Are doar 28 de ani şi impresionează prin atitudinea de care dă dovadă, deşi a primit mai multe lovituri în ultimii doi ani, a reuşit să treacă peste, nu s-a gîndit niciodată să renunţe, marea sa dorinţă fiind aceea să revină pe scena pe care s-a consacrat, locul unde a cunoscut cele mai mari satisfacţii.

“Mă simt bine, nu simt nicio durere”.Robert Muller, portarul naţionalei de hochei a Germaniei, este optimist şi în acelaşi timp rezervat cînd este întrebat de boala sa.Nu vrea să deranjeze pe nimeni cu problemele sale, nici clubul, nici fanii, nici măcar propria familie.Cu toate acestea, viaţa sa interioara este cu mult diferită faţă de atitudinea sa pozitivă.Obosit să raspundă la numeroasele întrebări legate de boala sa, el i-a cerut medicului său să faca publice toate detaliile privind starea sa de sănătate.

Cunoscut în lumea hocheiului din Germania, Muller a participat la doua ediţii ale Jocurilor Olimpice şi la Cupa Mondială de hochei din 2004.S-a născut în Rosenheim şi a început să practice hocheiul în jurul vîrstei de cinci ani, devenind imediat depedent de acest sport.A fost atacant şi portar pînă la vîrsta de 18 ani, cînd a luat decizia să continue ca portar, fiind convocat şi la echipa naţională.Toata cariera sa a apărat în Germania, evoluînd şi în opt meciuri în Elveţia.Cît despre visul sau de a evolua în NHL, el declară: “Cînd eram tînăr, poate ar fi trebuit să muncesc mai mult.Acum cred că nu prea mai există şanse.”

De la agonie la extaz.Era noiembrie 2006, cînd bavarezul a mers la medic, după ce în ultimul timp se simţea tot mai rău, prietenii apropiaţi observînd şi o schimbare în comportamentul său.A devenit calm, letargic şi a suferit mai multe crize de epilepsie.Motivul era unul cutremurător, la examinarea medicală s-a descoperit că Muller avea o tumoare pe creier.“În primul rînd am simţit dureri în gat şi greaţă.Doctorii mi-au facut mai multe teste, însă nu au găsit nimic.Ultima examinare a fost pe creier, însă nimeni nu se aştepta să găsească ceva, au făcut-o doar pentru a se asigura că au verficat totul.Atunci au descoperit tumoarea.”, “Am fost calm şi am avut foarte mare încredere în doctori.Nu m-am gîndit niciun moment să pun capăt carierei mele.”

Mare parte a tumorii a fost îndepărtată după operaţie, şi nu a durat decît două luni pînă cand s-a reîntors pe gheaţă, iar la trei luni juca în All-Star game - în campionatul naţional din Germania(DEL).A fost împrumutat de Adler Mannheim la Fuchse, după ce şi-a pierdut postul de titular, transferîndu-se apoi la Kolner Haie.

Echipa din Koln l-a primit cu braţele deschise, Muller arătînd lumii întregi că deşi problema sa medicală i-a afectat personalitatea, calităţile sale erau aceleaşi.

A urmat un sezon bun cu Kolner Haie, reuşind să învingă fosta sa echipă, Adler Mannheim, în sferturi, în faţa a 16,869 de fani prezenţi în arena din Koln, la capătul unui meci maraton, al doilea meci ca durată din istoria hocheiului - 168:16, după meciul din 1936 dintre Detroit Red Wings’ şi Montreal Maroons, 176:30.Un meci cu şase reprize de prelungire şi 100 de şuturi la poarta lui Muller.“A fost o noua experienţă, un meci greu, însă bucuria victoriei te face să treci peste oboseala acumulată.”A reuşit să meargă pînă în finala play-off-ului cu această echipă, fiind învinşi de Eisbaren Berlin, cu 3-1.Muller a fost cel mai bun portar din liga de hochei germană, oprind 93.5% din şuturile expediate la poarta sa.Managerul general al lui Kolner, Rodion Pauels s-a declarat impresionat de performanţa lui Muller, care l-a lasat “fără cuvinte”.A participat şi la Campionatul Mondial din Canada, unde a apărat poarta Germaniei în trei jocuri, incluzînd victoria surprinzătoare cu Slovacia, scor 4-2.

“A fost incredibil.Am primit din toata Germania mesaje de încurajare.La revenire şi fanii m-au primit cu aplauze.A fost minunat.”

De la extaz la agonie.Tumoarea sa a crescut din nou şi în august 2008, Muller a suferit a doua operaţie, însă nici de această dată nu a fost extirpată complet.Deşi a urmat foarte multe tratamente, corpul lui Muller nu a răspuns aşa cum şi-ar fi dorit şi astfel portarul a pierdut acest meci decisiv.

După această veste, Robert i-a cerut doctorului său sa facă publice toate detaliile privind boala de care suferă, întreaga poveste fiind publicată în revista Der Spiegel.Un adevăr crud, Muller suferă de tumoare de gradul patru incurabilă.Cazurile sunt foarte rare, două, trei la 100.000 de oameni.Jumătate din aceste persoane mor după an de la aflarea diagnosticului.Doar trei la sută supravieţuiesc mai mult de cinci ani.

Această veste a şocat comunitatea de hochei din Germania, însă Robert nu şi-a pierdut curajul, fiind susţinut de familia sa, soţia şi ce doi copii, Lena, în vîrstă de patru ani şi Louis, un an.

Deşi doctorii l-au avertizat că mai are de trăit doar şapte săptămîni, acesta s-a reîntors pe gheaţă în octombrie, cînd a reînceput antrenamentele.Echipa sa l-a susţinut şi îl susţine, Muller fiind considerat în continuare portarul numărul unu al echipei.

Cu doar şapte victorii în 19 meciuri, Kolner are nevoie de personalitatea lui Muller.Un luptător care nu a renunţat niciodată şi care se străduieşte să revină din nou pe gheaţă.“Este un drum lung şi nu stiu dacă pot reuşi”.Prin hochei poate evada din aceasta lume plina de întrebări pe care nu vrea să le audă şi poate uita de diagnosticul său.

“Este un om despre se poate scrie o carte.Niciodată nu te lasă să simţi cît de gravă este boala sa, pentru că nu vrea să fie o povară pentru nimeni”, a declarat colegul său Andreas Renz.

Într-un campionat care a atras magnaţi din întreaga lume, nou promovata Hull City, revelaţia acestui debut de sezon, demonstrează că Premier League nu şi-a pierdut farmecul şi a rezistat acestui impact.Echipe ca Hull, Wigan, Reading în ani trecuţi au arătat că acest campionat este în viaţă şi că oricine poate învinge pe oricine, iar banii nu pot înlocui spiritul şi mîndria fotbaliştilor.

Hull a resuscitat Premier League şi cu siguranţă îşi merită poziţia din clasament, dovadă fiind şi ultimul meci de pe Old Trafford cînd a fost la un pas să producă surpriza şi să plece cu un punct de pe terenul campioanei, deşi la un moment dat erau conduşi la o diferenţă de trei goluri.

Debutantă în Premier League

În sezonul trecut au depăşit aşteptările şi celor mai optimişti suporteri, reuşind să promoveze în elita fotbalului englez pentru prima dată de la înfiinţarea clubului, în 1904, învingînd pe Wembley pe 24 mai pe Bristol City în finala play-off-ului, golul victoriei fiind marcat de eroul local, Dean Windass, jucător în vîrstă de 39 de ani.Această promovare a fost încununarea unei companii pe care ‘tigrii’ au început-o cu în urmă cu cinci sezoane, o campanie care nu a fost lipsită de probleme.

‘Salvatorul’ Phil Brown.Cînd acesta a preluat-o pe Hull, în ianuarie 2007, echipa se afla în zona retrogradării, deşi investiţiile făcute în pauza competiţională se ridicau la 2 milioane de lire sterline.Brown a insistat pentru aducerea veteranului Dean Windass, împrumutat de la Bradford City, jucătorul care avea să marcheze opt goluri şi să-i salveze pe ‘tigrii’ de la retrogradare.

Brown a fost antrenorul care a condus-o pe Hull spre această promovare istorică în Premier League.

Cheia succesului

Phil Brown este considerat a fi principalul artizan al acestei promovări.Deşi este un antrenor aflat la început drum, acesta este un perfecţionist.Asistentul lui Sam Allardyce mulţi ani, antrenorul lui Hull a preluat oarecum modelul aplicat de Sam la Bolton.A căutat să aducă jucători de clasă, însă a căror cariere nu se aflau pe o panta ascendentă.Să o ofere o nouă şansă.Printre exemplele celebre de la Bolton se numără, Jay-Jay Okocha, Youri Djorkaef sau El Hadji Diouf, jucători transferaţi de Sam Allardyce.

Brown a mizat pe brazilianul Geovanni şi pe jamaicanul Marlon King.Trecut prin cariera sa pe la Barcelona sau Benfica, Geovanni a răsplătit încrederea oferită de Brown fiind jucătorul decisiv în debutul remarcabil al acestui sezon.A reusit goluri decisive in meciurile cu Arsenal sau Fulham.

Transferuri făcute devreme.Hull a început campania de achiziţii la mijlocul lui iulie cînd au fost transferaţi şase jucători şi încă trei la sfîrşitul lunii.13 jucători aduci pentru 7.9 milioane de lire sterline, trei dintre ei fiind împrumutaţi.Cel mai scump transfer a fost cel al lui Anthony Gardner, pentru care ‘tigrii’ au plătit 2.5 milioane de lire sterline lui Tottenham.Brown nu a mai adus alţi jucători, fiind greu de convins să semneze cu o echipă nou promovată, considerată de specialişti la începutul sezonului ca fiind cea mai slabă echipă din Premier League.

Încurajează atacul.Brown a rotat jucătorii şi şi-a surprins deseori tactic adversarii.În meciul de pe Emirates cînd Hull a produs prima mare surpriză a campionatului, învingînd cu 2-1, Brown a folosit un sistem cu doi atacanţi şi cu brazilianul Geovanni în spatele lor.Brown este un antrenor care mizează pe cartea atacului şi uneori acest lucru i-a costat pe ‘tigrii’, care au lăsat spaţii mari în defensivă.Au suferit o înfrîngere usturătoare pe teren propriu, scor 0-5 cu Wigan.

Faţă de sezonul trecut Brown a încercat să imprime un nou stil echipei sale, conştient de faptul că ‘tigrii’ nu pot supravieţui în Premier League practicînd un fotbal direct, asa cum obişnuiau în Championship.

Înfrîngeri în ultimele două etape

Chelsea, adversara campioanei CFR Cluj din grupele Ligii Campionilor a fost echipa care a pus capăt seriei de şase meciuri fără înfrîngere a tigrilor, serie care i-a propulsat pe locul trei în Premier League.Venită după înfrîngerea cu Liverpool de pe teren propriu, scor 0-1, echipa pregătită de Felipe Scolari s-a răzbunat pe Hull administrîndu-i o înfrîngere categorică, 3-0, pe KC Stadium.După meciul cu Chelsea, elevii lui Phil Brown s-au deplasat pe terenul campioanei, Manchester United, făcînd un meci excelent, deşi la un moment dat, au fost conduşi cu 4-1 de ‘diavoli’.Hull a revenit în ultimele 20 de minute, marcînd de două ori, fiind la un pas să plece cu un punct uriaş de pe Old Trafford.

Super stadion

Hull City îşi dispută din a doua jumătate a sezonului 2002/2003 meciurile de pe teren propriu pe KC Stadium, un stadion cu o capacitate de 25,404 locuri, care a fost inaugurat în 2002.Media de spectatori a fost în jurul a 18.000, în fiecare sezon, de cînd Hull disputa aici meciurile de pe teren propriu.

Cel mai mare număr de spectatori s-a înregistrat săptămîna trecută, cînd 24,906 de oameni au urmărit meciul cu Chelsea din tribunele KC Stadium.

2007/2008 - 18.024
2006/2007 - 18.583
2005/2006 - 19.841
2004/2005 - 18.027
2003/2004 - 16.846

Vedeta echipei - Geovanni

În vîrstă de 28 de ani, Geovanni a trecut prin cariera sa pe la Barcelona, club care a plătit pentru el nu mai puţin de 20 de milioane de dolari în 2001, însă acesta a dezamăgit pe Camp Nou, iar după împrumutul la Benfica - 2003, a fost lăsat să plece gratis.S-a reîntors în Brazilia, la clubul de la care a plecat, Cruzeiro, evoluînd însă doar în 12 meciuri şi reuşind două goluri.Cu toate acestea, Manchester City i-a oferit un contract în vara lui 2007.A început excelent sezonul înscriind golul victoriei în derby-ul oraşului Manchester, însa brazilianul a dezamăgit din nou, reuşind ultimul său gol in tricoul lui City pe 1 decembrie.

După sezonul mai puţin reusit, Geovanni a părăsit clubul din Manchester, semnînd un contract cu Hull City, unde a devenit omul determinant din atacul echipei.În acest debut de sezon a marcat de cinci ori, în meciurile cu Fulham, Arsenal, West Bromwich Albion, Tottenham şi Manchester United.

Geovanni este unchiul lui Wendel, jucătorul lui Bordeaux, care a reuşit să marcheze golul victoriei impotriva lui CFR Cluj, în grupele Ligii Campionilor.

67%: acurateţea şuturilor atacantului Marlon King, în comparaţie cu 43% - Fernando Torres şi 42% - Wayne Rooney

21: de intercepţii a reuşit fundaşul Michael Turner în comparaţie cu Rio Ferdinand - 15

5: goluri a reuşit Hull din corner, cea mai bună echipă din Premier League la acest capitol

50%: acurateţea şuturilor lui Hull, depăşită la acest capitol doar de MAnchester City

3: goluri au reuşit ‘tigrii’ din afara careului, depăşiţi doar de Liverpool si Chelsea

Surprize în campionatele Europei

Hull City nu este singura surpriza din debutul acestui sezon.În majoritatea campionatelor puternice din Europa, regăsim echipe cotate cu şanse mici în ocuparea unei poziţii fruntaşe, însă care reuşesc să producă adevărate suprize.Despre Hoffenheim, surpriza din Bundesliga aţi putut citi un material pe Gsp.ro.În Italia, Udinese şi Napoli, un club care evolua în Serie B acum două sezoane, ocupă locurile doi, respectiv patru, Udinese fiind şi echipa cu cel mai bun golaveraj din Serie A.

În Portugalia, Leixoes Matosinhos este echipa care ocupă primul loc în faţa unor echipe precum Benfica, Sporting sau Porto, care au dominat dominat acest campionat în ultimii ani.

În Franţa, Toulouse, echipa care a evitat retrogradarea sezonul trecut în ultima etapa, ocupă locul patru, la şase puncte de liderul Olympique Lyon.

În Rusia, noua campioană este Rubin Kazan, echipa care a reuşit să cîştige pentru prima dată titlul în Rusia.În sezonul trecut au terminat pe locul 10.

Spania este singurul campionat important lipsit de mari surprize.Doar Valencia, echipa care a evitat retrogradarea în sezonul trecut, a reuşit un debut foarte bun de sezon, ocupînd locul patru, la doar două puncte de liderul Barcelona.

Şi asta se întamplă pentru că mingea e rotundă şi în fotbal orice e posibil!