Faci parte din categoria “baietilor buni” pentru care se merita sa iubesti acest club. Intr-o perioada in care nu mai are rost sa te atasezi de jucatori, multi alergand disperati dupa bani si schimband “10 echipe in 5 ani”, TU ai ales sa REFUZI DINAMO!
-

Ai ales sa revii unde stii ca esti apreciat, in locul in care ai pus piciorul pe minge pentru prima oara, unde ai descoperit fascinatia culorilor ros-albastre. Nu ai uitat nici faptul ca un stadion intreg ti-a strigat numele la ultima partida in Ghencea. Nu stiu cati stelisti adevarati mai sunt la Steaua(nu stiam ca Fl. Dumitru si Oprita sunt dinamovisti !!! ), posibil ca in afara de Lacatus si Radoi sa nu mai fie nici unul, insa tu cu siguranta ai demonstrat ca iubesti cu adevarat tot ceea ce inseamna Steaua si suporterii ei.
-

Esti unul dintre putinii stelisti care au continuat sa fie cu sufletul alaturi de Steaua si dupa plecarea din tara si care si-a aratat inca o data caracterul si aprecierea pentru acest club. Revenirea ta in Ghencea nu poate fi decat un motiv de bucurie pentru suporterii din Ghencea.
-

Un om de calitate si in afara terenului, educat, cu foarte mult bun simt cu o familie frumoasa si linistita, te distingi in mod clar de portretul fotbalistului roman de rand, lucru simtit si apreciat de catre toti cei care te cunosc.
-

Strict legat de fotbal, poate ca revenirea ta la Steaua va fi o relansare a carierei dupa etapa Ajax mai putin fasta. Si aici vei avea un concurent serios pentru postul tau, Golanski reusind evolutii foarte bune de cand a venit la Steaua dar va veti intelege pana la urma. A sosit timpul sa iti mai indeplinesti un vis, acela de a juca cu Steaua in Liga Campionilor si cine stie…poate peste 1-2 ani vei ajunge din nou la o echipa de top din Europa!
-

Bine ai revenit acasa George!

-
Aer cald afara la ora 8.45. . . nu innabusitor dar avea sa devina in scurt timp. Din nou, oameni din toate colturile tarii au venit sa asiste la ce avea sa fie o noua seara magica Stelei, umpland stadionul pana la refuz.
-
Un vulcan de emotii ros-albastre, asta a fost stadionul Ghencea aseara. Poate pentru multi pare exagerata sintagma “templul fotbalului romanesc” dar oare ce stadion din Romania si ce alti suporteri mai pot oferi un spectacol atat de frumos ? Unde in tara se mai poate simti aceasta presiune fantastica pe jucatorii adversi? Unde mai sunt jucatori sau antrenori care sa fie tratati atat de frumos?
-

Simbolul ros-albastru, MARIUS LACATUS, face primii pasi pe gazon si tribunele iau foc. Niciodata nu a existat un om mai iubit si apreciat in Ghencea si probabil ca nimeni nu-i va lua locul vreodata. Urmeaza apoi superba prezentare a echipei, fiecare jucator fiind aclamat ca un adevarat erou, Mirel Radoi avand rolul principal.
-

Crainicul porneste o alta serie de STEAUA ! VICTORIE ! moment care oricat de indiferent fata de fotbal ai fi sau oricat de anti-stelist ai fi NU are cum sa nu te impresioneze. Unii dintre jucatorii turci privesc din cand in cand spre galeria lor dar acolo lumea se agita fara folos. Oricum nu-i aude nimeni.
-

Publicul din Ghencea este foarte pretentios si critic dar cand este cazul te rasplateste inzecit pentru efortul depus. Astfel, Banel, criticat pe buna dreptate in trecut, acum a fost din nou ovationat la scena deschisa, bineinteles, pentru ca a meritat! Golul sau a aruncat tribunele in aer cum nu s-a mai intamplat de mult timp!
-

S-a intamplat sa-l pot privi foarte de aproape in ochi, pe Linderoth la putin timp dupa golul Stelei. Era “fiert”, debusolat, dezamagit, speriat . . . Nu stia ce se intampla cu el, unde ii sunt coechipierii si in plus strigatele de lupta a 20.000 de oameni se inaltau spre cer si apoi ii cadeau in moalele capului. Se vedea ca este coplesit de tot ce se intampla pe teren dar si in tribune.
-

A fost o seara superba, o victorie muncita si meritata de Lacatus si de jucatori. Asa cum era scris in vestiar, jucatorii chiar au jucat cu inima! A fost genul de meci care te face sa te intrebi de ce nu exista mereu aceeasi daruire. Acum exista poate doar regretul ca astfel de partide sunt cam rare iar intr-un meci cu Gaz Metan sau FC Arges vom reveni la sictirul nostru cel de toate zilele.

Este nedrept ca soarta unui antrenor sa depinda de un singur meci, indiferent daca e unul de calificare in Liga Campionilor sau unul de campionat.
-

Se pune prea mare presiune pe umerii lui Lacatus cu aceasta calificare si nu cred ca este motivata catusi de putin. Este vorba doar despre un meci(2 tur-retur) in care daca Arthuro rateaza un penalti sau Toja inca nu stie cine e Dayro si cine e Banel nu e vina lui Lacatus.
-

Nu poti sa ridici in slavi un antrenor pentru ca 2 meciuri echipa a jucat bine dar nici nu-l poti decapita in caz contrar.
-

Calificarea in Liga de anul trecut a insemnat ca Hagi are o mare valoare ca antrenor? La modul cel mai sincer, Hagi a facut praf echipa si a spulberat orice farama de organizare de ramasa de la Olaroiu plus ca facut praf si toate celelalte echipe pe la care a trecut. Cu tot respectul pentru simbolul fotbalului romanesc, dar Cupa Turciei nu a fost o mare performanta. Daca era bun nu pleca de la Galata.
-
Pe de alta parte, Protasov a ratat calificarea in UCL dar asta inseamna cumva ca e un antrenor mai slab decat Hagi? :))
-

Acelasi lucru e valabil pentru Lacatus. Deja Steaua joaca prost in acest campionat, lucru clar ca lumina zilei si usor usor “soaptele” de nemultumire din partea suporterilor se inmultesc. Nu-ti trebuie un ochi de specialist sa vezi ca ceva nu merge in jocul echipei, in special in atac. Asadar, meciul din aceasta seara nu poate spune mare lucru despre Laca nici de bine nici de rau. Nu joaca el pe teren! Ce folos daca ne calificam in Liga si terminam turul pe locul 4?
-
Ar fi nedrept ca o calificare in aceasta seara sa ii creeze o aureola de sfant lui Lacatus, lucru de care nu prea mai are nevoie deoarece oricum este simbolul Stelei. In egala masura, un joc slab nu ar trebui sa il arunce in groapa pentru ca jocul slab persista de mai multe etape si nu vom avea acum o revelatie.
-
Marius Lacatus trebuie respectat in continuare in primul rand ca om si ca fotbalist pentru tot ceea ce a facut pentru acest club. Sa-i mai cerem sa fie si un nou Mourinho este deja prea mult. Suntem prea pretentiosi cu simbolurile noastre si tindem sa cadem prea usor in extreme.

In scurt timp vom uita si de ea si de toti ceilalti care au reusit prestatii memorabile la aceasta Olimpiada. Vom uita de ei, toti, pentru ca practica sporturi prea putin cunoscute si pentru ca sunt “plictisitori”. Nu au cu ce sa se laude.. un Escalade, poate un Louis Vitton sau un Vertue..
E mult mai comod sa ne concentram la Banelu nostru cel de toate zilele. In definitiv ar putea sa creasca sub ocrotirea Constantinei Tomescu..poate scoate un viitor maratonist din el…
-
Sunt convins ca si fotbalul presupune sacrificii si multa munca. Sunt constient si ca intr-o echipa nu te poti baza doar pe tine si e greu sa razbati chiar daca esti bun. Insa la noi, in sporturile de echipa, mereu sunt de vina ceilalti si niciodata tu. Avem caractere slabe, valori medii si mentalitati de mielusei gata taiati si fripti la gratar(vezi euro 2008). Din aceste motive noi nu vom avea vreodata un aur la fotbal.
-

Alina Dumitru, Viorica Susanu, Georgeta Andrunache, Constantina Dita-Tomescu si Sandra Izbasa sunt mult mai sus decat 10 Mutu si Chivu. Stiu ca tuturor ne place sportul rege… si ca poate fi plictisitor pentru multi sa urmareasca alte sporturi. Totusi, dupa aceste minunate performante nu vom avea senzatia ca un Steaua-Dinamo sau Romania-Italia sunt doar niste bagatele? In definitiv care e marea performanta realizata in fotbal?
-

Mesajul este foarte simplu. Sportivii care au castigat CEVA sunt toti peste nationala noastra de mucava dar sunt mult mai prost platiti.
Olimpicii nostri sunt aproape anonimi, nu aflam de ei decat cu prilejul Olimpiadei. Unii dintre noi se bucura in mod ipocrit de succesul lor pe moment dupa care nu ii mai intereseaza nimic despre viata lor inca 4 ani.
-
URAAA Alina Dumitru a luat aur! E romanca! Noi suntem romani! Ea a luat aur deci si noi!… NU! Chiar nu… Doar ea a luat aur pentru ca a muncit pentru asta. Solidaritatea nu vine peste noapte. Noi ramanem cu chinurile noastre de zi cu zi: ce-a mai luftat Banel, ce-a mai injurat Gigi etc.
-

Atat presa cat si cititorii idolatrizeaza prea mult fotbalisti care n-au castigat nimic toata viata lor(competitii, nu bani) in loc sa aprecieze adevaratele valori. Ce usor e pentru Zicu sa ia o caruta de bani stand accidentat sau pentru Banel sa alerge bezmetic 90 de minute si sa stranga in cativa ani bani mai multi decat au toti cei medaliati la un loc dupa cariere fabuloase.
-

Singurul lucru pe care aceste fete le-ar putea face ca sa castige un pic de atentie din partea noastra si pe viitor e sa se dezbrace prin reviste…indiferent de varsta lor… in definitiv asta face sa se vanda ziarele, nu o “amarata” de medalie la o proba obscura tocmai in China.