Bătrânul. Este omul care l-a lăsat pe marele Raul în afara lotului Spaniei. Este omul care l-a făcut pe Reyes ţigan. A fost criticat, i s-a cerut să plece, dar el a ţinut la ideile sale şi a mers mai departe. Cel mai departe. Atît de departe cum n-a mai fost Spania de pe vremea lui Suarez. Acum toţi vor să rămână. Dar probabil va pleca.

Copilul. Puştiul teribil al fotbalului iberic a intrat în cartea de istorie a fotbalului. După ce atâta amar de timp a ţinut în spate o echipă care nu câştiga nimic, după ce a avut un sezon de debut excepţional la Liverpool, unde din păcate iar nu a câştigat nimic, acum a oferit spaniolilor coroana europeană. Aflat de la începutul turneului în umbra lui Villa, Torres a marcat în ultimul act al Campionatului European golul carierei.

Piticii. Colegi la Barcelona, cele două zvârlugi din linia mediană a noii campioane a Europei, Xavi şi Iniesta, au făcut spectacol la acest turneu final, totul culminând cu finala competiţiei. Nu mă refer la uşurinţa cu care cei doi se găseau aproape la fiecare faza. Este de înţeles cât timp ei sunt coechipieri la echipa de club. Mă refer la tot ce au făcut de-a lungul întregului turneu, dovedind că tehnica şi pasiunea pot fi mai importante decât forţa şi talia. Iar pasa lui Xavi pentru Torres de la unicul gol al finalei nu mai are nevoie de nici un cuvânt în plus. Poate doar de un articol separat.

————————————————————————————-

Spania s-a impus meritat şi, ce mi se pare cu adevărat extraordinar, cu o uşurinţă dezarmantă. Felul cum au terminat meciul contra Germaniei, cu acel senzaţional joc de pase în jumătatea elevilor lui Low, dădea impresia că ibericii fac mişto de adversarii lor. Dar mă îndoiesc de faptul că acesta era obiectul spaniolilor. Ei pur şi simplu aşa înţeleg să joace fotbal.

Se spune că trebuie să fii un pic nebun pentru a fi portar. Îţi trebuie puţină nebunie şi inconştienţă să te arunci la picioarele atacantului. Genunchiul primit în plină figură de Isaksson la meciul cu Spania a dovedit-o încă odată. De păţania lui Cech, care a fost la un pas de moarte, ne amintim cu toţii. Urmele acelui groaznic accident se vad şi acum.

Cu toate acestea, portarii continuă să aibă un rol decisiv în evoluţia echipelor de fotbal. La actualul Campionat European, jocul unor apărători ai buturilor a dovedit încă odată acest lucru cât se poate de clar. Gafele lui Lehmann sau Nikopolidis, devenite proverbiale de la o vreme, au privat Germania, respectiv Grecia, de rezultate mai bune în etapa a doua cel puţin. Însă la turneul final sunt şi goalkeeperi care nu numai că şi-au făcut cu brio datoria, dar au păstrat pentru echipele lor şansele de calificare. Sau, vom vedea în cazul lui Van der Sar, au oferit liniştea în apărare pentru dezvoltarea unui atac letal.

GRUPA B. Polonia este pe ultimul loc în această grupă, dominată clar de Croaţia, şi mai mult ca sigur va părăsi competiţia. Lovitura de la 11 metri acordată Austriei în ultimul minut al meciului cu “leşii” a dat verdictul. Însă până la acel penalty, Polonia se putea gândi la calificare. Şi asta datorită portarului său, Artur Boruc. În partida contra gazdelor, goalkeeperul lui Celtic a apărat senzaţional, austriecii nereuşind să-l învingă nici măcar din situaţii de unu la unu. Patru intervenţii de senzaţie în startul confruntării au menţinut Polonia în joc, dar decizia arbitrului Howard Webb din final a năruit speranţele coechipierilor lui Boruc

3 goluri a primit Boruc la Euro 2008/7 intervenţii salvatoare/42% procentajul paselor reuşite

—————————————————————————————–

Rămânem în grupa B şi mergem acum la liderul grupei. Croaţia, condusă magistral de Slaven Bilic, a primit doar un gol în două partide, şi acela pe finalul confruntării cu Germania. În afară de excelenta organizare tactică a urmaşilor lui Suker, mai există o explicaţie pentru faptul că învingătorii Manschaftului primesc greu gol, Stipe Pletikosa, portarul lui Spartak Moscova. Fostul elev al lui Mircea Lucescu de la Sahtior nu a avut evoluţii ieşite din comun, însă constanţa care îl caracterizează este foarte folositoare echipei sale. Siguranţa pe care a arătat-o contra nemţilor a fost punctul de plecare pentru o altă victorie mare a croaţilor.

1 gol a încasat Pletikosa/9 intervenţii salvatoare/49% procentajul paselor reuşite

—————————————————————————————–

GRUPA C. Cea mai grea grupă de la acest Campionat European. S-au îngrămădit aici 5 titluri mondiale şi 4 europene, cum bine observa Emil Grădinescu. Alături de ele, România şi portarul său, Bogdan Lobonţ. “Pisica” din poarta tricolorilor a făcut nenumărate meciuri memorabile, peste tot unde a evoluat. A avut şi gafe care probabil îl vor urmări toată cariera. Însă la acest Euro, întregul său talent a ieşit la iveală. Paradele sale din meciul contra Italiei au adus României un egal şi prima şansă la calificare dintr-o serie ce o consideram cu toţii imposibilă. Dacă va evolua la fel şi în partida decisivă cu olandezii, suntem cu un pas între primele opt echipe ale Europei.

1 gol a primit Lobonţ/4 intervenţii salvatoare/62% procentajul paselor reuşite

—————————————————————————————–

Dacă Lobby a fost decisiv pentru noi în meciul cu deţinătoarea titlului mondial, acelaşi lucru se poate spune şi despre Gianluigi Buffon. Cu toate că a primit deja 4 goluri la turneul final, goalkeeperul lui Juventus are meritul de a menţine în viaţă speranţele de calificare ale “squadrei azzurra”. Penalty-ul apărat împotriva României şi senzaţionalele parade la şuturile lui Mutu sau Tamaş i-au dovedit încă odată valoarea incontestabilă celui considerat în continuare numărul unu în lume pe postul său.

4 goluri a primit Buffon la Euro/8 intervenţii salvatoare/70% procentajul paselor reuşite

—————————————————————————————–

Olanda pare la acest turneu final copia echipei care a jucat două finale mondiale consecutive sau măcar a celei care a cucerit titlul european în 1988. Viteză, spectacol, talent, forţă şi goluri. Mai ales goluri. Multe goluri. După ce au întâlnit campioana şi vicecampioana mondială, “batavii” au un golaveraj incredibil, 7-1. Toată această ofensivă totală a portocaliilor se bazează însă pe un portar călit în lupte grele, Edwin Van der Sar. Goalkeeperul lui United oferă Olandei siguranţa defensivă necesară pentru atacurile în valuri care fac victime indiferent de adversarul aflat în faţă. Golaverajul de invidiat al elevilor lui Van Basten nu înseamnă că Franţa sau Italia nu au avut ocazii. Ba din contră, au avut. Dar îngerul păzitor al buturilor olandeze, ajuns la 37 de ani, a închis poarta. Statistica turneului final ne arată că, echipa cea mai ofensivă, Olanda, are unul dintre cei mai întrebuinţaţi portari. Numai Akinfeev, goalkeeperul Rusiei, are mai multe intervenţii decisive decât Van der Sar. Când ai un astfel de portar, e şi normal să ataci precum o fac olandezii.

1 gol a încasat Van der Sar/13 intervenţii salvatoare/64% procentajul paselor reuşite

—————————————————————————————-

Aceştia sunt doar o parte a portarilor de la Euro. Ei au fost cu adevărat decisivi pentru echipele lor sau au avut evoluţii care au impresionat. Lipsesc nume mari, Casillas sau Coupet. Sau reprezentanţi ai noului val, Akinfeev sau Isaksson. Ultimii doi au avut evoluţii foarte bune contra Spaniei. Rusul nu a reuşit să limiteze proporţiile scorului, ibericii câştigând cu 4-1, dar este portarul cu cele mai multe save-uri de la Euro (14), în timp ce portarul lui Manchester City a fost învins greu, abia în minutul 92. Suedezul are şi el un număr impresionant de intervenţii salvatoare în această competiţie, 13. Iar în ultima etapă din grupe, cei doi se vor afla faţă în faţă într-un meci care va hotărî a doua echipă din grupa D care va merge în sferturi. Evoluţiile lor ar putea fi decisive pentru soarta calificării. Şi ar putea reprezenta consacrarea lor definitivă.

Egalul contra Italiei a fost special. Ca joc, ca rezultat, ca emotie. Romania a impresionat cu adevarat, etaland un joc nu doar defensiv, ci si ofensiv, demn de o mare echipa a lumii. Marti, 17 iunie, vom da inca o batalie decisiva pentru aceasta generatie considerata mereu de looseri. Adversarul ne va fi cea mai in forma trupa de la acest turneu final. Va mai amintiti cum ne-am calificat? Da, dupa ce am invins Olanda la Constanta. Ne va lipsi marcatorul de atunci, ne va lipsi Radoi. Dar ii avem in continuare pe Chivu, pe Lobby si pe Piti. Si mai presus de orice, il vom avea pe Mutu. Da, pe el, pe cel care ne-a adus de la extaz la agonie, pe cel care l-am hulit in atatea randuri, dar acelasi care ne-a scos din necaz de multe ori. La valoarea lui incontestabila se va adauga acum foamea de revansa. Iar episodul Chelsea ne-a dovedit ca atunci cand Mutu isi doreste o revansa, o obtine. Cu varf si indesat.

——————————————————————

Vom depinde doar de noi. E simplu. Invingem si ne calificam. Desi avem doua egaluri in doua meciuri, am castigat ceva. Am castigat dreptul de a spera, am castigat marile emotii care ne-au lipsit atata timp. Da, acesta este marele nostru castig. Vom avea emotii ca niciodata in ultimii opt ani. Ne-am recastigat nationala. Iar ea, si-a recastigat tara.

Croaţia a învins Germania în urma unei evoluţii încântătoare pe alocuri. Jocul elevilor lui Bilic emană forţă, talent şi tupeu, în special pe faza ofensivă. De acum începe discuţia, cât este surpriză şi cât certitudine în ceea ce îi priveşte pe croaţi?

De la declararea independenţei la începutul anilor ‘90, Croaţia a lipsit de la un singur turneu final, Europeanul din 2000. Printre reuşitele ex-iugoslavilor se numără un loc 3 la Campionatul Mondial din 1998 şi faptul că au dat un golgeter al celei mai importante competiţii fotbalistice, l-am numit aici pe Davor Suker. Croaţii sunt cei care au lăsat Anglia acasă învingând-o pe Wembley într-un moment în care erau deja calificaţi. Slaven Bilic are la dispoziţie jucători care evoluează pentru Dortmund, Werder Bremen, Schalke 04, Portsmouth, Manchester City sau Tottenham. Apropos de londonezi, ei sunt cei care au plătit peste 20 de milioane de euro pentru tânărul Modrici. În aceste condiţii, “boacănele” croaţilor nu ar mai trebui să mire pe nimeni, iar victoriile precum cea obţinută contra principalei favorite la titlul european să fie privite ca certitudini, nu ca surprize.

Zlatan Ibrahimovici este jucătorul care a fost decisiv pentru Inter în ultimele două sezoane. Atunci când el nu a fost în formă sau nu a jucat, campioana Italiei a suferit, iar ultimul exemplu este dubla din acest an cu Liverpool din Liga Campionilor. Cu toate acestea, el nu mai înscrisese pentru echipa naţională a Suediei de mai mult de doi ani. Pentru un atacant, această perioadă este o eternitate. Dar la fel cum a făcut-o în ultima etapă din Serie A în acest campionat, Ibra a fost providenţial pentru Suedia în meciul de aseară cu Grecia.

Până în minutul 66 al partidei cu deţinătoarea trofeului, nordicii nu au ieşit prea mult în evidenţă. Dar în acel moment al înfruntării, Ibracadabra a scos din joben o nouă execuţie care îi este caracteristică. S-au adunat în acel şut toate frustrarile ineficacităţii din ultimii doi ani, toate certurile cu selecţionerul şi tot talentul cu care este înzestrat atacantul scandinav. Ibra îşi făcuse datoria şi şi-a anunţat revenirea în reprezentativa ţării sale. Peste patru minute avea să fie înlocuit cu Elmander. Trebuia menajat. La fel cum a făcut-o la Parma, şi aseară intrase incomplet refăcut pentru a-şi ajuta echipa. Răsfăţatul de acum câţiva ani pare a se fi maturizat. Iar Suedia pare a-şi fi găsit liderul. Henrik Larsson se poate retrage liniştit.