Dacă mă gândesc bine, nu ţin minte decât un singur cadru, de la festivitatea de deschidere, când ieşeau nişte gnomi din zăpadă, spre bucuria unor femei şi copii cu steguleţe. Cu toate astea, Lillehammer mi-a rămas în minte ca cea mai frumoasă ediţie a jocurilor olimpice de iarnă. De atunci

16 decembrie. Acum fix 20 de ani a început. (pentru mine a început mai târziu, când am auzit tangenţial la Europa Liberă de “evenimentele din 16-17 decembrie de la Timişoara”)
.
Despre Revoluţie am mai scris şi vorbit, azi aş vrea să remarc doar un gest. Surprinzător, un gest din lumea fotbalului.
.
Priviţi

Abia când am parcat în singura baltă mare din parcare m-am gândit la Murphy şi legea lui. Interesant că declicul nu s-a produs mai devreme, când aproape de graniţă mi-am dat seama că am uitat paşaportul acasă. „De ieşit se iese uşor, dar la intrarea înapoi mai controlează”, zice L.

- Bună ziua, unde aveţi cearşafuri simple, albe, cele mai ieftine?
- Aici.
- A, nu din acestea cu elastic, din alea normale, banale, drepte.
- A, din alea nu avem. Nu mai ţinem.
- Şi unde pot găsi?
- Doar în centru, în magazinele mari, poate mai au. Sau în centrele comerciale din afara

Scrisoare pentru Dan Petrescu
.
Dane,
.
mai devreme sau mai târziu, în următoarele două săptămâni, gândul perfid se va strecura: “poate e mai bine să mergem în Europa League, e mai accesibilă, avem şanse mai mari la o performanţă de răsunet, faze superioare, poate chiar o finală, cine ştie.”
.
Dane, după seria asta de

Ai zice că hormonul clocoteşte mai mult într-un adolescent de 16 ani decât în oameni în toată firea. 16 ani, vârsta rebeliunii, a nesupunerii, a nervilor.
.
Am văzut o finală de campionat mondial de juniori “sub 17 ani” cu o tensiune imensă, cu faze litigioase, decizii arbitrale pe muchie de

Km 12.49
Iată finişul Schnuppermarathonului: la un sens giratoriu, dacă ocoleşti prin stânga termini, prin dreapta mergi mai departe. “Formal”, am ezitat până în ultima secundă. Realist, şansele să mă opresc erau mici. Dar am lăsat formularea deciziei finale pentru ultimii 10 metri: continuăm, şi scot arma secretă (genunchiera) din buzunar.

Ne-am trezit la 5, să prindem trenul. În emailul cu instrucţiuni se spunea să mergem cu transportul în comun, că nu sunt locuri de parcare. Bineee… dar de ce aţi pus startul la 9 dimineaţa?!? Înţeleg vara, când e foarte cald la amiază, dar în 25 octombrie? R. zice că

Am considerat mereu că alergarea e, alături de “mersul la sală”, cel mai plictisitor sport. Nu puteam înţelege fenomenul “jogging”, să fuuugi aiurea prin parcuri, fără ţintă, fără scop, alergi ca prostu’, transpiri, oboseşti şi… atât. La fel cu “trasul de fiare”. Joacă, frate, ceva, un baschet, un fotbal, un

Impresia de circ roman nu mi-a fost dată doar de faptul că aveam locul în Vomitorio 601 E.
.

.
Spectatorii nu s-au dus ca pe vremuri strămoşii noştri comuni să presteze în vomitarium-urile laterale (deşi la ce gust aveau patatas fritas (chips-uri la kil), nu m-aş fi mirat foarte tare),