Ceea ce se intampla azi la Rapid pare a fi desprins dintr-o lume a povestilor cu inceput fericit si sfarsit trist. Intr-o situatie complet antitetica acestui inceput de an, cand giulestenii erau priviti ca fiind principala contracandidata la titlu a clujenilor, astazi acestia privesc neputinciosi evenimentele ce se succed cu o rapiditate frustranta si dureroasa in propria lor ograda.
Dezbinarea familiei create sub bagheta lui Razvan Lucescu de catre Mircea Rednic, infrangerile pe banda rulanta suferite in acest an, “bisericutele” din vestiar, presupusa plecare a lui George Copos, brichetele aruncate mai mult sau mai putin pe gazonul de sub Podul Grant si neintelegerile dintre oamenii care conduc echipa s-au plimbat de-a lungul timpului intr-un carusel ce pare a duce Rapidul intr-o destinatie necunoscuta, nedorita si indepartata.
Ecuatia locului doi devine din ce in ce mai grea pentru giulesteni, necunoscutele se inmultesc pe secunda ce trece iar obtinerea rezultatelor finale sta sub crudul semn al incertitudinii.
Esenta enigmei din Giulesti pare greu de gasit, indiferent din ce punct de vedere este cautata.
Fie ca o face Rednic, Copos, Rada sau Buga. Cesinha sau Danut Coman. Corsicanu sau restul suporterilor.
Regasindu-se din ce in ce mai mult sub cuvintele atat de des folosite in Giulesti, “Singuri impotriva tuturor”, rapidistii cauta noi forme de supravietuire.
Optimismul le este alimentat de posibilile revenirii ale lui Razvan Lucescu sau Ovidiu Sabau si de preluarea echipei de catre Taher, in timp ce pesimisul ii arde la fiecare bricheta aruncata sau infrangere suferita.
Rapidul de azi duce o lupta crunta pentru supravietuire. Ciudat si trist este faptul ca pana si cei care reprezinta cu adevarat clubul cu o istorie de peste 85 ani, cei care traiesc, mananca si respire prin culorile alb-visinii, suporterii care sunt mandri de mitul nascut in 1923, participa, uneori, indirect la declinul echipei mult iubite. Ziua de joi, 19 martie, a fost inca un exemplu.

Are 27 de ani. Este capitanul Stelei si liderul echipei. A devenit idol al tribunelor de la o varsta la care altii abia incep sa intre in lumea fotbalului profesionist.
E tipul de jucator care face diferenta pe teren, cu toate ca menirea sa nu este aceea de a da goluri. Si nici de a munci pentru ele. Alearga, deposedeaza, dribleaza. Stopeaza atacurile adversarilor si isi impinge colegii de la spate. Ii motiveaza, ii impulsioneaza, ii cearta, ii felicita.
Mirel Radoi este inima Stelei. Este jucatorul care face turul stadionului pentru a le multumi suporterilor pentru sprijinul acordat meci de meci si unul dintre singurii care sunt aplaudati chiar si atunci cand jocul echipei nu merge.
Nu a uitat niciodata de unde a plecat si isi aduce aminte cu nostalgie ca la venirea sa la Steaua, s-a asezat timid langa cosul de gunoi.
Spune ca munca, talentul si norocul sunt cele trei lucruri esentiale pentru o cariera de succes si este privit de majoritatea persoanelor ca fiind creierul echipei.
Rand pe rand, Dumitru Dragomir, Razvan Lucescu sau Dani Coman l-au numit ca fiind principalul transfer al Stelei in aceasta pauza de iarna.
Iar argumentele ce consolideaza aceste pareri sunt solide.
Mirel Radoi e stalpul apararii steliste si principalul factor psihologic in vestiarul echipei.
E capitan, razboinic, arogant sau obraznic.
E de sapte ani la Steaua si declara cu o sinceritate debordanta ca vrea sa ramana aici pe viata.
Prin faptele, vorbele si atitudinea sa a atras admiratia tuturor.
E dat exepmplu in scandari de genul “De ce nu va daruiti si voi ca Mirel Radoi?” si este jucatorul al carui nume polueaza fonic Templul din Ghencea la fiecare meci.

Astazi, 22 martie, implineste 27 de ani. Cu aceasta ocazie, MYSPORT ii ureaza un sincer LA MULTI ANI!

RAPID BUCURESTI VS. STEAUA BUCURESTI

————————————————————————————

In aceasta seara, in Giulesti, se va disputa derby-ul acestei etape. Elevii lui Mircea Rednic vor intalni pe tereN propriu ocupanta locului 2 in clasament, Steaua Bucuresti

———————-

Pronosticurile, fazele importante ale partidei si declaratiile de dupa le vom comenta aici, pe MySport !

Rapid- Steaua sau Steaua - Rapid nu poate fi considerat un derby al fotbalului romanesc. Ne-am obisnuit sa introducem ecest cuvant in vocabularul nostru fotbalistic cu cel putin o saptamana inaintea unui celebru Steaua - Dinamo. Sau Dinamo - Steaua.
Si asta pentru ca traditia dateaza inca de acum zeci de ani si s-a mentinut treptat prin intermediul trofeelor castigate de ambele echipe, prin rivalitatea suporterilor si lupta pe care cele doua echipa au dat-o, in ultimele doua decenii, pentru titlurile de campioni puse in joc.
De aceea, Steaua - Rapid nu e derby-ul fotbalului romanesc. Dar nici un meci oarecare nu este. Si asta pentru ca, in ultimul timp, rapidistii au fost o prezenta frecventa in fruntea clasamentului. Au castigat titluri, cupe, au jucat in Europa si au facut fata cu brio.
Rapid - Steaua este un duel al orgoliilor. Al patronilor, al portarilor, al atacantilor. Al suporterilor si al locului 2. Practic reprezinta si ultima sansa pentru intreruperea hegemoniei incepute de CFR Cluj in clasament.
Intr-un moment in care razboaiele domina peisajul fotbalului romanesc, orgoliile trebuie lasate la o parte. Declaratiile ironice de genul “E un meci oarecare, nu un derby” trebuie indepartate.
Si asta pentru ca, noi cu totii stim ca in acest moment meciul de joi e mai importanta decat trei Steaua - Dinamo jucate intr-o singura zi.

Performantele fotbalistice ale Stelei din ultimii ani stau inevitabil sub bagheta lui MM Stoica.
Managerul venit la acel moment de la echipa pentru care lucrase 10 ani de zile, Otelul Galati, si-a pus rapid amprenta pe echipa noastra. Prin transferurile facute, prin relatia stransa avuta cu suporterii, prin atentia si respectul acordat acestora, prin felul exploziv in care a aparat cu orice pret echipa.
MM Stoica a fost mai mult decat un manager. A fost prietenul jucatorilor si liantul perfect intre acestia si conducere, intre acestia si suporteri.
La revenirea in Ghencea, duminica trecuta, a ridicat in picioare intreg stadionul. A salutat galeria ca pe timpuri, atunci cand era invitat frecvent in Peluza, a dus mana la piept, a cantat alaturi de fanii “Cu Steaua pana la moarte” si a atras aplauzele celor 25.000 de oameni prezenti in tribuna.
Si asta pentru ca, indiferent unde ar activa, MM ramane un stelist convins si o persoana de care fanii isi vor aminti mereu cu placere.
Invitat la un interviu pentru SuporterSteaua, actualul manager al Unirii Urziceni nu a stat pe ganduri.
A raspuns cu eleganta intrebarilor noastre si, desi a fost ferm in a declara ca nu se va mai intoarce in Ghencea, a spus ca Steaua va ramane mereu in sufletul lui.

.

SuporterSteaua: Domnule Stoica, la revenirea in Ghencea intreg stadionul v-a scandat numele. Cum v-ati simtit?
Mihai Stoica: Foarte impresionat si emotionat, a fost una dintre cele mai frumoase surprize din viata mea.

.

SuporterSteaua: Va asteptati la primirea de care ati avut parte la meciul de duminica?
Mihai Stoica: In niciun caz nu ma asteptam la ostilitate, dar nici nu credeam ca voi fi primit cu atata simpatie.

.

SuporterSteaua: Ce parere v-a lasat echipa Stelei?
Mihai Stoica: Inca departe de ceea ce se cere in Ghencea, dar cu mari posibilitati de a-si ameliora jocul.

.

SuporterSteaua: Diferenta fata de CFR Cluj s-a micsorat la 6 puncte si mai sunt 11 etape de jucat. Poate Steaua remonta aceasta diferenta?
Mihai Stoica: Categoric, da. Steaua are insa nevoie de o victorie in Giulesti ca de aer.

.

SuporterSteaua: Sunt erorile de arbitraj din ultimul timp premeditate?
Mihai Stoica: Unele sunt mult prea mari pentru a putea fi explicate. De premeditare nu pot vorbi in lipsa de probe, si asa sunt un client permanent al comisiilor

.

SuporterSteaua: Cum ati vrea sa arate, la final, clasamentul Ligii I ?
Mihai Stoica: As vrea o Supercupa Unirea-Steaua si sa batem la penalty-uri.

.

SuporterSteaua: Credeti ca va mai reusi o echipa romaneasca, in viitorul apropiat, sa mai faca cel putin 5 puncte in grupele Ligii?
Mihai Stoica: Depinde foarte mult de componenta grupei. Nu cred ca se vor face 5 puncte in viitorul apropiat, dupa cum nu cred ca mai e la indemana echipelor romanesti sa ajunga in primavara europeana. Recordul meu de 3 primaveri consecutive nu cred ca va fi egalat vreodata.

————————————————————————————————————

Mentionez ca acest interviu este realizat de mine pentru SuporterSteaua unde puteti citi si continuarea.

Nu joaca fotbal, dar uneori sunt mai aproape de el ca fotbalistii profesionisti. Nu participa la meciuri ademeniti de sumele imense de bani ce roiesc in fotbalul romanesc si nici nu sunt adeptii “butoanelor”.
Suporterii sunt, per ansamblu, cei mai importanti factori intr-o ecuatie a unui fotbal romanesc cu destule necunoscute.
Febra competitiei interne nu i-a mobilizat la pat, in fotoliu sau pur si simplu pe terase la o cutie de bere cu prietenii.
Simteau aerul rece al celor 11 puncte distanta fata de CFR, evaluau sansele teoretice ale favoritilor pentru titlul cu numarul 24 si nu s-au lasat pagubasi nici macar dupa infrangerea de la Iasi.
Intr-un climat mai mult decat favorabil, aseara, suporterii Stelei si-au aratat inca o data atasamentul fata de echipa iubita.
Cu egalurile principalelor contracandidate in spate, cu casele inchise si gandul la meciul de joi, din Giulesti, fanii ros-albastri au inceput meciul in forta.
Astfel, cu aproximativ o ora si jumatate inainte de inceperea partidei, pe tabela ultramoderna din Ghencea era afisat un numar de nu mai putin de 10.000 de spectatori. Asta in timp ce la ora meciului numarul s-a dublat, ba chiar a mai si depasit, in timp ce dinamovistii abia strang 4000 la meciurile din Stefan cel Mare si in conditiile in care Unirea Urziceni nu e nici pe departe o echipa care sa starneasca un interes prea mare.
Spre deosebire de jocul haotic al lui Dica & co., fanii ros-albastri au inceput cum nu puteau mai bine ultimul meci al acestei runde.
Intrarea favoritilor pe teren a fost acompaniata cu mii si mii de urale, zeci de mii de incurajari, aplauze la scena deschisa si dorinta imensa de a castiga.
“Tre` sa-i batem p`astia. Macar acum sa ne apropiem la 6 puncte”, spunea un tanar din fata mea.
“Mama si cand ma gandesc ca daca bateam Iasiul, daca bateam Buzaul. Of, Doamne, puteam fi campioni acum“, il completeaza un altul.
Calculele se fac si se cauta noi si noi argumente. Argumente care sa motiveze forma mai putin buna a stelistilor din turul campionatului, sau argumente care sa aduca Steaua pe primul loc pana la sfarsitul acestui sezon.
Startul partidei se da la ora 20:30, dar suporterii jucasera deja prima repriza. Pentru ei, meciul are trei reprize. De una trecusera cu brio. A fost, poate, una din putinele seri in care in Ghencea se aude exclusiv numele Stelei. Nu au fost scandate trivialitati la adresa adversarilor si au fost incurajari la scena deschisa pentru echipa iubita.
Prezenta lui MM Stoica pe gazon a ridicat tribunele in picioare, iar aplauzele si numele au dominat cateva secunde bune fondul sonor al stadionului.
“Uite-l si pe MM. Arogant ca intotdeauna. De ce trebuia sa treaca neaparat prin fata galeriei?” se intreaba un pustan a carui varsta nu parea sa depaseasca 18 ani.
“Pentru ca e stelist 100%. De oameni ca el avem noi nevoie, nu de altii care stau linistiti in loja si stiu decat sa-si atace jucatorii, antrenorii sau adversarii.”, vine raspunsul prompt al colegului sau de scaun.
Urmeaza, pe rand, intrarea celor doua echipe pe gazon. Stelistii intra, ca deobicei, pe celebra “Maria” a lui Scooter, in timp ce elevii lui Petrescu sunt acompaniati de huiduielile atat de prezente pe un stadion de fotbal.
Se da startul. Jocul din teren este haotic. Din pacate pentru cei 22.000 de oameni din tribune, Steaua de azi nu seamana sub nicio forma cu echipa care, acum doua saptamani, umilea CFR Cluj. Ba mai mult, pare exact opusul acesteia.
Se incearca pase lungi, dar fara efect, suturi de la distanta, dar mult peste, penalty-uri solicitate, dar neacordate, henturi comise, dar nevazute.
Timpul trecea greu, iar suporterii incepeau sa-si puna zeci de semne de intrebare.
“Daca jucam asa si cu Rapidul, vai de mama noastra“, “Bah Dica, daca mingea avea banii pe ea nu stiai cum sa alergi mai repede!”, “Badica, ce-au tata cu tine de nu te mai baga? Si-a bagat Gigi coada?”, era intrebat Vali Badea de catre un fan, in timp ce altul trasese concluzia primelor 80 de minute : “Bine ca avem macar un portar valoros!”.
Minutele trecusera cu o rapiditate de neinteles din moment ce cursul jocului te adormea pur si simplu. Si asta pentru ca, spre deosebire de fotbalistii platiti cu sute de mii de euro, jucatorii din tribune isi faceau meseria cum stiau ei mai bine. Cantau, apaludau, fluierau, tipau. “Fortza Steaua” era preferata. Se mai incerca si celebra “Pe ei, pe ei” dar nu avea acelasi efect. Parca intreg stadionul intelesese ca numele propriei echipe reprezinta arma princiapala in ridicarea moralului lui Radoi, Moreno, Lovin si celorlalti.
Au crezut in continuare in sansa lor. Se uitau cu teama la tabela de marcaj si simteau un fior ciudat in piept cand aceasta arata un sec minut 80.
Fazele incep sa curga la poarta lui Stelea. Habibou, abia intrat, dribleaza tot ce are in cale. Jocul parca mai crescuse, iar rasplata nu a intarziat sa apara. Francezul adus pentru a-l face uitat pe conationalul sau, Thereau, si-a facut un debut cum nu putea mai bine pe terenul propriu. A deschis scorul si in acelasi timp a inchis tabela. 22.000 de suflete rasuflau usuarte. Cum nu li s-a intamplat de multe ori in acest sezon, rabdarea le-a fost rasplatita. Si asta pentru ca au stiut sa o puna in evidenta. Au avut incredere in jucatorii lor si erau siguri ca cele trei puncte nu puteau scapa printre degete.
Si nu au scapat. Nu, punctele nu au scapat. Dar emotiile dansau in aerul incetosat al Ghencei. Nervii erau la ordinea zilei, privirile erau atintite mai mult spre tabela care cronometra partida, decat in teren. Fanii continuau sa schimbe pareri si sa-si impartasca unul altuia propriile idei. Chiar daca unii dintre ei nu se cunosteau.
Steaua a castigat partida, dar nu numai atat. Steaua si-a recastigat suporterii. A trecut peste momentul Champions League, cand abia se umplea jumate din stadion, si acum este din nou obisnuita cu stadionul arhiplin.
Paseam incet pe strazile din apropierea stadionului si ramaneam din ce in ce mai uimita de ceea ce vedeam.
Masini de Bacau, Timisoara, Suceava, Baia Mare, Dolj, Gorj, Olt. Suporteri veniti din toate capatele tarii si intrebari retorice “Astia au venit tocmai aici pentru un banal meci cu Urziceniul?”.
Dar ce mai conteaza adversarul atunci cand poti vedea live echipa pe care o iubesti?
Partida facuta aseara de suporterii Stelei a venit ca un raspuns calm la declaratiile lui Muresan de acum doua saptamani.
“Oamenii au cumparat biletele asa repede pentru ca doresc sa vada campioana”.
Si tind sa cred ca domnul “clujean” chiar avea dreptate.
Pana la urma, ce inseamna 6 puncte?

–

Vezi AICI o galerie foto de la meci

La Dinamo nimic nu mai merge. Nu mai merge jocul echipei, nu mai merg relatiile intre actionari, nu mai merg pasele intre jucatori, nu mai merge stangul lui Danciulescu sau dreptul lui Cristea. Zicu nu e nici pe departe omul cu golul din Giulestiul anului trecut, Torje a ramas doar un un trofeu al “cainilor” in fata timisorenilor, Bostina si Pulhac se cearta pe unde apuca, Bratu e omniprezent la conflictele din interiorul echipei, Borcea, Turcu si DInu fac pe rand pe antrenorul, Multescu se contrazice cu Talnar. Suporterii il cer pe Lucescu iar sefii alb-rosii viseaza mai mult ca acestia la ziua in care regele antrenorilor romani se va reintoarce pe banca tehnica din Stefan cel Mare.
Pare ciudat de frustrant cum campionii de anul trecut petrec partidele anul acesta. S-a ajuns, in scurt timp, de la celebrele declaratii, “Aduceti-ne adversari, ca nu mai avem cu cine juca!” la cele de genul “Pe cine mai batem si noi?”.
Fanteziile umoristice ale lui Borcea, care nu dadea prime decat de la patru goluri in sus, declaratiile hiperbolizante ale lui Turcu dinaintea partidelor cu Lazio, “Niculescu si Danciulescu sunt unii dintre cei mai buni atacanti din lume”, demisia lui Rednic, esecul italianului Zenga, protestele suporterilor s-au plimbat halucinant intr-un carusel care a dus Dinamo pe un dezamagitor loc 6 in campionat.
Vinovatii s-au cautat. Se cauta si se vor cauta in continuare.
Lista poate incepe cu escul european, cu plecarea lui Rednic si instalarea pe banca tehnica a fostului portar interist. Se poate continua cu marsul triumfal al CFR-ului si esecurile suferite de campionaii in fata marilor rivale in turul campionatului. Mai pot fi scosi in fata Talnar, Dinu, Danciulescu, Zicu, Badea sau Borcea.
Exemplele sunt o gramada si ne introduc, parca, in lumea otv-ista a lui Diaconescu.
O tabla, un marker si un Lazarus ne-ar mai trebui, iar serialul “Degringolada din Stefan cel Mare” poate asigura, pe viitor, audienta postului din Piata Romana.
Insa problemele “cainilor” nu sunt mai sus mentionatii.
Problema lor e alta, atat de specifica granzilor din Liga noastra.
Grandomania romaneasca e un virus necrutator in fotbalul nostru autohton.
Dinamovistii, stelistii si clujenii stiu cel mai bine.

Pentru prima oara din momentul plecarii sale de la Steaua, MM Stoica revine duminica in Ghencea. Locul unde a cunoscut cele mai mari performante ale sale, locul unde a intrat in istoria fotbalului romanesc prin pumnul aplicat unui suporter, locul unde a fost adulat, injurat, hulit sau ironizat.
A plecat de la Steaua, dar nu a putut sa stea departe de ea. A comentat meciurile acesteia, a luat apararea jucatorilor atunci cand erau contestati de fani si patron, l-a atacat cu subtilitate pe Argaseala, omul pe care nu se sfieste sa-l numeasca “tradator”, a oprit Steaua din drumul spre finala Cupei Romaniei si a indepartat-o de locul 1 prin victoria din ultimul minut de la Urziceni.
A lasat un gol imens mai ales in randul jucatorilor pentru care nu a fost managereul sau presedintele lor, ci unul dintre cei mai buni prieteni.
A fost alaturi de ei la succesele cu Valencia, Betis Sevilla sau Dinamo Kiev, i-a incurajat dupa episoadele Villareal, Rosenborg sau Middlesborough, le-a luat apararea in fata vesnicilor contestatari, i-a intrebat euforic “Ba, sunteti nebuni?” cand acestia nu se mai opreau din a marca goluri la Heerenveen si a fost principala persoana care le-a acordat increderea necesara.
L-a reinviat pe Iacob care, dupa escul suferit la Rapid, se pierdea in anonimat la Galati, i-a adus pe Goian sau Banel Nicolita, l-a readus pe Zenga in Romania si a mers pe mana unui antrenor care, la prima vedere, inspira o neincredere satirica, dar care a devenit unul dintre cei mai regretati oameni in Ghencea.
Duminica, dupa aproape un an, revine in locul in care a atins apogeul carierei sale.
Isi va revedea biroul in care a studiat minutios jocul adversarelor, posibilele achiztii sau revedea pur si simplu marile succese ale Stelei din ultimii ani. Va regasi loja in care a schimbat diferite ipostaze, combinand cu succes agonia cu extazul. Va trece pe langa vestiarul in care si-a incurajat atat de mult timp bunii sai prieteni si in care a sarbatorit atat de multe victorii. Va privi melancolic spre tribunele care l-au contestat sau incurajat. Isi va privii fostii colaboratori, insa, de data aceasta, cu altii ochi.
Va reveni in Ghencea, insa, de data aceasta, cu alte intentii.
Nu-l mai incurajeaza pe Dica pentru a marca, nu le mai ureaza succes lui Radoi, Ovidiu Petre sau Goian. Nu va mai sta pe banca de rezerve a Stelei si nici in mijlocul Peluzei.
Va sta in loja. Nu alaturi de Becali, ca la ultimele meciuri la care a asistat in Ghencea, ci in loja rezervata advesarilor.
Intr-un moment in care lupta pentru primele doua locuri este mai mult decat incinsa, o intrebare pluteste in aerul destul de poluat al Ligii noastre. Oare cum va fi primit MM Stoica in Ghencea?
Raspunsul ramane un tabu. O necunoscuta care face parte dintr-o ecuatie a trecutului, a orgoliilor, a amintirilor. O necunoscuta pe care o vom calcula cu siguranta duminica seara de la ora 20:30. Prin diferite metode. Metoda manifestarii publicului, metoda jocului in sine, metoda amabilitatii gazdelor, metoda rezultatului final.

mai ramas foarte putin timp pana la meciul etapei, Rapid - Poli Timisoara, care se va disputa in aceasta seara in Giulesti, de la ora 20:30.

RAPID Vs POLI TIMISOARA

Pronosticurile, fazele importante ale partidei si declaratiile de dupa le vom comenta aici, pe MySport !

Vazut mult timp ca fiind “copilul lui Oli” si protejatul lui Becali, Ovidiu Petre a trait, de la venirea la Steaua, sub semnul ironiilor si contestariilor fanilor ros-albastri.
Ce-i drept, nu a impresionat niciodata in teren, asa cum nu o face nici in afara lui.
Fostul timisorean, trecut putin timp si prin curtea marelui Galatasaray, a stat , in prima parte a perioadei steliste, mai mult in afara terenului. Fie ca motivul il constituiau accidentarile ce nu-i dadeau pace sau concurenta careia, teoretic, nu-i facea fata.
Intr-o perioada in care inspira mai mult neincredere decat siguranta si in care singurii care il incurajau erau patronoul si antrenorul, Ovidiu Petre a erupt.
A culminat partidele bune din Liga Campionilor si evolutiile din campionat si a atins apogeul prin ultimele goluri marcate.
Practic, in acest moment este golgheterul Stelei in returul care a inceput inca de acum doua saptamani.
Niciodata elogiat sau laudat, mai mult criticat sau ironizat, Ovidiu Petre a dat dovada de o ambitie debordanta.
A ramas mut la tot ceea ce venea din afara si s-a axat pe ceea ce stia sa faca cel mai bine: fotbalul.
Facand parte din compania “Selecta” a hulitilor tribunei din Ghencea, alaturi de Lovin si Surdu, mijlocasul Stelei a devenit incet, dar sigur, unul dintre cei mai apreciati stelisti.
Si asta pentru ca nu a cazut prada tentatiilor si nu a ripostat acuzelor.
In Ghencea, in meciul cu CFR Cluj, a fost unul dintre cei mai buni de pe teren. A marcat, a deposedat, a driblat, s-a sacrificat.
Nu poate iesi mereu in evidenta. Postul sau nu-i permite. E o lege nescrisa a fotbalului faptul ca elogiatii sa fie marcatorii. Cei care trimit portarul advers sa-si scoata mingea din propria poarta si care sunt strigati minute in sir de crainicii stadionului la fiecare reusita.
Ovidiu Petre, ca, deasemenea, si altii de genul sau, traieste intr-o lume “ingrata”.
Aproape niciodata nu ii vor fi recunoscute pe deplin meritele. Sau, poate, doar atunci cand reuseste sa si marcheze, cum a fost in meciul cu Cluj si, mai nou, in cel cu Pandurii.
La Targu-Jiu Ovidiu Petre nu numai ca a marcat, dar a si adous echipei sale trei puncte vitale in lupta acerba pentru primele doua locuri.
A driblat cu eleganta rautatiile presei de scandal care-l dadea dintr-un pat in altul, a marcat si a facut o dedicatie scurta. La obiect.
“Dedic golul marcat iubitei mele”. Atat a spus si a inchis.
Gura fanilor, a ziaristilor, a contestatarilor, intr-un cuvant. Si-a luat revansa.