un banc. Banel alearga incontinuu, dar Dinamo nu e Saint Patrick. Dinamo are un singur gol primit in campionat. Conteaza si asta. La italieni conteaza totul. Bonetti nu e Conceicao, iar Turcu nu se pricepe la fotbal. De pe banca, Bonetti indeamna la calm. Un calm dat de valoarea superioara a echipei sale. Bergodi spera in continuare, dar Grzelak filtreaza pasele pana cand nu mai ramane nimic din ele.

.

De la geometrie, stelistii trec la aritmetica. “Pus in ecuatie, timpul capata alta valoare.” Uneori insuficienta. Ca acum. Chiar si asa, aceasta ecuatie trebuie rezolvata cumva. Alo, Gigi? Ai auzit? Uneori miroase si dupa ce tragi apa! Dar asta e deja matematica fara profesor.

.

S.O.S! Pana sa semene cu Barcelona, echipa lui Bergodi seamana cu o barca de hartie.

A fost o calificare frumoasa, dar ce-i frumos se castiga greu

.

Va spun sincer ca nu credeam. Nu credeam, nici sa ma crestati si sa puneti sare. Nu credeam. Oare cati mai credeau? Fie ca ma credeti fie ca nu, va spun sincer ca ma bucur. Oare cati dintre voi cred ce spun eu acum? Nu conteaza. Si puteti sa ma credeti pe cuvant. Ma bucur, pentru ca ma intereseaza acel coeficient de tara si pentru ca ma saturasem ca an de an Dinamo sa traga in jos acea adunare impartita. Nu mint. Chiar ma saturasem. Ma bucur pentru Bonetti. Ma bucur, pentru ca eu cred in el, pentru ca a fost singurul care mai credea. Sa fim sinceri. Ma bucur pentru Mo si pentru Rajka, dar mai mult ma bucur pentru Mo. Scuze Rajka. Ma bucur pentru Borcea si nu ma bucur pentru Turcu. Ma bucur pentru Gigi Netoiu si ma bucur ca Gigi Becali se bucura pentru Dinamo. Ne aflam dupa o partida frumoasa, dupa o calificare de necrezut. Dupa ce s-a jucat saptamana trecuta, ne dam seama ca fotbalul merge dupa ideea aceea amuzanta care spune ca nici un meci nu seamana cu altul, desi ele in principiu dureaza tot 90 de minute. Nu imi vine nici acum sa cred ca Dinamo s-a calificat. Ma uit la stiri si parca nu traiesc in realitate. La o saptamana distanta dupa ce o echipa matura cu tine pe jos, aceeasi echipa arata ca a luat doar partea proasta din decizia UEFA. Va aduceti aminte acel 3-0 al Stelei cu PSG? A fost dictat tot la masa verde. Va mai aduceti aminte meciul retur? Da. Astazi Dinamo a fost precum acea mare echipa a Parisului. Imi aduc aminte acum si de revenirea lui Dnamo din meciul cu Spartak Moscova. Multi dintre dinamovisti au sperat si atunci la ceea ce s-a intamplat astazi. Imi aduc aminte de meciul de la Londra impotriva celor de la Tottenham. Daca atunci ar fi avut o atitudine profesionista, echipa ar fi putut avea sansa de a prinde urmatorul tur pe liber. Asta seara a fost un meci de vis, un meci care vine sa confirme ca Dinamo este o echipa a contrastelor, ca Dinamo poate juca si cu arbitrii straini, insa echipa din Stefan cel Mare nu se poate bucura prea mult. Asta pentru ca urmeaza meciul cu Steaua. Un pronostic? Un amic spunea ca sa invinga cine vreau eu si cine vrea el, dar sa se termine 1-1. Oricat m-as fi gandit, la varianta asta nu m-as fi gandit. V-am pacalit. Ma gandeam la varianta asta, dar eu as fi ales macar un 3-3. Pentru spectacol.

.

Pentru acest meci, pentru aceasta calificare si mai ales pentru aceasta atitudine, eu imi scot palaria in fata lui Dinamo.

.

PS. Nu port palarie, dar nici ca mai conteaza.

Steaua creste, dar cresterea pare din nimic

.

Gigi e ca tiganul si laptele. Cum poti sa asociezi tiganul si laptele? Inventatorii au combinat albul cu negrul si asa au aparut imaginile alb - negru. Imagini frumoase, imagini de epoca, dar imagini care gadilau retina romanilor in vremurile de trista amintire. 23 august 2009. Un televizor infipt in perete, o canapea, o telecomanda si un platou cu pepene rosu. Se fluiera inceputul meciului, iar in scurt timp caldura sterge pe jos cu jucatorii celor doua echipe. Ghionea a ramas la vestiare. Probleme? Da. Mari. Bergodi tipa la Tudose. O data, de doua ori. Degeaba. Tineretea fara batranete exista doar in povesti. Ninu pare ca joaca in alt meci. Este ziua lui. Pentru toate celelalte, exista Petre Marin.

.

Banel - Ionescu- Al. Iacob - Szekely. Onicas a ramas la vestiare, pentru ca este stors de ritmul meciurilor. In schimb, Banel ar fi in stare sa faca ocolul Pamantului in pas alergator. Partea stanga este solida, dar dreapta este extrem de fragila. Szekely isi pune piedica singur si se pare ca Gigi va reusi sa distruga inca un jucator. Steaua se balanseaza precum Titanicul. Ionescu a observat ca poate alerga si spre propria poarta si a inteles ca are langa el un jucator care trebuie ajutat. Un meci bun facut de oltean, care a preluat si din presiunea care l-a naucit astazi pe Alex Iacob. Sa debutezi si sa nu o faci pe postul tau, iata riscul pe care astazi Bergodi a hotarat sa si-l asume. Echipa cauta echilibrul si priveste spre banca. Acolo este el, cel ce cu un singur semn pare ca aduce pauza mai aproape. Pauza de care copii lui au atata nevoie. E 0-0. Stim lectia.

.

“Andrei? Crezi ca poti sa dai si tu drumul mai repede la mingea aia? Poti sa iti iei o minge acasa si sa te joci cu ea pana te plictisesti, dar dupa ce castigam azi.” “Da Mister. I”m like a Rolex. Watch me.” “Bun. Sa vedem” “Ninu? Trezeste-te ca n-am cu cine sa te schimb.” “Da Mister” “Ninu? Ce faci? Dormi?” “Nu Mister. Ma gandeam ca azi este ziua mea.” “Bravo Ninu! Asa te vreau.” “Janos? Tu ce faci? Ramai sau iesi?” “Raman” “Bun. Cand nu mai poti, spui. Ca poate Banel.” “Banel? Banel? Unde-i Banel?” “Aici Mister” “Ce faci Banele, fugi de mine?” “Nu Mister. Daca stai, iti sta norocul” ” Cu atacantii vorbesc la final, ei isi fac treaba in a doua repriza. Gata baieti, la treaba. Azi luam trei puncte. Surdule, m-ai auzit?” “Nu Mister, dar am citit pe buze. Am inteles tot” “Bravo, Surdule! Bravo!”. Undeva intr-un colt, Motanul tace.

.

Incepe repriza a doua. Aceleasi raze, aceleasi faze. Vine minutul 57 si Ionescu isi aduce aminte de vorbele profesorului. Da drumul repede la minge si asteapta. Apare Surdu, care face cativa pasi si il executa pe portar cu un sut din cadere. 0-1 si Romeo se poate duce sa asculte bucuria suporterilor. Pe banca, Bergodi e fericit. Elevii il asculta, dar el stie ca are o problema. Se uita la Onicas. “Te-ai odihnit?” “Da.” “Atunci hai mai repede ca n-avem timp.” Intra Onicas si iese Iacob. Alex nu e trist. Stie ca va avea parte si de alte sanse. Bergodi este garantia. Stancu reuseste sa anime finalul de meci cu o eliminare inutila. E nevoie de amenzi. Asa nu se mai poate. Inca o problema pentru Bergodi. Italianul stie ca urmeaza Dinamo, dar se va descurca el cumva. Gabi Paraschiv insista sa ii aduca aminte lui Zapata de anul trecut, dar columbianul arata ca a trecut peste acel episod si scoate miraculos. Intra si Bibiskov la trecerea timpului. Si timpul trece, trece, trece, pana se termina.

.

Punctele se aduna, problemele se inmultesc. Urmeaza Dinamo.

Scoateti capul din nisip si bateti-va capul. Batuti in cap sunteti oricum.

.

Inca un meci neterminat, jucat de niste neterminati. Am promis ca ma voi abtine si credeti-ma ca ma abtin. Am vazut ceea ce stiam ca am sa vad. Acelasi film prost, acelasi cosmar rece, aceeasi senzatie de vezica plina, aceeasi nevoie de a merge la toaleta. Situatia nu mai este controlabila. Este iarasi un derapaj extrem de violent, ca o alunecare pe autostrada, soldata cu multe victime. Aburi de alcool si miros de benzina. Cainii rosii au ochii rosii. Aici nu mai merg blaturile, aici se joaca meciurile cu arbitrii straini. Aici este Europa League. Doua goluri si cateva multe ocazii scoase de un Dolha fara vina. Tamas. Grande Tamas. Vesel si visator ca Aurel Tamas. Voi stiti de cate ori a spart asta discotecile? Imi aduc aminte de cineva care spunea: “Da mha, dar Tamas isi face datoria de fiecare data cand intra.” Da. Am vazut. Au vazut si aia care au intrat in teren. Gabi? Iti aduci aminte noptile din discoteci? Iti aduci aminte cursele tur - retur pe ruta Moscova - Bucuresti? Carafa de ceai. Presa n-a uitat. Noi nu am uitat. Nu se mai poate fratilor asa! Nu se mai poate! Cum sa mai scrie baietii de la GSP despre fotbal, daca voi nu-l faceti? Asta nu e atitudine! Asta nu e fotbal! Asta e circ! Asta nu e Dinamo! Dinamo e Haldan, Dinamo e Ivan, Dinamo e Marian, Dinamo nu sunt nici macar baietii aia cheliosi, burtosi si cu ceafa gata de a fi pusa pe gratar. Aia sunt ca voi. Aia fac acelasi rau pe care voi il faceti clubului Dinamo. N’Doye? Ce te doare pe tine de echipa asta? Are tata bani sa-ti plateasca amenda! Fugi acasa! Si ramai acolo! 50 Cent. Nici atat. Scump domne, scump! Dincolo era mai ieftin! Distrugeti coeficientul UEFA si veniti sa ne spuneti ca va pregatiti de UCL? Probabil in alta era. Poate Ice Age. Il omorati pe Borcea, la propriu. Il faceti pe Turcu sa se intrebe unde-s banisorii lui. E drept ca Stefan cel Mare i-a tavalit pe turci, dar asta nu inseamna ca voi trebuie sa il tavaliti pe Vasile. Imi vine sa ma iau la palme cand vad cine era sa ajunga in UCL. Voi?

.

Am un Shitzu. Tocmai a ragait. Sa-i fie de bine, sa-i mearga la suflet.

O zi de totul sau nimic. Cand norocul iti bate la usa, il poftesti in casa si il omenesti cum se cuvine

.

La ora la care scriu acest articol. abia daca mai am puterea de a duce mana la gura cand casc. Singurul lucru care imi mai activeaza procesele neuronale este negativul din ureche. As putea spune ca prin finalitatea sa, acesta devine pozitiv. Si o spun cu toata sinceritatea. Ma dor toate, si daca ma dor inseamna ca le am. Creierul oricum nu doare, asa ca ma abtin de la alte comentarii. Abtineti-va si voi. Ma afund in canapea si ma gandesc la ziua de maine, trecand prin ziua de azi si inaintand spre cea de ieri. Apas POWER gandindu-ma ca trebuie sa scriu ceva ca sa ma relaxez. Iau la tinta site-urile ziarelor de profil si vad ca astazi avem zi europeana. Cand sa ma odihnesc si eu, vad ca televizorul imi ofera niste alternative. Alternative nu tocmai reusite, dar alternative. Este ora trei dimineata, eu stau si ma joc la taste. Iar. Este schimbul trei. Cer urgent inventarea schimbul patru, dar nu stiu cui sa ma adresez. Motivarea? M-am plictisit de schimbul trei. Sunt tanar, vreau mai mult. Zece minute de ras echivaleaza cu doua ore de somn linistit. Iata o alternativa destul de rentabila. Rasul nu a fost atins de criza. Macar atat.

.

Sa trecem la fotbal. Steaua intalneste astazi niste irlandezi, scotieni si alte natii. Gigi se bate cu sfintii, in timp ce Bergodi abia daca mai isi gaseste timp sa ofere creierului cele sase ore de somn. Nu ii cunoaste nimeni pe sfintii astia, dar daca sunt sfinti, banuim ca sunt veniti cu ganduri pasnice. Poate ca sunt niste sfinti demonizati si atunci lucrurile se complica. Ma scuzati, am adormit. Suficient despre Steaua. Sa mergem mai departe si ne uitam la Dinamo, unde constatam ca Bonetti nu poarta boneta. Aflam de la el ca cehii sunt masivi si periculosi.Stiam. Si mai stim ca daca ei nu ne sperie, atunci ne speriem singuri. De ce? Cu oricine ar juca Dinamo, emotiile exista. De ce? Pentru ca a avut rezultate surprinzatoare atat cu echipe mari, cat si cu echipe mici si foarte mici. De ce se intampla mai mereu asa? Iata o intrebare buna, la care astept un raspuns la fel de bun. Pe cine intreb? Pe nimeni. Raspunde doar cine vrea si mai ales cine poate.

.

Mergem in Moldova si constatam ca ne viziteaza una bucata echipa greceasca. Grecii sunt ospitalieri, insa la ei acasa si nu la fotbal. Nu cred ca cei de la AEK au venit sa se distreze. Nici pe teren nici inafara, oricat de frumoase ar fi moldovencele din zona. Echipa are meci greu, dar nici ei nu au meci usor. Simt un meci egal, cu goluri. Dar poate sunt baietii lui Cristi Dulca mai nesimtiti si ii bat. Sa vin acum sa spun ca mingea e rotunda si ca si ei au tot doua picioare? Neah. Simple clisee. Asa si Trabantul are patru roti, atatea cate are si un Mercedes. Diferenta? S-a vazut marti seara. Tot respectul pentru banateni, dar diferenta s-a vazut. Ne ducem putin pana in Bosnia, unde o gasim pe CFR Cluj. O echipa solida, dar cu grave probleme de oridin fizic, tocmai cand urmeaza un meci cu un grad mare de incarcatura fizica. Sa speram ca va invinge echipa mai buna: CFR Cluj.

.

Sa speram ca echipele noastre vor avea in continuare parte de trairi europene.

“Fotbalul se joaca si cu capul si cu picioarele” Iulian Apostol

.

Un meci greu pentru toata lumea. Un meci in care se intalnesc campioana si echipa care incepea sa prinda aripi. Astazi la pranz am spus ca as vrea ca Bergodi sa aiba azi parte de primul esec. Am spus ca as vrea sa rad, pentru ca stiu ca rasul este benefic pentru sanatate. Daca razi pana te doare capul, iti intaresti picioarele si apuci sa te impingi in ele precum Messi si sa dai gol cu capul. Ba mai mult, reusesti sa marchezi in meciul in care anul trecut ai ratat ceva ce nimeni nu credea ca se poate rata. Astazi nimeni nu credea ca o sa marchezi cu capul. Petrescu este antrenor, Bergodi este antrenor, iar terenul din Ghencea este tot mai prost. Totusi, ambele echipe au jucat pe acelasi teren. Asta nu-i o scuza. Astazi Petrescu nu este suparat pe nimeni, iar Bergodi este suparat pe el insusi. Cine cunoaste fotbal, stie ce vorbesc.

.

Doua echipe vii, doua echipe echilibrate, doua echipe bune. Douazecisidoi de jucatori preocupati de fotbal si de nimic altceva. Doi antrenori pentru care nu exista nimic intamplator, ci totul se intampla pentru ca asa trebuie sa se intample. O pasiune dusa dincolo de limite, avand certitudinea ca atunci cand pui suflet in ceea ce faci, nu are cum sa nu iti iasa. Steaua a inceput cu Kapetanos si probabil ca Bergodi a mai invatat ceva: “Cand Kapetanos incepe meciul, nu-l termina. Iar cand nu il incepe, il termina” Astazi s-a pierdut un punct pe aceasta invatatura. Pentru binele echipei Steaua, ar fi bine ca aceasta invatatura sa aduca puncte pe viitor. A jucat Janos, dar a jucat si Nicolita. Bergodi a mai invatat ceva. Ce? Pokerul e un joc al povestilor, iar povestile din poker sunt spuse cu nuante.

.

Unirea Urziceni a reusit sa adune sase puncte din meciurile cu Rapid si Steaua. Nu e nici mult, nu e nici putin. E doar maximul. Pardon. Unirea a mai castigat un punct. E punctul acela multumitor de care vorbeau MM si Dan Petrescu inainte de meci. Se numeste punct de incredere. Echipa asta joaca fotbal. La Urziceni fiecare vorbeste limba pe care o cunoaste, fiecare stie ce are de facut si face ceea ce are de facut. Acolo fotbalul se joaca cu capul si este aplicat cu picioarele. Cu putina sansa si un gram de noroc, echipa asta poate obtine rezultate frumoase in continuare. Valoare are cu siguranta. Poate ca, uneori, doua povesti pot fi la fel…. . Vom vedea. Felicitari Unirea Urziceni! Ne vedem in Liga Campionilor.

.

Extra fotbal

Lasati-ma sa rad in liniste. Alo, Gigi? Hahahahahaha….. hahalero!

Janos si Arhimede

O sa ma intrebati care-i legatura? Rabdare ….

.

Punct si de la capat. Cu litera mare, si neaparat de tipar. El, cel ce a fost injurat la Ujpest, el, cel care flutura steagul Romaniei la sfarsitul meciului, el, cel ce a refuzat Timisoara pentru a ramane la Steaua si pentru a se bate pentru un post de titular. A ramas pentru ca la Steaua castiga mai mult? Poate ca da. A ramas pentru Bergodi? Poate ca da. A ramas pentru ca iubeste culorile ros-albastre? Poate ca da. Cert este ca Janos a ramas si ca nu se teme de nimic altceva decat, poate, de accidentarile care l-au tras mult inapoi de cand a venit la Steaua. Este Janos mai bun decat Banel? Nu. Banel este mai bun decat Maradona, mai bun decat Pele si mai bun decat amandoi la un loc. Cel putin asta lasa sa se inteleaga patronul echipei. Si cum la Steaua patronul are intotdeauna dreptate, deja simt ca al meu creier iriga intr-un ritm mai accelerat. Simt spasmele cum imi cuprind corpul si palmele cum imi mangaie violent barba nerasa de cateva zile. Time-out. Am nevoie de un pahar cu apa plata.

.

Aprind televizorul si ma uit la stiri, cu si despre Janos. Aflu ca omul asta nu e nicidecum un Beckenbauer si intre noi fie vorba, nici nu ma asteptam sa fie. Aflu despre impresari capusa, care cauta sa suga de la patroni generosi. Janos joaca la Steaua. Probabil ca urmeaza si Steaua II sau poate Steaua III, Asta este traseul pe care l-ar avea de urmat potrivit logicii becaliene. Am reusit sa vorbesc despre ceva ce nu exista. Deja delirez si orice as face simt ca nu pot sa ma adaptez. Sunt martor ocular la sacrificarea fotbalistica a lui Janos si sunt gata sa depun marturie. Eu, suporterul adevarat si in acelasi timp un om sensibil, simt ca acesta este inceputul sfarsitului.

.

O voce imi sopteste: “Dati-mi un punct de sprijin si rastorn Pamantul.” E Janos. Arhimede e mort demult. Sau poate nu … . Poate ca Janos este capabil sa rastoarne Pamantul, cu tot cu buric. Haideti sa punem si noi o mana. Sa-l sprijinim. “Mana sus cine e pentru”.

.

Update

Cine e mai bun dintre Pele si Maradona? O intrebare care bantuie fotbalul de foarte mult timp. Raspunsul la aceasta intrebare este in Romania, joaca la Steaua si il cheama Banel Nicolita. Am reusit sa raspund la aceasta intrebare. Deja ma simt un clasic si ma astept sa apar pe descopera.ro

.

PS. N-am nimic cu Banel, dar nu are cum sa ajunga fotbalist fara concurenta.

De regula, amintirile se scriu dupa ce s-au intamplat. Ca doar d’aia sunt amintiri. Sa facem o exceptie. De ce? Ca sa intarim regula

.

Prea ocupat ca sa ma gandesc cine pe cine cunoaste, am hotarat sa dau putin timpul inainte. (Oricum inapoi nu pot sa-l dau ) . Ma vad acum si imi vine sa cred, ma vad peste cateva zile, impartit si totusi intreg. La cap. Oare sunt intreg la cap cand simt ca nu mai incap in mine? Stau pe scaun in tramvai si asta e tot ce pot sa dau din mine. Vine controlorul si ma intreaba: “Aveti bilet?” Ma uit crucis la el si ma gandesc ca omul asta ori nu ma cunoaste, ori e mai plecat ca mine. (Intre noi fie vorba, nici nu avea de unde sa ma cunoasca). Al meu alter ego imi raspunde: “Lasa-l doctore, ca e mai plecat ca tine”. “Ce sa-l las ma, esti nebun? El ma lasa pe mine?”. Pana sa astept raspunsul de la alter ego, ma gandesc sa ii iau pe amandoi prin surprindere. Vorbesc. Putina liniste va rog. “N-am bilet domne! Dumneata n-ai vazut ca se joaca fara spectatori? Nu urmaresti stirile?”.

.

Dupa asa o bucata, ma uit pe jos sa vad ce a mai ramas din saracul om. Era acolo. Si era in picioare. Imi zic: “Sa vezi ce ma ia asta la picoare” OOOPS! Am zis-o cu voce tare. Ma uit in jur si astept ajutor de la cineva. Doar i-am amuzat, ce pana mea. Oamenii radeau in continuare, in timp ce eu ma intrebam: “Ce-o fi asa tare?”. Inchid ochii, deja ma vad la sectie. Se aude o voce hotarata: “Ne vedem la sectie!” Era el. Controlorul. “Da. N-am nici o problema in a ne vedea acolo, du-te tu, ca vin si io!” “Nu. Tu vii acum cu mine! Acum!” “Acum? N-am timp, imi pare rau.” “Nu-i nimic, ca nici eu n-am”. Ce sa-i mai zic eu astuia? “Ce n-ai?” “N-am nici timp, n-am nici bilet” Tacere, tacere … si iar tacere. “Auzi? Dar tu unde mergi?” Se uita senin la mine …. : “La meci!” Asta m-a lovit direct in pifometru. “Si cu sectia cum ramane?” “La sectie o sa mergem amandoi.” “Si bilete?” “Ce nevoie avem de bilete, cand sunt portile inchise?”

.

PS. Personajele sunt imaginare (cu exceptia mea), dar faptele pot fi reale.

.

Update

Va intrebati cati mai sunt ca noi? Multi. De ce? Pentru ca noua chiar ne pasa de sport. JOS HULIGANISMUL! De ce sa suferim toti pentru cativa suporteri care nu stiu nici cu cine si nici ce au de impartit? De ce sa nu pot asista eu la meci? Ce-am facut? Daca jucatorii pot aplauda adversarul la final, eu de ce sa nu am acest drept? De ce sa nu aplaud eu revenirea lui MM Stoica si a lui Dan Petrescu in Ghencea? (chiar si pentru doar 90 de minute). De ce imi este mie luat acest drept? Din cauza voastra! S-au pus camere video, dar suferim in continuare toti. Alo? Clubul Steaua? De ce sa mai platiti curent? Scoateti-le din priza!! Consuma mult. E criza!

.

Am reusit sa economisesc banii pe bilet. Probabil am sa-i folosesc la urmatorul meci. Asta daca am voie sa intru. Daca nu …. , la urmatorul! Si tot asa. Pana cand? Nici ca mai conteaza. Exista pastila verde. Sunt salvat.

Odata cu instalarea italianului, Gigi Becali poate spune ca l-a prins pe Dumnezeu de picior

.

Am sa incep prin a spune ca nu aseara s-a desfasurat primul test adevarat din era Bergodi. Primul test a fost la negocieri. Acolo Begodi a inteles ca “nebunului simpatic”, asa cum a fost numit Gigi Becali, trebuie sa ii spui ceea ce vrea sa auda si sa ii arati ceea ce vrea sa vada. Daca iti reuseste asta, atunci poti fi sigur de postul de antrenor al Stelei. Poti fi sigur pe cuvantul sau cuvintele lui Gigi Becali. Daca intr-un moment de ratacire te hotaresti sa schimbi tactica, atunci esti liber sa pleci. Cu sau fara clauza de reziliere. Tine minte Cristiano: “Conteaza ce, cum si cand spui ceva.” In rest, poti sa faci ce vrei. Nu o sa ai nici o problema din acest punct de vedere. Odata cu izolarea lui Gigi Becali, incep cu adevarat problemele.

.

Cristiano a ales sa joace singura carte oferita: Merge pe mana lui Gigi Becali, dar doar la antrenamente. In oficiale merge pe mana vestiarului. Vestiar pe care a stiut sa il castige. A stiut sa impuna si sa ceara respect. A stiut sa vorbeasca limba fotbal, astfel incat sa o inteleaga pana si Surdu. Sunt ceva probleme la Banel, dar are incredere ca acestea se vor rezolva. Cum? si mai ales, cand? Asta nimeni nu stie. Un lucru este cert: Inainte de a castiga meciuri, Cristiano castiga oameni. Inainte de a se plange de accidentati, Cristiano le ofera o sansa celor inca valizi. Inainte de a intinerii echipa, a spus ca nu va permite ca Ghionea sa se transfere. Cand vine vorba de transferuri, Cristiano transfera de la echipa a doua. Si nici de acolo nu accepta chiar orice transfer. O sa ma intrebati unde sunt problemele de care vorbeam? Putina rabdare.

.

Problemele incep odata cu meciul de aseara. Un rezultat echitabil, un rezultat bun, un rezultat care castiga un punct si mai pune ceva nisip in clepsidra. Ce s-a intamplat aseara? Aseara am vazut ca Ghionea fara Goian, nu mai e Ghionea. Si invers. Dovada? Minutul 3 al meciului. Cealalta dovada? Primul meci al lui Goian la Palermo. Mai vreti una? Revedeti meciul din Scotia. Atentie la Extraveral, sa nu faceti exces. Aseara a fost acelasi cuplu sudat prost: Ghionea-Baciu. Iata o greseala. Dar cand n-ai cu cine, se intampla sa mai si gresesti. Rada? Rada venea dupa o lunga pauza, ar fi fost o presiune enorma pe el, iar inainte de toate, Cristiano isi protejeaza jucatorii. De ce? Pentru ca inainte de a lucra cu Gigi Becali, italianul lucreaza cu acestia. Vreti o dovada? Langa Ghionea, urmeaza Rada. De ce langa Ghionea si nu langa Baciu? Ghionea e mai experimentat. Tudose - Ninu? Gigi poate sa spuna ce vrea. E patron.

.

Urcam mai sus si ne luam cu mainile de cap. Toti mijlocasii Stelei joaca intr-un picior. Avem un mijloc accidentat de la mama natura. Janos e doar dreptaci, Ochirosii e doar stangaci, Toja e doar stangaci, Grazlek e doar stangaci, Banel e doar dreptaci. Ca sa foloseasca si celalalt picior, baietii trebuie sa pivoteze in jurul mingii si de aici se pierde timp pretios. Ok. Banel se intoarce repede , dar centreaza putin gresit. Ochirosii? Ati vazut si voi minutul 90 al meciului de azi. Fara comentarii. De ce nu a jucat Grazlek azi? A fost pedepsit pentru prestatia din Scotia. Inca o dovada ca la Cristiano greselile se platesc.

.

Ionescu - Onicas. Al doilea cuplu nefericit de aseara. Primul a inteles ca nimeni nu prea mai dribleaza prin Ghencea si s-a gandit sa le faca el pe toate. De obicei, cand iti propui sa le faci pe toate, nu iti iese nimic. Al doilea? Al doilea are un mod cel putin ciudat de a respinge mingile. Daca se intampla ca respingerea sa fie spre propria poarta, atunci e deranj mare. Daca Onicas compenseaza prin daruire, Ionescu ar putea fi cu succes personajul principal din “Povestea unui om lenes”. Poate Cristi Tanase. Sa vedem.

.

Ajungem in atac si ce gasim acolo? Gasim un Surdu extrem de bataios, un Kapetanos extrem de eficient, un Stancu altruist, dar care apare si dispare din joc mai ceva ca David Blaine si al sau pachet de carti. Gasim si un Krum/Kun Bibiskov. De ar fi fost Aguero …. Of Doamne. Sa ne revenim. Aseara Bergodi a mers a doua oara pe ideea ca nu e bine sa schimbi ceea ce merge si l-a introdus pe Kapetanos cu ale lui ultime minute in locul lui Stancu. De ce in locul lui Stancu? Ca era accidentat? Nici pomeneala. Ci pentru ca golul salvator de la Piatra Neamt a fost lucrat de Surdu si Kapetanos. Putea sa ii ofere lui Surdu o iesire in aplauzele unui intreg stadion? Putea. Dar a ales sa amane putin aplauzele si ce e cel mai important, a asteptat ca Surdu sa le poata impartii cu toata echipa.

.

Acesta este Cristiano Bergodi, acesta este Alchimistul.

Putem spune ca am avut noroc. Sa vedem daca vom stii ce sa facem cu el

.

Poli Timisoara - VFB Stuttgart

Am inceput cu meciul celor de la Poli Timisoara pentru ca merita. Stuttgart nu este Sahtior, asa cum nici Sahtior nu este Stuttgart. Sa ramanem cu picioarele pe pamant si sa recunoastem ca va fi mult, mult mai greu. Nemtii sunt nemti, dar de acum incolo, Poli are ce pierde. Timisorenii au batut la portiile istoriei si au fost intrebati cine sunt. Este momentul sa spuna: “Suntem Poli Timisoara si am venit si noi la voi. Ne primiti sau nu, noi vrem sa intram. Pe usa, pe geam, pe oriunde.” Lipseste Alex Bourceanu, dar insusi jucatorul spune ca: “Timisoara nu sta in Alex Bourceanu.” Daca ma intrebati pe mine, as spune ca Alex leaga mai bine echipa. Totusi, se poate.

.

FK Sarajevo - CFR Cluj

Cei de la CFR Cluj au avut sansa. Se putea mai bine, dar se putea mai rau. Probabil ca presiunea va venii mai mult din tribune, dar Vasluiul a aratat in Cipru ca nu intotdeauna este suficient sa ai tribunele in spate. Ele te pot impinge de la spate, atat de tare incat sa te impiedici si sa cazi in nas. Daca ai pretentii la titlu si la grupele UCL, nu ai voie sa te incurci cu o asemenea echipa. Aici nu se poate. Aici este obligatoriu sa mergi mai departe. Sigur ca, nu trebuie sa subestimam adversarul, dar nici sa ii subevaluam pe clujeni. 80% sanse pentru echipa din Gruia. Asta ca sa mai aiba si adversarii o sansa.

.

Steaua Bucuresti - Saint Patrick’s

Daca si astia pun probleme Stelei, atunci inseamna ca stelistii trebuie sa se retraga din campionat. Noroc, sansa, bulan. Puteti sa ii spuneti cum vreti, dar urmeaza alta dubla din care Steaua nu va castiga nimic altceva decat o calificare si un antrenament oficial. Cu putin ghinion, pot “castiga” si ceva accidentati. Cu putina prostie, se pot “castiga” si ceva eliminari. Eliminari care pot si vor atarna greu mai tarziu. Alte doua meciuri rodaj pentru Cristiano Bergodi. Steaua se poate considera deja in grupele Europa League. Cu un asemenea adversar, nici de public nu e nevoie. Totul e sa nu ne dam singuri in oua. La figurat sau la propriu.

.

Dinamo Bucuresti - Slovan Liberec

O sa spuneti ca sunt nebun, o sa spuneti ca am intentii rele, o sa spuneti ca am ceva cu Dinamo, o sa spuneti multe. Insa eu spun atat: Dinamo are cel mai greu adversar dintre toate echipele romanesti prezente astazi in urnele de la Nyon. Ghinion sau nesansa? Sau ambele. Putem sa vorbim de adversari redutabili? Sa ne uitam in trecut. Putem sa vorbim de calificare? Sa ne uitam in trecut si sa tacem putin din gura. Au fost adversari mai redutabili, dar si adversari mai slabi. Au fost victorii mari, dar si esecuri undeva sub limita de jos a penibilului. Sa speram. In general speranta nu costa, dar cand vorbim de Dinamo, sperantele costa calificari.

.

FC Vaslui - AEK Atena

Echipa lui Cristi Dulca a mai castigat inteligent o dubla. AEK Atena este undeva acolo langa Omonia Nicosia, ca valoare fotbalistica. Grecii au niste suporteri patimasi, dar nici cu cipriotii nu ne-a fost rusine. FC Vaslui a avut sansa, a avut noroc si a demonstrat ca poate avea si valoare, pana la un anumit nivel. Exista doua lucruri certe: Vasluiul nu mai are trac, iar meciul se joaca. Moldovenii se pot califica in dauna grecilor. Nu au ce pierde, dar au ce castiga. As putea chiar sa spun ca: au doar de castigat. Sa speram ca vor si castiga. Avem dreptul sa speram. Un drept castigat odata cu dubla contra Omoniei Nicosia.

.

Pentru ca lucrurile sa fie simple si nu complicate, jucati simplu. Jucati inteligent. Hai Romania!