Fără cuvinte
Thursday, February 5th, 2009
Poate că Steffi Graf, cu sprîncenele ei încovoiate dureros sub serviciile biciute ale lui Pete Sampras, a fost mărturia vie a ceea ce înseamnă pasiunea canalizată de pe marginea terenului. O femeie cu 22 de titluri de Mare Şlem în palmares, conştientă de importanţă suportului moral pentru un Andre Agassi ce întomna sub privirile ei ca Benjamin Button, o femeie ce a înţeles întotdeauna care sînt eforturile necesare pentru a te impune în sportul profesionist. O ştim cu toţii din înaltul tribunei, înconjurată de cei doi copii, suferind pentru fiecare minge a americanului. O dovadă generoasă de devotament. Şi atît. Fără cuvinte sau volte în comportament, raţională în permanenţă, privind de la înălţimea unei maturităţii sportive desăvîrşite, în totală corelaţie cu americanul. Poate şi prin privirile ei l-am cunoscut pe Andre.
——–
De cealaltă parte a istoriei stă Mirka Vavrinec, prietena lui Roger Federer. Prezentă constant în buza lojelor din cele mai mari arene ale lumii, femeia născută de Ziua Păcălelilor a reprezentat simbolul siguranţei şi al nepăsării. Filmată de obicei la finalul meciului, cu mîinile ca două talgere aplaudînd, fosta jucătoare de tenis a conturat constant nonşalanţa în persoană. A aplaudat steril cel de-a cincilea nasture de la Wimbledon, a zîmbit echidistant la al cincilea US Open şi, în culmea provocării, s-a jucat pe telefon într-unul din game-urile decisive ale meciului cu Tomas Berdych.
——–
Pe 1 februarie, la Australian Open, tenisul a reconvocat feţele umane din viitoarea familie Federer. Înfrîngerea dureroasă, uralele de compătimire ale mulţimii şi simplitatea locului doi au reconfigurat dialogul non-verbal al unei perechi ce a crescut şi s-a maturizat pe terenul de tenis. Nici discursul de dragoste al lui Rafa Nadal şi nici glasul uşor nervos al lui Rod Laver nu au marcat esenţa descătuşării lacrimilor lui Roger. Într-o trecere ritualică prin loja elveţianului, camerele de la Antipozi au descoperit adevăratul chip al înfrîngerii fostului număr unu mondial. O privelişte rară, cu Mirka năucită de rătăcirea lui Roger, ducînd uşor aristocrat o mînă la buze. O mărturie simbolică a ceea ce reprezintă cea mai mare rivalitate din istoria tenisului. Şi poate în cîteva secunde de neatenţie, privirea înmărmurită a Mirkăi a spus totul. Fără cuvinte.
