Marius Lăcătuş revine în Ghencea! De data aceasta nu va mai fi în teren, nici în costum într-un birou ci pe banca tehnică alcătuind echipa de start şi gîndindu-se la viitoare transferuri şi tactici care ar readuce Steaua în fruntea Europei.

Nu cred că există prea mulţi oameni şocaţi de această decizie a “supremului” de a aduce “Fiara” în Ghencea. În schimb toţi sunt şocaţi de faptul că Lăcă a fost de acord să semneze, mai ales după cele întîmplate cu Hagi.

Gigi a găsit această ultimă soluţie în a se împăca cu suporterii. Văzînd că echipă facută de el şi trimisă prin fax lui Pedrazzini nu merge, a adus pe unicul antrenor care ar calma suporterii din Ghencea. Cu Lăcătuş pe bancă pot veni şi 10-20-30 de înfrîngeri consecutive, suporterii vor cînta şi vor încuraja mereu echipa.

Această decizie are şi urmări financiare. Vă reamintiţi biletele nevîndute cu Sevilla şi Slavia Praga? Becali a gîndit cu siguranţă că aducerea lui Lăcătuş la echipă ar umple stadionul indiferent de preţul biletelor. Şi cam asta se va întîmpla.

Raţiunile politice nu lipsesc nici ele. Cu siguranţă cîteva poze cu Lăcă şi nişte declaraţii de genul: “Cu Lăcă mergem în optimile Ligii.” şi PNG-ul urcă în sondaje. Aducerea lui Marius are numai efecte pozitive. Prin numirea sa ca antrenor le-a făcut o poftă suporterilor şi ar fi ca un semnal al revenirii pe drumul cel bun al lui Gigi.

Vom vedea dacă Gigi va rămîne doar patron sau va încerca din nou să fie “preşedintele-antrenor” al Stelei. Sunt aproape sigur că Lăcătuş va pleca în acest caz şi, probabil, Gigi Becali va fi distrus ca om-politic, om de fotbal, om de afaceri…

În urmă cu aproape trei zile blogul MYSPORT i-a provocat pe fanii Stelei să îi facă echipa lui Gigi Becali. Cine trebuie să vină, cine trebuie să plece şi cum ar arăta “unşpele” ideal în viziunea fiecăruia. Iată ce au ales fanii “roş-albaştrilor”!

————————————————————————————–

PORTARI

Robinson Zapata
Cosmin Vîtcă

Veniri:
Ciprian Tătăruşanu
Plecări:
Cornel Cernea

FUNDAŞI

Pawel Golanski
Valentin Bădoi
Ionuţ Rada
Dorin Goian
Sorin Ghionea
Ifeanyi Emeghara
Ducu Ninu

Veniri:
Răzvan Raţ
Laszlo Sepsi
Ştefan Mardare

Plecări:
Mihăiţă Neşu
Eugen Baciu
Petre Marin

MIJLOCAŞI

Ovidiu Petre
Bănel Nicoliţă
Mirel Rădoi
Mihăiţă Pleşan
Eric Bicfalvi

Veniri:
Xavier Elton
Gabriel Torje
Janos Szekely
Marko Ljubinkovici
Răzvan Ochiroşii

Plecări:
Vasilică Cristocea
Florin Lovin
Marius Croitoru
Romeo Surdu

ATACANTI

Vali Badea
Dorel Zaharia
Nicolae Dică

Veniri:
Cyril Thereau
Didi
Claudiu Keseru
Bogdan Stancu

Plecări:
Victoraş Iacob
Adrian Neaga

—————————————————————————————————————————

TITULARII

ZAPATA - GOLANSKI, GOIAN, GHIONEA, EMEGHARA - OV. PETRE, RĂDOI - PLEŞAN, LJUBINKOVICI, OCHIROŞII - THEREAU

—————————————————————————————————————————

CONCLUZII

@ Jucătorii străini transferaţi în această vară au intrat în inimile suporterilor Stelei prin evoluţiile lor mai mult decît mulţumitoare.
@ Steliştii care trec printr-o pasă mai proastă sunt susţinuţi pînă cînd evoluţiile lor încep “să miroasă” a dezinteres
@ Suporterii vor tinere talente care au confirmat deja şi care pot creşte şi mai mult în tricoul “roş-albastru”.
@ Dacă ar fi după fani, soarta următorilor fotbalişti ar fi greu de ales: Nicoliţă, Dică, Badea.
@ Surdu este, alături de Gigi Becali, cap de listă la jucătorii care trebuie să plece.
@ La polul opus se află Ochiroşii şi Thereau care sunt doriţi insistent înapoi.
@ Ceea ce vor fanii se intersecteză aproape perfect, teoretic vorbind, cu ceea ce vrea şi Gigi Becali. Problema este că patronul a “deraiat” în ultima vreme.

Jocul Stelei lasă de dorit în ultima vreme. Parcă nimic nu le mai iese “roş-albaştrilor” în acest sezon. Gigi Becali a înnebunit de tot, Dică a uitat cum se mai driblează, Nicoliţă continuă să alerge şi atît, Iacob nu mai este golgheterul de altă dată, Petre Marin a uitat de vremurile cînd era cel mai bun de pe teren şi lista poate continua…
MYSPORT te invită să îi faci echipa lui Gigi Becali! Spune-ne ce jucători ai vrea să plece de la Steaua, ce jucători ai vrea să vină şi cei unsprezece jucători pe care îi vrei în teren. Ajută-ne să facem echipa suporterilor!

In 2001 Franta ne dadea o adevarata lectie de fotbal la tineret. Cu o echipa formata din jucatori care azi au devenit vedete, francezii ne executau in play-off cu 0-1 la Bucuresti si 0-4 la Brest. Insusi Cisse marca in retur doua goluri in poarta aparata de Curca.

Acum duelul se repeta in grupe. Prima clasata merge la “baraj”, iar cea de-a doua spera sa fie intre cele mai bune patru echipe clasate pe locul 2. In tur, Romania a reusit sa obtina o remiza in fata francezilor gratie unui autogol al lui Marange. Speram ca azi “tricolorii mici” sa urmeze exemplul lansat de “nationala mare” in meciul cu Olanda si sa invinga. Speram ca Tatarusanu, Mardare, Bicfalvi, Torje, Deac si toti cei care vor juca sa faca ceea ce Catalin Munteanu si compania nu au reusit acum 6 ani, sa invinga nationala care creaza vedete pe banda rulanta. Hai la Euro!

—————————————

14 Noiembrie 2001 - Brest
Franta U-21 - Romania U-21 4-0

(Sorlin’13 ‘60, Cisse ‘39 ‘41)

Franta: 1 Mickaël Landreau 2 Anthony Réveillère 3 Julien Escudé 4 Jean-Alain Boumsong 5 Mathieu Berson 6 Jérémie Bréchet 7 Olivier Sorlin 8 Julien Sable 9 Djibril Cissé 10 Steed Malbranque 11 Olivier Kapo A1: Raymond Domenech

Romania: 1 George Curca 2 Stefan Grigorie 3 Razvan Rat 4 Ovidiu Burca 5 Dinu Sanmartean 6 Sorin Ghionea 7 Aurelian Patrascu 8 Catalin Munteanu 9 Claudiu Dragan 10 Florin Cernat 11 Florin Bratu

—————————————

1 Iunie 2007 - Brest

Franta U-21 - Romania U-21 1-1
(Samassa ‘49/Marange-ag ‘19)

Franta: 1 Hugo Lloris 2 Mouhamadou Dabo 3 Florian Marange 4 Younes Kaboul 5 Didier Digard 6 Blaise Metuidi 7 Dimitri Payet 8 Yoann Gourcuff 9 Mamadou Samassa 10 Jérémy Menez 11 Yohan Gouffran A1: René Girard

Romania: 12 Costel Fane Pantelimon 2 Manuel Scarlatache 3 Emil Ducu 4 Laszlo Sepsi 5 Stefan Adrian Mardare 6 Vasile Pacurar 7 Hristu Chiacu 8 Adrian Ropotan 9 Ciprian Deac 10 Claudiu Keseru 11 Cristian Cigan A2: Emil Sandoi

—————————————

10 Noiembrie 2001 - Cotroceni

Romania U-21 - Franta U-21 0-1
(Malbranque ‘10)

Romania:1 George Curca 2 Stefan Grigorie 3 Razvan Rat 4 Ovidiu Burca 5 Lucian Sanmartean 6 Sorin Ghionea 7 Aurelian Patrascu 8 Alin Stoica 9 Claudiu Dragan 10 Florin Cernat 11 Vlad Munteanu A1: Ion Moldovan

Franta:1 Mickaël Landreau 2 Anthony Réveillère 3 Julien Escudé 4 Jean-Alain Boumsong 5 Mathieu Berson 6 Jérémie Bréchet 7 Sidney Govou 8 Julien Sable 9 Péguy Luyindula 10 Steed Malbranque 11 Olivier Kapo A1: Raymond Domenech

—————————————

16 Octombrie 2007 - Iasi

Romania U-21 - Franta U-21 0-0

Romania U-21: Ciprian Tatarusanu - Sergiu Homei, Alexandru Tudose, Stefan Adrian Mardare, Laszlo Sepsi - Cristian Tanasa, Eric Bicfalvi, GarbrielTorje, Ciprian Deac - Claudiu Keseru, Bogdan Stancu A1: Emil Sandoi

Franta U-21: Geoffrey Jourdren - Mouhamadou Dabo, Kabou, Habib Bellaid, Charles N’Zogbia - Yohan Cabaye, Didier Digard - Issiar Dia, Sylvain Marveaux, Dimitri Payet - Yohan Gouffran A1: Rene Girard

O singura echipa invinsese pana acum Olanda in timpul mandatului fostului milanez, Marco Van Basten, Portugalia. La campionatul mondial din 2006, Portugalia se impunea in fata “portocalei mecanice” cu scorul de 1-0. Un 1-0 obtinut intr-un meci in care arbitrul Valentin Ivanov impartea cartonase galbene si rosii mai ceva ca baietii cu pliante de la Universitate.

—————————————————————————————————————————————–

Romania se impune si ea cu 1-0 in fata Olandei. Un 1-0 obtinut cu multa munca, cu un Goian care nu a uitat nici cand a devenit unul dintre cei mai buni fundasi centrali din Europa de Est ca a fost candva si atacant, cu un Mutu care ne arata inca o data de ce Real Madrid si AC Milan vor sa-l transfere, cu un Ogararu care ne-a demonstrat ca merita convocat si la alte meciuri decat cele cu Olanda, cu si cu si cu… Cu totii am revenit la Euro!

Nu trebuie sa negam ca golul marcat de Goian a fost dintr-un ofsaid clar la care comentatori probabil vor spune si acum ca nu se prea observa de la televizor. Pana una alta, mai stie cineva ultima data cand ne-a avantajat pe noi un arbitru in meciurile internationale? … Asa ziceam si eu…

—————————————————————————————————————————————–

Victoria a fost obtinuta. Tot ce mai trebuie sa facem acum este sa asteptam ziarul de maine in care vom citi probabil o declaratie a lui Berbatov sau a altui bulgar in care se scrie ca Romania si Olanda au facut blat sa-i lase acasa si alte cine stie ce idei.

Se întîmpla pe 9 octombrie 2006. Tragedia avea să lovească

“oamenii tacului”. Unul dintre ei avea să plece prea devreme din această lume.

Paul Hunter, un mare talent al acestui sport, avea să fie învins de o formă rară

de cancer. A lăsat în urmă o tînără soţie şi o fetiţă în vîrstă de un an(trei ani astăzi).

Află întreaga poveste a lui Paul Hunter în rîndurile ce urmează.

Un simplu puşti din Leeds la prima vedere. Cine s-ar fi aşteptat să-l vadă pe

“micuţul” Paul jucînd vreodată alături de profesionişti. Sub îndrumarea lui

Jimmy Michie şi a lui Joe Johnson acest lucru a fost posibil. La doar 16 ani,

Hunter evolua alături de profesionişti.

Trei ani mai tîrziu avea să vină şi primul trofeu. Regal Welsh Open 1998 avea să fie

cîştigat de noua senzaţie a snookerului, după ce a trecut de jucători ca

Steve Davis, Nigel Bond, Alan McManus sau Peter Ebdon.

—————————————————————————

Dar Hunter nu a fost caracterizat doar de trofee. Puştiul pe care mulţi aveau

să-l îndrăgească pentru nonconformismul său ce amintea de un Ronnie O’Sullivan mai

temperat avea să impresioneze şi prin sportivitatea sa şi umorul său.

În 2004 avea să îşi întîlnescă idolul în finala de la Daily Record Players Championship,

Jimmy White, în faţa căruia avea să se şi încline.

A fost, probabil, cea mai dulce înfrîngere a carierei.

—————————————————————————

În 2005 cariera sa avea să ia o întorsătură regretabilă. Paul a fost diagnosticat

cu o formă rară de cancer la stomac şi a început o luptă formidabilă. Încrezător,

Hunter nu a lăsat în nici un moment impresia că este dominat de boală.

Din cauza chimioterapiei a slăbit foarte mult

şi a fost nevoit să îşi tundă părul blond care îi adusese supranumele de

‘Beckham of the Baize‘. Pe 9 octombrie avea să moară. Doar cinci zile îl mai despărţeau

de aniversarea cu numărul 28. La doi ani de la moartea sa ne amintim că

snookerul pare diferit fără el.

—————————————————————————

“Paul Hunter a fost un om cu un carater deosebit”,

după spusele lui Ken Doherty. Stephen Hendry a completat: “Paul era un

băiat de treabă şi un mare jucător. Cand a apărut, el arăta o capacitate despre care

credeam că îl va face campion mondial cîndva. Din păcate, nu a mai apucat să

îndeplinească acest lucru, dar recordul său, în special în Wembley Masters,

pe care l-a caştigat de treiori, vorbeşte de la sine. În pofida faptului

că acum doi ani era pe locul patru, poate că avea cei mai buni ani

încă în faţă şi fiecare jucător se aştepta ca el să învingă boala”

—————————————————————————

Nu mulţi înţelegem cu adevărat regulamentul “ciudat” al acestui sport numit rugby. Cincisprezece jucători de fiecare parte aleargă după un balon oval încercînd să-l “culce” în terenul advers (5 puncte plus alte 2 în cazul în care este reuşită şi transformarea). Nu ai voie să pasezi decît înapoi şi mai poţi puncta pe tabelă trimiţînd balonul printre cele doua buturi (3 puncte).

——————————————————————-

Ieri seară a avut loc cel de-al doilea “sfert” al Cupei Mondiale la Rugby între Franţa şi Noua Zeelandă. Aproape toată lumea a auzit de forţa neo-zeelandezilor în rugby, dar şi de celebrul lor ritual Haka. Franţa, un nume important în lumea acestui sport, pleca “detaşat” cu şansa a doua în faţa unui astfel de adversar.

——————————————————————-

Prima repriză avea să le dea dreptate specialiştilor, neo-zeelandezii dominînd clar, 13-3. În cea de-a doua repriză lucrurile aveau să se schimbe, mai ales datorită introducerii în teren în echipa Franţei a lui Sebastien Chabal. Intrarea acestuia s-a făcut rapid simţită şi la doar 5 minute, Franţa egalînd la 13. Reprezentanţii emisferei sudice nu s-au lăsat mai prejos şi au revenit la conducerea partidei, 18-13. Dar în minutul 69 Yannick Jauzion(foto) reuşeşte un nou eseu pentru Franţa. Elissalde “transformă” şi Franţa trece la conducere pe tabelă pentru prima dată în meci.

——————————————————————-

Francezii din tribune exultă şi îşi încurajează frenetic favoriţii, ei realizează că în acest moment trebuie să fie alături de conaţionalii lor pentru că All Blacks nu renunţă niciodată. Au forţat, au încercat să deschidă, au încercat să pătrundă, dar fără rezultat. Francezii s-au apărat perfect pînă în ultima secundă şi calificarea a venit. O calificare în semifinalele Cupei Mondiale este o performanţă incredibilă, dar valoarea ei creşte considerabilă atunci cînd treci de All Blacks într-un mod atît de eroic. Acum pentru francezi urmează Anglia şi al ei Jonny Wilkinson, astfel emisfera nordică are asigurată o echipă prezentă în finala celei mai prestigioase competiţii ale acestui sport.

——————————————————————-

Poate că un eseu nu poate fi la fel de spectaculos ca un gol. Poate că placajele nu pot fi la fel de încîntătoare ca un dribling spectaculos. Poate că loviturile de pedeapsă nu se compară cu loviturile libere sau cu un penalty. Dar cu siguranţă lupta acerbă dintre cele două echipe, dorinţa de victoria şi fair-play-ul acestui sport nu pot decît să ne atragă.

Pare uşor trist să vezi reclama aceea cu meciul transmis în direct în această seară pe PROTV. Să vezi cum o echipă de la care ai smuls eroic un rezultat bun la Roma, iar în prima repriză de pe “23 August” conduceai şi te pregăteai de sărbătoare, joacă acum în locul tău.

Totuşi nu are rost să ne amăgim. Lazio a fost mai bună la Roma, dar a fost lipsită de noroc. La Bucureşsti n-au mişcat şi au fost chiar conduşi, dar experienţa fotbalului italian s-a văzut şi cu un singur gol dintr-un penalty prostesc s-a năruit totul.

Dar ce a fost a fost. Acum o să ne uităm la televizor aşteptînd un meci mare. Deşi Real Madrid pare favorită, italienii au avantajul unui public fabulos, dar şi cel al unui atac “sudat”, Pandev - Rocchi. Realul vine după o victorie în faţa celor de la Werder cam neconvingătoare, iar Lazio după un egal în faţa grecilor de la Olympiakos, unde au fost la un pas de a întoarce scorul.

Probabil că vom vedea alţi laziali decît cei de la Bucureşti. Nu mă refer la vreo schimbare de jucători, ci la una de mentalitate. Alta e cînd joci în faţa lui Dinamo şi alta e cînd vin la Roma “starurile” de la Real Madrid.

Probabil meciul mă va găsi pe o terasă cu prietenii unde vom urmări cu deosebit interes această partidă. Sper într-o victorie a lazialilor, deşi nu aş vrea să-l văd pe Borcea în faţa camerelor zicînd mîndru:”Am pierdut în faţa unei echipe puternice. S-a văzut aseară forţa lor. Cum să învingem o echipă care a bătut Real Madrid.”. Dar sunt fan aşa că accept si această situaţie.