Un nou joc, o noua dezamagire din partea Stelei.

Desi toata lumea vedea cele 3 puncte din meciul cu Gloria Buzau, in dreptul echipei bucurestene, Bunica a pus capat oricarei indoieli in minutul 91, cand a marcat golul egalizator al echipei lui Fane Stoica.

Se anunta vremuri grele pentru Steaua. Luni va juca restanta cu Gloria Bistrita, joi va evolua in fata celor de la Urziceni in Cupa Romaniei, pe 8 se va deplasa la Piatra -Neamt, pe 12 va juca pentru ultima oara in Champions League in acest an, la Londra, iar pe 14 va intalni Farul in Ghencea.

Returul va fi si el unul de foc. In al doilea joc oficial din 2008 va intalni liderul CFR Cluj si se va deplasa acasa la Rapid, FC Vaslui, Craiova si Dinamo.

Momentan echipa lui Lactus se afla la 11 puncte distanta fata de CFR Cluj.

Considerati ca Steaua mai are sanse la titlu?

Banul e ochiul dracului, spune o vorba populara.
La noi in Romania, dracul are multi ochi. Cu precadere in fotbal.
Ne intrebam de ce ne facem de ras prin Europa sau de ce suntem priviti de sus de marile forte fotbalistice.
Raspunsul ne sta la indemana si este atat de simplu.
Atat timp cat nu vom avea un campionat corect, nu vom trece niciodata examenul cu Europa fotbalistica.
Ne-am obisnuit cu oscilatiile armonice intre sezoane bune si dezastruoase in cupele europene.
Anul acesta am avut parte de cea mai slaba evolutie din ultimul timp, iar anul ce vine poate avea acelasi deznodamant.
Milioanele Ligii Campionilor au luat ochii conducatorilor romani, care nu se sfiesc sa arunce in stanga si dreapta cu sute de mii de euro pentru a “cumpara” anumite meciuri.
Din pacate, pentru noi, romanii, Uefa Champions League nu reprezinta decat o masinarie de bani.
Spectacolul fotbalistic este ignorat complet.
Nu degeaba vedem anumite persoane care se mandresc numai cu faptul ca ei joaca acolo.
Ca joaca si ca sunt umiliti, este alta poveste.
Cum anticipam in luna iunie, noul sezon competitional din Romania va fi disputat mai mult prin culise. Prin vestiarele adversarelor sau ale arbitrilor.

La o bere sau la shopping de masini. Nicidecum in teren.
Si e trist. E trist, pentru ca suporterii sunt privati de spectacol. E trist, pentru ca vom fi iar ciuca batailor in Europa. E trist. Foarte trist. Iar, si mai trist, este faptul ca nimeni nu face nimic pentru a stopa acest lucru.
In acest sezon bataia nu se da pe teren. Se da in conturi. Care da mai mult, castiga.
Numai cativa dau banii, dar cu totii, ne facem de ras.
Nu e in joc numele Stelei, a lui Dinamo, Rapid sau CFR. E numele Romaniei.

Atat timp cat pentru romani vor prima banii, nu vom avea niciodata performante la nivel european.

Pacat ca unii nu inteleg.

“Nu vrea sa asist la destramarea Stelei” si “Nu vor mai fi multe primaveri europene in Ghencea”. Doua fraze, cateva cuvinte si atat de multe intelesuri.
Cand l-am auzit prima oara pe Mihai Stoica zicand aceste lucruri, am crezut ca e nebun.
Cum putea sa declare asa ceva cand, cu cateva luni inainte, anunta “hegemonia Stelei”?
Sa fi fost o razbunare fata de echipa care il demisese?
Sa fi fost vorba de o frustrare?
La orice ma gandeam, numai la faptul ca acele vorbe se pot adeveri.
Dar iata ca, asa cum se spune in popor, am ajuns la vorba lui MM.
Locul 6 in campionat si un singut punct in Liga Campionilor. Patru antrenori schimbati in cinci luni si stadionul aproape gol la fiecare meci.
In atat de putine luni s-au intamplat atat de multe lucruri.
Si, ce e mai rau, e ca cineva stia. Stia, dar nimeni nu l-a bagat in seama.
Nimeni nu l-a crezut.
Demis sau nu, MM avea dreptate.
A plecat cu capul sus din Ghencea si, desi a ajuns la alta echipa din Liga I, a declarat ca Steaua ii va ramane mereu in suflet.
Acum sta confortabil in scaunul de la Urziceni, se afla pe locul 2 in campionat si isi priveste de la mare distanta fosta echipa.
Lui MM ii merge bine. Chiar foarte bine. Dar Stelei?
Cuvintele nu isi mai au rostul. Au avut un rost acum cateva luni, dar au fost ignorate.

Rezultatul? Uitati-va peste clasament si veti vedea. Clasamentul Ligii I si al grupei H a Ligii Campionilor.

Mai tineti minte dedicatia lui Mircea Rednic pentru George Copos? Da, da, aia cu “ce bine imi pare ca ai luat teapa”. Eh, acum ar trebui dedicata lui Gigi Becali. Din partea stelistilor, a rapidistilor, a dinamovistilor, a lui Borcea
si chiar a lui Rednic.
Stiti cum se zice, daca ai ajuns sus, vrei sa ajungi si mai sus. Nu te multumesti cu ce ai, ai vrea mai mult.
Asa se intampla si cu patronul Stelei.
Inconstient, dar in acelasi timp atat de constient de parcursul Stelei in campionatul trecut, a plusat. Nu se multumea doar cu grupele Ligii, dorea primavara Champions League. Nici cand a vazut echipele cu care a cazut in grupa nu s-a astamparat. Visa 12 puncte. Si uite, ca acum are decat unu..
Un punct si critici, multe critici. Multe ironii si vorbe nu tocmai ortodoxe la adresa sa.
Dar pana la urma lui ce-i pasa?
Se mandreste ca echipa lui a jucat in Liga Campionilor. Asa e. A jucat. A jucat, dar ce a facut?
I-a ironizat pe dinamovisti, s-a bucurat pentru insuccesul celorlate echipe romanesti in cupele europene, dar a avut aproximativ aceeasi soarta ca si ele.

Nu stiu daca este numai vina lui Gigi Becali pentru parcursul dezastruos al Stelei din acest an al Ligii Campionilor, insa, cu siguranta, are mare parte din vina.
Deocamdata, ar trebui sa stea in banca lui. Sau loja, sau Maybach`ul, sau palatul lui. Steaua a pierdut aseara, dar a jucat bine.
Niciodata in acest sezon nu am vazut suporterii aplaudand la scena deschisa jocul echipei.
Amprenta lui Lacatus se vede iar. Este vizibila in paginile de aur ale istoriei ros-albastre si incepe sa-si faca aparitia si acum.
Lacatus poate readuce Steaua pe linia de plutire.
Insa, ca acest lucuru sa se intample, e nevoie de o distanta ceva mai mare intre Becali si echipa.
O teapa a luat deja. De ce sa o ia si pe a doua?

A venit in aceasta vara din postura de vedeta a campionatului din Coreea.
Se lupta cu Ianis Zicu pentru rolul de “transferul” anului, insa in prima parte a turului a dezamagit.
S-a consumat pe banca de rezerva sau in loja destinata jucatorilor care nu prind lotul de 18. Privea trist spre teren. Se simtea neputincios cand vedea jocul haotic al colegilor sai. Simtea ca inainte de a fi dezamagit, dezamageste chiar el. Suporterii, conducerea, antrenorul si pe toti cei care crezusera in el.
A revenit in Ghencea cu gandul de a juca in Liga Campionilor si de a-si lua revansa in fata celor care, acum doi ani, il vandusera ca pe un sac de cartofi.
Cu toate ca in acest inceput de campionat echipa Stelei a avut rezultate dezamagitoare, Rica Neaga s-a numarat printre putinii jucatori care erau inca ocoliti de apostrifarile tribunelor semi-pustii ale arenei din Ghencea.
E tipul de jucator care poate face usor diferenta intr-un meci.
A facut-o in sezonul care a adus Stelei titlul 22 si o primavara europeana dupa 12 ani, in aceeasi maniera in care a adus aseara victoria impotriva marei rivale.
Victorie si nu numai atat. Ovatii pentru Lacatus aclamat la scena deschisa de 22.000 de oameni, impacarea mult asteptata dintre galeria si jucatori si revansa ultimului derby disputat in Ghencea.
Dar inainte de toate, Rica si-a recapatat increderea in fortele proprii si a dat o palma celui care il facuse sa planga pe Mestalla.
A fost clipa lui. Clipa minutului 66. Clipa unei combinatii elegante si de efect cu Dica. Clipa care a resuscitat Steaua. Clipa lui Rica.

“Odata ne-ai facut o promisiune, dar ai tradat si ai ajuns caine” a fost mesajul cu care Walter Zenga a fost intampinat pe Ghencea.
Mai rau este ca italianul a tradat, dar a tradat degeaba.
Adus cu surle si trambite in Stefan cel Mare dupa demisia lui Rednic, Zenga a reusit “performanta” de a fi catalogat drept cel mai slab antrenor pe care l-a avut vreodata Dinamo.
Perioada petrecuta in curtea cainilor, 10 etape in campionat si doua meciuri in Cupa Uefa, s-a aflat la polul opus celei din Ghencea.
Italianul era privit ca un idol in Ghencea. I s-a facut o nedreptate la sfarsitul sezonului in care reusie sa aduca Stelei titlul 22, si a fost demis.
Insa lumea nu-l uitase. Astfel, la meciul din ultima etapa cu Poli Timisoara, suporterii si jucatorii Stelei i-au multumit pentru aceasta performanta. In vacarmul ce se instalase atunci in Ghencea, nu se auzeau decat scandari de genul “Walter Zenga”, mesaje ca “Grazie Walter, e si titlul tau”, cireasa pe tort fiind pusa de George Ogararu, care avea un tricou pe care era inscriptionat numele italianului.
In Ghencea, Zenga a fost iubit si respectat. A castigat in scurt timp ceea ce altii castiga in ani de zile. Si anume, sufletele fanilor stelisti.
Insa a pierdut stima acestora la fel de repede precum a si castigat-o.
Intr-o blestemata noapte cand a acceptat fara ezitare oferta lui Cristi Borcea.
Cu totii eram siguri ca venirea italianului va consemna si revenirea campionilor.
Insa nu a fost asa. Ba mai mult, “spartanii” de anul trecut erau acum “catelusi”.
Au fost de ajuns doua infrangeri in campionat. Dar ce infrangeri…
Una cu Rapid, acasa, si alta in Ghencea, iar italianul isi face bagajele sa se intoarca de unde a venit.
Fanii Stelei sunt si acum dezamagiti. “Tradarea nu se iarta”, i-au transmis aseara italianului. Nu se iarta si nu se uita.
Cert este ca Zenga a riscat si a pierdut pe mana lui.
Ceea ce a trait si a realizat la Dinamo este un cosmar. Cosmar pentru el, cosmar pentru “caini”.
Se spune ca profesionalismul este primul pas spre reusita.
Acceptand oferta dinamovistilor si uitand promisiunile facute odinioara stelistilor, Zenga s-a comportat ca un adevarat profesionist.
Insa, din pacate pentru el si campioni, profesionalismul sau a dus Dinamo departe de reusita. Campioana Romaniei a picat examenul cu Europa fotbalistica, iar acum priveste neputincioasa lupta pentru titlul.
Dinamovistii se afla in situatia ingrata in care, anul trecut pe timpul asta, se aflau Steaua si Rapid.
O vorba straveche zice ce in viata nu trebuie sa regreti nimic.
Walter Zenga poate ca nu regreta perioada limitata petrecuta in Stefan cel Mare.
Insa, cu siguranta, regreta felul in care a fost tratat si primit aseara pe Ghencea.
La colpa è tua, Walter !

Prezenta azi la meciul de liga a patra dintre Constructorul Slatina si FC Oltul Scornicesti, l-am rugat pe domnul Marin Niculescu, tatal dinamovistului Claudiu Niculescu, sa acorde un interviu pentru MYSPORT.
Antrenorul celor de la Slatina a acceptat cu amabilitate cererea mea si a raspuns deschis intrebarilor puse.

MYSPORT: Domnule Niculescu, sunteti antrenorul Constructorului Slatina si va luptati pentru promovare cu echipa din Draganesti. Cum comentati parcursul echipei dumneavoastra pana in acest moment?

Marin Niculescu: Din punct de vedere al comportamentului nostru ca si echipa, eu sunt multumit de ceea ce am facut pana acum. Echipa este tanara si inca nu are experienta necesara, dar cu toate acestea ne aflam pe locul intai.

MYSPORT: Ce planuri aveti pentru retur?
M.N.: Obiectivul nostru este promovarea in divizia C. Insa, nu depind toate lucrurile numai de noi. Eu imi fac datoria mea si ma ocup de echipa, dar trebuie sa mai avem si de ajutorul societatii SCAD si a domnului senator Toma, care ne-a promis ca ne va sprijini. Deocamdata contam numai pe sprijinul domnului Colonel Rusu, caruia ii multumesc din suflet pentru ceea ce face pentru noi. Si speram sa avem mai mult sprijin pentru a ne atinge obiectivul.

MYSPORT: Se stie ca accentul in fotbal este pus pe primele doua divizii. Cum reusiti sa va montati jucatorii meci de meci?
M.N.: Intotdeauna am cautat sa lucrez foarte mult la partea psihologica, cu toate ca nu sunt de meserie. Incerc sa-i incurajez, sa le dau exemple jucatorii din prima liga, sa le dau incredere. Eu zic ca este o echipa buna, o echipa talentata, si cu multa rabdare putem reusi lucruri frumoase impreuna.

MYSPORT: Credeti ca in viitor vom putea vedea jucatori de la echipa dumneavoastra in primele divizii?
M.N.: Sunt convins. Un exemplu este Dragos, fratele lui Claudiu Niculescu, care vine din liga a treia si pe care l-am adus aici pentru a ne da o mana de ajutor, dar cred ca in iarna va pleca cel putin la o echipa de liga a doua. Mai sunt Ionut Culcescu, un jucator foarte talentat, si Marian Carabineanu. Avem jucatori cu exeperienta primelor divizii, cum ar fi Jean Gorgonaru sau Andrei Romicu.

MYSPORT: Credeti ca celalat fiu al dumneavoastra, Dragos, va ajunge la nivelul lui Claudiu?
M.N.: Da. Eu sunt convins ca va ajunge la nivelul lui. Are calitati bune.

MYSPORT: Pentru ca am adus vorba de Claudiu, cum credeti ca se va descurca echipa sa in derby`ul din aceasta seara? Se va repeta istoria ultimului meci in Ghencea?
M.N.: Eu sunt convins ca echipa isi va reveni. As vrea sa tineti cont de un lucru: in Ghencea, Claudiu Niculescu mereu a marcat gol. Iar acest lucru ma face sa cred ca, desi Claudiu trece printr-o pasa neagra, revenind dupa o accidentarea, va inscrie totusi in aceasta seara. Traditia se respecta, iar Claudiu a marcat impotriva Stelei atat din tricoul lui Dinamo, cat si din cel al Craiovei.

MYSPORT: Considerati ca Steaua si Dinamo mai au sanse la titlu?
M.N.: Din punctul meu de vedere, cred ca da. Nu subapreciez valoarea Clujului, care, dupa parerea mea, joaca cel mai bine acum. Insa Dinamo are experienta anilor trecuti, Steaua la fel. Au lotul de jucatori care poate sa-si revina in orice moment. Si Steaua si Dinamo si Rapid mai au sanse la titlu.

MYSPORT: Credeti ca aceasta decadere a echipei Dinamo a survenit dupa esecul din Liga Campionilor?
M.N.: Categoric. De la acel meci echipa a cazut din punctul de vedere al moralului. Jucatorii au fost foarte afectati de acel esec, dar trebuie sa-si revina. Si, cred eu, isi vor reveni curand.

MYSPORT: In alta ordine de idei, ce stiti, il vom mai vedea pe Claudiu din retur la Dinamo?
M.N.: Nu stiu. Am citit si eu prin ziare ca va pleca de la iarna, cu el nu am vorbit despre asta.

MYSPORT: Se zvonea ca ar ajunge la echipa lui Olaroiu, Al Hilal. Credeti ca ar fi un pas inaintea in cariera sa acest transfer?
M.N.: Daca ar fi sa ma gandesc la partea financiara, fiindca este la apusul carierei, spun ca ar fi bine sa faca acest pas. Dar daca ma gandesc ca joaca de foarte multi ani la Dinamo, unde este iubit si apreciat foarte mult, zic eu ca este o mutare pe care el trebuie sa o gandeasca foarte mult.

Intr-un meci Steaua - Dinamo statistica nu conteaza. Asa cum nu conteaza locurile ocupate de cele doua in clasament sau oricare alt detaliu.
Bucurile se dilata iar tristetile se adancesc cu fiecare minut ce trece. Cu fiecare pasa, sut pe poarta, fault, ofsaid sau gol.
Pentru fanii stelisti si dinamovisti acesta este singurul meci care conteaza.
Steaua - Dinamo este o metafora a fotbalului in care trairile sunt impinse la extrem. In care trecerea de la agonie la extaz este mult prea rapida. In care se combina atat de multe sentimente a atator persoane.
Stari emotionale, antrenori, jucatori, presedinti, strategii s-au perindat de-a lungul tumpului in ambele tabere, insa traditia a ramas la fel.
A inceput intr- zi de toamna, 21 noiembrie, a anului 1948 si se continua pe an ce trece.
Meciurile dintre cele doua echipe bucurestene au o importanta aparte, consemanandu-se o data cu trecerea timpului partide decisive pentru titlu, finale de Cupa a Roamniei, meciuri in Supercupa Romaniei, victorii cotroversate si scandaluri intre suporterii.
Steaua - Dinamo este, de departe, derby`ul fotbalului romanesc.
Desi, de data aceasta, se intalnesc doua echipe cu orgoliile ranite care privesc neputincioase marsul triumfal al CFR`ului, importanta partidei ramane aceeasi.
Pentru ca, inainte de ceea ce se intampla in prezent, intr-un asemenea meci sunt puse fata in fata cele mai titrate si iubite echipe ale fotbalului romanesc. Dar, in acelasi timp, si echipele cu cel mai bogat palmares. Un numar de numai putin de 81 de trofee aduna impreuna cele doua echipe.
Spectacolul din tribune atinge cotele maxime si, acompaniat indeaproape de cel din teren, transforma meciul intr-o mare gala.
Mii de oameni aliniati precum o oaste in tribune, si alte sute de mii in fata televizorului, sufera la fiecare nereusita a favoritilor, in aceeasi maniera in care se bucura la fiecare gol marcat.
Steaua - Dinamo nu este numit “derby” doar de complezenta sau pentru a-i irita pe adversari. Steaua - Dinamo este un derby in adevaratul sens al cuvantului.
Emotiile covarsitoare insotesc fiecare secunda a partidei, si ating paroxismul maxim o data cu apropierea minutului 90.
Finalul este unul aparte.
Farmecul fericirii sau cel al dezamagirii este indescriptibil.
Asa ceva nu se descrie. Se simte. Il simti imbracat in ros-albastru, la fel cum il simti imbracat in alb-rosu.
Trairile fanilor oscileaza de la meci la meci.
Indiferent ca scorul indica 4-2 pentru Dinamo sau 5-0 pentru Steaua.
Steaua - Dinamo e un meci unic. E meciul care conteaza.

Englezii il au pe Beckham, brazilienii pe Ronaldinho, Realul pe Raul, Liverpool pe Gerard, italienii pe Maldini, Roma pe Totti, romanii il au pe Mutu, Steaua il are pe Radoi.
Unii il compara cu Iovan, altii cu Tudorel Stoica, unii il aseamana cu Lacatus, altii cu Belodedici. Insa toate aceste comparatii sunt irelevante. Radoi inca nu are trofeele lui Iovan sau faima lui Tudorel Stoica, inca nu are palmaresul lui Laca si nici nu a castigat cupe europene ca Belo. Radoi e Radoi! Si asta ajunge. E liderul echipei de la o varsta la care altii nu stiu decat sa se distreze, e capitanul ei si cel mai bine cotat fotbalist din Ghencea.
Venit la Steaua de la 19 ani, Radoi s-a impus cu rapiditate. Iar ascensiunea in viteza l-a maturizat si l-a transformat in idolul tribunelor. E singurul pe care reprosurile fanilor nu-l vizeaza atunci cand echipa merge prost. Ba chiar e dat exemplu in scandari de genul :”De ce nu va daruiti si voi ca Mirel Radoi?”
Dincolo de evolutiile din teren, de daruirea sa totala pentru Steaua, Mirel Radoi este cel mai bun conducator de vestiar vazut in ultimul timp. In fotbal se spune ca vestiarul este al jucatorilor, nu al antrenorilor si nici al conducatorilor. Capitanul echipei taie si spanzura acolo, el este omul de legatura dintre fotbalisti si restul oamenilor din club. Steaua a pierdut campionate si cupe, a schimbat multi antrenori, are cel mai guraliv patron din Europa de Est. Cu toate astea, niciuna dintre framantarile echipei nu a transpirat dincolo de usa vestiarului. Chiar si cand erau nemultumiri legate de bani sau netitularizarea unora, rufele s-au spalat doar in interior. Acesta este exclusiv meritul capitanului de echipa, Mirel Radoi.
Povestea lui Radoi la Steaua si-a consemnat inceputul in ianuarie 2000, cand actualul capitan a fost ochit in curtea divizionarei B, Extensiv Craiova, de catre Iovan si Piturca.
Pe filiera Radoi, odata cu Steaua intrase si marea rivala a acesteia, Dinamo Bucuresti. Insa, dupa cum spune chiar Mirel, nu a fost greu de ales :”In ultima etapa am jucat cu Extensivul impotriva Stelei iar evolutia mea a fost buna. Apoi am evoluat cu nationala de tineret in Cupa Ligii chiar in Ghencea. Seara , tin minte, eram cu Daniel Balan la hotel, iar antrenorul de atunci, Ion Moldovan, mi-s spus ca vor cei de la Steaua sa ma vada. Cum si Dinamo era interesata de mine, mi-a spus sa ma gandesc bine. I-am raspuns ca la Dinamo nu voi juca niciodata. Alegerea mea era deja facuta. Am venit la Steaua pentru a juca doua meciuri in Cupa Ligii. Tin minte si acum ca intr-un meci cu Nationalul, regretatul Iacov a dat un gol de generic. Dupa meci am venit in sala de relaxare de la club unde ma asteptau domnii Piturca si Paunescu. M-au intrebat daca vreau sa vin la Steaua. Le-am raspuns: Cum sa nu vreau sa vin?!”.
Radoi a ajuns la Steaua, respingand oferta celor de la Dinamo, insa recunoaste :”Nu stiu ce s-ar fi intamplat daca nu exista oferta Stelei. Probabil ca pana la urma as fi ajuns la Dinamo. Insa ma bucur ca am ales Steaua si nu voi regreta niciodata alegerea facuta”
Dupa sapte ani petrecuti in tricoul ros-albastru, ani in care s-a daruit trup si suflet pentru culori, pare imposibila ideea ca Radoi ar fi putut fi caine..
Asa a inceput povestea lui Mirel la Steaua, poveste care pare departe de a se incheia, jucatorul declarand ca nu crede ca va mai pleca de la Steaua: “Au fost oferte, sunt si acum, din punct de vedere financiar sunt foarte tentante, insa din punct de vedere fotbalistic sunt din alte campionate, care, dupa parerea mea, sunt mult mai jos decat cel al Romaniei. Acum cativa ani nu au fost oferte concrete la o suma pe care clubul si-o dorea sau sa fi fost de la o echipa foarte mare din Romania, pentru ca atunci pretul scadea. Am ramas la aceasta echipa cu sufletul deschis, mi-a placut aceasta echipa din momentul in care am venit. Am facut 26 de ani si nu cred ca voi mai pleca de la aceasta echipa. Am venit la 19 ani si am ajuns la 26 si nu cred ca mai plec. Ma vad pe viata la Steaua.”
Desi multi fotbalisti de perspectiva se pierd in lumea capitalei, construindu-si o viata extrasportiva tumultoasa, Mirel a stiut sa invinga orice impuls, dedicandu-se in totalitate sportului rege.
“Cand am intrat prima oara in vestiar nu-mi venea sa cred ca sunt in acelasi loc cu jucatorii care faceau istorie la Steaua. Daca tinem cont de ce fotbalisti au fost aici de-a lungul timpului, de traditia acestui club si de numele pe care il are in fotbalul mare, nu cred ca exista onoare mai mare pentru un fotbalist decat aceea de a imbraca tricoul acestei echipe. Nu vreau sa folosesc cuvinte mari, insa pe plan intern Steaua reprezinta maximum”
Radoi s-a impus cu lejeritate, devenind in scurt timp omul de baza al apararii si capitanul echipei. “Cand am fost anuntat ca voi fi capitan tremuram tot. Vroiam sa ma ridic de pe banca, dar nu puteam, imi tremurau picioarele. Am ramas fara cuvinte. Este unul dintre cele mai frumoase lucruri care ti se pot intampla in cariera de fotbalist”
Primul trofeu nu a intarziat sa apara, Steaua cucerind titlul de campioana si Supercupa Romaniei in sezonul 2001-2002. “Atmosfera de la ultimul meci, cel cu Fc Arges, a fost extraordinara. Cand am vazut trofeul m-am simtit fotbalist. Era primul meu trofeu de campion al Romaniei.”
Debutul in cupele europene a venit si el rapid, primul joc al capitanului fiind pe 25 iulie 2001, in victoria Stelei, 3-0, cu Sloga
Jugomagnat. Valoarea sa l-a propulsat inca din decembrei 2000 la nationala, debutand pe data de 5 intr-un amical cu Algeria.
Dupa titlul castigat in 2001, pentru Steaua a urmat o perioadat de seceta, fara niciun trofeu sau chiar fara participare in cupele europene.
Reabilitarea echipei avea sa vina odata cu sezonul 2003-2004, cand echipa bucuresteana face meciuri mari in Europa, eliminand englezii de la Southampton, dar fiind si ea la randul ei eliminata de CF Liverpool. Insa, in ciuda eliminarii, Radoi s-a remarcat in meciurile contra britanicilor, jocul prestat si ambitia de care a dat dovada fiind remarcate si de tabloidele engleze. “Ambitiosul Radoi a continuat meciul, avand o prestatie remarcabila, dupa ce Gerard pur si simplu i-a ingaurit piciorul”, avea sa noteze unul dintre ziarele din Anglia. Fergurson l-a placut pe Radoi, in presa vorbindu-se chiar de un posibil transfer al lui Mirel la Manchester United.
In campionat se terminase din nou un sezon dezamagitor pentru Steaua, care, ocupa doar un loc 2. Loc 2 care ii permitea totusi o participare in Europa.
Odata cu acest sezon a inceput si reinvierea Stelei pe plan european, Steaua reinviind precum pasarea Phoenix, din propia-i cenusa. Trecand de Zeleznik, Steaua ajunge in turl I, unde da piepit cu TSKA Sofia, pe care, dupa 2-1 acasa si 2-2 in deplasare, reuseste sa o elimine, calificandu-se in premiera in grupele Cupei Uefa.
Capitanul Mirel Radoi nu a jucat in returul de la Sofia din cauza unei accidentari, dar, asa cum avea sa sublinieze Mihai Stoica intr-un articol in revista oficiala a clubului, Mirel a fost mereu alaturi de echipa. “Cine a reusit sa observe in dubla mansa cu TSK trairile unui tanar care a stat in zona bancii noastre de rezerva, poate lesne realiza de ce acesta domina la 23 de ani vestiarul celei mai titrate echipe din istoria fotbalului romanesc. Mirel Radoi a jucat atat la Bucuresti, cat si la Sofia. Pentru cine nu crede, caseta e la mine”, puncta MM in respectivul articol.
“Nu as dori nimanui sa se consume asa cum o fac eu. Sunt agitat mereu. Sus, la loja, transpir, devin agitat, nu pot sa stau locului. Cans stau pe banca imi vine mai mereu sa intru in teren. Acum ii inteleg pe antrenori” isi impartasea Mirel experienta traita, de pe banca, in acel meci.
Desi a fost reprtizata de sorti intr-o grupa infernala, cu echipe din marile campionate ale Europei, Parma, Bilbao, Besiktas si Standard Liege, Steaua resuseste sa se califice mai departe.
In urma tragerii la sorti, in calea noastra iese cea mai buna echipa a anului 2004 si detinatoare trofeului, Valencia.
Dupa o infrangere cu 2-0 in deplasare, in Ghencea Steaua duce meciul in prelungiri, reusind sa-i elimine pe spanioli la penalty-uri.
In fotbal se spune ca la penalty-uri cele mai importante lovituri sunt prima si ultima. Radoi a fost primul care si-a incercat norocul si a marcat. Gol cu sansa, dar gol. Cum aveau sa tipe comentatorii meciului. In timpul loviturilor, la mijlocul terenului, Radoi demonstra inca odata de ce este liderul si capitanul echipei. De la Cristea pana la Dorinel Munteanu, toti jucatorii se stransesera in jurul lui si asteptau cu sufletul la gura deznodamantul final.
In acel sezon, la campania europeana a Stelei se mai adauga doua meciuri, cu o alta echipa spaniola, Villareal.
Dupa campania fabuloasa a echipei in Europa, ofertele incep iar sa curga pentru Mirel, echipe ca Liverpool, Lazio sau Marseille inaintand oferte pentru capitanul nostru. Insa radoi nu a dat curs ofertelor, afirman cu tarie ca “Vreau sa mai castig un titlu cu Steaua”.
Titlu pe care echipa l-a castigat in respectivul sezon.. Mult ravnitul titlu cu numarul 22 avea sa ajunga in Ghencea, capitanul Radoi ridicand cupa pe un stadion arhiplin: “Nu pot explica ce am simtit cand am ridicat trofeul. A fost ceva minunat. Ma bucur ca le-am facut aceasta bucurie acestor suporteri fantastici”.
Noul sezon a inceput insa cum nu se putea mai rau pentru Radoi. A fost suspendat de federatie pentru ca a plecat fara permisul selectionerului din cantonamentul nationalei, si a gresit decisiv in dubla cu Rosenborg din prelimnarile UCL, gresind la goluri si marcand si un autogol. Zilele care au urmat acestui meci, aveau sa fie cele mai negre din intreaga sa cariera. Mesaje de moarte si injuraturi pentru capitan, se vedeau pe aproape toate blocurile din zona stadionului Steaua. Parea incredibil ca cei care fusesera alaturi de el atat timp, acum il contestau. Uitasera in numai cateva minute tot ceea ce facuse Radoi pentru echipa.
Dar Mirel a dat dovata, inca odata, de tarie de caracter si ambitie. A mers mai departe, hotarat sa le arate fanilor cat se inselasera in privinta lui. A mers mai departe si a castigat. Puncte pentru Romania si STeaua, laude in presa, dar, cel mai important, castigase respectul fanilor din nou.
In ciuda ratarii unei calificari in grupele UCL, Steaua a ajuns pana in semifinalele Cupei Uefa si a castigat al doilea titlu consecutiv.
Ghinionul avea sa se tina lant de capitanul nostru, care, se vede nevoit sa absenteze o perioada lunga datorita unei accidentari. Intre timp Steaua resusete o calificare minunata in UCL dupa 10 ani. Mirel a vazut meciul retur cu Standard pe patul din spitalul de la Bologna, si, imediat dupa terminarea acestuia i-a trimis un mesaj nasului sau, Gigi Becali: “Felicitari nasule! Ti s-a implinit visul.” Raspunsul nu a intarziat sa apara, nasul multuminindu-i la randul sau finului: “Bravo finule!E si meritul tau. Tu ai facut echipa asta de razboinici”.
In campionat lucrurile nu au fost deloc roz pentru Steaua, echipa vazandu-se la final, intr-o lupta acebra pana in ultima etapa, pentru locul doi, care o ducea in preliminarile UCL.
La un pas de a pierde chiar si o participare europeana, Steaua se deplasa la Cluj intr-un meci vital pentru ocuparea locului doi. Steaua a invins cu 2-1, insa, finalul meciului avea sa-l gaseasca pe Radoi nevoit sa iese de pe teren din cazua unei accidentari, care il va tine pe tusa aproape 2 luni. Iesind de pe teren, Radoi a refuzat sa meraga la vestiare si a ramas pe banca de rezerva. Imaginile cu el, dand indicatii echipei chiar si intr-un picior, ne arata inca odata de ce Radoi e cel mai iubit stelist.
Pe teren si-ar devora adversarul. Este tipul de jucator tupeist care nu are complexe in fata nimanui. Mirel Radoi spune ca la inceput nu era deloc asa. Dar ambitia, munca si increderea in fortele proprii l-au ajutat sa devina ceea ce este acum: “Eu nu am avut niciodata tupeu ca om. Cand am sosit la Steaua, un timp nu le-am zis colegilor decat “salut” si “pofta buna”, in rest taceam”
Dar, incet, incet Radoi s-a integrat in cadrul echipei. A devenit titular atat la Steaua cat si la echipa nationala, si a primit banderola de capitan la cea mai importanta echipa a fotbalului romanesc.
Ca exemplu de fotbalisti de la care a invatat meserie, Radoi ii nominalizeaza pe Belodedici si Baciu: “Mi-a placut Belo. De la el am invatat sa nu mai arunc mingea pe vrafuri si s-o pun jos si s-o pasez. Iar Baciu mi-a spus sa fiu mai tupeist in joc pentru ca la antrenamentu numai eu ieseam cu nasul spart. Chiar mi-a zis nea Piti <<Ba tu parca esti personajul principal din “Toate mi se intampla numai mie”>>.
Daca numerele sapte si zece sunt “in rama” la Steaua, fiind purtate de doi dintre jucatorii legendari ai echipei, Lacatus si Hagi, numaru sase, purtat de Radoi, pare a avea aceasi soarta. “Am ales numarul sase pentru ca l-au purtat Belodedici si Gica Popescu, cei doi fotbalisti romani care au fost idolii mei”.
Constanta si jocul foarte bun prestat de atatia ani la Steaua se datoreaza si vietii extrasportive echilibrate a capitanului nostru. Se stie faptul ca multi fotbalisti de perspectiva, veniti din provincie si ajunsi in Bucuresti, se pierd in luminile nocturne ale capitalei. Ajuns la Steaua la o varsta propice distractiei, Mirel a stiut sa stea departe de atractiile Bucurestiului, dedicandu-se exclusiv fotbalului. “Ca sa ai succes ca fotbalist, trei lucruri sunt esentiale: munca, talentul si norocul. Bineinteles, trebuie si o viata etrasportiva linistita. Timpul de care dispun il dedic in egala masura familiei si Stelei. Nu ma trezesc niciodata mai devreme de ora 10, desi are grija fiul meu sa nu se intample asta mereu. Cand am doua antrenamente, inainte de pranz vin la stadion, dupa care ma duc acasa sa mananc alaturi de familia mea. Urmeaza putina odihna si apoi al doilea antrenament al zilei. Seara ies la plimbare cu sotia si fiul meu Denis, ori prin parc, ori sa mancam ceva la restaurant.”
Nu e genul de fotbalist caruia ii place sa fie prezent pe primele pagini ale ziarelor. Si atunci cand este in centru atentiei, este datorita jocului prestat, al rolului de capitan al Stelei, sau datorita dorintei de “senzational” a ziarelor care, nu de putine ori, au inventat minciuni despre Radoi. Relatia cu presa a fost mai tot timpul incordata. Echipa Stelei intrand de cateva ori in silenzio-stampa datorita inventilor ce aveau capul de afis in ziarele centrale :” Citeam articole pe care nu puteam sa mi le explic de ce apar. Probabil ca erau dictate, comandate, probabil… Nu stiu. M-am gandit ca timpul si tacerea mea le vor rezolva. Am fost mult mai linistit fara presa. Unii oameni din presa chiar imi spuneau ca o sa citesc articole despre mine si voi incepe sa plang. Ei bine, nu am plsan si nici nu o voi face. Din contra, minciunile ma ambitioneaza.”
Radoi nu a iesit niciodata in evidenta datorita accidentarilor pe la chefuri, a consumului de droguri sau a noptilor pierdute prin baruri.
A stat mereu in banca sa, a tacut si a facut. A facut multe pentru Steaua.
De ceva timp ziaristii il ataca pentru faptul ca , fiind finul lui Gigi becali, face echipa lui Olaroiu, isi injura sau amendeaza colegii. Statutul de fin a lui Becali i-a adus o gramada de reprosuri si insulte, dar asa cum spune chiar el, faptul ca e finul patronului nu i-a adus avantaje pe plan fotbalistic: “La inceput nu am vrut sa-i zic lui Nea Gigi sa-mi fie nas datorita speculatiilor care ar fi urmat. Insa m-am gandit mai bine. Eram titular la Steaua, eram capitanul Stelei si titular in echipa nationala. Nea Gigi nu putea sa ma mai puna decat antrenor”.
Poate fi contestat pentru unele evolutii, pentru obrzanicia cu care trateaza presa sau pentru unele intrari dure la adversari, insa Mirel a demonstrat ca este un fotbalist adevarat, ca iubeste fotbalul, Steaua si suporterii ros-albastri.
Nu reprezinta pentru nationala Romaniei ce reprezinta Mutu si Chivu si nici nu e ridicat in slavi ca ei doi. Insa Radoi reprezinta pentru suporterii Stelei simbolul echipei in acest moment. Si asta spune si inseamna multe.
Radoi e capitan, antrenor secund, idol, razboinic al luminii, arogant sau obraznic. Insa, mai presus de orice este fotbalist. Si arata asta la fiecare meci. In tricoul Stelei sau al echipei nationale.
Mirel Radoi este un exemplu de daruire si constanta. A dovedit personalitate si caracter. Stapaneste la fel de bine logica si vorbele, cum domina mingea pe teren. Intr-un peisaj al fotbalului populat cu destui mascarici, a introdus marca MIREL RADOI.

Nationala noastra s-a calificat de pe primul loc al grupei la Campionatul European ce va avea loc la anul in Austria si Elvetia.

Cum credeti ca se va descurca echipa lui Piturca la acest turneu final?

Va depasi generatia lui Mutu si Chviu Generatia de aur a lui Hagi si Popescu?