Cea mai plăcută senzaţie e cea dinainte de începerea meciului, când miroşi un „meci mare”. Se simte în aer, se simte după cum freamătă „tribunele”. „BELIEVE”, zice coregrafia peluzei roşii de pe Old Trafford. I believe că o să fie un meci fain.

.

Nici n-a început bine, Messi intercepţie, fault la marginea careului! Primul oftat generalizat al tribunei, acel “Ooooo” care se aude atât de micheteau. Lovitura e însă ratată.

.

Ce zgomot în tribune!! Ce intensitate în primele minute în teren! Nu-ţi vine a llua ochii de pe ecran. Messi în prim-plan. Barca a început tare, vorba comentatorului, ManU nu prea ajung la minge în primele 10 minute.

.

Cine a scăpat acolo? Ronaldo. Pierde… nu, respingere până la Scholes… poziţia lui favorită de şut, 20m… GOOOOOOL!! CE GOL!!! Vinclu senzaţional, drept în mijlocul plasei păianjenilor de la vinclu!! Ce gol, venit din nimic! De-ale lui Scholes…

.

Min 17, posesie 43-57%.

.

Splendidă acţiune maradonescă a lui Messi, cursă de zeci de metri, trece de Scholes, apoi printre el şi Brown, şut încovrigat cu efect, dar Van der Sar scoate din plonjon. Spectaculos.

.

Un-doi peste juma’ de careu, Ronaldo de pe stânga înapoi la Park în mijloc, “lat” la 2cm de rădăcina barei.

.

După ce la Barcelona s-a luptat în centrul atacului, Ronaldo a revenit pe extremă. Îi place. Corner. Ocazie. Atac pe semicerc. Centrare bună, dar din nou bâlbă în careu. Trece faza. Dar treaba s-a mai echilibrat…

.

(n-am apucat să-i dau “save”, că Zambrotta se ciocneşte cu Van der Sar, după o acţiune vijelioasă cu pasă în adâncime a lui Messi, cred).

.

Nici nu ştiu când a trecut o juma’ de oră. Între timp, Eto’o a scăpat pe dreapta, dar a greşit centrarea, apoi Puyol şi Milito au dat cap în cap în propriul careu la o fază periculoasă rău pornită din centrarea lui Tevez. Acum, alt corner ManU, care au “înclinat terenul” spre catalani în ultimele minute.

.

Ce nu ştie (poate? are curajul?) Barca e sa traga sanatos la poarta. Acum, Deco, un pic peste vinclu, după o acţiune frumoasă, din vreo 5 pase în şi lângă careu - dacă ar fi fost englezii ar fi tras de cel puţin 3 ori la poartă în faza aia. Şi încă o dată Deco, după 2 undoiuri complicate. Barca şi-a revenit din pumni, dar croşeele ei în replică sunt (încă) moi, după elaborări tipice. Sau noroc - Van der Sar a scăpat beshika la o centrare, dar erau doar fundaşii lui lângă el.

.

Nani nu s-a văzut până acum. Până la acest “cap” la 5cm de bară, din poziţia suspendat în aer între 3 fundaşi.

.

Văzându-l pe Messi cum înşiră la roşii “ca pe mărgele” dar apoi e blocat, am aşa o senzaţie că îi lipsesc nişte dinţi care să îl ajute. Nişte dinţi de Dinţos…

.

Barcelona alege să construiască în poziţiile bune şi să tragă la poartă în cele mai puţin bune… Ca şi acum, la ultima fază a reprizei. Deco (sau Iniesta), în loc de şut pasează la Abidal, în unghi, care trage, deşi nu era cazul. Corner? Nu. Pauză.

.

Început haotic de re-priză, haotic precum jocul lui Puyol cu Milito (iar s-au încurcat reciproc), luminat de 2 centrări foarte bune din poziţii puţin probabile ale lui CRonaldo.

.

După o pătrundere Messi-escă încheiată cu şut ratat, Tevez îl imită pe partea cealaltă, apără greu Valdes.

.

Henry cred că face 213-214 pe bancă. Puls. O nouă combinaţie bună Barca, apoi corner, pasă greşită Zambrotta, contraatac blitz Ronaldo-Nani, şut mult peste din poziţie bună.

.

Aha. Intră Henry. Iniesta out. Mă bucur că n-a ieşit Messi - poate vedem ceva fotbal între cei doi.

.

Zambrotta şi Ronaldo şi-au provocat câte un cartonaş galben, iar Barcelona joacă de parc-ar fi români - “floricele” în careu, din care pierd mingea.

.

Henry a atins pentru prima dată mingea la vreo 10 minute de când a intrat (!). Pe care o-a pierdut. Apoi a recuperat-o energic, pentru a o scăpa în corner (!). Poate de-aia începe pe bancă în ultima vreme… Bojan, intrat şi el, a intrat imediat într-o acţiune în careu. A scos Hargreaves.

.

Van der Sar are un joc de picior asemănător cu colegul de generaţie Bodgan Stelea. Tare şi spre tribună.

.

Ferguson se betonează cu muşchiul lui Fletcher în loc de Scholes şi cu experienţa lui Giggs în loc de Nani. Ocazie Henry, cap din careu direct în braţe de sar. Van der Sar.

.

Echipele desenează frumos, chiar şi fără ocazii. Acum Ronaldo… şut pe lângă. Acum Henry… slăbuţ, prinde Sar.

.

76000 în picioare, cântă şi agită fulare. Min. 88. Intră Gudjohnsen, băftosul, în locul lui Yaya, fratele lui Kolo. Toure. Barcelona e peste ei, dar centrările creative sunt imprecisem puţin pe lângă băftos. Dintotdeauna mi s-a părut că Barcelona are un joc complicat, dar se vede treaba că atunci când joacă simplu nu le iese.

.

Prelungiri la prelungiri (s-a accidentat Evra). Tensiunea e palpabilă, cred că dacă ating ecranul mă curentez.

.

Min. 6 de prelungire, lovitură scoasă de Bojan, Valdes e în careu.

.

Fluier final. Finală englezească aşadar. Două rezultate seci în 2 meciuri pline de culoare - precum singurul gol al dublei manşe, mult mai echilibrată decât se aşteptau mulţi. Barca i-a pus serios la treabă (14-7 şuturi la poartă), dar, vorba aia românească, “n-au avut noroc”.

.

Ironia sorţii, 2 echipe englezeşti îşi vor disputa finala la Moscova, în oraşul unde Naţionala lor a capotat într-un meci important pe drumul pierzaniei calificării la Euro.

.

coltul telespectatorului

“A-di, A-di, A-di!!” strigă tribunele, dar la fel de bine ar putea striga “Rocky, Rocky!”

Prima fază de Rocky adevărat a fost în repriza a 3-a, când după un croşeu încasat de Adrian Diaconu, a fost băgat în corzi. Am avut emoţii, americanu’ era peste el. Şi, ca în Rocky, numai ce mi ţi s-a adunat al nostru ca un arc şi a ieşit cu o serie de upercuturi şi 2 croşee de dreapta peste umăr, de au făcut schimb de locuri. Sala a erupt, şi pe bună dreptate.

Acum e deja reprizua a 4-a, şi nu apic să srciu. Meciul e foarte intens, nu mă lasă. Mai sriu in pauză.

Box de …gală.

Adi are o pată roşie sub ochiul drept.

Repriza a 6-a. Adi pare mai obosit. E în corzi. Dar îşi revine din nou!!

Acum eschive. Se odihneşte. Croşee din nou!

Din nou în corzi. Dar zîmbeşte! şi explodează!! upercut, upercut!

Acum e obosit. Ţine. gong. Ce meci!

Repriza 7. Ca-n 7 păcate. Americanul e stil Muhammad ali, dansant, Adrian stil Foreman, centrul ringului, urmărire tenace. A fost în corzi, dând impresia că e foarte obosit, americanul lovea în neştire, dar a ieşit din nou senzaţional Adrian cu upercuturi, de l-a făcut groggy pentru prima dată! L-a salvat gongul.

Maha la conducere a lui Adrian s-a subţiat însă. 78-74, 77-74, 78-74.

Meciul e echilibrat… Americanul încasează foarte bine, chiar când pare aproape să cadă revine incredibil.

Cu comentariul alor noştri nici nu ştii ce să crezi. Că ne spun doar de loviturile lui Diaconu…

Ăla dă mai mult, al nostru mai curat. Fenomenal meci.

Tertipuri ştiu amândoi… americanul loveşte nepermis în ceafă cum prinde ocazia, Adrian ţine cum prinde ocazia, când e obosit.

Penultima repriză. Am nişte emoţii…

Auăleu. E în dificultate Adi. Ţine, ţine!! Urlă Bute. E groggy… Rezistăăă… mai e un pic. Auuu, ce upercut a luat… Gong. Ufff.

Ultim repriză. 3 minute, Adi!!

Agonie. Uraganul peste noi. Adi ripostează din când în când. Mai e un minut. Ripostează!! Ce schimburi! Garda jos, amândoi, ca marinarii. Ploaie de croşee. Incredibil.

Gong.

Nu ştiu cine va câştiga. Ultimele 2 reprize ale americanului, probabil… dar prima jumătate a meciului a fost a lui Adi… Nu stiu.

Decizia. 116-113, 115-113, 115-133… Adrian Diaconu!!

Eram curios ce va spune americanul. E dezamăgit, dar n-a protestat. E bine. Adi e năuc, săracu’. Nu mai contează. Nici nu mai aud ce zic comentatorii. O seară de box adevărat. Nici n-am apucat să zic de meciul formidabil a lui Viorel Simion de mai înainte, cu spaniolul Rudi Encarnacion, câştigat clar de Simion, care a făcut spectacol. Meciul lui Ion Ionuţ (alias Jo Jo Dan) cu Raul Balbi nu l-am văzut, am auzit doar de knock-out-ul în repriza a 3-a (!). Bravo ai noştri! Se pare că avem o generaţie tare la box profesionist. Felicitări!

Adi la interviu. Mulţumeşte tuturor… e foarte emoţionat. Are o pată mare vânătă sub ochiul drept. Cel mai greu meci din carieră… din cauza slăbirii de ultim moment a fost mai greu în ultimele reprize.

De un bunsimţ pur declaraţiile. Respect.

.

via coltul telespectatorului

.

notă: se pare că “embeduirea” filmelor de pe youtube nu funcţionează (admin? ajutor? :). pentru a viziona relatarea cu filmele inserate, clic aici sau aici.

.

Cele 13000 de bilete s-au epuizat in 2 ore.

.

Totul a început marţi, săptămâna asta, mă pregăteam să plec acasă, să văd Arsenal-Liverpool. Colegul meu M. se pregătea şi el, zic, „te uiţi la meci?” zice „da, desigur”. „Şi cu cine ţii?” „Cu ZSC”. „Poftim?” „Păi mă uit la hockey, e finala playoffului, Zurich SC Lions – HC Servette Geneva. Servette a condus cu 2-0, acum e 2-2. Eu am jucat hockey 14 ani la ZSC, aşa că ţin cu ei”.

.

Aha. Ok. Mai târziu, în pauza meciului din Champions League, am dat din greşeală pe un post unde era hockeyul; 2-0 pentru Servette. Bun. A doua zi mă întreabă M. într-o doară, dacă vreau să merg la meci joi. Bineinteles. Zice, „dacă ai noroc şi câştigă ZSC, vezi şi o petrecere a campionilor”. „Păi cum?”

.

„Au câştigat aseară, au egalat la 2 în ultimul minut şi au câştigat la penaltyuri. 3-2 pentru Zurich, daca bat joi, sunt campioni (finala e pe sistem „cel mai bun din 7 meciuri”).

.

Gata, mergem. M. n-a avut stare toată ziua, aşteptând momentul. E fan „adevărat”, mai ales că a şi jucat acolo la juniori, îi cunoaşte pe unii din prima echipă personal. Cu greu puteam găsi un ghid mai potrivit. L-am mai descusut, cică cluburile de hockey nu prea au treabă cu cele de fotbal, cu o singură excepţie, Grasshoppers, care are echipă de hockey în liga a doua. El zice că nici HC Geneve Servette n-are treabă cu FC Servette Geneve.

.

Hockeyul e foarte popular în Elveţia. Poate ca număr de fani fotbalul are mai mulţi, dar prezenţa la meciuri de de departe superioară la hockey. Meciurile de playoff, toate începând din optimi, s-au desfăşurat cu săli pline ochi, casa închisă.

.

Ca şi aseară. Se cautau bilete, dar era doar cerere, nici vorba de oferta.

.

.

Ne-am intalnit cu prietenii lui M., între care un olandez despre care voi mai vorbi, şi am intrat. Primul lucru, bineînţeles, berile. Pahare de plastic de juma’ de litru, toată lumea pe culoar, fumat, băut, încălzit. Am intrat, un pic îngrijoraţi pentru că biletele se pare că erau în sectorul rezervat fanilor lui Servette. Însă – nici urmă de franţuz. Toţi cei vreo 50 erau comasaţi într-un colţ al arenei,

.

.

dar s-au făcut auziţi bine, scandând frumos. Şi fiind, desigur, huiduiţi.

.

La 8:15 arena era plină ochi. 13000 de spectatori. Crainicul anunţă că s-au distribuit 10000 de artificii, din partea unui sponsor, şi spectatorii sunt invitaţi să le aprindă.

.

.

Apoi au intrat echipele

.

.

şi a început. În timp ce faceam poza asta

.

.

se produse mare gălăgie. Apoi, spectatorii se pun pe fluierat. Copios. Şi strigau toţi ceva de genul „buiiii, buuiiii”. Mă ce-o fi buii asta? Ulterior mi-am dat seama că e „pfui”, varianta locală a mai cunoscutului, la noi, „HUO”. M-a distrat, nu mi se pare deloc un strigăt intimidant… dar… cu un pic de accent pe „u”, se auzea destul de puternic:

.

Strigau într-una, şi pucul era tot la galbenii de la Servette. Mă şi miram, roşii degajau în disperare, la care spectatorii se bucurau. Măi să fie, aşa îi domină ăia?! Abia târziu m-am prins că scandalul fusese pentru o eliminare de 2 minute a unui jucător de la ZSC, şi spectatorii încercau să-i ajute să scape fără gol.

.

N-au scăpat. Chiar la sfârşitul acestui filmuleţ, făcut pentru a captura de fapt huiduielile, Servette a dat gol. 0-1.

.

http://www.youtube.com/watch?v=B-5Y8sQXI3Y&hl=en

.

Apoi a intrat şi eliminatul, şi meciul s-a echilibrat. Au încetat huiduielile, au început scandările: Ţet-Es-Ţe! Ţet-Es-Ţe!

.

Mie mi s-au părut mai buni individual ZSC, dar franţujii se agăţau ca pisicile de fiecare puc, foarte bun joc colectiv. Au dominat prima treime (se joacă 3 a 20 min).

.

Pauză. Tensiunea creştea, alimentată de noile râuri de bere cursă pe culoar. Cauză din care tovarăşii mei au pierdut primele 3 minute din treimea a doua, în care Servette au ratat 2 ocazii mari, chiar la poarta din faţa noastră. Când au intrat ei, au început să domine roşii.

.

Olandezul de lângă mine mai avea o problemă, pe lângă meci. Verifica pe telefon cât e scorul la Getafe-Bayern, el fiind un mare fan ANTI-Bayern. 1-0 pentru Getafe, 1-0 pentru Fiorentina, bucurie. (mă rog, el ţinea cu PSV, deşi e fan Ajax, dar olandezitatea a primat în faţa ajaxisticii).

.

Meciul de hochei se încinge, apar mai multe faze de poartă. Reacţia tribunei la o ratare face toţi banii – o milisecundă de tăcere, în care toţi îşi ţin respiraţia, şi apoi un „UUU” răsunător. Bătăi n-au fost în toată regula, au ţinut arbitrii jocul în frâu.

.

http://www.youtube.com/watch?v=95os0y-S1wE

.

Şi, în fine, golul izbăvitor: 1-1! Antrenorul lui Servette cere reluarea fazei confuze, e huiduit (pfuii-uit) de tot stadionul, dar golul se validează.

.

1-1 şi la Getafe. Mmmm…

.

Spectatorii strigă sau cântă nonstop. De exemplu, melodia „go west” a fost adaptată pentru „steht auf, wenn ihr zuricher seid”, ridicaţi-vă dacă snteţi zurihări. Toată lumea sus. Urmată de „cine nu sare nu-i din zurich, hei, hei”.

.

http://www.youtube.com/watch?v=X9sV7z-M_Q0

.

Dar scandarea mea favorită era pe melodia „carnaval de paris”, un pic modificată la sfârşit cât să dea într-un „ZÜÜRI” impresionant.

.

http://www.youtube.com/watch?v=NO7WQgMp0VY

.

După alte râuri de bere în pauză, ultima treime. 3-1 Getafe – BM!! Gata, zice, cu Bayern eliminată şi ZSC campioană, nu se poate mai bine!

.

Tensiunea creşte pe măsură ce jocul celor de la ZSC se îmbunătăţeşte, apar tot mai multe fazele de poartă. Ritmul e infernal, se ajunge imediat de la o poarta la cealaltă, de spectatorii n-au timp nici să-şi tragă răsuflarea între strigătele de „VAI” şi „HAI”.

.

http://www.youtube.com/watch?v=4TSXCKuasGw

.

La un moment dat – am crezut că nu văd bine. O sticlă de apă a zburat din tribune şi l-a lovit pe antrenorul celor de la Servette în spate, stropindu-l! Bricheta elveţiană era ditamai bidonaşul verde! Prompt, forţele de ordine au urcat în tribună, l-au identificat pe agresor şi l-au scos din sală, în… uralele spectatorilor, care îl aplaudau, şi, mai mult, au început să arunce cu… BRICHETE pe gheaţă! Mai jos se vede cum un jucător se apleacă să ridice una de jos, şi apoi alţi oficiali vin şi le… mătură! No comment…

.

http://www.youtube.com/watch?v=3Ew33Fka39s

.

Meciul se reia, dar – nici un gol. M. e epuizat. Dar tortura abia începe. Bineînţeles, după altă rundă de bere (eu am sărit strategic vreo două, dar ei nu).

.

În prelungiri parcă au „ieşit alte echipe de la cabine”. A jucat doar Zurich, de parcă erau în superioritate. Dominare totală, Servette abia făcea faţă, degajau ca şi când ar avea un eliminat. Au apărut faze de poartă, ocazii mari, ratate însă, care i-au înnebunit pe spectatori.

.

Care spectatori, a propos, erau de toate categoriile, atât ca vârstă, aspect, venit, naţionalitate - am văzut unul cu o şapcă pe care scria „Bosnia Hercegovina” chiar în faţa mea la intrare. Foarte multe fete – chiar în faţa noastră era o blondă drăguţă, echipată corespunzător

.

.

şi care a suferit zdravăn în prelungiri, strigând la arbitru sau luându-se cu mâinile de cap.

.

.

Şi cu mâinile de cap a rămas, căci s-a terminat 1-1. Dacă la început am fost destul de neutru, până la sfârşit am avut emoţii! Au jucat foarte bine roşii, mai ales în prelungiri, când au fost mereu călare pe ei, iar atmosfera m-a luat pe sus - nu mi-aş fi dorit să piardă, era păcat.

.

Lovituri de departajare. 3 de echipă.

.

Dar, întâi, desigur, bere.

.

Primii sunt ZSC…

.

GOOL!

Urmează Servette… apără Ari Sulander, portarul finlandez al zurichezilor!

.

Următorul roşu…

.

http://www.youtube.com/watch?v=VtcsGoYegt0

.

ratează!

.

Galbenul… apără Sulander!

.

Roşu… ratează!

.

Ultima lovitură. Dacă ratează galbenii, ZSC sunt campioni.

.

http://www.youtube.com/watch?v=OnWQeNnrlDU

.

Delir.

.

Spectatorii invadează gheaţa.

.

Se strigă, cântă, aplaudă, dansează. „Meischter, Schwiizer Meischter, laalalaalaalalalalalaalaalalalala” şi tot aşa. (=campionii, campionii elvetiei).

.

http://www.youtube.com/watch?v=_zFBoxRNsuc

.

Premierea s-a făcut acolo, în mijlocul fanilor, după care a început petrecerea. Tot pe gheaţă.

.

http://www.youtube.com/watch?v=y_eThLUgq8o

.

Am coborât şi noi în mijlocul lor

.

care au pupatără gheaţa unde s-a dat penaltyul decisiv

.

şi, surpriză, am găsit BRICHETA!! Era la marginea terenului, şhmekera.

.

Nu i-am spus însă singuraticului ziarist rămas la masa presei, că făcea deja paginarea

.

Petrecerea era deja în toi

.

aşa că, luând, desigur, o Bere a Campionilor, ne-am amestecat printre fani

.

până pe la 2 dimineaţa.

.

Cam pe atunci s-a oprit muzica, şi au început oamenii să demonteze terenul. Da, pentru ei începea o zi de muncă, pentru că azi la Hallenstadion e un concert! Începuseră deja să asambleze scena când am plecat…

.

Un cuvânt despre fani. S-au îmbătat criţă, majoritatea. La bustul gol, artificii, strigăte. Cel mai „violent” incident a fost aruncatul cu bere în sus, pe alocuri. N-am avut nici un moment senzaţia de nesiguranţă. Nu mi-a fost frică să scot telefonul să fac poze (bateria aparatului foto se terminase odata cu începutul petrecerii). Erau multe fete în jur, mulţi adolescenţi, abia intraţi în liceu. Nici o treabă, nici un arţag. M. zice că mai demult se lăsa cu bătăi, dar între timp s-au mai cuminţit. Chiar au aplaudat toţi când le-au dat medaliile de consolare celor de la Servette. Poate dacă erau duşmanii de la Basel în loc, ar fi fost mai problematic. Aşa, seara s-a încheiat cu priviri senine şi sincer aburite de bere.

.

Una peste alta, un alt exemplu de emoţie simplă, colectivă, care atinge corzi pe care orice altă experienţă “individualistă” nu le poate atinge. M. e e părere şi că “ce bine e să îţi poţi permite să fii primitiv şi să strigi “schiri, du arsch!” (un fel de arbitrule, eşti de c***t). Aici nu pot emite păreri, pentru că nu am experimentat senzaţia - mie arbitrii nu mi s-au părut de nici un fel, aşa că i-am lăsat în pace. Interesant e însă că, în aparenţă, acest comportament, inclusiv bricheta, nu e mult diferit de ce e la noi. Şi totuşi e. Încă nu-mi sunt clare cauzele exacte, am rămas doar cu senzaţia că nu m-am simţit nici un moment în nesiguranţă sau disconfort pe stadion. Lucru pe care nu-l pot spune despre stadioanele de la noi.

.

Dar până una alta, am încălecat pe-o şa… şi am descălecat, căci de la stadion am plecat pe jos.

.

.

P.S. După finalul euforic al meciului, olandezul a primit pe SMS vestea: Getafe-Bayern 3:3. Asta e, nu le poţi avea pe toate.

.

.

via coltul telespectatorului

M-am afundat în masa abrutizată. Dumincă am avut de ales între Gloria Buzău-Vaslui şi campionatele europene de gimnastică… Pe vremuri nici n-ar fi existat dubii, gimnastică… aşa am început şi duminică, dar m-am trezit… plictisindu-mă. La început n-am vrut să recunosc, de ruşine, dar apoi a trebuit: m-au plictisit campionatele europene de gimnastică, cu unele excepţii. Aşa că am dat printre picături şi la fotbal. Deşi cu tristeţe. M-am întrebat de ce. Poate pentru că am „pierdut contactul”, nu mai recunosc sistemul de votare, nu mai cunosc aproape nici o gimnastă după nume, exerciţiile mi se par seci, cu multe greşeli, fără zâmbet. Nu mai e „distractiv” să te uiţi la gimnastică, decât în rare ocazii. Meciul dincolo era însă din fericire extrem de slab (Grădinescu se abţinea, dar îl simţeam că nu e fericit) – din fericire pentru că aşa am dat mai uşor înapoi la gimnastică, pentru nişte momente interesante:

.

1 – exerciţiul Stelianei Nistor la bârnă. Spre surprinderea mea, nu am fost foarte afectat de căderea ei, ca pe vremuri dacă rata Miloşovici (doar că ea nu prea rata :). Detaşarea, poate, şi senzaţia că nu e aşa important… important e la Beijing, acolo o să am emoţii pentru Steliana.

.

2 – exerciţiul Anei Tămârjan la sol. Exerciţiul mi s-a părut slăbuţ, cu greşeli, dar ataşamentul emoţional faţă de „culorile patriei” a învins. Am mai vorbit despre patriotismul ca sentiment nejustificat, şi că mi-l asum. Coroborat cu sindromul buturugii mici, m-a făcut să trăiesc cu emoţii sporite finala la sol, şi perspectivele crescânde pentru o medalie tămârjenească.

.

3. exerciţiul englezoaicei la sol. Primul care a adus aminte de „cum era pe vremuri”. Un pic de graţie, aterizări „lipite”, un zâmbet. Spre deosebire de celelalte fete (inclusiv Ana noastră) care se „bagă” la execuţii foarte grele, care mie, ca spectator neavizat, nu mi se par atât de grele cum sunt de fapt, şi la care văd doar aterizările cu inevitabilul pas în spate, care mie încă îmi sună a „greşeală”. Englezoaica a făcut şi ea elemente grele, dar parcă mai lent (e mai… mare), şi a lipit nişte aterizări. Mi-a plăcut.

.

4. cel mai mult mi-a plăcut însă exerciţiul Sandei Izbaşa, tot la sol. Cu noua freză (care îi stă bine, arată mai „occidental” decât clasicul breton gimnastic românesc brevetat – nu mi-am dat seama de asta decât cânda zis comentatoarea), a făcut un exerciţiu foarte bun. Chiar şi comentatorii englezi de pe eurosport au zis – da, ăsta e aurul. A avut 5 (!) diagonale, a făcut paşi în spate (am înţeles însă că acum sunt regulamentari, „pentru poză”), dar a şi „lipit” vreo două aterizări înşurubate. Mai important decât toate însă, pentru mine, între atâtea acrobaţii a avut timp să zâmbească (!), şi să îndemne publicul la aplauze (!!), ca în legendele cu Simona Păuca sau Aurelia Dobre. Publicul a reacţionat, şi am reacţionat şi eu, de pe canapea – hai, să nu cazi cum la ultimul salt – stai! Şi a stat. Aur.

.

5. Nu în ultimul rând, Oksana Chusovitina. Când am văzut numele nu mi-a venit să cred (n-am recunoscut-o cu părul scurt). Am văzut solul, făcut în nota celorlalte, dar văd acum că a luat aur la sărituri, finală pe care n-am văzut-o. Pe Chusovitina o ştiu de când eram mic. A fost la Olimpiada de la Barcelona, în 1992. Are aproape 33 de ani, şi s-a calificat pentru Beijing. O performanţă fantastică. Povestea ei, aici.

.

Comentatorul englez zicea că, din gimnastica europeană, România emite pretenţii la Beijing pe echipe, iar la individual o rusoaică, nu mai ştiu cum o cheamă. Eu sper să se ţină tare şi Sandra şi Steliana. Pentru că nu ştiu de ce am o presimţire că la vară n-aş mai muta pe fotbal de la finala olimpică de gimnastică, nici chiar în momentele când nu sunt ale noastre „la aparate”.

 

-

via colt[z]ul [tele]spectatorului

De data asta, un alt fel de comentariu, în imagini.

.

Torres trăgând piciorul la „talpa” pe care se pregătea să o întindă în alunecare, salvându-i probabil cariera lui Hleb.

.

Primele 15 minute ale lui Diaby, când a depăşit tot ce i-a stat în cale, culminând cu şutul prin Reina.

.

Faza de vreo cîteva zeci de pase arsenale „din prima”, fără ca mingea să iasă şi fără ca Liverpool s-o atingă.

.

Golul lui Hyypiä.

.

Efortul de pe chipul lui Kuyt.

.

Mişcarea perpetuum şerpuitorum a lui Hleb.

.

Chelia roşie a lui Senderos.

.

Mingea găsind capul lui Crouch, pe oriunde l-ar purta.

.

Gesturile codate ale lui Benitez.

.

Scuturarea plasei de la golul lui Torres (n-am nici o altă imagine, m-a lăsat paf)

.

Privirea lui Adebayor, după Marea Ratare.

.

Cele maxim 2 atingeri ale lui Gerrard, indiferent de situaţie.

.

Spectatoarea cu ochelari cu rame închise, cu mâinile împreunate a rugăciune.

.

Cursa lui Walcott.

.

Gesturile lui Adebayor cel nefelicitat la gol - “e al lui Walcott”.

.

Spectatorul chel care a pus capul pe scaunul din faţa lui, după acordarea penaltyului pentru Liverpool.

.

Lipsa “cronometrului” de pe ecran. Oare câte minute mai sunt? De-ar fi cât mai multe.

.

Palma bătută de Riise cu un spectator de pe margine, înainte de a arunca de la margine în stilul caracteristic.

.

Stăpânirea de sine a lui Babel după gol. A intrat cu câteva minute înainte de final, a scos un 11m şi a marcat un gol.

.

Şi peste toate, fularele ridicate de CORUL de pe Anfield. Walk on, walk on, with hope in your heart, and you’ll never walk alone.

 

-

via colt[z]ul [tele]spectatorului

Că tot vorbeam de suporteri şi rivalităţi locale… am găsit secvenţele astea întâmplător. Dincolo de amintirile nu tocmai plăcute pe care le provoacă - dubla manşă Rapid-Nürnberg din Cupa UEFA, m-a distrat (şi impresionat) relaţia suporterilor cu jucătorii.

Antrenament Nürnberg, după meciul cu Rapid. Linkul aici. (nu reusesc sa “embed” filmuletul. daca stie cineva cum, apreciez…)

Suporterii încep prin comanda “hinsetzen” - aşezarea! Pentru “spectacol” trebuie să te aşezi, aşa e frumos :).

Mă aude toată lumea?

DAAA.

Iată că n-a fost ultima noastră partidă în Europa

Râsete.

Daţi-mi un “U”.

U.

Ăsta-i un u, sau un U de Cupa UEFA?

UUUUUU.

Daţi-mi un “F”.

Încă un F.

(cu portavoce) daţi-mi un T

un A.

Daţi-mi un UFFTA. (habar n-am ce înseamnă iniţialele - probabil “ultra” … ceva :).

Apoi, în ordine

- “FC Nürnberg”

- scheiss-FC Bayern (München)

- Hans Meyer (antrenorul)

- Ausswärtssieg (=”victorie în deplasare”)

- (”mă rog, a fost 2-2, dar trecem cu vederea”), comentează şeful galeriei

- Rapidsieger (=”învingătorii Rapidului”)

- UFFTA

- apoi cântecul - nu ştiu exact ce zic, iar la sfârşit

- cine nu sare e-un münchenez

Observaţi lipsa de înjurături atât la adresa adversarilor întâlniţi, cât şi a rivalilor (deşi sunt amintiţi). Mă rog, scheiss- nu e un cuvânt prietenos, dar a fost punctul de maxim.

Mi-a plăcut ritualul, cu aşezarea jucătorilor jos, cu dialogul. Faină relaţie. M-au distrat. Şi mi-ar plăcea să văd aceeaşi atitudine pătimaşă, dar oarecum relaxată, şi la noi. Se întâmplă, nu zic, da’ parcă tot mai rar…

Later edit: UFFTA e un ritual, si isi ia numele de la un ritm punk. Îl “performează” mai multe galerii nemţeşti, cu diferenţa că unde Nürnburghezii au strigat “Bayern München”, se înlocuieşte cu rivalul cel mai important. De exemplu, în cazul lui Hamburg, cu Werder Bremen :D.

Începe repriza a doua. În prima mi-au plăcut Santana, de la Fiorentina, şi Afellay, de la Eindhoven. Alt puşti teribil scos din pământ din iarbă verde (de fapt, deşert marocan) de olandezi. E o plăcere sa-l urmăreşti şi pe Jorgensen, forever young, şi stoperul mexican al lui PSV, Salcido, a jucat fără greşeală în prima repriză.

PSV e o nucă tare, si am impresia ca Fiorentina n-au fost concentrati la inceput. Mutu nu e concentrat nici acum, e si „tinut” bine.

Oops. Încă o ocazie olandeză. E serioasă treaba.

GOOOL MUTUUUU!!! Cu noroc, dar ce gol important!! La locul potrivit, la momentul potrivit.

Au, ce gol au dat si olandezii! Gaură în apărare, şi bombă din careu sub bară, Koevermans. Gol şi mai important, dar pentru PSV. Se-nmiroseşte treaba…

PSV arată a echipă legată, stau bine în apărare, iar Farfan şi Afellay fac ravagii pe contraatac. Asta, când nu domină de-a dreptul.

La Fiorentina jucătorii mi se par surprinzător de calmi în orice situaţie. Chiar şi când greşesc (şi azi au greşit destul). O anumită siguranţă în jocul lor, sau mai degrabă un fel de confort, care-mi place. Păcat că au luat golul ăla, dar gaura în apărare s-a căscat mare. Şi n-a fost singura.

Intră Bobo Vieri. Eheei, bătrâne, ia să te vedem. Freză de tinerel ai, mai ai şi fuga la tine? Da, un prim şut, direct, fără preluare. Atacant pur-sânge.

Portarul lui PSV, care a gafat la golul lui Mutu, s-a accidentat la o degajare. Rezerva pare chiar mai puţin brează, ezitant… e o pâine de mâncat acolo, dar trag rar la poartă. Ba nu, acum! Mutu, cu efect, foarte frumos, a scos spectaculos cel tocmai criticat.

S-a încins treaba aici. Bobo la un pas de gol, îi suflă mingea, corner, cap Mutu fix pe centru la portar.

Montolivo cu două trasoare, cel de dinainte a fost mai bun, dar prea în centru. Bun ăsta, Montolivo.

Fiore, cu ultimele puteri, cu heirup, dar fără acţiuni clare. Olandezii, calmi, laborioşi. Se vede experienţa CL pe faţa echipei lor.

Se vede cum lui Mutu îi place să joace cu Vieri. Cred că şi viceversa, se tot caută, cu pase “printre”, cu călcâie mai devreme - se “simt”. Păcat că azi nu le-a ieşit ceva împreună, e un duet micheteau.

Haos pe final. 6 minute de prelungire, multe întreruperi. Gata. Vorba clişeului (mai greu de evitat clişeele decât credeam), “rezultat echitabil”.

Hop! Getafe a scos un 1-1 mare la München! În minutul 90, după ce nemţii au avut ocazii grămadă! Oooo, ce gol! CONTRA!!!!!! un lob de zile mari, din careu!

Toni deschisese scorul, cu un “cap” la vinclu. Bayern au avut 2 ocazii mari, apoi Getafe o bară, după o centrare tot a lui Contra.

Impresionant e că e Hitzfeld la emisiunea “procesul UEFEI”, cum ar veni. Cu Makaay şi un moderator, nu ştiu cine, Helmer parcă.

Micheteau. Bravo Guriţă! Nemţii rămân optimişti (desigur..) - să-i vedem în micul “cazan” din Madrid.

Acum e rezumatul măcelului rusesc, Leverkusen-Zenit 1-4. Advocaat e antrenor la Zenit! ahaa… unul din cei mai necharismatici antrenori, pentru mine. Dar se vede că face treabă la Leningrad. Pardon, Sankt Petersburg. Nemţi la pământ, mai rar. Noapte bună.

„Extraordinar” de 4 ori, o data chiar „ex-tra-or-di-nar”, „fenomenal” de vreo 2 ori, toate in mai putin de un minut. Plus o gramada de „cel mai”, „cea mai”, „cele mai”, pentru garnitură. Cel mai enervant lucru la seara de Ligă e comentariul.

„Almunia e un portar de 600000 euro, cam atâta face”. Mda. De-aia o sta Lehmann pe bancă.

Fotbalistic vorbind… cum joaaacă ăăştia, băi! Cum cântă ăia în tribune! Cred că mă las de scris şi mă uit la meci cu atenţie :D.

GOL Adebayor!! Gol de manual de fotbal englezesc. Tunsul Adebayor, nu l-am recunoscut în primul moment, aduce acum un pic cu Kanu, lung, slab, dar surprinzător de driblaci.

GOL Kuyt!! Oooo…. Seară de Gală, nu de Ligă!

Ţi se face pielea de găină la televizor, cum cântă suporterii. Pot doar să-mi închipui cum poate fi pe stadion..

Interesant, desi e un meci intens, cel putin mie nu mi-a sărit nici un jucător în ochi în mod deosebit. Au avut “apariţii la rampă” mulţi, dar scurte. Dacă ar fi să remarc pe cineva, Kolo Touré (!), iar dincolo… “echipa”. Interesant, nu? să ai aşa jucători, dar să se remarce “echipa”. Asta înseamnă antrenor de antrenor, şi e valabil pentru ambele.

Pauză.

Intră Theo Walcott, acest “Trică” al Arsenalului, în sensul de “singurul localnic”.

“Portarul de 600k EUR” are, după o ieşire aiurea la o centrare în prima repriză, o prestaţie bună. Inclusiv la această fază periculoasă în careu (la cornere apărarea arsenală se cam blochează).

Walcott arată calitate. Pătrundere şi bombă stil “din nimic”, fără mare avânt, la o palmă de bară.

Şi când te gândeşti că Liverpool era aproape eliminată după primele 3 etape din “grupe”… i-a “scos”, între alţii, şi “4 goals” Benayoun, care tocmai a intrat.

Oo… după o perioadă mai echilibrată, asediul arsenalului, o ocazie mare, o suspiciune de 11m.

Ce ratare! şi-au scos mingea din poartă, arsenalii. Din poarta Liverpoolului.

Na, s-a întâmplat ceva cu netul, cred că a căzut. Scrisesem că m-a sunat un prieten, şi am zis să dau prioritate rubricii “get a life”, şi n-am mai fost atent. Cu coada ochiului s-a văzut un meci intens între două careuri, dar fără mari ocazii. Final, 1-1. Liverpool nu se dezminte în Ligă - are n-are treabă, scoate un rezultat bun..

M-am uitat cu coada ochiului şi la rezumatul Fener-Chelsea. Când au dat turcii autogol în primele minute, am zis gata şi cu ăştia. Dar, uite că au reuşit să revină, au egalat, şi - CE GOL! Vinclu de pus pe generice şi pe youtuburi! 2-1, şi Turcia mai visează 2 săptămâni [later edit: de fapt, o săptămână, că e marţea viitoare!].

S-au dus „Serile de Ligă”, cu o grămadă de meciuri, goluri şi faze să te saturi… Se termină sezonul, şi nici n-a venit bine primăvara.

Ce frumos cântă suporterii Romei… şi ce tare fluieră.

Roma dominată la început… înghesuită în propriul teren, pe alocuri… dar spre deosebire de miraţii comentatori, cumva nu mi se pare că e dominata „total”, că e acelaşi tip de asediu la care transpirăm cu echipele româneşti. Roma îmi pare ca un şarpe încolăcit, pentru a avea mai mult avânt la salt.

Nici englezii nu se avântă… adulmecă. Rooney are doar 22 de ani?? Păi, da, avea 16 când era la Everton şi în naţională…

Parcă s-a mai echilibrat treaba. Se joacă ori într-o jumătate, ori în cealaltă. Toţi. Apărări aproape de careu, ambele.

Evra mi s-a părut extraordinar încă de când era la Monaco. Parcă l-a chemat Domenech într-un final şi la naţională. Cine e la noi pe dreapta? Contra… uăleu, Guriţă, cum o fi cu ăsta…

Chiar voiam să zic că echipele sunt „foarte bine aşezate în teren”, „nu sunt spaţii”, când a venit golul prin slam-dunk (aici au nimerit-o comentatorii) al lui Ronaldo, după o fază în care au „avut spaţiu”.

Pauză.

Spaletti a jucat „la 1-0”… blocăm tot, şi poate Vucinic. Nu i-a ieşit. Am impresia că aşa a jucat şi Ferguson… blocăm tot, şi poate Ronaldo. Până acum, i-a ieşit.
Roma a avut o perioadă „pe ei pe mama lor”, multe cornere, atacuri variate… dar n-au atacanţi de clasă. Nu în teren. Au şi noroc englezii… Când mai ai şi noroc la câteva faze în şir, într-un asemenea meci…

Ooo… dar ce noroc au englezii!! Gafă mare cât toată cariera lui Doni, minge pe tavă petru golul surprinsului Rooney.

Ronaldo şi Rooney se joacă… foştii „duşmani” fabricaţi de presă la Cupa Mondială… bară scoasă din ţâţâni. Şi cât loc e în apărare…

Cum ar zice un prieten, „cum joaacă ăăştia, băi…”

Încep să înţeleg acel 7-1… italienii sunt pe jos cu moralul, Spaletti nu-şi găseşte locul, e rândul englezilor la ocazii. Mari.

Groggy o vreme după golul 2, Roma şi-a revenit, şi atacă pentru golul de onoare. Spectatorii simt asta şi, după ce au însoţit perioada „groggy” prin tăcere, acum tot stadionul cântă şi aplaudă. Frumos. Scria Ioan Chirilă, cred, acum ani despre „tipologii de spectatori”, cum englezii cântă, iar italienii urlă. Iată, romanii cântă şi ei, au cântat to meciul, impresionant.

Trioul Ronaldo-Rooney-Evra face faze de Harlem Globetrotters (când o nimeresc comentatorii, o nimeresc. Altfel exclamaţiile gen „fantastic” mă enervează, dar asta cu Harlemul e potrivită). O nouă perioadă de dominare a englezilor – alternanţa la „pupitru” s-a păstrat.

Şi terenul se înclină încă o dată, iar Roma termină în atac, şi în cântecele spectatorilor.

Privind în retrospectivă, Roma „n-avea cum, dom’le, n-avea cum”.

Începe imediat rezumatul celuilalt meci, mai stăm un pic. Sunt curios cum vor evolua portarul Neuer de la Schalke şi Bojan de la Barça. Tinerele speranţe. (puştiul Barcelonei are scris „Bojan” pe tricou. Hehe. Oare câţi spanioli (sau catalani, poftim), i-ar putea pronunţa numele de familie, Krkic?

Ooo, gol Bojan, min. 11! După o greşeală a lui Neuer… na, ce i-am nimerit pe protagonişti :).

Arena „Auf Schalke” răsună de cântece. Meciul, altfel, aşa şi-aşa. Prima repriză, nimic deosebit, în a doua Schalke a avut câteva ocazii mari, ratate cu avânt, una chiar în minutul 2 al prelungirilor. Şi s-a mai dus o Seară de Ligă.