Mutare politica sau nu, venirea lui Lacatus la Steaua pare a linisti, cel putin deocamdata, apele in Ghencea.
Laca a fost omul potrivit la locul potrivit.
Stia ca Steaua este in coma, sufera de insuccese si se afla intr-o relatie nu tocmai cordiala cu suporterii ei.
Stia comportamentul si caracterul lui Gigi Becali.
Avea in fata tot ceea ce patise Hagi si era sfatuit de toata lumea sa refuze echipa care ii daduse atat de multe in cariera de fotbalist.
Nu i-a pasat de nimic. A ignorat tot ceea ce venea inspre el. A mers pe mana riscului si s-a intors la prima sa iubire.
A acceptat propunerea lui Becali .
Meci cu Otelul, din Ghencea, a demonstrat de ce era vitala venirea lui Laca.
In fata unui stadion mai plin ca la meciul cu Arsenal, jucatorii Stelei s-au trezit la timp si au aratat ca fenomenul fotbalistic nu e chiar atat de departe de ei.
Avandu-l pe Lacatus pe banca si un intreg stadion tremurand de fiecare data cand se scanda numele “Fiarei”, Dica & co. au oferit un specatcol rar intalnit in acest sezon la echipa bucuresteana.
Inca nu se poate spune ca fostul antrenor aradean si-a pus amprenta asupra echipei.
Insa Laca a “lucrat” acolo unde era nevoie cel mai mult, la psihicul jucatorilor.
A luat un pacient intrat in coma de pe patul de spital si l-a readus la viata.
A fost victorie, dar numai atat.
Ovatii la scena deschisa pentru Lacatus. Incurajari din primul pana in ultimul minut pentru jucatori. Inovatii tactice si mutari surprinzatoare. Contraatacuri in mare viteza si , mai ales, pofta de joc. Multa pofta de joc.
Dar a fost Steaua aseara doar o sclipire?
Nu tocmai.
Cert este ca venirea lui Lacatus a adus puncte forte Stelei.
Legenda stelista s-a comportant ca un doctor cu mare experienta.
A dat pacientului tratamentul corespunzator si l-a readus pe linia de plutire.
Insa greul abia acum incepe.
Doctorul Lacatus trebuie sa gaseasca tratamentul potrivit impotriva timisorenilor si spaniolilor.
E greu. Dar nu imposibil!

Meciul Stelei de astazi, cu Otelul Galati, are o importanta majora pentru gruparea din Ghencea.
Nu numai datorita faptului ca, inca un pas gresit, ar reprezenta iesirea din cursa pentru titlu, dar si pentru ca, in Ghencea, se reintorce Marius Lacatus.
Idolul, legenda, o parte din istoria Stelei.
Laca revine pe gazonul pe care a cunoscut atat de multe performante. De data asta in costuml de antrenor al echipei care i-a daruit tot ce avea nevoie in cariera de fotbalist.
Fostul septar al Stelei obisnuise publicul ros-albastru cu prezenta numai in calitate de adversar.
Acum revine ca aparator al culorilor pe care le-a slujit atatia ani.
Marius Lacatus s-a intors si are dificila misiune de a salva Steaua din conul de umbra in care se afla de ceva timp.
Va fi greu, ce-i drept, dar nu imposibil.
Astazi, de la ora 20:30, pentru stelisti incepe o noua era.
O era in care fostele legende au posibilitatea de a scrie istorie si din afara gazonului.
Dar pentru asta, Dica , Rica si intreg lotul trebuie sa regaseasca placerea de a juca fotbal.
Mult succes, Laca!

Reintoarcerea lui Lacatus in Ghencea, de data aceasta ca antrenor principal, marcheaza inceputul unei noi ere in cadrul clubului bucurestean.
Dupa tentativele nereusite, cu Hagi si Pedrazzini, Becali muta din nou.
Si, surprinzator sau nu, numeste din nou la carma echipei una din legendele Stelei.
Daca data trecuta a fost Hagi, acum a venit randul lui Lacatus.
Omul cu al carui nume sunt asociate aproape jumate din trofeele Stelei, revine acolo unde s-a simtit el cel mai bine. In Ghencea.
Revine acolo unde era asteptat de atat timp! Acolo unde este mai mult decat un simplu antrenor, fost jucator sau presedinte. Revine acolo unde este o legenda, un mit, un idol.
Venirea lui Laca poate insemna si oprirea interventiei lui Gigi Becali in alcatuirea echipei. Mai mult ca sigur Lacatus nu va avea soarta lui Hagi.
Si nu pentru ca si-ar fi dat seama patronul din Ghencea de greselile comise pana acum, ci pentru ca si-a dat seama ca fara sprijinul suporterilor Steaua nu inseamna nimic.
Lacatus poposeste in Ghencea si aduce noi sperante suporterilor.
In plus, va colabora cu doi dintre cei cu care a format Generatia de Aur a Stelei in 1986.
Dezamagiti de inceputul de sezon pe care il traverseaza echipa, acestia vad in fostul atrenor al celor de la Arad, luminita de la capatul tunelului. Sfarsitul acestei perioade nefaste. Inlaturarea lui Becali, pe cat posibil, din cadrul echipei. Dar, mai ales, cel putin aceleeasi rezultate pe care Lacatus le-a avut ca jucator in tricoul ros-albastru.
Sa fie, oare, un nou inceput pentru Steaua?

In sfarsit o veste buna! In sfarsit ai facut ceva bun, Gigi!
Lacatus este Regele nostru, al stelistilor! Este un simbol, un idol, este intreaga istorie ros-albastra.
Am asteptat atat de mult aceasta clipa, incat nu mai stim cum sa ne bucuram. Cum sa ne exteriorizam fericirea.
Am asteptat noi, fanii. Dar ma intreb, oare cat ai asteptat tu, Laca?
In sfarsit ti se face dreptate!

Intr-un moment in care dezamagirea este starea de baza in sanul fanilor Stelei, tu readuci speranta.

Parca ne saturasem sa te vedem in Ghencea numai ca adversar.
Desi iubesti atat de mult Steaua, mereu doreai sa o invingi!
Asa cum ai dorit si acum cateva etape, la Arad.
Acum insa lucruruile redevin la normal.
Tu vei ajuta Steaua sa invinga! In campionat, in Cupa sau in Champions League.
E datoria ta, Laca!
E datoria ta sa ne salvezi de sub jugul becalian.
E datoria ta sa ne readuci acolo unde ne este cu adevarat locul.
Si o vei face! Pentru ca, in primul rand, vei avea sprijinul nostru, al suporterilor!
Mult succes, Lacatus!
Welcome back!

RAPID - CFR CLUJ

20:30, KANAL D

Da! Si eu il astept pe Laca. Asa cum fiecare stelist il asteapta.
Lacatus e mai mult decat un fost jucator al Stelei. E gloria, simbolul, istoria echipei.
E singurul care poate ridica Steaua din groapa in care a cazut de ceva timp.
E singurul care poate restabili linistea de odinioara.
E timpul ca cea mai iubita echipa de fotbal din Romania sa fie condusa de cine merita.

Iar Lacatus merita sa fie antrenorul Stelei. Ba chiar si mai mult!
Intr-un moment in care suflarea ros-albastra a ajuns in cumpana dezamagirii, singura speranta o reprezinta “septarul” care a scris istorie pentru echipa.
Steaua are nevoie de Lacatus, asa cum un om are nevoie de aer. De apa. Sau de hrana.
Venirea lui la Steaua este vitala in acest moment.
Lacatus trebuie sa vina! Lacatus va veni!
Numai asa vom recapata o parte din spiritul adevarat al Stelei.
Iar in ziua in care Becali va pleca din Ghencea, il vom recapata in totalitate.

Cand a parasit formatia din Ghencea, Mihai Stoica a spus ca pleaca pentru ca nu vrea sa asiste la distrugerea Stelei.

Dupa ultimele rezultate inregistrate de Steaua si in urma a ceea ce s-a intamplat in interiorul echipei in ultimul timp, credeti ca MM avea dreptate?

Echipa care este invinsa de Universitatea Cluj, echipa care nu avea nicio victorie pana acum?
Echipa care este umilita in Liga Campionilor?
Echipa care a marcat doar 9 goluri pana acum?
Asta-i Steaua?
Privesc clasamentul Ligii I si nu-mi vine sa cred ceea ce vad.
Ma uit peste clasamentul grupei H a Ligii Campionilor si vreau sa cred ca visez.
Unde este Dica din sezonul trecut? Unde este Dica din meciurile cu Zaglebie sau Bate? Care Dica este cel de acum? Cel din meciul cu Sevilla sau cu Universitatea Cluj? Cel care se fereste de minge ca de boala?
Unde e Neaga de acum doi ani? A ramas la arabi?
Unde e Goian din ultima luna? Unde e Goe din meciul cu Germania?
Care este diferenta intre Steaua din meciurile cu Valencia, Betis Sevilla, Hereenveen, Lens, Standard sau Dinamo Kiev si Steaua de azi? Care? Cateva milioane de euro in plus si multa determinare in minus pentru echipa actuala.
Oare au fost de ajuns performantele de pana acum?
Oare v-ati vazut deja sus si v-ati multimit cu atat?
Oare singurul vostru scop este banul?
Oare ati uitat zilele in care luptati pana ultima secunda pentru suporteri si nu pentru voi?
Oare nu sunteti decat niste mercenari?
Insa nu e vina voastra. E vina celui care va conduce. Celui care va este patron, antrenor, Dumnezeu, tata, cap de familie.
E vina lui pentru ca a creat atatea tensiunui, divergente si scandaluri in sanul echipei.
E vina lui pentru ca nu stie cum sa va motiveze.
E vina lui pentru ca a facut ca Steaua sa fie privita ca o echipa antipatica de toata lumea.
E vina lui! A lui si numai a lui!
Poate ca Stelei nu lipseste valoarea. Stelei lipseste spiritul de sacrificiu, dorinta de a castiga, respectul pentru suporteri.
Stelei lipseste liderul innascut pe care il gasea in persoana lui Mirel Radoi.
Stelei ii lipsesc multe.
Dar din pacate nu-i lipseste Gigi Becali.
Pacat. Si rusine! MARE RUSINE !

Se spune ca viata este o carte in care fiecare semneaza cu sufletul.
In timpul in care a trait, Dobrin a semnat cu sufletul, cu piciorul, cu simpla prezenta.
A fost mai mult decat un fotbalist.
A fost acel fotbalist. Acel fotbalist care, si dupa retragere, a ramas in mintea si vorbele oricarui iubitor al sportului rege.
A fost mai mult decat un simplu om. A fost acel om care a lasat in urma mii de lacrimi si o imensa tristete in sufletele celor care l-au cunoscut sau care l-au avut drept idol.
Trecerea in nefiinta a lui Dobrin a afectat nu numai persoanele care au avut onoarea de a-l cunoaste indeaproape.
M-a afectat pe mine, care nici nu ma nascusem in zilele cand acesta scria istorie pentru fotbalul romanesc. V-a afectat pe voi, simpli oameni, spectatori de rand ai fenomenului fotbalistic. A afectat intreaga tara.
Viata este o lupta, un risc, o aventura, un mister, o boala terminala.
Asa cum a fost si pentru pitesteanul nostru.
Rapus de boala si cu gandul la ceea ce i-a adus atat de multe in viata, fotbalul, Dobrin a trecut in nefiinta.
A plecat si si-a lasat aici familia, prietenii.
Moartea este o noapte furtunoasa si un drum nou.
Asa va fi si pentru “Gascan”.
Se spune ca moartea poate fi o binecuvantare daca am stiut sa ne traim viata.
Iar Nicolae Dobrin si-a trait-o din plin.
Ceasul lui a sunat, poate, prea devreme.
Dar destinului nu i te poti impotrivi.
Octavian Paler spunea ca a muri inseamna de fapt a te muta intr-o stea.
Iar acum, intr-una din stelele ce vegheaza cerul, se afla si el.
Nicolae Dobrin. O legenda a fotbalului romanesc!
Odihneste-te in pace, nea Gicule!

Gestul jucatorilor de la Slavia Praga, cand, dupa infrangerea categorica si umilitoare, 7-0 pe Emirates Stadium, au ingenunchiat in fata suporterilor ce venisera sa-i sustina, cerandu-le iertare, va intra in istoria fotbalului.
Fotbalistii surclasati pur si simplu de vedetele lui Wenger au fost actorii unei scene de-a dreptul emotionante.
Nu le-a pasat de banii pe care i-au pierdut, de faptul ca, teoretic, au ratat calificarea in primavara UCL si nici ca scorul de 7-0 va face inconjurul lumii peste numai cateva secunde.
Nu au plecat cu coada intre picioare la vestiare si nici nu si-au injurat adversarii. Nu s-au batut intre ei si nu au facut niciun gest obscen.
Pur si simplu au ingenuncheat in fata celor care venisera de la mii de kilometri distanta pentru a-i incuraja.
De la capitan la ultima rezerva, trecand pe la antrenori si tot stafful tehnic, intreaga echipa a Slaviei a dat o lectie de onoare.
Si ce daca fusesera invinsi la o diferenta asa de mare?
Pentru suporteri, acest gest a facut ca durerea sa mai fie diminuata.
Au demonstrat ca le pasa de suporteri.
Si au facut-o prin fapte, nu vorbe !
Stau si ma intreb cand il vom vedea pe Dica in aceeasi postura dupa un meci slab?
Pe Marius Constantin sau Ionel Danciulescu?
Nicicand.
Pentru ca, intr-un fotbal in care conducatorilor nu le pasa de fani, fotbalistii nu vor face asta niciodata!