Partia

Face de Bellevarde este partia olimpica pe care francezii au pregatit-o in 1992. Eeeee? Au cerut ei laude mandri de isprava dupa cursele Jocurilor Olimpice. “Astea au fost ultimele coborari pe partia aceasta” le-a raspuns Federatia si partia a fost uitata. Insa doar timp de 15 ani. Caci in clipa in care au primit organizarea Mondialelor din 2009, francezii au mai periat-o un pic, au scurtat-o cu cateva zeci de metri, au machiat-o si au prezentat-o ca pe noua partie, imbunatatita, infrumusetata, perfectionata. Si aproape necunoscuta, baietii incercand-o anul trecut in trei antrenamente ale unei coborari anulate, plus cate o mansa de coborare si de super-urias in doua super-combinate, una in februarie, una in decembrie.

“O lupta de sus pana jos” a sunat caracterizarea ei la unison. Pe panta atat de abrupta incat de la start se vede stadionul de sosire aflat la 3 km, nu e timp de tras sufletul. Unii chiar au ametit cotind la stanga si la dreapta neincetat pe curbele rotunde ce se latesc sau ingusteaza in functie de terenul din jur. Iar directorul de curse, a avertizat delegatiile ca e o partie doar pentru experti. Cine vrea sus, sa stie ca acolo ar putea ramane. Doar ieri s-au accidentat 4 persoane din bagatorii de seama ce fac posibil un astfel de concurs.

Inaugurarea ei la Mondiale s-a facut cu un super-urias. Seamana prea mult cu un slalom urias, au strambat unii din nas. Dar asa cum a fost, doar cei cu pielea batuta de vantul experientei au avut acces la glorie in prima zi.

Campionul en-titre

Patrick Staudacher a aparut de nicaieri, sau aproape, pana in Aare avand un loc 5 intr-o coborare de Cupa Mondiala ca cel mai bun rezultat. A luat aurul in Suedia, dupa care s-a retras inapoi in nicaieri. Cu un sezon chiar mai slab decat cel de acum doi ani, nimeni nu se astepta ca el sa-si apere titlul, asa ca n-a facut-o. Mai ales ca pe langa schi, sud-tirolezul e ocupat si cu muzica, batand toata vara regiunea din nordul Italiei pentru concerte. Cine doreste sa-l asculte, o poate face si acasa la el, unde parintii au o cabanuta deschisa turistilor iarna/vara.

Didier

Numele elvetianului s-a tot regasit in titlurile paginilor de sport, mai ales in ultimii 2 ani, cand a si castigat globurile de cristal in coborare. Greu de imaginat ca singurele sale medalii pana miercuri fusesera doar un argint la Jocurile Olimpice din Nagano si un bronz in Aare. Si totusi, ca vinul, Didier Cuche a devenit tot mai bun cu varsta. La 34 de ani, dupa 15 ani de concursuri, si-a vazut visul implinit, rapindu-i lui Stefan Eberharten titlul de cel mai in varsta campion mondial. Si-a agatat medalia la gat, s-a gandit la patinoarul de pe abrupt pe care l-a traversat ca nimeni altul, la norocul pe care l-a avut cand n-a iesit din cursa cu 4 porti inainte de linia de sosire, la fiecare vara in care asa si-ar incuia schiurile in debara, la Mondialele de peste doi ani cand poate, cine stie, isi va apara titlul, la sansele pe care le-ar fi avut si Dani Albrecht daca nu ar fi zacut in coma accidentat, la secunda ce l-a despartit de medalia de argint, si apoi nu s-a mai gandit la nimic. Doar s-a bucurat.

Peter

Suisurile si coborasurile carierei nu-i sunt necunoscute italianului ce dupa doua sezoane cu poze pe podium, a ramas cu mainile goale anul trecut. Stie ce grea e revenirea si ce dulce a fost gustul primei victorii de Cupa Mondiala simtit acum doua luni in Lake Louise. Dar parca si mai dulce e gustul argintiu al titlul de vicecampion. Suna si altfel, nu? Vicecampion mondial. Mainile sus, masca bucuriei pe fata, turul reporterilor ce vor interviuri, petrecerea de seara si daca tot a luat prima medalie, ce-ar fi sa mai incerce inca una. Poate luni, in super-combi?

Aksel Lund

Urmasul lui Aamodt si Kjus a aratat deja ce poate. Patru globuri de cristal, trei mai mici, pentru super-G, slalom urias si combinata, plus cel mare, la care jinduiesc toti baietii ce se arunca de nebuni la vale pe schiuri. O medalie de argint si doua de aur la mondiale. Doar bronzul ii lipsea, acum il are. Nu ca n-ar fi vrut mai mult, dar dupa accidentul din Beaver Creek din 2007, ce i-a intrerupt brutal un sezon in care a tinut varful clasamentului inca o luna dupa ce n-a mai concurat, orice rezultat bun e apreciat altfel. Mai ales unul pe o partie ce nu i-a fost pe plac. S-a gandit bine si nu, lui Aksel Lund Svindal categoric nu-i place patinajul. Asa ca e bun si bronzul.

Partia.

Kalle Palander, ajuns temporar expertul televiziunii finlandeze la schi alpin pe perioada refacerii dupa o serie de operatii, declarase duminica intr-un interviu acordat presei austriece: “Nu exista comparatie. Echipamentul de baza este poate acelasi. Schiuri, bete, costum, casca. Dar in realitate sunt doua sporturi complet diferite!” Vorbea de schiul practicat de fete si cel al baietilor. Si daca in slalom special si urias poate nu se vede nici macar daca porti ochelarii bunicii, la super-G-uri si coborare poti pleca linistit sa explorezi piticul 134340, diferenta se observa chiar daca ti se defecteaza telescopul.

Ca sa nu mai lungesc vorba, cursele fetelor sunt cele la care necunoscatorul adoarme si cand nu-i este somn, ale baietilor cele care-l salta de pe scaun aruncandu-l si mos Ene cat colo. Si asta numai si numai din cauza partiilor, bata-le vina. De cativa ani buni, fetele au fost trimise sa schieze in concursuri pe piste care doar ca nu-s ca-n palma. Degeaba au protestat cele mai bune, care in curse in care a fost suficient sa ai un dram de curaj, sa stai in pozitie aerodinamica un minut si jumatate si sa apesi o data pe schiul stang si o data pe schiul drept, s-au vazut ajunse, ba chiar intrecute de sportive nedispunand de un bagaj tehnic ridicat. Rareori fetele au fost cu adevarat solicitate in probele rapide.

Francezii insa n-au luat seama la tendinta din Cupa Mondiala si special pentru Campionatele Mondiale, le-au amenajat fetelor o partie de au inlocuit sloganul “important e sa participi”, ce ghideaza multe concurente neexperimentate din tari fara traditie, cu “important e sa ramai intreaga”, unele dintre fetele noi preferand sa sara peste probele de viteza. Mai ales ca in afara de frantuzoaice, nimeni nu mai schiase pe “Solaise” inaintea primei zile de concurs.

Campioana en-titre

Era Anja Pärson. In 2007, dupa un sezon chinuit in care abia reusise doua locuri 3 in coborare, suedeza a renuntat la ultimele etape de Cupa Mondiala dinaintea Campionatelor Mondiale din Aare, s-a retras acasa si s-a antrenat pe langa partia de concurs. Si-a propus sa devina prima sportiva cu titluri mondiale in toate cele 5 discipline, adica sa castige macar coborarea si super-combinata. Zis si facut. In fata familiei regale, prezenta la startul tuturor probelor, Anja a cucerit 4 medalii individuale, 3 de aur si una de bronz, plus argintul la echipe. Pe langa coborare si super-combinata, a mai muscat si din aurul super-uriasului, cel pe care ar fi vrut sa-l apere in deschiderea mondialelor din Franta.

Dar Val d’Isere nu e Aare. Partia i-a fost antipatica de la prima inspectie. In plus, implicata in lupta pentru marele glob de cristal in Cupa Mondiala, nu si-a mai permis sa lase deoparte ultimele etape. A sperat ca increderea data de doua locuri 4 si unul secund obtinut chiar doua zile inainte de mondiale va fi suficienta, daca nu pentru titlu, macar pentru o medalie. Dar si-a presarat sperantele pe partie, lasand cate una in zapada cu fiecare dezechilibrare sau nesiguranta pe partia ce a dominat-o atat de categoric incat a scos-o intr-un final in afara traseului.

Lindsey

Asa fac partiile dificile. Le poarta pe schioarele nepregatite in jos de parca ar fi personaje de desene animate aruncate de soarta potrivnica pe niste role la vale. Doar “Aaaaaaaaa!”-ul lipseste. Lindsey Vonn insa e de partea cealalta a distributiei. Partia n-a avut cum sa se puna cu ea. I-a pus o piedica, Lindsey a luat un viraj mai larg, si a castigat la o diferenta mai mica decat ar fi facut-o altfel.

Venise in Franta cu moralul intarit de victoria din Garmisch, obtinuta chiar in super-urias. Asta pe langa locul 1 pe care se afla in Cupa Mondiala, hat departe de prietena ei Maria Riesch, ce o secondeaza. Si in afara de asta, Val d’Isere este locul de bastina al Olympiei. O spune tuturor, de cate ori are ocazia, si odata mutat cursul discutiei pe acest fagas, Lindsey nu se mai opreste din povestile despre vaca ei, primita in 2005 drept premiu pentru o coborare castigata in statiunea franceza. I-ar fi placut inca o vaca, a trebuit sa se multumeasca doar cu medalia de aur si titlul de campioana.

Marie

Ca orice poveste ce se respecta, si aceasta a pastrat o surpriza in maneca puloverului gros de lana. Marie Marchand-Arvier scosese rezultate tot mai bune in super-urias, dar dupa locurile 20, 16, 14, 9, cine ar fi crezut ca poate lua medalie? Va spun eu. Antrenorul si ea insasi. A pornit spre partie de dimineata dorindu-si sa planga de bucurie. A batut zapada pe loc in zona sosirii, cu gatul intepenit de la urmarirea ecranului cu coborarile adversarelor. Pornise a doua si la numarul 21, specula deja “poate ajung chiar campioana”. Partia se intunecase, fetele schiau tot mai nesigure, clar ca a fost dezamagita cand a intrecut-o Lindsey. Dar pana la urma lacrimile tot de bucurie au fost. Nu-i chiar de colo sa castigi medalia de argint acasa.

Andrea

E verisoara lui Hermann Maier, dar o deranjeaza comparatiile care se fac. Ea e ea si sta pe propriile ei picioare si schiuri, nu ale lui. Si clar, picioarele ei au purtat-o spre medalia de bronz, in proba ei favorita si care i-a adus 5 podiumuri de Cupa Mondiala, dintre care unul pe cea mai inalta treapta. Dar dupa un loc 2 in etapa inaugurala a sezonului, austriaca se stinsese si cine a pariat pe medalia ei, s-a imbogatit peste zi.

Edit

Am sarit in sus de bucurie cand am vazut-o pe Edit Miklos trecand linia de sosire. Nu singura, cu toata mana de indragostiti de schiul alpin din Romania. Degetul mare striga la televizor ca e o performanta nemaipomenita, aratorul atragea atentia pe internet ca e cel mai bun rezultat romanesc, mijlociul statea in sufragerie si radea de unul singur. De fapt toti ne-am bucurat mai mult decat Edit. Pozitia a multumit-o, timpul si cum a mers nu. Pe noi ne-a multumit si cum a mers. Suparata pe fiecare sant neobservat in lumina scazuta, pe fiecare denivelare ce a descumpanit-o o secunda, si-a luat betele la subsuoara in secunda urmatoare si a luptat pana la capat.

Romania n-a avut schiori care sa conteze in intrecerile mondiale. Pana la locul 18 al lui Edit.