Jos palaria, dragii mei!
Mereu am incercat sa schimb ceea ce facusem pana la o varsta, dar poate niciodata n-am luptat cu adevarat pentru ceea ce-mi doream. Am mers inainte pe alt drum, am urmat o facultate specifica profilului pe care mi-l formasem in liceu. Una tehnica. Nu regret deloc asta, dar altceva ma macina foarte rau, chiar ma durea. Mi-am dorit mereu sa fiu jurnalist, sa pot avea acel ceva despre care Descartes spunea ca “daca il ai, atunci intra-adevar ai simtit mirosul esentei vietii tale”. Dar n-am reusit sa-l obtin. Chiar daca acel ceva a fost tot ce mi-am dorit mereu. Studiasem enorm de unul singur carti de specialitate, insa nu aveam cui sa ma adresez. Acum am simtit sincer pentru prima oara ca mirosul esentei vietii mele exista. Pentru o clipa m-am bucurat ca un copil sau ca un licean care studia altceva decat ceea ce l-ar fi putut face sa miroasa cu putere acea esenta a vietii sale. Dar nu mai conteaza ce a fost, conteaza doar ceea ce niste oameni exceptionali au facut pentru mine si, cu siguranta, pentru multe alte persoane ca mine. Multumesc mult pentru ca mi-ati oferit sansa sa scriu, sa fiu ceva mai mult decat propriul meu jurnalist. Admiratia mea sincera pentru toti cei s-au gandit la “My Sport”. Jos palaria, dragii mei! Si inca ceva la care va rog enorm sa va ganditi, pentru ca ar fi frumos. Daca tot ati dat viata multor sperante apuse, asa cum s-a intamplat cu mine, ar fi senzational daca ati realiza si un concurs pentru toti cei care scriu pe “My Sport”. Iar castigatorului acestui concurs, si poate nu doar lui, ii veti oferi sansa sa va devina coleg. Merita, sincer merita! Inca odata mii de multumiri GSP-istilor! Imi place sa va spun asa!
