10 Diclesinho
Nu puteam sa trec in anul urmator fara sa povestesc meciu anului: undeva prin toamna aveam traditionala intalnire de duminica cu baetii, un fotbal porma o bere…
Era o zi tipica de toamna: racoare, inorat, pamant moale (noroc ca imi luasem ghetele) nu mai era nimeni la Turn, la terenuri. Scoatem mingea, facem miscari de incalzire, cateva injuraturi si mici caterinci.
Dupa mult timp ne stransesem 3 insi din generatia veche: Florin Grasu, Andrei si eu; mai erau cu noi Cosmin Pleata(cel mai bun produs din generatia noua), Iepure (un pusti care seamana cu Olaroiu), si Dan( fratele lui Florin Grasu).
Dupa ceva timp apar niste ochelaristi la vreo 18 ani-genu “calculatoristi” bine hraniti; jucam cu ei.
Incep cu mingea lor, una foarte usoara; nici nu incepem bine ca liceeni au 2-0! shet, credeam ca o sa fie usor cu internautii astia…insa aveau niste pase dintro bucata in ei…ceva de speriat.
3-1! in acest moment ma enervez: ma privesc in ochi cu Grasu si Andrei si ne dam seama ca e un moment cheie, daca ne bat astia inseamna ca am imbatranit. Incep sa alrrg ca posedat, ma agat de orice balon, le mangai tibiile adversarilor, facem 4-3 pentru noi si bagam mingea noastra care mai grea si mai buna.
Pentru inca ceva timp conducem la 1-2 goluri diferenta dupa care ocheraistii, vizibil enervati, abandoneaza lupta; ne distantam la vreo 4 goluri si terminam, vizibil epuizati, dar epuizati placut. Noi, cativa insi din trecut, care am jucat de sute de ori impreuna, nvinsesem o generatie noua.
Sant constient ca va veni si ziua in care nu o sa mai duc in carca toate echipa, insa mai e pana atunci.
June 17th, 2007 at 5:03 pm
haha, foarte ingenios!!!!!!!!! :)))