S-a născut pe 28 aprilie 1960 chiar la Milano. A început fotbalul la clubul care avea să-i marcheze nu doar cariera, ci şi viaţa. A trecut pe la toate grupele de copii şi juniori până în 1978, an în care a plecat la Salernitana. Decât trei partide bifate aici, evoluând apoi la Savona (1979-1980) şi Sambenedettese (1980-1982) înainte de a reveni la Inter. A trebuit să aştepte un an pentru a juca titular, debutând într-un meci de Cupă, Varese-Inter 1-0, pe 5 aprilie 1983. Din acel moment, timp de 11 ani, nu a avut rival în poarta “nerazzurilor”. În 1984 a ocupat locul 4 la olimpiada de la Los Angeles cu naţionala Italiei. Consacrarea în tricoul “squadrei azzurra” avea să vină la Campionatul European din 1988, acolo unde Zenga a fost titularul postului de portar. Avea deja la activ o participare la Campionatul Mondial, cel din Mexic din 1986, însă din postura de rezervă, fiind a treia opţiune.

Perioada 1989-1991 avea să fie cea mai de succes din întreaga sa carieră. În 1989 cucereşte singurul său “scudetto” din carieră, la capătul unui sezon fabulos al Interului, pentru ca la sfârşitul anului să primească trofeul acordat celui mai bun portar al lumii. Aveau să mai urmeze două asemenea trofee, în 1990 şi 1991. La Campionatul Mondial din Italia, în 1990, a stabilit un record de invincibilitate care rezistă şi astăzi, 518 minute fără gol primit. Practic, până la semifinala cu Argentina, Zenga a ferecat poarta Italiei. Greşeala sa din partida cu echipa lui Maradona a distrus însă şansa Italiei de a se încorona campioană mondială pe teren propriu, sud-americanii calificându-se în finală în urma loviturilor de departajare. S-a întors la Inter pentru un nou sezon cu o dorinţă imensă de revanşă. Iar în 1991 avea să câştige şi primul trofeu european al carierei, Cupa UEFA, după o dublă manşă contra Romei.

Ultimul meci în tricoul Interului l-a disputat pe 11 mai 1994, contra lui Casino Salzburg în finala Cupei UEFA, punînd umărul la un alt mare succes al “nerazzurilor” în Europa. La capătul acelui sezon, s-a transferat la Sampdoria, la schimb cu Pagliuca. Lăsa în spate cifre impresionante. 473 de meciuri pentru Inter(328 în Serie A, 71 în cupele europene, 74 în Cupa Italiei), 58 de selecţii la naţională, 4 trofee (un titlu, o Supercupă a Italiei şi două Cupe UEFA). La Genova a evoluat doi ani, apoi s-a mutat la Padova pentru un sezon, alegând să-şi termine cariera în Statele Unite, la New England Revolution, club unde a început şi cariera de antrenor.

Ca antrenor a avut rezultate foarte bune la Steaua Bucureşti şi Steaua Roşie Belgrad, pe cartea sa de vizită mai figurând FC Naţional, Gaziantepspor, Al Ain şi Dinamo. În acest an, a făcut primul pas spre visul său ca antrenor. A preluat pe Catania, debutând astfel ca tehnician în Serie A. Însă, în viziunea lui Zenga, acesta este doar un prim pas spre vârf. Iar vârful este Inter. Pîna atunci, BUON COMPLEANNO A WALTER ZENGA!!!

În ultima perioadă, tensiunea din Liga I s-a mutat cu arme şi bagaje pe MySport. Sunt tot mai dese contrele şi jignirile între diverşi useri. Aceaşi useri care se declară scârbiţi de jalnicul spectacol oferit zi de zi de conducătorii din fotbal au început un război identic cu al acestora.

Oameni buni, hai să înţelegem un lucru. Pe marea noastră majoritate ne uneşte pasiunea pentru sport. De aceea am ales sa postăm pe acet site. Mai mult sau mai puţin, mai valoros sau mai puţin valoros. Dar de ce trebuie sa ajungem să ne comportăm ca cei care ne provoacă repulsie? De ce nu putem să înţelegem că suntem doar rivali, nu duşmani? De ce nu putem da un exemplu? S-au legat multe prietenii pe acest site, din păcate şi adversităţi. Dar MySport este totuşi o comunitate. Haideţi să încercăm să coexistăm, să ne respectăm, dacă nu putem fi prieteni. Să fim noi primii care îngropăm securea războiului şi să arătăm că se poate şi altfel. Pentru că în acest fel vom putea să ne bucurăm împreună de frumuseţea sportului. Iar sportul ar putea câştiga nişte supersuporteri.

În minutul 75 al partidei Inter-Lazio din semifinalele Cupei Italiei, Roberto Mancini l-a aruncat în luptă pe tânărul Siligardi. Puştiul de la Primavera avea să impresioneze în sfertul de oră jucat prin tehnică, dar mai ales prin tupeu. Fazele fixe au fost aproape toate executate de el, în condiţiile în care pe teren se aflau jucători precum Chivu, Materazzi sau Crespo. În finalul partidei a fost la un pas de a aduce victoria “nerazzurrilor” cu o execuţie foarte dificilă, şut din voleu din unghi, însă Balotta a reţinut de pe linia porţii.

Luca Siligardi este însă doar ultimul nume nou propus de antrenorul milanezilor dintr-o serie de tineri jucători. Una dintre caracteristicile lui Mancini în mandatul său la Inter este creditul acordat fotbaliştilor din propria pepinieră, în special în meciurile de cupă sau în cele fără miză deosebită din campionat. Numai în acest sezon au debutat sau au confirmat Fatic, Pedrelli, Bolzoni, dar mai ales noua senzaţie, Mario Balotelli. MySport vă propune să aruncăm o privire asupra centrului de copii şi juniori al Interului, un centru care a lansat jucători precum Walter Zenga, Obafemi Martins, Goran Pandev, ori cei enumeraţi mai sus.

Inter Primavera (foto sus) a cucerit de-a lungul timpului 6 “scudetto” şi 5 Cupe ale Italiei. Este principalul “distribuitor” de jucători pentru echipa mare a “nerazzurrilor”. Însă până la Primavera, există un sistem bine pus la punct de scouting şi de antrenament care permite dezvoltarea micilor fotbalişti. Există nu mai puţin de 10 grupe de copii şi juniori în schema academiei de tineret a Interului. Cei mai talentaţi puşti sunt aduşi în curtea milanezilor de la vârste fragede pentru a se obişnui cu filosofia clubului.

Centrul Sporiv “Giacinto Facchetti” este locul unde se pregătesc şi învaţă micii interişti. Acest centru are 30 000 de metri pătraţi şi este construit într-un district din nordul oraşului Milano. Facilităţile de care dispun juniorii Interului i-ar face invidioşi pe mulţi fotbalişti din Liga I: trei terenuri de dimensiuni normale, un teren sintetic, o sală de gimnastică, două cabinete medicale, zece vestiare, un club cu restaurant şi bar, birouri şi chiar şi un colegiu. Datorită acestuia din urmă, Inter poate oferi o educaţie foarte bună tinerilor săi jucători, profitând şi de colaborarea cu Instituto Milano Liceo. Juniorii străini care vin să desluşească tainele balonului rotund în captala Lombardiei beneficiază de lecţii de limbă şi literatură italiană.

Cel care conduce sectorul de copii şi juniori la Inter este fostul mijlocaş al “nerazzurrilor” Giuseppe Baresi, care a acumulat deja o vastă experienţă în antrenarea tinerelor talente. El are în spate o echipă foarte bine sudată de antrenori, preparatori fizici, doctori, scouteri şi profesori, fiecare calificaţi la un nivel foarte înalt pe postul respectiv şi cu experienţă suficientă pentru a rezolva toate aspectele creşterii jucătorilor.

Stafful medical este compus din cinci doctori, specialişti în ortopedie, medicină sportivă şi chiar psihiatrie. Un doctor este prezent la toate meciurile si antrenamentele, acestuia adăugându-i-se nouă psihoterapeuţi, de obicei câte unul pentru fiecare echipă de juniori.

Inter Primavera se antrenează la Centru Sportiv “Angelo Moratti”, baza tradiţională a echipei mari. Aici, antrenorii formaţiei secunde a Interului, lucrează în legătură foarte strânsă cu stafful seniorilor. Antrenorii, de asemenea, colaborează mult cu stafful medical al primei echipe în planificarea antrenamentelor (durată şi intensitate), dar şi pentru stabilirea meniului.

Metodele de antrenament diferă în funcţie de vârstă. Astfel, pentru copii de până în 14 ani (foto sus), accentul se pune pe dezvoltarea abilităţilor individuale ale fotbaliştilor. După această vârstă (foto jos), încep antrenamentele tactice, şcoala italiană nemaiavând nevoie de nici o prezentare din acest punct de vedere.

Departamentul de scouting al centrului de copii şi juniori de la Inter este o adevărată reţea. Există 20 de căutători de talente în Lombardia şi încă 10 în restul Italiei. Toţi raportează direct coordonatorului din Milano. Fiecare scouter are propria sa zonă de căutare, unde urmăreşte diverse meciuri de campionat şi identifică talente care pot reprezenta soluţii pentru “nerazzurri”. Munca scouterilor şi a proiectului Inter Campus, un subiect pe marginea căruia voi reveni, este întregită de o reţea de mici cluburi din diferite zone ale Italiei care au un parteneriat cu Inter. Echipa milaneză reuşeşte astfel să aibă acces la informaţii privind cei mai talentaţi copii şi juniori italieni. Cluburile care au o astfel de “înţelegere” cu Inter sunt MONTEBELLUNA (Treviso), ARMANDO PICCHI (Livorno), RIETI (Rieti), SESTESE (Florenţa) şi VIGOR SENIGALLIA (Ancona).

Este evident faptul că talentul unui copil sau al unui junior este decisiv în împlinirea sa ca fotbalist. Însă fără o educaţie, un antrenament şi o atenţie corespunzătoare, acesta se poate irosi. Este un lucru bine înţeles de conducătorii marilor cluburi europene. În România există centre de copii şi juniori care mustesc de talente, Craiova sau Piteşti sunt doar două exemple, însă “liderii” din fotbalul autohton continuă să ignore acest aspect. Poate că exemplul unor cluburi precum Ajax, Inter, Sporting sau Arsenal va fi într-un târziu urmat şi la noi, evident respectând proporţiile. Dar decât să se arunce bani grei pe tot felul de jucători cu valoare îndoielnică, mai bine dezvoltăm bunurile autohtone. Iar fotbalul românesc ar putea câştiga, pe lângă noi talente, şi continuitate în performanţe. E lucrul care într-adevăr ne desparte de fotbalul mare.

În 2001, pe 27 mai, debuta la Atletico Madrid, chiar pe Vicente Calderon, contra lui Leganes, iar o săptămână mai târziu înscria primul său gol oficial pentru alb-roşii din capitala Spaniei. La sfârşitul sezonului următor, Atletico se întorcea în Primera condusă de un puşti de numai 18 ani. Timp de cinci ani, a ţinut în spate o echipă cu rezultate cel puţin mediocre. Senor Rafa nu s-a uitat la bani în vara lui 2007 şi l-a transferat la Liverpool.

A fost şansa lui “El Nino”. La “cormorani” a explodat întregul său talent. Cel mai bun marcator la sezonul de debut de la Ian Rush încoace. Iar aseară a înscris un gol memorabil în Liverpool-Arsenal şi va juca semifinalele Ligii Campionilor la prima sa prezenţă în această competiţie. Iar golurile sale nu sunt străine de această performanţă a echipei lui Benitez.

Pentru consacrarea definitivă mai este necesară şi un mare succes cu echipa naţională a Spaniei. Mereu favorită, niciodată laureată. Dar acum, Puyol, Fabregas sau Villa au un motiv puternic să spere la mai mult. Îl au coechipier pe “El Hombre” Fernando Torres.

Aceasta este replica dată de Lăcătuş lui Becali în momentul când patronul Stelei l-a sunat să-l angajeze şi să-i propună suma contractului. Visul lui Lăcă devenise realitate. Era antrenorul Stelei. Dar, visul acesta a fost plătit cu…

…10 titluri de campion al României. Steaua are în palmares 23 de asemenea trofee. Legendarul număr 7 din Ghencea le-a cucerit în două”tranşe” egale, câte cinci consecutive, în perioada 1985-1989 şi 1994-1998.

…6 Cupe ale României. Nu este pusă la socoteală ediţia din 1988, atunci când Lăcă a şi înscris unul din golurile Stelei.

…3 Supercupe ale României.

…Cupa Campionilor Europeni (1986). În finala de la Sevilla, actualul antrenor al Stelei a bătut cu sânge rece un penalty într-un moment în care parcă nimeni nu mai avea curaj să execute. “Nea Imi, bat eu şi vă fac mari pe toţi” a fost replica unui tânar tupeist de doar 22 de ani.

…Supercupa Europei (1987).

…70 de prezenţe şi 17 goluri în cupele europene pentru Steaua. Se mai pot adăuga aici şi cele două partide în Cupa UEFA sub tricoul Fiorentinei.

…84 de selecţii şi 13 goluri pentru România. A participat cu naţionala la Campionatul Mondial din Italia (1990) şi din Franţa (1998), precum şi la Euro ‘84 din Franţa şi ‘96 din Anglia. Rămân memorabile cele două goluri marcate URSS-ului în Italia sau pasa sa pentru Lupescu dintr-un meci cu Ţara Galilor la Bucureşti.

La toate acestea se adaugă o semifinală şi o finală de Cupa Campionilor, finala Cupei Intercontinentale, dar şi sezoanele petrecute în Italia, la Fiorentina (21 de meciuri / 3 goluri), şi Spania, la Oviedo (51 de meciuri / 7 goluri).

Sunt cifre cu adevărat impresionante. Sunt cifre care îi dădeau tot dreptul lui Lăcătuş să primească o şansă ca antrenor în Ghencea. Visul său a fost plătit de el însuşi printr-o carieră nepereche. Acum, toată lumea aşteaptă performanţe de pe banca tehnică cel puţin la nivelul celor de pe gazon. Important este faptul că Marius a rămas un luptător şi un stelist adevărat. Şi cu siguranţă nu-şi va dezamăgi suporterii. Pentru că nici ei nu l-au dezamăgit vreodată.

Astăzi, 5 aprilie 2008, Legenda împlineşte 44 de ani. Orice cuvânt în plus este de prisos. LA MULŢI ANI,MARIUS LĂCĂTUŞ!