În urmă cu cîteva zile scriam despre modul în care a plecat Dorinel Munteanu de la Universitatea Cuj, numindu-l trădător. Nu mi-am schimbat părerea, vreau doar să adaug încă un lucru care îmi confirmă opinia, chiar dacă vine din partea unui om… Să zicem că nu mă aşteptam să remarce el.

———————————

Iată ce spune pentru CanCan, fostul dinamovist, Dănuţ Lupu:

———————————

“Dorinel nu are caracater, pentru că, dacă avea. ar fi trebuit să plece după conferinţa de prezentare în care Gigi Becali a făcut ce a vrut. Mai mult, Gică Mihali, omul care l-a ajutat pe unde a avut nevoie, a fost bun doar la jug, nu şi la �mălai �. O să vină o vreme cînd şi pe alţii o să îi doară undeva de e.

———————————

Dacă lui Lăcă îi făcea Gigi echipa, lui o să îi facă şi antrenamentele. O să îl sune dimineaţa şi o să îi zică: �Dorinele, azi faci cu băieţii 5 contra 2, le dai să bage ture şi îi pui să sară gărduleţe �“, a concluzionat Lupu.

———————————

Fenomenală declaraţie! Dănuţ Lupu a ochit ceva ce mulţi au omis. Mihali l-a însoţit pe Dorinel la greu, dar cînd a fost să ajungă în Ghencea, s-a descotorosit de el mai ceva ca un cîine vagabond. În altă ordine de idei, partea cu “Gigi o să îi facă şi antrenamentele” e realmente genială.

———————————

Oricum, lui Dorinel îi lipseşte caracterul pe care l-a avut ca jucător. Trist cum un om se poate schimba peste noapte…

Gimnastica ne-a adus întotdeauna bucurii. Fie că suntem cu adevarat fani, fie că privim ca să mai vedem români cîștigînd trofee, gimnastica ne unește pe toți.

————-

Marian Drăgulescu este cel mai cunoscut gimnast român din ultimii ani, singurul care a reușit să ajungă la nivelul fostului mare campion, Marius Urzică.

————-

E imposibil să nu îl știți, Marian e acel ”Marocan” care are 1,62m și la finalul concursurilor urcă acolo unde puțini români urcă, pe prima treaptă a podiumului.

————-

E acel ”pitic” pentru care se adună familiile în fața televizoarelor ca să îl vadă cum face tumbe pe un covor și cum sare o capra, răsucindu-se în aer. Parcă și se aude cum milioane de români strigă în același timp: ”STAI!” atunci cînd ”Marocanul” aterizează.

————-

Acest lucru trebuia să îl facă și la Beijing. Marian trece printr-o perioadă grea a vieții sale, fetița sa Beatrice a fost diagnosticată cu hipoacuzie bilaterală și a trebuit să fie operată. Gimnastul s-a împrumutat de 40.000 € de la prieteni pentru operație, care a fost un succes. Medicii sunt optimiști și cred că fetița va începe să vorbească și să audă ca un om normal.

————-

Pare nedrept ca acesta să fie nevoit să se împrumute pentru a-și opera copilul, dar aceasta este soarta. Cum este posibil ca un gimnast respectat și iubit de întreaga planetă pentru valoarea sa să nu își poată permite o astfel de o operație? Dar cine e Marian Drăgulescu ăsta? Ce, dacă jumătate din gimnaștii calificați la finala la sărituri efectuează ”săritura Drăgulescu”?

————-

Cîndva, olimpicii erau socotiți semizei. România revoluționează Jocurile Olimpice și îi transformă în muritori de rînd. Peste ocean, un tînăr de 23 de ani pozează în reviste cu opt medalii la gît și cu un milion de dolari în cont. Dar mai cunoaștem un alt american cu 7 tricouri strălucitoare și curate ca lacrima, nu-i așa? Ne mulțumim cu: ”viața nu e dreaptă” și trecem mai departe.

100.000€ lua Marian dacă obținea o medalie de aur

Încă un meci la Euro. Parcă am aşteptat o viaţă clipa asta. Acum opt ani, Hagi părăsea terenul, aşa cum avea s-o facă şi Zidane peste ani, înfrînt şi sub umbra cartonaşului roşu, chiar în faţa Italiei.

Condusă acum de vedeta Fiorentinei, Adrian Mutu, România înfruntă din nou Italia. De data aceasta, “azzurri” sunt campionii mondiali în exerciţiu, dar se află în degringoladă.

“Piţi” a reuşit să obţină un punct vital în faţa Franţei. Un punct pe care toţi îl visam, dar în care nu credeam. A imprimat echipei un stil defensiv, acel veritabil cattenacio inventat chiar de adversarii noştri de azi.

Spulberaţi cu 3-0 de prietenii noştri olandezi, italienii au orgoliul rănit. Avem o ocazie unică să batem “Squadra Azzurra”. Înfrîngerea cu Olanda nu mă încîntă cu nimic. Italia rămîne Italia, chiar dacă Donadoni o macină şi o distruge pe zi ce trece.

Vreau astăzi să văd cum România învaţă Italia cum se ţine de rezultat. Vreau să văd cum se cîştigă un meci, mai ceva ca Italia - Germania la mondialele din 2006. Vreau să fim mai sus de loc 3, într-o grupă în care toţi ne vedeau pe 4.

Vineri 13 este al nostru! N-avem nevoie de golurile lui Boloni şi Sabău din trecut, avem nevoie de golurile voastre.

DND…PÎNĂ ÎN “CONSTITUŢIEI” SAU “REVOLUŢIEI”…DUPĂ LA “UNIVERSITATE”…

HAI ROMÂNIA!!!

Cînd s-a tras la sorţi grupa României la Euro2008, am simţit că nu e adevărat. Au trecut 8 ani de la ultima participare a “tricolorilor” la un turneu final. Grupa de atunci (Germania, Portugalia, Anglia) era la fel de puternică ca cea de astăzi (Franţa, Italia, Olanda), dar anii au trecut peste noi.

——————————–

Eram un simplu puşti atunci, dar ştiam un singur lucru: băieţii ăia conduşi de Hagi şi îmbrăcaţi în galben, ocazional roşu şi cu păr blond, trebuiau să cîştige. Altceva nu conta. Nu conta adversarul, nu conta ce tactică abordăm(ce e aia tactică?), nu conta cine joacă, acei băieţi erau favoriţii mei. De ce? Nici pînă azi nu stiu.

——————————–

E o vorba care spune ceva de genul: “În viaţa poţi să îţi schimbi nevasta, religia, dar niciodată echipa de fotbal!”. Cu timpul am înţeles-o. Nu am schimbat chiar nevasta, dar pe aproape, am studiat cele mai importante religii şi m-am debarasat de toate, dar niciodată nu mi-am schimbat echipele, Steaua, Lazio şi România.

——————————–

Am deviat… Uitîndu-mă înapoi, la meciurile pe care le-am jucat în Belgia şi Olanda, încă nu îmi vine să cred că am reuşit să trecem de ea. Totuşi, atunci păream sigur de calificare, acum doar sper. Sunt sceptic. Vreau să învingem Italia, dar ştiu că nu prea putem. Continui să sper…

——————————–

Am văzut luni, un meci urît şi lipsit de spectaculozitate. E genul de meci la care te uiţi doar pentru că ţii cu una din cele două echipe. De ce? Ştiţi cumva filmuleţele acelea de pe Youtube, în care doi luptători se lovesc în acelaşi timp şi cad amîndoi pe spate? Cam aşa fost şi acest meci. O Românie care avea ca obiectiv strict egalul şi o Franţa care îi ştia de frică pe “tricolori” şi încerca să atace timid, fără să neglijeze apărarea.

——————————–

Iată că aşa am obţinut un punct, deşi mai mult de 50% dintre suporteri nu credeau că o să-l obţinem nici măcar pe acesta. Lumea critică jocul, dar iată că acest joc ne-a adus ceva la care nici nu ne gîndeam. Urmează Italia şi Olanda… TRU scrie într-un articol de pe GSP că preferă “Rusia sfărîmată de Spania. Chiar de va fi să ieşim campioni europeni”.

——————————–

Pentru ce? Cum pot eu prefera o Rusie dezmembrată de David Villa, unei Românii care rezistă vicecampioanei mondiale? Cum pot prefera o Elveţie, care a jucat fenomenal, dar a părăsit competiţia încă din momentul în care Frei părăsea în lacrimi arena la meciul cu Cehia?

——————————–

Grecia a prestat în 2004 un joc senzaţional de urît şi a fost hulită pentru asta, dar a cîştigat un titlu european şi lumea era la picioarele ei. Italia a inventat apărarea şi datorită ei a cîştigat un titlu mondial. Mulţi au dat ochii peste cap, dar au aplaudat la sfîrşit şi s-au înclinat în faţa bravilor Buffon şi Cannavaro. Milanul îl are pe fantezistul Kaka, însă jocul ei este criticat de toată lumea. Dar cînd au învins în Ligă, s-au uitat glumele cu bastoane, cu “bătrînei” şi lui Maldini i se ridicau statui…

——————————–

Spuneţi-mi şi mie, cum să nu vreau să mă urască toată lumea, să mă critice, să mă înjosească, pentru ca la final să mă ridice în slăvi? Cum pot eu să nu mă apăra cînd defensiva este punctul meu forte? Cum să atac cînd ştiu că aş fi nimicit? Încîntă pe cineva că o să ne respecte Italia, după ce ne dă 3-0, că am jucat frumos? Aşa ziceam şi eu…

——————————–

Cînd totul se termină, lumea ţine minte învingătorul. Doar noi ne amăgim cu sferturi şi semifinale…

După opt ani de pauză, naţionala României revine la un turneu final. Europenele din Austria şi Elveţia reprezintă şansa generaţiei Mutu-Chivu de consacrare. Este şansa pe care o primeşti o singură dată în viaţă de a deveni cineva. Au fost înjuraţi, scuipaţi, loviţi şi totuşi au tras mai departe. Au fost numiţi rataţi, “Generaţia Cocaina” şi cine mai ştie ce. Au stat atîţia ani în umbra “Generaţiei de Aur” a lui Hagi şi Popescu. Dar acum a venit clipa…

————————————————–

România - Franţa este primul pas spre gloria la care aspiră fotbaliştii noştri de atîta vreme. După victoriile cu Cehia şi Olanda, suporterii aşteaptă o nouă izbîndă. O nouă şansă de a goni spre Piaţa Universităţii. După 2000, primim o nouă grupă de foc. Acum nu mai sunt Germania, Portugalia şi Anglia, ci Franţa, Italia şi Olanda. La fel de greu, aceleaşi şanse…

————————————————–

Dacă nu pentru noi, atunci pentru voi. Pentru cluburile care vă cer bani pentru că au luat decizii imbecile, pentru antrenori care vă ţin rezervă ca să nu aveţi meciuri în picioare pentru naţională, pentru cei care nu vă lasă să plecaţi mai devreme acasă deşi v-aţi făcut datoria cu vîrf şi îndesat. Răzbunaţi-vă cum ştiţi mai bine. Noi ne vom face treaba. Vrem doar să strigăm: GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!

————————————————–

DND… Plecat la “Universitate”!

Euro2000 a însemnat pentru România o grupă infernală. Anglia, Germania şi Portugalia erau adversarele “tricolorilor”, iar soarta noastră părea pecetluită.

———————————

Primul meci a fost în faţa Germaniei. În mod surprinzător, Viorel Moldovan deschidea scoru chiar în primele minute ale meciului, dar Mehmet Scholl. Un egal neaşteptat obţinut de naţionala noastră în faţa uneia dintre cele mai bune echipe ale lumii, iar lumea începea să ne ia în seamă.

———————————

În celălalt meci al grupei, Figo şi ai lui dezmembrau Anglia. După ce britanicii conduceau cu 2-0 în minutul 20, pînă la final Portugalia avea să întoarcă scorul şi să trimită Anglia pe ultimul loc. Englezii s-au remontat în faţa Germaniei, pe care au învins-o cu scorul de 1-0 prin golul lui Alan Shearer. Noi reuşeam să trimitem Portugalia în sferturi, pierzînd în minutele de prelungiri, cînd Stelea s-a văzut învins de Costinha.

———————————

Ultima etapă. Portugalia ne întindea o mînă de ajutor, umilind tripla campioană europeană, scor 3-0. O triplă de zile mari reuşită de lazialul Sergio Conceicao trimitea Germania în genunchi acasă. Noi înfruntam Anglia lui Shearer. Ei aveau nevoie de un egal, noi trebuia să batem.

———————————

Incredibilul se producea. La un atac al românilor, mingea ajungea în colţul careului la Cristi Chivu. Acesta trimite o centrare către Viorel Moldovan, dar balonul intră în plasă. 1-0 pentru România şi visul părea mai aproape ca niciodată.

———————————

Englezii sunt englezi pînă la urmă. Indiferent că vrem sau nu, ei au inventat fotbalul şi ei ştiu cum să rezolve problemele de genul acesta. Shearer, omul care nu a ratat un penalty în toată cariera sa, nu putea să rateze nici acum. Owen scapă singur cu Stelea, în prelungirile reprizei secunde, şi aproape îşi pierde cînd portarul nostru încearcă să-l blocheze. La pauză 1-2…

———————————

Anglia trebuia doar să ţină de rezultat şi se califica în sferturile de finală împreună cu Portugalia. Imediat după pauză englezii rămîn mască din nou. O ieşire greşită a lui Martyn, mingea ajunge la Dorinel Munteanu la marginea careului. Acesta preia cu pieptul şi şutează puternic cu piciorul stîng. Adi Ilie lasă capul jos în ultima secundă, iar scorul devine 2-2.

———————————

Ce a urmat? Anglia, una dintre cele mai valoroase selecţionate din lume, se apăra în faţa “tricolorilor” noştri. Asalt după asalt la poarta lui Martyn, dar totul era în zadar. Dan Petrescu şutează de la distanţă spre final, încercînd să recreeze minunea din ‘98, dar nu reuşeşte să înscrie.

———————————

Minutele de final. Viorel Moldovan pătrunde în careu, Phil Neville intră prin alunecare şi îl ia cu fulgi cu tot pe atacantul nostru, iar Urs Meier arată penalty. Cine ar fi avut oare curajul să acorde în ultimul minut un penalty pentru România în faţa Angliei?

———————————

Dar ce mai contează? Ganea confiscă balonul şi îl aranjează cu grijă pe punctul cu var. Îşi ia un elan de 3-4 metri şi pleacă spre minge. Portarul e trimis “la seminţe”, iar Ionel Ganea sprintează şi sărbătoreşte prima şi unica victorie de pînă acum a “tricolorilor” la Europene.

———————————

România se califica în sferturi, iar englezii se prăbuşeau. În sferturi, Italia a defilat în faţa României, învingînd cu 2-0, goluri Totti şi Inzaghi. Dar imaginea cu Ionel Ganea este ceva ce nu vom uita niciodată. Şi chiar dacă o vom face noi, englezii tot nu vor înceta să aibă coşmaruri cu el.

Campionatul European din anul 1996 este unul pe care fanii naţionalei României nu îl vor uita niciodată. După ce au uimit o lume întreagă la World Cup ‘94, ajungînd pînă în sferturi, la doar un pas de o semifinală de vis cu Brazilia, românii erau văzuţi printre favoriţi.

—————————–

În grupe, “tricolorii” reîntîlneau adversara din preliminarii, Franţa, Spania şi Bulgaria. O grupă destul de dificilă la prima vedere, dar după performanţa din urmă cu doi ani nimic nu mai era imposibil.

—————————–

Primul adversar avea să fie Franţa. După 0-0 şi 1-3 în preliminarii, România încerca să obţină prima victorie din această campanie în faţa trupei lui Blanc, Deschamps şi Zidane. Dugarry a deshis scorul în minutul 25 cu o lovitură de cap, dar replica românilor a întîrziat să apară. Astfel, după egalul dintre Spania şi Bulgaria, România ocupa ultimul loc în grupă.

—————————–

După prestaţia dezamăgitoare din prima partidă, românii sperau că vor reuşi să învingă cealaltă senzaţie a mondialului din SUA, Bulgaria. Nici măcar nu se aşezaseră bine în ghete jucătorii că tabela se şi modificase. Hristo Stoitchkov deschidea scorul din minutul 3 şi practic trimitea acasă România. S-au mai ratat cîteva ocazii, iar românii au avut şi gol valabil la un şut al lui Dorinel Munteanu, mingea lovind transversala şi intrînd aproape doi metri în poartă înainte de a ieşi, dar totul a fost în van.

—————————–

Fără puncte, dar şi fără goluri, după primele două meciuri, România înfrunta Spania în ceea ce putea fi meciul care spăla ruşinea de la acel Euro. Norocul ne-a lipsit şi la această partidă. Spaniolii au deschis repede scorul prin Pereda, în minutul 11, iar scenariul din primele două partide părea să se repete. În minutul 29, Răducioiu înscria primul gol al României la Euro, dar şi ultimul. Cînd meciul părea să se îndrepte către un sec 1-1, Amor Martinez înscria golul victoriei.

—————————–

Trei înfrîngeri şi un singur gol. Acesta este bilanţul României la Euro 1996.

FOTO: GSP

———————————-

Sunt dezgustat de oameni. De cei care au cazut in penibil. De acei oameni care candva isi ziceau suporteri, fani fotbal, microbisti. Oamenii aceia au disparut de ani buni. Ce mai suntem acum? Huligani. Impartiti in doua tabere, cei care ataca cu pumnii si brichetele, iar de partea cealalta, cei care lovesc cu vorbe. Pare un termen destul de dur, dar am inceput sa capatam toti mentalitatea de peluza. Nu mai vedem padurea de copaci…

———————————-

Observ ca s-a lansat o noua moda in Liga I. Stam cu ochii pe meciurile Stelei, observam un aut care nu este acordat adversarului si ne apucam imediat sa scriem randuri peste randuri, pagini peste pagini despre cum acel arbitru a fost cumparat si mituit de inamicul numarul unu al planetei, depasit in popularitate doar de Elodia. Pe langa asta, stam pironiti in fotoliu si la meciurile contracandidatelor la titlu. Cum vedem o mica greseala… “Baaaaaaaaa, nenorocituleeee! Cati bani ti-au dat ba aia de la Steaua?”.

———————————-

Campionatul acesta pare sa fie unul in care la moda este sa acuzam pe altii pentru greselile noastre. Totusi, cand se greseste in favoarea noastra, ne facem ca e intamplator, ca nu stiu mai ce… Acum a mai aparut si “cazul bricheta”. Pacat ca Dan Diaconescu nu a lansat un nou serial. Probabil ar fi depasit numarul de episoade pe care le-a reusit Elodia.

———————————-

Au aruncat niste tembeli cu brichetele. Cine-i vinovat? GIGI… Mdeah… Nu Rapidul ca nu a fost in stare sa ii controleze pe aia la sange, sau suporterii Rapidului ca nu i-au oprit si nu i-au prins. Ma rog. Poate sunt eu mai inchis la minte… cine poate sa stie… Desigur ca minunata comisie este “cumparata” de Gigi sa dea 0-3. Nu pentru ca asa scrie in regulament, ci pentru ca aceasta comisie e a Stelei. Toate roz. Pacat ca aceasta decizie trebuia sa se ia de ani buni, dar s-a tot iertat. Ba ca se o sa fie un precedent, ba ca nu poti sa ii faci asta conducatorului clubului X.

———————————-

Bine ca s-a intamplat asa. Bine ca acum. Poate asa o sa disciplinam maimuta de care vorbeste Vochin. Sa se termine 3-0 jumatate din meciurile din campionat, sa fim suspendati din cupele europene… Poate asa vom intelege fotbalul… Pana una alta, cand nu ne convine ceva avem pe cine da vina.

———————————-

Uitam ca in tur CFR-ul castiga cum castiga. Uitam ca 5 jucatori de la Steaua s-au aflat pe teren la amicalul Romania-Rusia si 0 de la Rapid sau CFR Cluj. Dar Piturca este stelist, normal ca are ciuda pe rapidisti si clujeni. Am ajuns niste paranoici. Vedem aranjamente la fiecare pas. Pana la urma campionatul se va juca la Fifa, dar poate si acolo se va spune ca Steaua are coduri…

În această seară, începînd cu ora 18:00, are loc ultimul meci pe arena “23 August”, România-Albania. Ultima amintire despre un stadion care ne-a fost mai mult decît un prieten.

Cîţi dintre voi nu aţi fost măcar la un meci împreună cu el? Cîţi nu aţi simţit în momentul unui gol că şi el striga? Sau că sare în acelaşi timp cu voi? El a asistat la toate meciurile, le-a văzut pe toate, ne-a văzut pe toţi, ne cunoaşte pe toţi. Poate că ne-ar fi şi salutat, cînd îi urcam treptele, dacă ar fi putut.

_______________________________

Astăzi el a îmbătrînit şi, în curînd, ne va părăsi, dar va lăsa în urmă un urmaş. Am văzut cu toţii pozele pe GSP care, în acest moment, par a fi nişte ecografii ale viitorului copil. Nu cred se va numi “24 August” :)), ar fi prea comic. Revenind la vechiul nostru prieten, trebuie să fim alături de el la ultimul lui meci, la fel cum a fost şi el mereu alături de noi. Veniţi la meci! Dacă nu pentru România, pentru el! Veniţi la meci! Dacă nu pentru calificare, pentru el! Veniţi la meci! Merită tribune pline pentru o ultimă noapte!

O singura echipa invinsese pana acum Olanda in timpul mandatului fostului milanez, Marco Van Basten, Portugalia. La campionatul mondial din 2006, Portugalia se impunea in fata “portocalei mecanice” cu scorul de 1-0. Un 1-0 obtinut intr-un meci in care arbitrul Valentin Ivanov impartea cartonase galbene si rosii mai ceva ca baietii cu pliante de la Universitate.

—————————————————————————————————————————————–

Romania se impune si ea cu 1-0 in fata Olandei. Un 1-0 obtinut cu multa munca, cu un Goian care nu a uitat nici cand a devenit unul dintre cei mai buni fundasi centrali din Europa de Est ca a fost candva si atacant, cu un Mutu care ne arata inca o data de ce Real Madrid si AC Milan vor sa-l transfere, cu un Ogararu care ne-a demonstrat ca merita convocat si la alte meciuri decat cele cu Olanda, cu si cu si cu… Cu totii am revenit la Euro!

Nu trebuie sa negam ca golul marcat de Goian a fost dintr-un ofsaid clar la care comentatori probabil vor spune si acum ca nu se prea observa de la televizor. Pana una alta, mai stie cineva ultima data cand ne-a avantajat pe noi un arbitru in meciurile internationale? … Asa ziceam si eu…

—————————————————————————————————————————————–

Victoria a fost obtinuta. Tot ce mai trebuie sa facem acum este sa asteptam ziarul de maine in care vom citi probabil o declaratie a lui Berbatov sau a altui bulgar in care se scrie ca Romania si Olanda au facut blat sa-i lase acasa si alte cine stie ce idei.