Să ne amintim de Paul Hunter!

Se întîmpla pe 9 octombrie 2006. Tragedia avea să lovească

“oamenii tacului”. Unul dintre ei avea să plece prea devreme din această lume.

Paul Hunter, un mare talent al acestui sport, avea să fie învins de o formă rară

de cancer. A lăsat în urmă o tînără soţie şi o fetiţă în vîrstă de un an(trei ani astăzi).

Află întreaga poveste a lui Paul Hunter în rîndurile ce urmează.

Un simplu puşti din Leeds la prima vedere. Cine s-ar fi aşteptat să-l vadă pe

“micuţul” Paul jucînd vreodată alături de profesionişti. Sub îndrumarea lui

Jimmy Michie şi a lui Joe Johnson acest lucru a fost posibil. La doar 16 ani,

Hunter evolua alături de profesionişti.

Trei ani mai tîrziu avea să vină şi primul trofeu. Regal Welsh Open 1998 avea să fie

cîştigat de noua senzaţie a snookerului, după ce a trecut de jucători ca

Steve Davis, Nigel Bond, Alan McManus sau Peter Ebdon.

—————————————————————————

Dar Hunter nu a fost caracterizat doar de trofee. Puştiul pe care mulţi aveau

să-l îndrăgească pentru nonconformismul său ce amintea de un Ronnie O’Sullivan mai

temperat avea să impresioneze şi prin sportivitatea sa şi umorul său.

În 2004 avea să îşi întîlnescă idolul în finala de la Daily Record Players Championship,

Jimmy White, în faţa căruia avea să se şi încline.

A fost, probabil, cea mai dulce înfrîngere a carierei.

—————————————————————————

În 2005 cariera sa avea să ia o întorsătură regretabilă. Paul a fost diagnosticat

cu o formă rară de cancer la stomac şi a început o luptă formidabilă. Încrezător,

Hunter nu a lăsat în nici un moment impresia că este dominat de boală.

Din cauza chimioterapiei a slăbit foarte mult

şi a fost nevoit să îşi tundă părul blond care îi adusese supranumele de

‘Beckham of the Baize‘. Pe 9 octombrie avea să moară. Doar cinci zile îl mai despărţeau

de aniversarea cu numărul 28. La doi ani de la moartea sa ne amintim că

snookerul pare diferit fără el.

—————————————————————————

“Paul Hunter a fost un om cu un carater deosebit”,

după spusele lui Ken Doherty. Stephen Hendry a completat: “Paul era un

băiat de treabă şi un mare jucător. Cand a apărut, el arăta o capacitate despre care

credeam că îl va face campion mondial cîndva. Din păcate, nu a mai apucat să

îndeplinească acest lucru, dar recordul său, în special în Wembley Masters,

pe care l-a caştigat de treiori, vorbeşte de la sine. În pofida faptului

că acum doi ani era pe locul patru, poate că avea cei mai buni ani

încă în faţă şi fiecare jucător se aştepta ca el să învingă boala”

—————————————————————————