Englezii il au pe Beckham, brazilienii pe Ronaldinho, Realul pe Raul, Liverpool pe Gerard, italienii pe Maldini, Roma pe Totti, romanii il au pe Mutu, Steaua il are pe Radoi.
Unii il compara cu Iovan, altii cu Tudorel Stoica, unii il aseamana cu Lacatus, altii cu Belodedici. Insa toate aceste comparatii sunt irelevante. Radoi inca nu are trofeele lui Iovan sau faima lui Tudorel Stoica, inca nu are palmaresul lui Laca si nici nu a castigat cupe europene ca Belo. Radoi e Radoi! Si asta ajunge. E liderul echipei de la o varsta la care altii nu stiu decat sa se distreze, e capitanul ei si cel mai bine cotat fotbalist din Ghencea.
Venit la Steaua de la 19 ani, Radoi s-a impus cu rapiditate. Iar ascensiunea in viteza l-a maturizat si l-a transformat in idolul tribunelor. E singurul pe care reprosurile fanilor nu-l vizeaza atunci cand echipa merge prost. Ba chiar e dat exemplu in scandari de genul :”De ce nu va daruiti si voi ca Mirel Radoi?”
Dincolo de evolutiile din teren, de daruirea sa totala pentru Steaua, Mirel Radoi este cel mai bun conducator de vestiar vazut in ultimul timp. In fotbal se spune ca vestiarul este al jucatorilor, nu al antrenorilor si nici al conducatorilor. Capitanul echipei taie si spanzura acolo, el este omul de legatura dintre fotbalisti si restul oamenilor din club. Steaua a pierdut campionate si cupe, a schimbat multi antrenori, are cel mai guraliv patron din Europa de Est. Cu toate astea, niciuna dintre framantarile echipei nu a transpirat dincolo de usa vestiarului. Chiar si cand erau nemultumiri legate de bani sau netitularizarea unora, rufele s-au spalat doar in interior. Acesta este exclusiv meritul capitanului de echipa, Mirel Radoi.
Povestea lui Radoi la Steaua si-a consemnat inceputul in ianuarie 2000, cand actualul capitan a fost ochit in curtea divizionarei B, Extensiv Craiova, de catre Iovan si Piturca.
Pe filiera Radoi, odata cu Steaua intrase si marea rivala a acesteia, Dinamo Bucuresti. Insa, dupa cum spune chiar Mirel, nu a fost greu de ales :”In ultima etapa am jucat cu Extensivul impotriva Stelei iar evolutia mea a fost buna. Apoi am evoluat cu nationala de tineret in Cupa Ligii chiar in Ghencea. Seara , tin minte, eram cu Daniel Balan la hotel, iar antrenorul de atunci, Ion Moldovan, mi-s spus ca vor cei de la Steaua sa ma vada. Cum si Dinamo era interesata de mine, mi-a spus sa ma gandesc bine. I-am raspuns ca la Dinamo nu voi juca niciodata. Alegerea mea era deja facuta. Am venit la Steaua pentru a juca doua meciuri in Cupa Ligii. Tin minte si acum ca intr-un meci cu Nationalul, regretatul Iacov a dat un gol de generic. Dupa meci am venit in sala de relaxare de la club unde ma asteptau domnii Piturca si Paunescu. M-au intrebat daca vreau sa vin la Steaua. Le-am raspuns: Cum sa nu vreau sa vin?!”.
Radoi a ajuns la Steaua, respingand oferta celor de la Dinamo, insa recunoaste :”Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu exista oferta Stelei. Probabil ca pana la urma as fi ajuns la Dinamo. Insa ma bucur ca am ales Steaua si nu voi regreta niciodata alegerea facuta”
Dupa sapte ani petrecuti in tricoul ros-albastru, ani in care s-a daruit trup si suflet pentru culori, pare imposibila ideea ca Radoi ar fi putut fi caine..
Asa a inceput povestea lui Mirel la Steaua, poveste care pare departe de a se incheia, jucatorul declarand ca nu crede ca va mai pleca de la Steaua: “Au fost oferte, sunt si acum, din punct de vedere financiar sunt foarte tentante, insa din punct de vedere fotbalistic sunt din alte campionate, care, dupa parerea mea, sunt mult mai jos decat cel al Romaniei. Acum cativa ani nu au fost oferte concrete la o suma pe care clubul si-o dorea sau sa fi fost de la o echipa foarte mare din Romania, pentru ca atunci pretul scadea. Am ramas la aceasta echipa cu sufletul deschis, mi-a placut aceasta echipa din momentul in care am venit. Am facut 26 de ani si nu cred ca voi mai pleca de la aceasta echipa. Am venit la 19 ani si am ajuns la 26 si nu cred ca mai plec. Ma vad pe viata la Steaua.”
Desi multi fotbalisti de perspectiva se pierd in lumea capitalei, construindu-si o viata extrasportiva tumultoasa, Mirel a stiut sa invinga orice impuls, dedicandu-se in totalitate sportului rege.
“Cand am intrat prima oara in vestiar nu-mi venea sa cred ca sunt in acelasi loc cu jucatorii care faceau istorie la Steaua. Daca tinem cont de ce fotbalisti au fost aici de-a lungul timpului, de traditia acestui club si de numele pe care il are in fotbalul mare, nu cred ca exista onoare mai mare pentru un fotbalist decat aceea de a imbraca tricoul acestei echipe. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, insa pe plan intern Steaua reprezinta maximum”
Radoi s-a impus cu lejeritate, devenind in scurt timp omul de baza al apararii si capitanul echipei. “Cand am fost anuntat ca voi fi capitan tremuram tot. Vroiam sa ma ridic de pe banca, dar nu puteam, imi tremurau picioarele. Am ramas fara cuvinte. Este unul dintre cele mai frumoase lucruri care ti se pot intampla in cariera de fotbalist”
Primul trofeu nu a intarziat sa apara, Steaua cucerind titlul de campioana si Supercupa Romaniei in sezonul 2001-2002. “Atmosfera de la ultimul meci, cel cu Fc Arges, a fost extraordinara. Cand am vazut trofeul m-am simtit fotbalist. Era primul meu trofeu de campion al Romaniei.”
Debutul in cupele europene a venit si el rapid, primul joc al capitanului fiind pe 25 iulie 2001, in victoria Stelei, 3-0, cu Sloga
Jugomagnat. Valoarea sa l-a propulsat inca din decembrei 2000 la nationala, debutand pe data de 5 intr-un amical cu Algeria.
Dupa titlul castigat in 2001, pentru Steaua a urmat o perioadat de seceta, fara niciun trofeu sau chiar fara participare in cupele europene.
Reabilitarea echipei avea sa vina odata cu sezonul 2003-2004, cand echipa bucuresteana face meciuri mari in Europa, eliminand englezii de la Southampton, dar fiind si ea la randul ei eliminata de CF Liverpool. Insa, in ciuda eliminarii, Radoi s-a remarcat in meciurile contra britanicilor, jocul prestat si ambitia de care a dat dovada fiind remarcate si de tabloidele engleze. “Ambitiosul Radoi a continuat meciul, avand o prestatie remarcabila, dupa ce Gerard pur si simplu i-a ingaurit piciorul”, avea sa noteze unul dintre ziarele din Anglia. Fergurson l-a placut pe Radoi, in presa vorbindu-se chiar de un posibil transfer al lui Mirel la Manchester United.
In campionat se terminase din nou un sezon dezamagitor pentru Steaua, care, ocupa doar un loc 2. Loc 2 care ii permitea totusi o participare in Europa.
Odata cu acest sezon a inceput si reinvierea Stelei pe plan european, Steaua reinviind precum pasarea Phoenix, din propia-i cenusa. Trecand de Zeleznik, Steaua ajunge in turl I, unde da piepit cu TSKA Sofia, pe care, dupa 2-1 acasa si 2-2 in deplasare, reuseste sa o elimine, calificandu-se in premiera in grupele Cupei Uefa.
Capitanul Mirel Radoi nu a jucat in returul de la Sofia din cauza unei accidentari, dar, asa cum avea sa sublinieze Mihai Stoica intr-un articol in revista oficiala a clubului, Mirel a fost mereu alaturi de echipa. “Cine a reusit sa observe in dubla mansa cu TSK trairile unui tanar care a stat in zona bancii noastre de rezerva, poate lesne realiza de ce acesta domina la 23 de ani vestiarul celei mai titrate echipe din istoria fotbalului romanesc. Mirel Radoi a jucat atat la Bucuresti, cat si la Sofia. Pentru cine nu crede, caseta e la mine”, puncta MM in respectivul articol.
“Nu as dori nimanui sa se consume asa cum o fac eu. Sunt agitat mereu. Sus, la loja, transpir, devin agitat, nu pot sa stau locului. Cans stau pe banca imi vine mai mereu sa intru in teren. Acum ii inteleg pe antrenori” isi impartasea Mirel experienta traita, de pe banca, in acel meci.
Desi a fost reprtizata de sorti intr-o grupa infernala, cu echipe din marile campionate ale Europei, Parma, Bilbao, Besiktas si Standard Liege, Steaua resuseste sa se califice mai departe.
In urma tragerii la sorti, in calea noastra iese cea mai buna echipa a anului 2004 si detinatoare trofeului, Valencia.
Dupa o infrangere cu 2-0 in deplasare, in Ghencea Steaua duce meciul in prelungiri, reusind sa-i elimine pe spanioli la penalty-uri.
In fotbal se spune ca la penalty-uri cele mai importante lovituri sunt prima si ultima. Radoi a fost primul care si-a incercat norocul si a marcat. Gol cu sansa, dar gol. Cum aveau sa tipe comentatorii meciului. In timpul loviturilor, la mijlocul terenului, Radoi demonstra inca odata de ce este liderul si capitanul echipei. De la Cristea pana la Dorinel Munteanu, toti jucatorii se stransesera in jurul lui si asteptau cu sufletul la gura deznodamantul final.
In acel sezon, la campania europeana a Stelei se mai adauga doua meciuri, cu o alta echipa spaniola, Villareal.
Dupa campania fabuloasa a echipei in Europa, ofertele incep iar sa curga pentru Mirel, echipe ca Liverpool, Lazio sau Marseille inaintand oferte pentru capitanul nostru. Insa radoi nu a dat curs ofertelor, afirman cu tarie ca “Vreau sa mai castig un titlu cu Steaua”.
Titlu pe care echipa l-a castigat in respectivul sezon.. Mult ravnitul titlu cu numarul 22 avea sa ajunga in Ghencea, capitanul Radoi ridicand cupa pe un stadion arhiplin: “Nu pot explica ce am simtit cand am ridicat trofeul. A fost ceva minunat. Ma bucur ca le-am facut aceasta bucurie acestor suporteri fantastici”.
Noul sezon a inceput insa cum nu se putea mai rau pentru Radoi. A fost suspendat de federatie pentru ca a plecat fara permisul selectionerului din cantonamentul nationalei, si a gresit decisiv in dubla cu Rosenborg din prelimnarile UCL, gresind la goluri si marcand si un autogol. Zilele care au urmat acestui meci, aveau sa fie cele mai negre din intreaga sa cariera. Mesaje de moarte si injuraturi pentru capitan, se vedeau pe aproape toate blocurile din zona stadionului Steaua. Parea incredibil ca cei care fusesera alaturi de el atat timp, acum il contestau. Uitasera in numai cateva minute tot ceea ce facuse Radoi pentru echipa.
Dar Mirel a dat dovata, inca odata, de tarie de caracter si ambitie. A mers mai departe, hotarat sa le arate fanilor cat se inselasera in privinta lui. A mers mai departe si a castigat. Puncte pentru Romania si STeaua, laude in presa, dar, cel mai important, castigase respectul fanilor din nou.
In ciuda ratarii unei calificari in grupele UCL, Steaua a ajuns pana in semifinalele Cupei Uefa si a castigat al doilea titlu consecutiv.
Ghinionul avea sa se tina lant de capitanul nostru, care, se vede nevoit sa absenteze o perioada lunga datorita unei accidentari. Intre timp Steaua resusete o calificare minunata in UCL dupa 10 ani. Mirel a vazut meciul retur cu Standard pe patul din spitalul de la Bologna, si, imediat dupa terminarea acestuia i-a trimis un mesaj nasului sau, Gigi Becali: “Felicitari nasule! Ti s-a implinit visul.” Raspunsul nu a intarziat sa apara, nasul multuminindu-i la randul sau finului: “Bravo finule!E si meritul tau. Tu ai facut echipa asta de razboinici”.
In campionat lucrurile nu au fost deloc roz pentru Steaua, echipa vazandu-se la final, intr-o lupta acebra pana in ultima etapa, pentru locul doi, care o ducea in preliminarile UCL.
La un pas de a pierde chiar si o participare europeana, Steaua se deplasa la Cluj intr-un meci vital pentru ocuparea locului doi. Steaua a invins cu 2-1, insa, finalul meciului avea sa-l gaseasca pe Radoi nevoit sa iese de pe teren din cazua unei accidentari, care il va tine pe tusa aproape 2 luni. Iesind de pe teren, Radoi a refuzat sa meraga la vestiare si a ramas pe banca de rezerva. Imaginile cu el, dand indicatii echipei chiar si intr-un picior, ne arata inca odata de ce Radoi e cel mai iubit stelist.
Pe teren si-ar devora adversarul. Este tipul de jucator tupeist care nu are complexe in fata nimanui. Mirel Radoi spune ca la inceput nu era deloc asa. Dar ambitia, munca si increderea in fortele proprii l-au ajutat sa devina ceea ce este acum: “Eu nu am avut niciodata tupeu ca om. Cand am sosit la Steaua, un timp nu le-am zis colegilor decat “salut” si “pofta buna”, in rest taceam”
Dar, incet, incet Radoi s-a integrat in cadrul echipei. A devenit titular atat la Steaua cat si la echipa nationala, si a primit banderola de capitan la cea mai importanta echipa a fotbalului romanesc.
Ca exemplu de fotbalisti de la care a invatat meserie, Radoi ii nominalizeaza pe Belodedici si Baciu: “Mi-a placut Belo. De la el am invatat sa nu mai arunc mingea pe vrafuri si s-o pun jos si s-o pasez. Iar Baciu mi-a spus sa fiu mai tupeist in joc pentru ca la antrenamentu numai eu ieseam cu nasul spart. Chiar mi-a zis nea Piti <<Ba tu parca esti personajul principal din “Toate mi se intampla numai mie”>>.
Daca numerele sapte si zece sunt “in rama” la Steaua, fiind purtate de doi dintre jucatorii legendari ai echipei, Lacatus si Hagi, numaru sase, purtat de Radoi, pare a avea aceasi soarta. “Am ales numarul sase pentru ca l-au purtat Belodedici si Gica Popescu, cei doi fotbalisti romani care au fost idolii mei”.
Constanta si jocul foarte bun prestat de atatia ani la Steaua se datoreaza si vietii extrasportive echilibrate a capitanului nostru. Se stie faptul ca multi fotbalisti de perspectiva, veniti din provincie si ajunsi in Bucuresti, se pierd in luminile nocturne ale capitalei. Ajuns la Steaua la o varsta propice distractiei, Mirel a stiut sa stea departe de atractiile Bucurestiului, dedicandu-se exclusiv fotbalului. “Ca sa ai succes ca fotbalist, trei lucruri sunt esentiale: munca, talentul si norocul. Bineinteles, trebuie si o viata etrasportiva linistita. Timpul de care dispun il dedic in egala masura familiei si Stelei. Nu ma trezesc niciodata mai devreme de ora 10, desi are grija fiul meu sa nu se intample asta mereu. Cand am doua antrenamente, inainte de pranz vin la stadion, dupa care ma duc acasa sa mananc alaturi de familia mea. Urmeaza putina odihna si apoi al doilea antrenament al zilei. Seara ies la plimbare cu sotia si fiul meu Denis, ori prin parc, ori sa mancam ceva la restaurant.”
Nu e genul de fotbalist caruia ii place sa fie prezent pe primele pagini ale ziarelor. Si atunci cand este in centru atentiei, este datorita jocului prestat, al rolului de capitan al Stelei, sau datorita dorintei de “senzational” a ziarelor care, nu de putine ori, au inventat minciuni despre Radoi. Relatia cu presa a fost mai tot timpul incordata. Echipa Stelei intrand de cateva ori in silenzio-stampa datorita inventilor ce aveau capul de afis in ziarele centrale :” Citeam articole pe care nu puteam sa mi le explic de ce apar. Probabil ca erau dictate, comandate, probabil… Nu stiu. M-am gandit ca timpul si tacerea mea le vor rezolva. Am fost mult mai linistit fara presa. Unii oameni din presa chiar imi spuneau ca o sa citesc articole despre mine si voi incepe sa plang. Ei bine, nu am plsan si nici nu o voi face. Din contra, minciunile ma ambitioneaza.”
Radoi nu a iesit niciodata in evidenta datorita accidentarilor pe la chefuri, a consumului de droguri sau a noptilor pierdute prin baruri.
A stat mereu in banca sa, a tacut si a facut. A facut multe pentru Steaua.
De ceva timp ziaristii il ataca pentru faptul ca , fiind finul lui Gigi becali, face echipa lui Olaroiu, isi injura sau amendeaza colegii. Statutul de fin a lui Becali i-a adus o gramada de reprosuri si insulte, dar asa cum spune chiar el, faptul ca e finul patronului nu i-a adus avantaje pe plan fotbalistic: “La inceput nu am vrut sa-i zic lui Nea Gigi sa-mi fie nas datorita speculatiilor care ar fi urmat. Insa m-am gandit mai bine. Eram titular la Steaua, eram capitanul Stelei si titular in echipa nationala. Nea Gigi nu putea sa ma mai puna decat antrenor”.
Poate fi contestat pentru unele evolutii, pentru obrzanicia cu care trateaza presa sau pentru unele intrari dure la adversari, insa Mirel a demonstrat ca este un fotbalist adevarat, ca iubeste fotbalul, Steaua si suporterii ros-albastri.
Nu reprezinta pentru nationala Romaniei ce reprezinta Mutu si Chivu si nici nu e ridicat in slavi ca ei doi. Insa Radoi reprezinta pentru suporterii Stelei simbolul echipei in acest moment. Si asta spune si inseamna multe.
Radoi e capitan, antrenor secund, idol, razboinic al luminii, arogant sau obraznic. Insa, mai presus de orice este fotbalist. Si arata asta la fiecare meci. In tricoul Stelei sau al echipei nationale.
Mirel Radoi este un exemplu de daruire si constanta. A dovedit personalitate si caracter. Stapaneste la fel de bine logica si vorbele, cum domina mingea pe teren. Intr-un peisaj al fotbalului populat cu destui mascarici, a introdus marca MIREL RADOI.

This entry was posted on Thursday, June 21st, 2007 at 9:23 pm and is filed under Steaua. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.