Am primit pe youtube o întrebare, dacă ştiu unde se joacă meciul România-Serbia din 28 martie. I-am răspuns că nu ştiu (chiar, ştie cineva? pe siteul FRF nu scrie), dar că îi zic dacă aflu. Am presupus că e din Serbia, aşa că l-am felicitat pentru parcursul de până acum şi i-am zis că încă mai sper în miracolul de a ne califica împerună ;).
.
Reproduc mai jos răspunsul lui. L-aş lua ca reper de atitudine suportericească.
.
“Our fans are very interested for the match in romania, and many of us will come, it will be a amazing football night. I �m impressed of the performance of politehna fans in belgrade against partizan.
You are welcome in serbia, and on the stadium against us.

Viva Romania;) “
.
Sper ca ai noştri să-i primească frumos pe oamenii ăştia.
.

.
Prima dată mi-au atras atenţia când au fost învinşi de Werder Bremen cu 5-4, la Bremen. De unde-or mai fi răsărit şi ăştia de la Hoffenheim? Cum n-am găsit nimic despre ei la o căutare sumară în ziarele noastre de sport, am lăsat baltă tema. Până când am văzut acu ceva vreme că “anonimii” sunt pe locul 2 în Bundesliga după 8 etape. Măi să fie. Atunci i-am dat un sărci pe Wikipedia, şi iată ce am aflat. (de aici înainte, informaţiile sunt culese cu nesimţire asumată de pe Wikipedia, dar le prezint aici că mă gândesc că or mai fi şi alţii ca mine care se întreabă. Să răspundem, până nu coboară în clasament :).
.
Aşadar, Hoffenheim e un cartier din clarobscurul oraş german Sinsheim, de care n-am auzit în viaţa mea (ultima remarcă nu e din Wikipedia). Sinsheim e cică în Baden-Württemberg, la vreo 20km sudest de Heidelberg, care mai sună a ceva cunoscut, dar pentru universitate, nu pentru fotbal. 35.517 locuitori are Sinsheim, de mărimea unui oraş ca Sighişoara de la noi (care, a propos, am citit că nu mai are echipă de fotbal).
.
Cartierul Hoffenheim în sine are 3300 locuitori. În aceste condiţii, faptul că clubul are 1300 membri este ceva ieşit din comun. N-or fi toţi băieţi din cartier, mă gândesc. Clubul, că veni vorba, se numeşte TSG 1899 Hoffenheim, TSG venind de la “Turn- und Sportgemeinschaft”, asociaţia de gimnastică şi sport. Ei zic acum că au abandonat TSG şi îşi zic doar “1899″, că e mai “fancy” pentru Bundesliga. Mă rog, de gustibus, eu prefer cu TSG, mi se pare mai fain.
.
Ce e cu ei, însă? Cum a ajuns o echipă de cartier a unui oraş minuscul pe locul 2 în Bundesliga??
.
Răspunsul e într-un nume. Propriu. Dietmar Hopp. Acest Dietmar Hopp a jucat în tinereţe la TSG 1899, iar după ce s-a lăsat de visul de a deveni mare fotbalist a devenit mare milionar, fiind unul din co-fondatorii gigantului software SAP. Din 1990 a început să susţină financiar echipa, aducând-o în 18 ani din liga judeţeană A (echivalentul ligii a ŞAPTEA, ultima) în Bundesliga.
.
Un punct de inflexiune a fost în 2005, când erau în liga a 3-a, şi Hopp a propus un proiect de “dezvoltare a fotbalului în regiune”, cu fuzionarea a trei cluburi şi construirea unui stadion nou la Heidelberg – fiind cel mai cunoscut oraş din zonă. Celelalte 2 cluburi (FC Astoria Walldorf und SV Sandhausen) s-au opus fuziunii, iar terenul a fost revendicat de firma Wild, care voia să-şi estindă capacităţile de producţie. Municipalităţile au hotărât că locurile de muncă create astfel sunt mai importante pentru societate, şi au respins planul cu stadionul.
.
Acum TSG joacă pe stadionul Carl Benz din Mannheim, iar de la anul va avea un stadion nou, propriu, la Rhein-Neckar Arena, la Sinsheim.
.
Antrenor e din 2006 Ralf Rangnick, nume cunoscut, vicecampion cu Schalke 04. Director sportiv e un fost antrenor al Naţionalei de hockey al Germaniei, şi îi ajută şi un psiholog care lucrează şi cu Naţionala de fotbal. Echipa asta a reuşit promovarea rapidă din liga a 3-a în Bundesliga, după “modelul CFR Cluj”, deşi îşi planificaseră promovarea (tipic nemţesc) “până în 2010″.
.
Ca să vezi cum e cu gura lumii. La început, toţi au fost încântaţi de activitatea de susţinere a juniorilor şi promovare a sportului. Uite, ce băiat bun, Hopp, ăsta. Acum, când au ajuns sus, toţi măcăne. Că nu e club de tradiţie, ci club sătesc fără cultură sportivă, fără fani, susţinut artificial. “Hoppenheim” e porecla ironică a adversarilor din liga a doua, geloşi probabil şi pe faptul că bugetul lor de achiziţii anul trecut a fost mai mare decât al tuturor celorlalte echipe din liga a 2-a la un loc!
.
Şi rezultatele se văd anul ăsta – sunt pe locul 2 după 8 etape, cu victorii în deplasare (3-0 la Cottbus, şi mai ales 5-2 la Hannover, care bătuse pe Bayern!). Sunt curios unde ajung, dacă îi “ţine ştrocul” până la sfârşit sau “se fâsâie”. Oricum, mi-au redeşteptat vechiul sentiment de a “ţine cu buturugile (foarte) mici” aflate în stare de graţie de prin campionatele europene, lucru mai rar în ultima vreme.
.
————————–
.
P.S.
.
Pentru fanatici, stema clubului:
.

.

Echipamentul (stânga, acasă, dreapta, deplasare):
.

.
Localizarea în Germania:
.

.
Şi performanţele ultimelor… 22 de sezoane:
.

.

Ar fi trebuit să merg la semifinală – Venus Williams – Ana Ivanovic. Am văzut asta, desigur, abia după ce mi-am luat bilet la finală. Aşa că finala a fost, Venus Williams – Flavia Pennetta.
Italianca, nr. 17 WTA, a ajuns surprinzător în finală, învingând-o între altele pe nr. 1 Jelena Jankovic.
.
Surprinzător “pe hârtie”, nu şi ca joc. Dar până să ajungem acolo, o privire în sală.
.

.
Hallenstadion a fost împărţit în 2 jumătăţi, două terenuri. Finala a fost pe “Center Court”, adică terenul central… din dreapta.
.
Au venit gagicile, au tras la sorţi, dat cu banu’ adică,
.

.
iar Venuţ s-a întreptat spre noi.
.

.
A propos de Venuţ, nemţii se pare au o problemă de pronunţie: foarte des i-am auzit confundând V şi W, adică pronunţă “V” ca “U” şi “W” ca “V”. În cazul de faţă, în loc de “Vinăs Uiliams” zic “Uinăs Viliams”. La oameni de pe stradă, hai să zici, da’ la ditai prezentatorul finalei, m-a enervat.
.
Uinăs a servit prima. Pregătire,
.

.
aruncă,
.

.
arcuieşte braţul,
.

.
zdrang!!
.

.
uffff…
.

.
Ulterior, Flavia nu se lasă nici ea mai prejos: adică, sus,
.

.
şi dă-i!
.

.
Meciul e alert din start. Să urmărim un schimb de mingi:
.
pac,
.

.
pac,
.

.
pac,
.

.
pac,
.

.
şi voleu câştigător:
.

.
Cu sunet, arată http://www.youtube.com/watch?v=BWO7UxfBTmE.
.
Albitra şi copiii de mingi se uită concentraţi, de pe scaunele lor branduite până la ultimul centimetru
.

.
iar cei din lojă sunt şi ei atenţi, după posibilităţi.
.

.
Nenea în şlapi (şlapii nu se văd) cu ţigarea pe după ureche e nea Villiams ăl bătârn, iar fata de lângă el cu pancarta mov nu ştiu cine e, dar chiuia ascuţit după fiecare game câştigat de Venuţ.
.

.
Aşa că am lăsat şi eu pozele şi am urmărit meciul. În primul set au mers “cap la cap”, jucând furibund. Filmul s-a rupt la tie-break, câştigat de Venuţa cu 7-1. În setul 2 a făcut break la 1-1, după care a servit 4 aşi seci unu după altu. Era deja 3-1 şi Flavia, în ciuda încurajărilor din tribună (“Flavia, ti amo! Hahahaha!”), dădea cu racheta de pământ.
.
A revenit la 3-2, dar a făcut apoi greşeli în momente cheie, şi, până să ne trezim, era minge de meci.
.

.
A salvat una, dar la a doua n-a mai avut ce face. Punct, şi daţi-vă mâna
.

.
şi cu arbritra,
.

.
iar Venuţ vă salută.
.

.
La interviul de după, căţelu ciufulit de lângă tot voia şi el la microfon,
.

.
dar n-a fost să fie, a fost pasat acoliţilor, ratând de puţin un moment de glorie în media internaţională.
.

.
La sfârşit, s-au adunat frumos copiii de mingi şi arbitrii de linie, totul simetric şi milităresc.
.

.
Prima la premiere, Flavia,
.

.
care a zis, fairplay, bre Venuţ, ai jucat incredible, ai meritat să câştigi.
.
Venuţ s-a burucat,
.

.
mai ales când tanti cu microfonu şi nenea cu ghitara i-au cântat, live, melodia Tinei Turner, “Simply the best - taaaa-na-naaanaaaa”,
.

.
“better than all the rest”
.

.
ş.a.m.d.
.
La sfârşit, au năvălit toţi cei din staful de organizare pe teren, pentru poza de final cu şeful comitetului de organizare, care se retrage cu această ocazie, după 17 ani. Omul a izbucnit în hohote de plâns când i-au cântat “time to say goodbye”. Pe bune. Mai zici că elveţienii îs reci…
.

.