“Fotbalul fără pasiune nu are sens”

.

.

Într-un fotbal actual bazat pe schimbare, incostanţă, unde doi ani sunt consideraţi un ciclu, trei meciuri bune sunt de a ajuns pentru a deveni un jucător mare, poate ar trebui să învăţăm puţin din ceea ce înseamnă crearea unui proiect pe termen lung.Dacă în fotbalul englez se întâlnesc cele mai cunoscute cazuri: Ferguson care şi-a petrecut deja peste 20 de ani pe banca celor de la United sau Wenger care de-a lungul unui deceniu pe banca tunarilor a alternat succesele cu sezoanele dezastruoase, recordul absolut în ceea ce priveşte numărul de sezoane ca antrenor al unei echipe de fotbal este deţinut de un personaj emblematic din fotbalul francez: Guy Roux.

.

În 1961 John F Kennedy era ales preşedinte în SUA, Yuri Gagarin devenea primul om care călătorea în spaţiu sau West Side Story câştiga Oscarul, însă într-un mic oraş din Franţa se întampla ceva, un eveniment care va rămâne pentru totdeauna în istoria clubului din Auxerre.Un tânăr în vârstă de 22 ani pe numele său Guy Roux(care juca de 9 ani la acest club) trimitea o cerere către L’Association de la Jeunesse Auxerroise(Aj Auxerre) pentru postul vacant de antrenor.Roux era cel mai tânăr dintre candidaţi, proaspăt sosit din Anglia unde urmărise timp de o lună pe Crystal Palace.

.

În scrisoarea sa el scria că este pregatit să facă orice pentru club, chiar să “cioplească şi lemnul”.Presedintele lui Auxerre, Jean-Claude Hamel(conduce acest club din 1963), care pe atunci era unul din directori îşi aminteşte că Roux era antrenor ciudat, în sensul că acorda atenţie celor mai mici amănunte.Roux a primit slujba.O slujbă pe care avea să o părăsească după 45 de ani având în palmares un titlu, patru cupe ale Franţei şi cel mai important lucru: o filosofie completa asupra fotbalului, o idee clară a ceea ce înseamnă un club de fotbal.A reuşit să promoveze sezon după sezon, în 1979 disputa finala Cupei Franţei, iar un an mai târziu reuşeşte în premieră o promovare “istorica”.Echipa devine brusc adulată şi i se acordă o atenţie deosebită din partea presei şi a celorlalte adversare.În 1996 reuşeşte eventul Cupă-Campionat intrând definitiv în istoria clubului.Guy Roux părăseşte Auxerre după ce câştigă Cupa Franţei în 2005, fiind înlocuit de Jacques Santini.

.

Eric Cantona, Djibril Cissé, Phillipe Mexes sunt câţiva din jucătorii care provin de la academia clubului din Auxerre.

.

Anul trecut, la vârsta de 68 de ani, “tânărul” Roux îşi începea noua aventura la Lens, după ce Comitetul National Olimpic şi Sportiv Francez a decis să-i acorde o dispensă prin care putea pregăti pe Racing Club Lens, după ce Liga Profesionistă din Hexagon refuzase să-i acorde licenţa de antrenor, pe motiv că a depăşit cu trei ani limita de vârstă.

.

(more…)

.

În urmă cu trei ani, Mahendra BK era un băiat de 12 ani care trăia pe străzile din Pokhara, un oraş de mărime medie din Nepal(cu o populaţie de aproximativ 200.000 de locuitori).Rămas fără mama la o vârstă fragedă şi cu tatăl decedat pe când el avea 8 ani, Mahendra a fost nevoit să meargă să locuiasca împreună cu sora şi cu bunica sa.Insă sărăcia extremă l-a obligat să plece de acasă.A mers în capitala Kathmandu unde a dus o viaţă plină de riscuri pe stradă, colectând gunoi şi vânzându-l pentru a-şi menţine existenţa.

——————

Povestea copilăriei lui Mahendra este asemănătoare multor copii din Nepal, unde se pare că aproximativ 5000 de copii trăiesc pe străzi, fără o familie.

——————

Mahendra este un caz fericit.Astăzi, el este unul din cei 20 de copii de la Academia de Fotbal Sahara din Pokhara.‘Sahara’, care în limba nepaleză înseamna ajutor, se vrea a fi o organizaţie de binefacere care adună copii de pe străzi, asigurându-le locuinţă, hrană, educaţie cu un singur scop: acela de a juca fotbal.

Mahendra este acum portarul echipei, el explicând cât de mult i-a schimbat viaţa Academia de Fotbal.
“Când trăiam pe străzi, dormeam în saci în diferite locuri.De aceea am fost foarte fericit că am venit aici, unde ne antrenăm în fiecare zi şi sper ca într-o zi să devin un fotbalist internaţional…ca Oliver Kahn, jucătorul meu favorit”.

.

Bineînţeles că nu toţi cei 20 de copii vor putea să trăiască din fotbal.

.

“Probabil cinci baieţi din cei care îi avem aici posedă talentul pentru a juca în prima ligă din Nepal şi poate chiar în echipa naţională”, spune Keshab Bahadur Thapa(secretarul general al Academiei), care continuă: “Chiar dacă vor ajunge să joace fotbal profesionist, nu trebuie să se aştepte la faptul că se vor îmbogăţi prin această cale.Momentan în fotbalul din Nepal sunt puţini bani, însa încet lucrurile încep să se îmbunătăţească”.

.

Clubul încearcă să ofere şi pregătire în alte domenii.

.

“În primul rând încercăm să îi plasăm la alte cluburi de fotbal unde vor primi un mic salariu, însă le acordăm şi calificare pentru mecanici, electricieni, instalatori“, spune acelaşi Thapa.

.

Sahara Club a fost fondat în 1998 de membrii comunităţii locale, iar ideea de a ajuta copii orfani prin fotbal a venit mai târziu.În 2004 ea a devenit realitate, datorită inspiraţiei nepalezilor care trăiesc în străinătate, un exemplu fiind Navin Gurung, care locuieşte în Marea Britanie:“Eram deja implicat în organizarea unor evenimente sportive în Marea Britanie.Într-o zi un prieten mi-a povestit despre activităţile de la clubul Sahara şi am fost impresionat.De atunci lucrurile s-au schimbat, mulţi dintre prietenii mei mă ajută în organizarea de acţiuni caritabile pentru a sprijini munca celor de acolo”.

.

Sahara îi invată pe băieţi lucrurile de baza din fotbal.Ei sunt învăţaţi să şuteze, paseze şi să dribleze.“Este o foarte mare schimbare, aceşti baieţi învaţă asta foarte repede într-o perioadă scurtă de timp”, declară fostul jucător al naţionalei din Nepal, actualul antrenor Damar Singh, care mai adaugă:“La început eram frustrat deoarece ei erau speriaţi când atingeau şi mingea, însa slavă Domnului, ei au început să înveţe foarte repede”.Despre munca de antrenor, el spune:“Aceasta este în totalitate o muncă voluntară…E îndatorirea mea să vin zilnic la stadionul din Pokhara şi să le împărtăsesc acestor copii din experienţa mea”.

.

“Încercăm să îi ferim de probleme”

.

Programul lor este plin în fiecare zi deoarece:“Noi încercăm să îi menţinem ocupaţi pentru a sta departe de probleme”, spune unul dintre antrenorii secunzi.

.

Programul în academie începe în general la cinci dimineaţa când servesc micul dejun înainte de o plimbare de cinci minute până la stadion, unde au două ore de antrenament.După antrenament ei se întorc pentru a lua prânzul, urmând apoi şcoala.Dupa terminarea orelor, merg la un nou antrenament înainte să îşi facă temele.Seara, după cină ei urmăresc uneori Premier League, işi spală hainele sau se joacă.O dată pe lună au un meci amical împotriva unei şcoli din localitate.Cu toate că facilităţile nu sunt la un nivel înalt baieţii au găsit aici ce era mai important pentru ei: prieteni adevăraţi şi persoane care îi ajută atunci când au probleme.

.

Doar Mahendra are o mică dorinţă:“Aş vrea o noua pereche de mănuşi …”

.

(more…)

.

Pentru o lungă perioadă de timp, “titlul” pentru cea mai slabă echipă din lume, conform clasamentului FIFA a fost deţinut de jucatorii unui stat din oceanul Pacific, Samoa Americană, un stat neîncorporat Statelor Unite ale Americii.

Un titlu binemeritat, dovada cea mai clară fiind înfrângerea cu Australia din 11 aprilie 2001, 0-31, de altfel cea mai drastică înfrângere din istoria fotbalului internaţional.

(CLICK PE POZĂ PENTRU VIDEO : Samoa Americană - Australia 0-31)

.

În aventura sa internaţională, Samoa Americană a disputat până în 2004, 29 de partide, 28 de partide încheiendu-se cu înfrangeri, reuşind o singură victorie, din păcate în faţa unei naţionale care nu este recunoscută de FIFA, 3-0 în 1983 cu naţionala Wallis şi Futuna (populaţia Wallis şi Futuna numără in jur de 16.000 de oameni, în timp ce populaţia din Samoa Americană numără aproximativ 57291 de locuitori, aşa că vă imaginaţi modul de selecţionare).

(more…)

.

MySport te provoacă în fiecare săptămână!!

.

Recunoaşte echipele!!!

.

Via || Balonul Digital

.
Câte recunoşti?
.

(more…)

.

Printre micile istorii care au contribuit la dezvoltarea fotbalului european, puţin cunosc epopeea clubului Saint Etienne.Fondată în 1920, echipa are o istorie aparte, fiind una din cele mai titrate echipe din fotbalul francez .Între anii 60 şi inceputul anilor 80, fanii lui Saint Etienne au avut privilegiul de a vedea una dintre cele mai bune echipe din istoria fotbalului francez.Prima echipă capabilă să fie competitivă in Europa, cu un fotbal asemănător practicat de Ajax în anii 70.

.

Drumul spre succes a celor de la Saint Etienne a început în anii 60, când Roger Rocher a devenit preşedintele clubului(funcţie pe care a deţinut-o timp de 20 de ani), sub presedenţia acestuia, Saint Etienne având cea mai de succes perioada din istoria sa.Un alt nume important din aceea perioada este Albert Batteux(1967-1972), Saint Etienne reuşind să triumfe de patru ori consecutiv în campionat cu el pe bancă , instaurând o “tiranie de fier” în Ligue 1.

.

Anul 1970, a fost un an de răscruce în evoluţia clubului francez(prima generaţie de succes părăsea clubul).Albert Batteux a părăsit şi el echipa, anticipând sfarşitul acestei perioadei de succes.El a fost înlocuit de căpitanul Roger Herbin, care urma să fie cel mai de succes antrenor din istoria clubului.

.

Alături de Herbin s-a strâns un grup de jucători senzaţionali - Larqué, Béréta sau Farison, supravieţuitori ai perioadei de glorie, cărora li s-au alăturat Dominique Rocheteau sau Santini(jucători formaţi la Saint Etienne).La Saint Etienne au mai venit Oswaldo Piazza, care l-a înlocuit în teren pe noul antrenor şi Curcovik, unul dintre cei mai buni portari ai Europei în acele vremuri.Rezultatele nu au întârziat să apară, în 1973 “verzii” reuşind prima dubla din istorie, practicând un fotbal rapid, curajos şi bazat pe posesia balonului.Următorul an, Saint Etienne a reuşit aceeaşi performanţă.

.

Dominând fotbalul francez într-o maniera categorică, “verzii” işi incepeau aventura europeană în încercarea de a reabilita fotbalul francez pe bătrânul continent.Saint Etienne a reuşit partide remarcabile(după 4-1 în tur cu Hajduk Split, “verzii” au reuşit să întoarcă scorul, învingând pe teren propriu cu 5-1), însă în semifinale au dat peste Bayern, condus de Beckenbauer, Maier, Muller şi Hoeness.După 0-0 în tur, nemţii au reuşit să câştige cu 2-0 pe teren propriu, calificându-se în finală, pe care urma să o câştige.

.

Anul următor, Saint Etienne, cu un Rocheteau formidabil reuşea un parcurs european senzaţional, eliminând în semifinale puternica PSV.În finală îi aşteptau din nou nemţii de la Bayern.Simpla rostire a numelor lui Muller şi Beckenbauer provocau frica şi liniştea pe străzile oraşului.

.

Pe 12 mai, 1976, “verzii” erau în faţa cele mai mari realizări din istoria clubului, toată ţara fiind în suspans.Cu toate că Saint Etienne s-a vazut nevoită să joace fără Rocheteau(care suferise o accidentare la genunchi), echipa nu a renunţat, arătând acelaşi fotbal curajos, reuşind să îi domnine clar pe bavarezi.Imaginile arătau un Beckenbauer care făcea faţă din ce în ce mai greu asaltului “verzilor”.Cu toate acestea, experienţa germanilor s-a dovedit a fi crucială, Bayern reuşind să marcheze singurul gol al partidei prin Roth.Cupa Campinilor mergea pentru a treia oară consecutiv la Munchen.

(Click pe poză pentru VIDEO)

.

Echipa a reuşit în acel sezon să triumfe pentru a noua oară în campionat.Ultimul succes în campionat a venit în 1981, când din echipa “verzilor” făcea parte Michel Platini.

.

Anii 80-90 au marcaţi de mediocritate, astăzi Saint Etienne regăsindu-se la mijlocul clasamentului din Ligue 1, fanii de pe Geoffroy-Guichard, păstrând vie amintirea vremurilor de de mult, o vreme când “verzii” erau mari.

——————————

(more…)

—————————

Pe 9 martie, în etapa a 27-a, Barcelona era învinsă acasă de Villareal.Aceea partida a fost ultima în care Ronaldinho a imbracat tricoul Barcelonei(Vezi ultimul gol marcat de Ronaldinho pentru Barcelona, unul dintre cele mai frumoase goluri din cariera sa).De atunci, echipa catalană a jucat cinci partide, brazilianul nefiind nici măcar pe banca de rezerve.Deşi jucătorul a declarat ca nu s-a putut pregăti în tot acest timp datorită unor probleme medicale, clubul catalan a emis un comunicat pe 17 martie în care era precizat faptul că jucătorul nu are nicio problemă medicală.

.

Revenit la antrenamente, brazilianul s-a antrenat alături de colegii săi ieri, lăsând impresia că poate intra din nou în planurile lui Frank Rijkaard pentru meciul de duminică. Câştigătorul balonului de aur din 2005 se pare ca este însă urmărit de ghinioane în acest sezon, suferind o ruptură musculară care îl va ţine departe de teren circa şase săptămâni, informează site-ul oficial al FC Barcelona.

.

Această accidentare îl face altfel să piardă sfârşitul sezonului, brazilianul putând reveni ipotetic în finala Champions League sau în ultima etapă a Primerei Division.

Presa din Spania se întreabă dacă acesta este sfârşitul lui Ronaldinho la Barcelona - Milan, Inter, Tottenham şi Chelsea fiind cu ochii pe brazilian, desi acesta trece prin una din cele mai negre perioade din cariera sa.

.

.

———————————-

(more…)

.

Să vedem câte recunoşti!!

(more…)