Gandul rau. Cand ciclismul face echilibristica.

Uniunea Ciclista Internationala pare a fi, din ce in ce mai mult, o cabina plina de teleferic ce abia se mai tine, cu varful degetelor, de sarma fragila a bunavointei ASO. Haul e adanc si intunecat, iar sperantele de supravietuire pentru forul international, odata desprins de sarma in discutie, sunt nule.

Scandalul care invaluie Paris-Nice ca o ceata groasa tinde sa sufoce dialogul dintre federatii, echipele profesioniste si orgoliosul lider irlandez, Pat McQuaid. Discutiile au ritmul, candoarea si tihna negocierilor din Parlamentul Coreei de Sud, in timp ce comunicatele de presa frapeaza prin parfumul cald degajat de frecventa palmelor peste obrajii bunului simt. Spectacol oligofren, vecin cu paranoia locke-iana a proprietatii raspuse de spiritele rau-intentionate, pe scurt, o goana dupa bani de pe urma careia sufera doar ciclistii.

Exercitiul de imaginatie ne duce involuntar la Contador. Cazul dramatic al excomunicarii liderului Turului Frantei a induiosat atat familiile spaniole, cat si patiseriile de profil din peninsula. Fuentes ofteaza adanc, drama e completa. Il si vezi pe junele Astanei jucandu-se cu furculita in martipan si varsand lacrimi pe ciocolata din crema de zahar ars. In alta ordine de idei, declaratiile lui Contador sunt naucitoare. Folosind catusele pe post de binoclu clarvazator, Contador a decis darz: ataca Marea Bucla din 2009! Pana atunci se consoleaza cu prajiturele amarui, energizante, zilele roz de primavara si cursele de mana a II-a. Si cu un pic de gel verzui, genul acela uns pe varful de cutit al lui Monte-Cristo. Acelasi lubrifiant cald ce poate face cabinele de teleferic sa alunece in haul neputintei.