Finalul fiecarui an aduce cu sine tot felul de anchete, sondaje, statistici. MySport va propune sa alegem impreuna cel mai bun 11 al anului 2007. Astept propunerile voastre pana pe 30 decembrie, iar pe 31 voi publica rezultatul anchetei. Sunteti invitati sa va alegeti favoritii pe fiecare post, inclusiv pe banca tehnica, indiferent de preferinte. De aceea nici nu nominalizez anumiti jucatori. Este decizia voastra.

P.S. Iata-i pe preferatii mei: CASILLAS; SERGIO RAMOS, KOLO TOURE, ALESSANDRO NESTA, ABIDAL; CRISTIANO RONALDO, CESC FABREGAS, KAKA, MALOUDA; ZLATAN IBRAHIMOVICI, RUUD VAN NISTELROOY. Antrenor: ROBERTO MANCINI

In preajma Craciunului, fanii fotbalului au primit cadou un Inter-Milan. Echipa ce domina autoritar Serie A contra echipei care s-a incoronat recent campioana a lumii la nivelul echipelor de club. Sau Ibra vs. Kaka. Sau Cruz vs. Inzaghi. Sau Zanetti vs. Maldini. Si a iesit un meci sclipitor. Incantator. Ibra a facut iar niste scamatorii, ati vazut cum a scos mingea dintre trei fundasi la primul gol?, Kaka a driblat iarasi in viteza, Pirlo a pus iar o minge in vinclu parca cu mana, Cruz a dovedit din nou ce golgeter adevarat este. Un regal fotbalistic de cea mai inalta clasa. Iar invingator a iesit Interul lui Mancini, dovedind iarasi ca poate fi cu greu oprit in drumul spre un triumf absolut in anul centenarului. In fata acestor mari jucatori, jos palaria si un simplu, dar meritat, GRAZIE!

Povestea Interului continua azi cu istoria primului ‘’scudetto” din palmaresul echipei, titlu poposit in vitrina clubului la numai doi ani de la infiintare, 1910. Virgilio Fossati a fost primul capitan campion din istoria Interului. El avea sa moara pe front in timpul primului razboi mondial. Fossati a jucat pe postul de mijlocas, fiind nascut la Milano pe data de 12 septembrie 1889. A jucat in total 97 de meciuri pentru Inter, intre 1909 si 1915, marcand 4 goluri. Iata si restul lotului care a adus primul titlu din istorie Interului: Piero Campelli, Carlo Cocchi, Henry Muller(portari; interesant este faptul ca unul dintre portari, Cocchi, juca si ca mijlocas!!!); Oscar Engler, Roberto Fronte, Mario Moretti, Carlo Streit, Yenni, Alfredo Zoller(fundasi); Giovanni Capra, Carlo Payer I, Ernest Peterly I(mijlocasi); Ermanno Aebi, Schuler(atacanti). Golgeterul echipei in sezonul primului titlu a fost, cu 25 de goluri marcate, Ernest Peterly I, un elvetian nascut la 1 ianuarie 1892. Intre 1909 si 1914 a jucat de 55 de ori pentru Inter, reusind sa inscrie 30 de goluri. De altfel, in lotul Interului de atunci , elvetienii erau o prezenta obisnuita, nu mai putin de 6 jucatori din Tara Cantoanelor participand la primul triumf nerazzuro. In derbyurile sezonului 1909/10, Inter a castigat 3 meciuri pierzand unul singur: 0-2 si 1-0 cu Juventus, 5-0 si 5-1 cu AC Milan. De asemenea, in meciul decisiv pentru titlu, Inter a invins apoteotic, 10-3, formatia Pro Vercelli pe data de 24 aprilie 1910. Cel care a reusit aceasta performanta de pe banca era un venetian, Giovanni Paramithiotti.

Inter si-a dat seama de ceva. Adriano isi poate reveni doar acasa. L-a imprumutat pe sase luni la Sao Paulo. Fostul coleg al lui Mutu de la Parma, cu care forma un atac letal, trece printr-o perioada ingrozitoare, din care pare ca nu mai iese. Conducatorii Interului probabil nu-i pun calitatile la indoiala celui care era supranumit L’Imperatore. Si l-au trimis sa-si revina acolo unde fotbalul este in primul rand placere. Acolo, in Brazilia, Adriano poate redeveni atacantul senzational care era acum doua-trei sezoane. Prin aceasta decizie, staff-ul lui Inter dovedeste inteligenta si arata ca nu este dipus sa-l piarda pe Adriano. Pentru un asemenea jucator trebuie sa te lupti, sa faci tot posibilul sa-l redescoperi. Si locul unde Adriano se poate redescoperi este in preajma Copacabanei, acolo unde fotbalul este placere, este nebunie, este spectacol. Un pariu care trebuie castigat in primul rand de L’Imperatore. Cum ar fi ca la inceputul sezonului urmator Inter sa aiba un atac Ibrahimovici-Adriano? Geniul si Imparatul.

Trebuie sa inveti de la antrenori precum Wenger. Vine pauza in campionat . Du-te si urmareste strategia de la cluburi precum Aesenal, Inter, Manchester etc. Nu e nici o rusine. Ia de acolo tot ce e bun, nu-l baga in seama pe ala care crede ca le stie pe toate. O intreaga suflare ros-albastra e cu tine. Ai sa simti asta duminica la meciul cu Farul. Dar asta e alta poveste. Sa revenim acum. Nu stiu ce si cum ai vorbit cu baietii la pauza, dar a fost folositor. Am avut atitudine. Ca nu au putut mai mult, iar e alta poveste. Dar macar au incercat. Stii si tu, avem niste puncte fixe, ZAPATA, EME si, chiar daca nu e printre favoritii mei, OVIDIU PETRE. De aici poate reincepe o aventura. Ce zici, te bagi?

…iar pentru Steaua, Londra este statia finala a unui drum european de senzatie inceput odata cu Zenga. In ultimii 3 ani, Steaua a infruntat adversari precum Besiktas, Athletic Bilbao, Parma, Valencia, Villareal, Lens, Sampdoria, Hertha Berlin, Betis, Lyon, Dinamo Kiev, Real Madrid, Sevilla sau Arsenal. O insiruire inspaimantatoare. In majoritatea cazurilor, ros-albastrii s-au luat la tranta cu mai puternicii si mai celebrii adversari. Sau i-au luat la tranta in alte cazuri. Aceasta toamna ne-a aratat o echipa a Stelei care nu mai are in primul rand putere dar parca nici dorinta din anii trecuti. Este clar ca s-a incheiat un ciclu frumos si nu mai putem trai din amintiri. Vedetele care au facut posibile atatea seri frumoase sunt plafonate. Ar trebui lasate sa plece pentru a-si gasi noi provocari. Iar Steaua ar trebui sa reinceapa reconstructia. Tonul optimist din titlu este insa greu de mentinut cand la carma clubului se afla un personaj hilar. Sau enervant. Sau prost. Si epitetele pot continua. Este greu de crezut ca mai putem trai seri ca in ultimii 3 ani cu o asemenea conducere. Dar noi suporterii avem datoria sa facem ce ne sta in putinta sa terminam odata cu acest personaj. Si sa o luam de la capat. Si noi si Steaua. Pentru ca orice sfrasit, este un alt inceput.

P.S. Primul prilej il avem duminica la meciul cu Farul. Sa mergem cu totii si sa nu-l lasam pe oier sa ne umileasca legenda.

Mai sunt inca 90 de zile pana cand Internazionale Milano va implini oficial 100 de ani de existenta. Un mare club al lumii, cu o istorie zbuciumata, se pregateste sa-si aniverseze centenarul. Si nu oricum, ci in stil de mare campioana. In acest sezon, de la meci la meci, Inter-ul lui Mancini a aratat tot mai multa forta si spectacol. Da, iata ca echipele italiene pot produce si spectacol. Acelasi Inter care este responsabil de aparitia sistemului catenaccio, produce spectacol la fiecare meci. Interul lui Roberto Mancini promite sa calce pe urmele lui ”Il Grande Inter” din anii ‘60. Doar ca mai spectaculos. Avand in Ibrahimovici un star care a lasat deoparte fitele si s-a apucat serios sa faca ce stie mai bine, adica sa joace fotbal, un Chivu care dupa un inceput timid culege laude peste laude si devine indispensabil, un vulpoi batran precum Cruz care inscrie cand este nevoie, un pusti chilian ”inventat” de nicaieri de catre Mancini, l-am numit pe Jimenez, un patron care iata stie sa aiba si rabdare si sa ia deciziile corecte, dar mai ales un antrenor excelent, Inter-ul promite ca peste 90 de zile sa fie mai tanar si mai frumos ca oricand.