Brazilia 5-3 Italia

.

Goluri - Bruno (2), Sidney (2), Andre pentru Brazilia; Palmacci, Pasquali si Maradona Jr pentru Italia.

.

Brazilia a invins Italia cu 5-3 in finala de la Marsilia reusind isi adjuce pentru a treia oara consecutiv titlul mondial la fotbal pe plaja.Bruno si Sidney de doua ori si golul Andre a facut ca Seleção sa triumfe pe plaja de la Prado.

.

Campionii en-titre porneau meciul ca favoriti clari, insa Italia a fost echipa care a inceput mai bine, irosand prima ocazie de gol prin Massimiliano Esposito a carui lovitura de cap a lovit bara .Sud-americanii si-au regasit insa imediat stilul inconfundabilul, asa cum s-a intamplat de-a lungul intregului turneu, Benjamin fiind jucatorul care a dat tonul in atacul brazilenilor.Prima data a ratat de putin tinta, reusind apoi sa loveasca transversala din voleu.

.

Apararea Italiei a rezistat pana in minutul 9 cand Buru a profitat de eroare lui Michel Leghissa, executandu-l apoi pe Stefano Spado.Acelasi Buru a lovit apoi bara din voleu, reusind in minutul 14 dubla.Sidney a facut 3-0, inainte ca Junior Negao sa loveasca si el bara sfarsitul reprizei.Brazilienii nu s-au oprit insa, Buru pasand decisiv pentru dubla lui Sidney.Andre a facut 5-0 in minutul 28, desi ce-a de-a treia repriza le-a apartinut italienilor.Paolo Palmacci, Roberto Pasquali si Diego Maradona Jr au punctat pentru Italia, insa a fost prea tarziu, Brazilia reusind un nou titlul, continuandu-si dominatia in acest sport.

.

“Ne-am atins scopul.Castigarea primei editii a Cupei Mondiale de fotbal pe plaja care a avut loc in Europa era ceva esenstial pentru noi, deoarece vroiam sa aratam lumii ca suntem cei mai buni.Cred ca putem fi mandri de noi insine.”, a declarat Benjamin - Brazilia.

.

“Este o imensa placere sa castigi din nou acest trofeu.Jucatorii mei au fost fantastici.Am dominat aproape in totalitate acest meci(finala).“, Alexandre Soares - antrenorul Braziliei.

.

“Obiectivul nostru initial a fost acela de a ajunge in sferturile de finala, asa ca suntem fericiti ca am reusit sa ajungem aici.Este o mare performanta.Speram ca aceste rezultate sa ne ajute in vederea Campionatului European. “, Massimiliano Esposito - atacantul Italiei.

–

.

–

Portugalia 5-4 Spania

.

Goluri - Madjer (3), Bilro, Torres pentru Portugalia; Amarelle (3), Nico pentru Spania.

.

Portugalia a invins Spania cu 5-4 intr-un meci extraordinar in finala mica a Campionatului Mondial de fotbal pe plaja de la Marsilia.Hattrick-ul lui Amarelle nu a fost de ajuns, medaliile de bronz mergand la portughezi.

.

Madjer a deschis scorul devreme, in minutul 3, inainte ca Amarelle, capitanul Spaniei, sa egaleze din lovitura libera.Bilro a readus Portugalia in avantaj, insa Amarelle a reusit sa marcheze din nou egaland situatia la 2.

.

Capitanul Spaniei a reusit tripla in minutul 25, insa portughezii au replicat imediat prin Madjer care a egalat la faza urmatoare, tot Madjer fiind cel care a reusit sa marcheze si in minutul 27.Spania a presat insa tot Portugalia a fost echipa care a marcat, Torres ducand scorul la 5-3.Spania a reusit sa puncteze prin Niko, insa a fost prea tarziu, Portugalia obtinand victoria.

.

Portughezul Madjer este pentru a treia oara golgheterul competitiei, reusind in acest an sa marcheze 13 goluri.El a fost urmat in clasament de spaniolul Amarelle cu 11 goluri si de coechipierul sau Belchior cu 10 goluri.

.

Cel mai bun jucator al turneului a fost desemnat spaniolul Amarelle, fiind urmat in acest clasament de brazilianul Benjamin si de portughezul Belchior.

Cea mai importantă competiție rezervată cicliștilor nu a fost lipsită de surprize, francezul Roger Walkowiak fiind protagonistul uneia dintre cele mai mari surprize în ediția din 1956 a Turului Franței.

.

Roger Who?

.

Roger Walkowiak s-a născut în 1927, la Montluçon, în Franta, reușind în anul 1956 să câștige “Marea Buclă”, una din cele mai mari surprize în istoria de 95 de ani a competiției.

.

Din 1930 în Turul Franței se întreceau echipe naționale și regionale.Roger Walkowiak a fost recrutat în echipa regională “Nord-Est-Centru”, reprezentând Nord-Estul și Centrul Franței, desi acesta provenea din Sud-Vest.A fost singurul ciclist disponibil să-l înlocuiască pe Gilbert Bauvin, care fusese recrutat în echipa națională a Franței.

.

La a treia sa participare în Turul Franței( în precedentele participări reușise rezultate modeste, 1951 - locul 57 și în 1953 - locul 47) a reușit o performanță incredibilă.În etapa a 7-a, de la Lorient la Angers a evadat împreună cu alți 31 de cicliști, terminând la aproximativ 18 minute față de restul plutonului.Acest avantaj a fost de ajuns să îi asigure tricoul galben, de lider în clasamentul general.La acel moment nu era considerat un pericol de către cicliștii consacrați.

.

Walkowiak a pierdut tricoul galben în etapa a 10-a, o etapa care a luat din presiunea pe care Walkowiak o ducea pe umerii săi.La Aix-en-Provence - etapa a 15-a, olandezul Wout Wagtmans devenit liderul competiției, însa francezul rămânea bine clasat la general.

.

În etapa alpină(18), Torino - Grenoble, ciclistul francez Charly Gaul(unul dintre cei mai buni cățărători ai momentului), a atacat încercând să câștige titlul de “Rege al Munților”(a reușit acest lucru învingându-l pe Federico Bahamontes), Wagtmans a pierdut 16 minute, iar Walkowiak îmbrăca din nou tricoul galben, după ce pierduse doar 8 minute în fața lui Gaul.

.

În ultimele patru etape, Walkowiak a reușit să reziste în fruntea clasamentului, păstrând un avans de 1 minut și 25 de secunde față de următorul competitor, francezul Gilbert Bauvin.

.

Victoria obținută de Walkowiak a fost considerată nepotrivită, “Aplauzele sunau lamentabil”, a scris organizatorul competiției, Jacques Goddet, în L’Equipe.Mulțimea era dezamăgită de faptul că această cursă a fost câștigată de un necunoscut și nu de o stea în devenire, așa cum era considerat Jacques Anquetil.Walkowiak a devenit astfel al doilea ciclist care a reușit să câștige “Marea Buclă”, fără să triumfe în nicio etapă a competiției.

.

După victorie

.

După victoria obținută, presa a criticat victoria obtinută de Roger Walkowiak: a câștigat datorită unui dezacord între cicliștii echipei naționale - Bauvin și Darrigade, deoarece Gaul și Bahamontes au urmărit doar câștigarea titlului de cel mai bun cățărator, pentru că … Multe motive pentru a concluziona că Roger Walkowiak a fost un câștigător norocos, care nu merita victoria.

Walkowiak a câștigat fără să triumfe în nicio etapa, însă i-a învins pe cei mai buni cicliști ai momentului, inclusiv pe Bahamontes - locul 4, la mai mult de 10 minute, Ockers - locul 8, la mai mult de 16 minute, Gaul, Nencini … Și totusi el a fost considerat o pată neagră în istoria Turului Franței.

.

Epilog

.

Roger Walkowiak nu a reușit să treacă peste toată “mizeria” care a urmat câștigării celei mai prestigioase competiții rezervată cicliștilor.El a continuat ca profesionist până în 1960, când a părăsit plutonul fără a anunța aproape pe nimeni.Un an mai târziu a obținut o licentă de amatori și a început să concureze din nou.O căzătura urâtă a pus capăt carierei sale în 1962.

El s-a întors înapoi la muncă și a deschis o benzinărie, unde cea mai mare parte a clienților săi, probabil niciodată nu și-au dat seama ca au fost serviți de cel mai neașteptat câștigător al Turului Franței.Roger Walkowiak este acum pensionar și traiește în Sud-Estul Franței.

Astăzi debutează la Brest, Turul Franței, cea mai importantă competiție rezervată cicliștilor, o competiție care a ajuns la ediția cu numărul 95.Una din cele mai cunoscute întreceri de pe glob ascunde însă povești incredibile, pe care le poți citi aici pe Mysport.

.

“Locul doi este primul loc pentru învinși”

.

.

Cine a fost Raymond Poulidor?

.

Raymond Poulidor s-a născut în Franța în anul 1936, fiind unul dintre cei mai buni cicliști din istorie, ciclist pe care destinul l-a facut să fie contemporan cu legendarii Jacques Anquetil, care de altfel a fost și principalul său rival și Eddy Merckx, ambii cvintuplii câștigători ai Turului Franței.Poulidor a reușit în cele 14 participări în “Marea Buclă”(a terminat competiția de 12 ori) să termine de trei ori pe locul doi si de cinci ori pe locul trei(incluzând aici și ultima sa participare în Turul Franței, la vârsta de 40 de ani), rămânând în istorie ca “eternul loc secund”.

.

Raymond nu a reușit să poarte niciodată tricoul galben, atât de râvnit în Turul Franței.În prima cursă din ediția 1967 a competiției, a fost foarte aproape de a reuși această performanță, însă a apărut spaniolul José Errandonea care a reușit sa îi “fure” în ultimul moment tricoul galben.

.

Deși nu a reușit să se impună niciodată în “Marea Buclă”, Raymond Poulidor este unul dintre cei mai populari cicliști, având un palmares de invidiat, 197 de victorii, dintre care 7 în Turul Franței.Cea mai mare realizare a sa rămâne însă câștigarea Turului Spaniei(Vuelta) din 1964, cand a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, acolo unde trebuie să stea un adevărat campion.După ce a reușit să câștige această competiție Poulidor a avut o declarație surprinzătoare:“Locul doi este primul loc pentru învinși”.