La 22 de ani, mijlocaşul ofensiv al lui Bordeaux este noua stea a fotbalului francez.Comparat cu Zidane datorită calităţilor sale, Yoann Gourcuff trece prin cea mai bună perioadă a carierei sale şi este cu siguranţă principalul pericol pentru campioana CFR Cluj.

Predestinat fotbalului

Fiul actualului antrenor de la FC Lorient(o echipă din prima liga franceză), Christian Gourcuff, Yoann a fost pasionat de acest sport de la o vîrstă fragedă.

A început fotbalul la Lorient, pînă la 14 ani, iar în 2001 s-a transferat la juniorii lui Rennes.A cîştigat cupa Gambardella pe 31 mai 2003 pe Stade de France, pe cînd avea doar 17 ani, reuşind să înscrie un gol din lovitură libera în aceea finală jucată împotriva lui Strasbourg.Tot în acel an a pierdut finala Campionatului European U-17.

Acelaşi Boloni.Yoann a devenit o ţintă pentru cluburi precum Arsenal sau Ajax, însă el a hotărît să rămînă la Rennes, semnînd în 2003, primul său contract de jucător profesionist.Aici avea să dea peste Ladislau Boloni, antrenorul romîn fiind cel care l-a introdus în echipă.

A prins doar nouă meciuri în primul sezon, demonstrînd însă în sezoanele care aveau să urmeze, potenţialul său uriaş.Pe 29 iulie 2005, a devenit campion european cu echipa Franţei U-19, a reuşit o triplă în faza grupelor, împotriva Norvegiei.La Rennes a făcut un sezon excelent, 29 de meciuri ca titular, şase goluri şi 5 meciuri în Cupa Uefa, fiind cel mai utilizat jucător de Boloni la mijlocul terenului.

Datorită performanţelor din ultimele sezoane şi a calităţilor sale, Gourcuff a fost transferat la AC Milan.Prezentat în Franţa ca “Noul Zidane” şi în Italia ca “Noul Kaka”, tînărul francez se pregătea de o nouă provocare.
Cu o echipă din care nu lipseau Kaka, Ronaldo, Pirlo, Gattuso sau Seedorf, Yoann nu a reuşit să se impună, avînd două sezoane mai puţin strălucite.În primul sezon în tricoul Rossoneri, a evoluat în 29 de meciuri, din care opt în Liga Campionilor.A urmat un nou sezon slab, în care nu a prins decît 18 meciuri.

Şansa Bordeaux!

Cedat de AC Milan la Bordeaux pentru a avea şansa de a evolua mai mult, Gourcuff a profitat din plin, reuşind un debut de sezon extraordinar, răsplătind astfel încrederea antrenorului Laurent Blanc.

De la sosirea sa la vicecampioana Franţei, Gourcuff a început meciul ca titular de fiecare dată, fiind unul dintre jucătorii indispensabili echipei.
A evoluat în nouă meciuri în Ligue 1 - 776 de minute jucate şi are două goluri marcate, reuşind să înscrie şi în ultima etapă din campionat, în meciul cîştigat de Bordeaux cu 2-1, în faţa celor de la Toulouse.Este unul dintre cei mai buni pasatori Ligue 1, cu cinci pase decisive în nouă meciuri.

Atenţie la suturi! Postul său de mijlocas ofensiv îi oferă şansa să suteze de multe ori spre poarta adversă.93% din şuturile sale au fost expediate din afara careului.Astfel a reuşit să marcheze golurile cu România, Roma sau Toulouse.Cu 79 de atingeri pe meci, a devenit unul din coordonatori de joc ai lui Bordeaux, alături de brazilienii Fernando şi Wendel.
Un alt capitol la care impresioneaza francezul este acurateţea paselor - 83%. - Vezi golul reuşit în meciul cu AS Roma!

Impresionant şi la ‘naţională’! În ciuda faptului că a fost convocat pentru prima dată la meciul cu Suedia, de acum două luni, şi nu a reuşit să marcheze o dublă la debut, aşa cum reuşea Zidane în faţa Cehiei în 1996, Yoann a devenit unul din jucători decisivi şi indispensabili pentru naţionala Franţei.Cu patru pase decisive şi un gol marcat împotriva României, Gourcuff pare a fi unul din viitori lideri al naţionalei ‘cocoşului galic’. - Vezi golul reuşit impotriva României!

Noul Zidane?

Cu aceeaşi înălţime - 1.85 m, Gourcuff se aseamănă ca stil de joc cu Zidane.“Dacă la 15,16 ani am fi spus despre el că este noul Zidane.Ne-ar fi luat de proşti”, se amuză Patrick Rampillon, antrenorul său din perioada junioratului la Rennes.

Marius Tresor, cel care lucrează de foarte mulţi ani în staff-ul celor de la Girondins Bordeaux a avut ocazia să îl vada în acţiune şi pe Zidane în perioada 1992-1996.“Ori de cîte ori avem un număr 10 în Franţa, îl comparăm cu Zidane.Yoann trebuie să crească.De el depinde!”, “Cînd Zidane evolua la Bordeaux, era jucătorul care putea întoarce soarta jocului de unul singur.Yoann este însă mai constant.Se vede că a evoluat la un club mare, cum este AC Milan.”

Înainte de transferul la Bordeaux, Zidane mai evoluase doar la Cannes, neavînd posibilitatea să acumuleze experienţă la un club mare.Gourcuff însă a avut şansa, posibilitatea de a învaţa în perioada 2006/2008.Chiar dacă nu a putut să îşi demonstreze calităţile, Silvio Berlusconi nu şi-a pierdut încrederea în el:“Văd în Gourcuff noul Zidane.Cred cu adevarat în calităţile sale”.

Acum Gourcuff are din nou şansa să demonstreze că poate deveni un mare jucător şi îi poate călca pe urme celui cu care este asemănat.

…la 15 milioane de euro este cotat Gourcuff după evoluţiile din acest sezon

…1 gol a marcat Gourcuff în acest sezon de Champions League

Zidane: Nu-l mai comparati pe Gourcuff cu mine!

“Acest lucru nu reprezintă un dar. Şi eu am fost comparat cu Platini, însă doar la început a fost ceva simpatic. Gourcuff este Gourcuff şi aşa trebuie să rămână. Ar fi mai bine ca lumea să nu mai facă astfel de comparaţii pentru că acest fapt ar putea să nu fie benefic pentru el. Ţin să precizez că nu am nimic cu Gourcuff. Îl cunosc puţin, dar nu pot spune că suntem amici. Este un fotbalist cu un potenţial imens, care reprezintă viitorul echipei naţionale. Yohan este un jucător care poate face multe lucruri bune pentru Franţa, la fel cum au făcut Blanc, Thuram sau Gallas”.

CITEŞTE ŞI:

ATENŢIE STEAUA / “GILA” - Golgheterul renăscut !

Mai întâi să vedem cine sunt jucători care au reuşit să marcheze cele mai multe goluri într-un singur meci!

Cipriotul Panagiotis Pontikos este jucătorul care a reuşit să marcheze 16 goluri într-un singur meci, anul trecut, intrând astfel în Cartea Recordurilor. Echipa sa Olympos Xylofagou, din liga a treia cipriotă, a reuşit să învingă cu 24-3 pe SEK Ayios Athanasios.(goluri marcate în minutele : 3, 20, 33, 35, 47, 50, 55, 56, 58, 61, 68, 75, 76, 83, 86 şi 87).Acesta a egalat recordul francezului Stephan Stanis care a înscris de asemenea 16 goluri pentru Racing Club în cupa Franţei într-un meci împotriva lui Aubry Asturies, în decembrie 1942.

Am scris despre victoria Australiei în meciul cu Samoa Americană, 31-0, cea mai mare diferenţă înregistrată în istoria fotbalului într-un meci internaţional.Golgheterul acelui meci, Archie Thompson a reuşit să marcheze 13 goluri, devenind jucătorul cu cele mai multe goluri înscrise într-un singur meci internaţional.

Partida cu cele mai multe goluri. Scor de baschet! Stade Olympique de l’Emyrne o echipă din capitala Madagascarului(campioana en-titre în acel sezon), Antananarivo, a fost protagonista unui episod care va rămâne cu siguranţa în istoria fotbalului.

În urma cu aproape 6 ani, mai exact pe 31 octombrie 2002, s-a disputat meciul dintre SOE şi AS Adema, o partidă din campionatul Madagascarului (Madagascar - o insulă în Oceanul Indian, în partea estică a coastei Africii, în emisfera sudică).Partida a decurs normal, până când o decizie controversată luată de arbitrul întâlnirii a stârnit furia antrenorului lui Stade Olympique de l’Emyrne, Ratsimandresy Ratsarazaka.Atât de nervos încât a ordonat echipei sale să îşi marcheze autogoluri în semn de protest, ceea ce s-a şi întâmplat, jucătorii trimiţând mingea în propria poartă de 149 de ori(!).AS Adema nu a mai atins mingea de atunci, SOE a preluat controlul absolut al jocului, jucătorii adverşi fiind pe post de spectatori.

Autorităţile competente au decis după acest meci să-i suspende pe antrenorul lui Stade Olympique de L’Emyrne şi doar patru jucători.Antrenorul Ratsimandresy Ratsarazaka, principalul ‘vinovat’, a primit o suspendare de trei ani, fiind interzis pe stadioane pe aceeaşi perioadă.Portarul lui SEO, Mamisoa Razafindrakoto, capitănul naţionalei de fotbal a Madagascarului, căpitanul lui SEO - Manitranirina Andrianiaina şi alţi doi jucători au fost suspendaţi până la sfârşitul sezonului.Toţi ceilalţi jucători, atât de la SEO cât şi de la AS Adema au primit avertismente.Curios este faptul că nu a fost menţionat ce trebuiau să facă jucătorii lui AS Adema.Arbitrul a scăpat nepedepsit!

Cu siguranţă, scorul de 149-0 este recordul absolut de goluri marcate într-un meci.Depăşeşte cu mult fostul record de 36-0 stabilit în 1885.De asemenea este posibil ca arbitrul să fi pierdut numărătoarea golurilor şi scorul să fi fost mult mai categoric .

CITEŞTE ŞI:

DIN LUMEA FOTBALULUI…SAMOA AMERICANĂ - CEA MAI SLABĂ NAŢIONALĂ DIN LUME?

“Un autogol pentru a câştiga”

Curiozităţile fotbalului : Echipa situată la cea mai mare altitudine!

Curiozităţile fotbalului : Cea mai nordică echipă de fotbal din lume!

Cupa Mondială se întorcea în Franţa după 60 de ani.Fondatorul acestui turneu, Jules Rimet ar fost cu siguranţă mândru să vadă că ţara lui de origine avea să câştige acest turneu.1998 a fost anul expansiunii, FIFA a decis să mărească numărul echipelor de la 24 la 32, pentru a da o şansă şi echipelor mai slab cotate.178 de ţări au participat la preliminariile pentru calificarea la Cupa Mondială din Franţa 1998.

Toate ţările importante au reuşit să se califice pentru acest turneu.Gazdele nu mai evoluaseră la un campionat Mondial din 1986 şi fanii erau prudenţi în previziunile lor înainte de turneu, însă dupa faza grupelor, în care Franţa a reuşit să obţină trei victorii, echipa lui Zidane se părea că va face o figură frumoasă în faţa propriilor suporteri.

Antrenorul Aime Jacquet, dur criticat înaintea acestui turneu pentru selecţia făcută şi pentru jocul defensiv, a reuşit să creeze o echipa care a zdrobit campioana mondială en-titre Brazilia cu 3-0 în finală, una din cele mai grele înfrângeri suferite de Brazilia în istoria Cupei Mondiale.

“COUPE DU MONDE” - 98

Privit cu neîncredere de mass-media, Jacquet a fost subiectul unui editorial amplu în cotidianul francez L’Equipe în mai 1998, după ce acesta a dat publicităţii o listă de 28 de jucători convocaţi pentru turneul final deşi aceea listă trebuia să cuprindă doar 22 de jucatori, un editorial în care se sublinia faptul că Jacquet nu este omul potrivit care să conducă Franţa spre primul titlu mondial din istorie.

Jucători convocaţi pentru Cupa Mondială

Portari : Bernard Lama, Fabien Barthez, Lionel Charbonnier.

Fundaşi :Vincent Candela, Bixente Lizarazu, Laurent Blanc, Marcel Desailly, Lilian Thuram, Frank Leboeuf.

Mijlocaşi : Patrick Vieira, Youri Djorkaeff, Didier Deschamps, Zinedine Zidane, Robert Pires, Bernard Diomede, Alain Boghossian, Emmanuel Petit, Christian Karembeu.

Atacanţi : Thierry Henry, David Trezeguet, Christophe Dugarry, Stephane Guivarc’h.

Faza grupelor

Franţa a fost repartizată într-o grupă cu Danemarca, Africa de Sud şi Arabia Saudita.

O grupă în care echipa Franţei pleca ca mare favorită, respectându-şi acest statut, primind un singur gol şi marcând de nouă ori.În primul meci a întalnit Africa de Sud, un meci câştigat lejer de francezi cu 3-0(Vezi rezumatul meciului), goluri marcate de Christophe Dugarry(’35), Pierre Issa - autogol(’77) şi Thierry Henry(’90), un debut excelent pentru echipa defensivă creată de Jacquet.A urmat meciul cu Arabia Saudită, o partidă în care a ieşit la rampă Thierry Henry, autor al unei duble, unul din goluri fiind din pasa portarului Fabien Barthez.Francezii au impresionat şi în acest meci, obţinând o victorie clară cu 4-0(Vezi rezumatul meciului!), celelalte două goluri fiind marcate de David Trezeguet şi de fundaşul Bixente Lizarazu.A fost meciul în care Zinedine Zidane a fost eliminat în minutul 71.Importanţa lui Zidane în angrenajul echipei ‘cocoşului galic’ s-a putut observa în următoarele două meciuri.Mai întâi Franta a întâlnit cel mai puternic adversar din grupă, Danemarca, reuşind o victorie la limită, 2-1(Vezi rezumat meciului), goluri marcate de Youri Djorkaeff din penalty şi Emmanuel Petit.Franţa încheia astfel faza grupelor cu punctaj maxim şi cu un golaveraj excelent, 9-1.

Optimi

Franta a întîlnit în optimi Paraguayul lui Chilavert, într-un meci dificil cîştigat în prelungiri gratie golului reuşit de Laurent Blanc.(Vezi rezumatul partidei)Partidă în care s-a putut observa din nou lipsa lui Zidane.După acest test dificil francezii urmau să dea piept în sferturi cu Italia.

Sferturi de finală

“Puteţi să o faceţi”, titra pe prima pagina cotidianul francez L’Equipe pe 3 iulie 1998.După meciul din optimi, Franţa întâlnea Italia pe Stade de France într-un meci care se anunţa halucinant.O partida in care Zidane revenea pe teren, după ce fusese suspendat două meciuri, după eliminarea din meciul cu Arabia Saudită.

Minutul 102!Franta a dominat jocul însă nu a reuşit să înscrie.Mai întâi Guivarc’h în minutul 8 şi Djorkaeff în minutul 25 au ameninţat poarta lui Gianluca Pagliuca.Prima tresărire a italienilor a venit în minutul 33, când şutul lui Vieri l-a întrebuinţat serios pe Barthez.“Ştiam cum vor juca italienii.Am încercat astfel să îi surprindem prin aşezarea tactica, însă din păcate nu am reuşit să concretizăm ocaziile avute, în special în prima repriză.” declara la finalul meciului Aime Jacquet.
În repriza a doua, meciul şi-a pierdut din intensitate, Jacquet fiind nevoit să mizeze pe tinerii Henry şi Trezeguet:“Henry şi Trezeguet s-au dovedit a fi indispensabili pe sfârşitul meciului, ei aducând prospeţime în joc.”.Italienii au mai ameninţat poarta aparată de Barthez prin Di Biagio şi prin Pessotto.Prelungirile erau inevitabile.Aerul devenea irespirabil şi inimile francezilor s-au oprit în minutul 102 când lansat excelent pe dreapta Roberto Baggio a ratat de puţin ţinta.

Loteria penalty-urilor.0-0 în prelungiri, astfel meciul urma să se decidă la loviturile de departajare.Pentru francezi au marcat: Zinedine Zidane, David Trezeguet, Thierry Henry şi Laurent Blanc, Bixente Lizarazu, fiind cel care a ratat un penalty.Italienii au retrăit experienţa din 1994, de data aceasta jucătorul care a ratat penalty-ul decisiv fiind Luigi Di Biagio.4-3 la loviturile de departajare şi Franta se califica în semfinale(Vezi rezumatul meciului!).

Italia : Pagliuca – Bergomi, Maldini, Cannavaro, Costacurta – Pessotto (Di Livio, 90′), D. Baggio (Albertini, 52′), Di Biaggo, Moriero – Vieri, Del Piero (R. Baggio, 67′)

Franţa : Barthez – Thuram, Desailly, Blanc, Lizarazu – Deschamps, Karembeu (Trezeguet, 65′), Petit – Zidane, Djorkaeff – Guivarc’h (Henry, 65′)

Semifinale - Dubla lui Thuram

Franţa a întâlnit în semifinale revelaţia acestui turneu, Croaţia, eroul meciului fiind fundaşul Lilian Thuram, el reuşind să marcheze două goluri.Thuram a înscris in acel meci singurele sale goluri pentru echipa naţională, în 142 de prezenţe, el fiind cel mai selecţionat jucător din istoria naţionalei.În acest meci, Franţa s-a văzut pentru prima data condusă, Davor Suker deschizând scorul în minutul 46, fiind cel de-al doilea şi ultim gol primit în această comepetiţie, însă avantajul croaţilor nu a durat decât un minut, Thuram egalând.Acelaşi Thuram a înscris şi în minutul 69 golul victoriei, Franţa calificându-se astfel în finala Mondialului.În minutul 75, Laurent Blanc a primit cartonaşul rosu, el ratând astfel marea finală.(Vezi rezumatul partidei)

Finala - Succesul unei generaţii

Un meci extraordinar, Franta impunându-se cu 3-0 în faţa campioanei en-titre, câştigând astfel titlul mondial pentru prima dată în istorie.Un meci în care a ieşit la rampă Zinedine Zidane, liderul acestei generaţii.

Finala Cupei Mondiale a opus cvatrupla campioană mondială la aceea vreme, Brazilia şi Franta, ţara organizatoare a acestui eveniment, care atingea această fază a competiţiei pentru prima dată în istorie.Laurent Blanc, care a fost eliminat în semifinala cu Croaţia a fost înlocuit de Franck Leboeuf.El fiind cel care trebuia să-l păzească pe Ronaldo, care se pare că a avut o criză de epilepsie înaintea meciului(deşi unii au sugerat că acesta a fost drogat de francezi), a început meciul ca titular, însă nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor.

Zidane magistral.Franţa a controlat jocul înca de la început.”Les Bleus” au ratat primele ocazii prin singurul atacant trimis în teren, Guivarc’h.Zidane a înscris primul gol al meciului cu o lovitură cu cap din cornerul executat de Emmanuel Petit.Relaxaţi după marcarea primului gol, elevii lui Jacquet au încheiat repriza extraordinar, Zizou reuşind dubla în ultimul minut al primei reprize, învingându-l din nou pe Taffarel, cu o lovitură de cap, de data aceasta dintr-un corner executat de Youri Djorkaeff.

Golul 1000 - Petite.Dupa primirea celor doua goluri, Brazilia era obligată sa atace, Mario Zagallo introducându-l în teren pe Denilson în locul lui Leonardo în primul minut al reprizei secunde.Brazilienii au ameninţat poarta lui Barthez prin Ronaldo, însă goalkeeperul francez a avut o intervenţie senzaţională.Franţa l-a pierdut pe Desailly în minutul 67, Jacquet fiind nevoit să schimbe strategia.Vieira înlocuindu-l pe Djorkaeff.Cu toate acestea, brazilienii nu au reuşit să-l învingă pe Barthez, singura mare ocazie venind în minutul 90, la bara lui Denilson.în prelungirile partidei, francezii au lansat un contraatac, mingea a ajuns la Viera care i-a pasat colegului său de la Arsenal, Petit, acesta reuşind să trimita mingea pe lângă Taffarel, marcând astfel golul cu numărul 1000 din istoria Cupei Mondiale.Scor final, 3-0 şi trofeul rămânea “acasă”.(Vezi rezumatul meciului!)

Finala perfectă.Au început agresiv, sufocându-şi adversarul şi avându-l în teren pe marele Zinedine Zidane.”Les Blues” au impresionat la mijlocul terenului unde trioul Deschamps-Karembeu-Petit, a recuperat un număr impresionant de mingi.Şi apărarea a funcţionat excelent, cu Lilian Thuram, Frank Leboeuf, Bixente Lizarazu, Marcel Desailly, deşi Desailly părăsit terenul în minutul 67, fiind eliminat.Puţin solicitat, Barthez a fost decisiv în intervenţiile sale.

Brazilia a dezamăgit în această finală, având puţine ocazii, arătând că nu merită să fie campioană mondială.Incert înaintea meciului, Ronaldo a facut un meci slab, la fel ca Rivaldo sau Bebeto.Intrat după pauză, Denilson a pierdut majoritatea duelurilor cu Thuram.Victoria francezilor a fost facilitată şi de jocul slab al defensivei braziliene, în special Roberto Carlos şi Aldair.

Brazilia : Taffarel, Cafu, Aldair, Junior Baiano, Roberto Carlos, Leonardo (Denilson, 46′), Cesar Sampaio (Edmundo, 74′), Dunga, Rivaldo, Ronaldo, Bebeto.

Franta : Fabien Barthez, Lilian Thuram; Frank Leboeuf, Marcel Desailly, Bixente Lizarazu, Christian Karembeu (Alain Boghossian, 57′), Didier Deschamps, Zinedine Zidane, Emmanuel Petit, Youri Djorkaeff (Patrick Vieira, 76′), Stephane Guivarc’h (Christophe Dugarry, 65′).

“Am câştigat finala pentru că ne-am dorit mai mult.A fost rezultatul unei munci grele.Am lucrat întradevăr ca o echipă.” - Aime Jacquet, antrenorul Franţei.

“Brazilia a pierdut finala în prima repriză.Cel de-al cincilea titlul va trebui să mai aştepte.Nu a fost ziua noastră, Franţa a fost mai bună.” - Mario Zagallo, antrenorul Braziliei.

Ce au fost si ce-au ajuns!

Încă în activitate

Patru din aceşti jucători evoluează şi acum la echipele mari ale Europei.Doi dintre ei evoluând şi la Euro 2008.

Thierry Henry.Este unul din jucătorii care încă mai evoluează pentru naţională şi cu siguranţa va fi pe teren sâmbătă în meciul contra României.După opt sezoane petrecute la Arsenal, Henry a acceptat o nouă provocare, semnând cu Barcelona în 2007.Nu a avut un prim sezon strălucit, însă rămâne un titular incontestabil în naţională.

Robert Pires.După Euro 2000, mijlocaşul a semnat cu Arsenal, unde a petrecut şase sezoane pentru ca în 2006 să se transfere în Spania, la Villareal.Nu a mai reuşit să prindă echipa naţională în ultimii ani, uitat de Domenech, Robert Pires nu a mai fost convocat din 2004.

David Trezeguet.Are un contract cu Juventus până în 2010, manifestându-şi dorinţa de a-şi încheia cariera la clubul torinez.Neconvocat pentru Euro 2008, Trezeguet şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională, după ce antrenorul Raymond Domenech şi-a prelungit contractul cu federaţia franceză.

Patrick Vieira.După titlul mondial, Viera a rămas la Arsenal înca şapte sezoane, transferându-se la Juventus şi apoi la Inter în 2006.A devenit căpitanul naţionalei, însă a avut un sezon 2007/2008 plin de accidentări.Titular incontestabil în naţionala Franţei, Viera va fi pe teren sâmbătă.

*Lilian Thuram.După Campionatul European din acest an, Thuram şi-a anunţat retragerea din echipa naţională.Cu 142 de prezenţe în tricoul Frantei, Thuram este cel mai selecţionat jucător din istoria naţionalei.Asteptat la PSG, Thuram a decis să se retragă din fotbal pe 30 iulie, după ce i-a fost descoperită o malformaţie cardiacă la vizita medicală.

Antrenori, impresari sau preşedinţi de club!

Opt din cei 22 de campioni mondiali, nu au părăsit fotbalul.Ei sunt antrenori, impresari sau preşedinţi de club.

Laurent Blanc.După Mondialul din 98, Blanc a semnat cu Inter în 2001, pentru ca în 2003 să îşi încheie cariera sportivă la campioana Angliei, Manchester United.A obţinut diploma de antrenor, reuşind să se claseze cu Bordeaux(echipă pe care a preluat-o în 2007) pe locul doi în campionat.

Didier Deschamps. �La Desch � şi-a încheiat cariera de fotbalist în 2001 la Valencia.În acelaşi an, a preluat Monaco.Patru ani mai târziu, a revenit la Juventus pentru un sezon, reuşind să promoveze în Serie A.Este unul din favoriţii la înlocuirea lui Domenech pe banca tehnică a Franţei.

Youri Djorkaeff.Şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională, după eşecul din 2002, continuând la echipa lui de club, Bolton, Blackburn şi apoi in SUA.Momentan este preşedintele clubului UGA Décines, clubul la care şi-a început cariera.

Vincent Candela.Şi-a anunţat retragerea în septembrie anul trecut, devenind impresar.El s-a asociat cu Stephane Canard, fostul său impresar, şi foştii fotbalişti Dominique Casagrande şi Pierre Laurent.

Marcel Desailly.În 2006, după două sezoane petrecute în Qatar, “Stânca” şi-a anunţat retragerea.În martie 2007, Desailly a acceptat un post de scouter la AC Milan, urmând să se ocupe de continentul african.

Bernard Lama.Dupa un ultim sezon reuşit în poarta lui Rennes, fostul portar a lui PSG a hotărât să îşi încheie cariera.Acum, el îşi imparte timpul între Paris şi Senegal, unde se ocupă de un centru de juniori.În 2008, Bernard Lama a devenit şi consultant pentru Sport24.

Lionel Charbonnier.A evoluat până în 2001 la Glasgow, şi-a încheiat cariera la Lausanne Sports.Este antrenorul în Tahiti.

Bernard Diomède.Şi-a încheiat cariera în 2006 la Clermont Foot.

Departe de fotbal!

Cinci din campionii mondiali s-au dedicat vieţii extrasportive.

Zinedine Zidane.În 2001, Zizou părăseşte “Batrâna Doamna” pentru Real Madrid.Fiind cel mai scump jucător din istoria fotbalului.După eşecul de la Euro 2004, decarul naţionalei şi-a anunţat retragerea de la echipa naţională în august, revenind asupra deciziei un an mai târziu.După eliminarea din finala Cupei Mondiale din 2006, Zidane a pus capăt carierei sale de fotbalist dedicându-se acuma meciurilor de caritate pentru cauze umanitare.

Emmanuel Petit.În 2003, autorul golului cu numărul 1000 din istoria Cupei Mondiale a avut un conflict cu selecţionerul de la aceea vreme, Jacques Santini şi a decis să pună capăt carierei sale internaţionale.El s-a retras din fotbal un an mai târziu.A fost consultant pentru TPS şi acum se ocupă de protecţia mediului.

Fabien Barthez.Portarul naţionalei a trecut pe la numeroase cluburi în perioada 1998-2007, an în care şi-a anuntat retragerea.A devenit pilot de automobile la echipe SOFREV-ASP şi de curând a înfiinţat prima academie de portari din Franţa.

Alain Boghossian.A obţinut diploma de antrenor profesionist.Şi-a găsit însă o nouă pasiune, golful.Fostul mijlocaş al Parmei are acum un obiectiv măreţ: să devină un jucător profesionist de golf.

Christian Karembeu.A pus capăt carierei de fotbalist în 2005, ultimul club pentru care a evoluat fiind SC Bastia.A devenit ambasador FIFA în Oceania şi comentează meciurile pentru France Télévisions.

Consultanţi

Patru campioni mondiali sunt astăzi consultanţi pentru diverse posturi de televiziune.

Christophe Dugarry.Fostul jucător al lui Bordeaux şi-a anuntat retragerea în februarie 2005.În timpul Mondialului din 2006 a comentat meciurile alături de Christophe Josse, pentru M6.

Bixente Lizarazu. �Liza � s-a retras în 2006, după opt ani petrecuţi la Bayern Munchen.A devenit consultant pentru Canal+ pentru Cupa Mondială din 2006.A semnat un contract şi cu RTL.

Franck Leboeuf.După o experienţă în Qatar, Leboeuf a devenit consultant pentru M6, pentru care comentat Euro 2008.Lucrează de asemenea şi în SUA pentru ESPN.

Stephane Guivarc’h.Titular la Campionatul Mondial din 1998, Stephane Guivarc’h a pus capăt carierei sale de fotbalist în 2002 din cauza unei accidentări la genunchi.A fost consultant pentru Canal+ până în 2007.

.

CITEŞTE ŞI:

.

CELE MAI BUNE ECHIPE DIN ISTORIA FOTBALULUI…ASTĂZI- MANCHESTER UNITED 1999 , “VISUL IMPOSIBIL”!!!(I)

.

CELE MAI BUNE ECHIPE DIN ISTORIA FOTBALULUI…ASTĂZI - “FOTBALUL TOTAL” : AJAX DIN ANII 70(II)

.

CELE MAI BUNE ECHIPE DIN ISTORIA FOTBALULUI…ASTAZI - BRAZILIA 1970(III)

Un gest disperat al unui om ajuns la capătul puterilor.

Decizii controversate, penaltyuri acordate, neacordate, goluri anulate eronat pe motiv de offside, goluri validate eronat.Însă în ce sport se atinge perfecţiunea?

Arbitrajul românesc suferă în continuare.Aflat în mijlocul atenţiei şi astăzi, iată că ne oferă un episod menit să-i pună pe gânduri pe conducătorii fotbalului românesc.

Chiar dacă în ultimii ani, arbitrajul românesc a cunoscut o evoluţie, problemele nu au dispărut şi asta datorită moştenirii lăsate de cei care făceau legea în urmă cu un deceniu.

Constantin Frăţilă a condus meciul FC Braşov - Steaua, din 2001, la care s-a referit Gigi Becali cînd s-a autodenunţat luni că i-a oferit “centralului” 10.000 de dolari. Frăţilă este unul dintre cei mai bogaţi constănţeni, cu o avere de aproximativ 50 de milioane de dolari, cu aproximativ 5 peste Hagi. Becali a dezvăluit că, în toamna lui 2001, a oferit 10.000 de dolari unui “central” pentru a-şi asigura victoria într-un meci cu FC Braşov.

Cazurile de corupţie se pare că au dispărut, iar acum marea problemă e valoarea tinerilor arbitrii.Ei sunt cei care ar trebui sa pună capăt o dată pentru totdeauna suspiciunilor care planează asupra arbitrajului.Cu siguranţă, campionatul românesc nu este singurul măcinat de problemele arbitrajului, existând exemple mult mai cunoscute - cel mai celebru, calciopoli.Unde, nici măcar popularitatea lui Pierluigi Collina nu a putut reda credibilitatea arbitrilor după acest mare scandal.

Arbitrii sunt blamaţi peste tot în lume, un lucru care face parte din cultura fotbalistică.Vrem ca meciurile să fie perfecte din punctul de vedere al corectitudinii, însă arbitrii vor face întotdeauna greşeli si asta datorita in mare masura presiunii la care sunt supusi.Greşelile sunt umane(!), de înţeles, jucătorii şi antrenorii fiind cei care ar trebui să devină mai responsabili în ceea ce priveşte propriile succese sau eşecuri.Fotbalul românesc însă a uitat de mult ce înseamnă respectul.

Tu cine crezi că este vinovat de situaţia prin care trece arbitrajul românesc?