Craciunul este o Sarbatoare a Bucuriei: fulgi mari de nea, zapada multa, clinchet de clopotei, colinde si un Mos batran, batran. Mos Craciun s-a nascut demult, acum multe sute de ani, nimeni nu mai stie cand si unde anume. Din auzite, stim doar ca Mos Craciun traieste in Laponia, impreuna cu niste spiridusi care lucreaza in fabrica de jucarii si care construiesc cadourile de Craciun. Tot acolo el primeste scrisorile copiilor. Mosul are niste urechi magice, cu care ii aude pe copiii din toata lumea si astfel stie cand sunt cuminti.
In Romania, Mos Craciun a lucrat cu userii Mysport, si a facut-o foarte bine.
Am facut daruri frumoase iubitorilor sportului, dar nu numai. Clipele frumoase, poate si mai putin frumoase, ne-a adunat pe majoritatea in jurul bradului(MYSPORT). Am colindat fotbalul, handbalul, ciclismul si nu numai. Am sunat pe la portile lor ( a stadioanelor de fotbal), i-am urat cum am stiut mai bine. Rasplata uneori a fost nemultumitoare(jocul prestat), dar bucuria traditiilor a alungat orice pata neagra. Am pornit mai departe, insa troienele mari au ingrunat situatia. Am dat peste mici obstacole, care peste noapte au devenit mari( Gloria Buzau, Urziceni, Vaslui, etc). Ne-am impiedicat, am cazut, dar am promis ca vom merge mai departe. Vom readuce bucuria si poate vom pastra traditia(iesind sa ne bucuram in Piata Universitatii sau pe strazile mici ale Romaniei).
Un lucru e sigur, ne-am saturat sa ni se inchida usa in nas si sa ne spuna “nu primim colindatori”(tradus prin suspendarea stadioanelor)
Voiosi, am cautat sa batem si la alte porti! Am incercat si in alt sat! Am nimerit la hora. Hora bucuriei dupa un meci de handbal, fie el la Campionatul Mondial, fie in salile de sport mai mici, dar calduroase din campionatul intern.
Gazdele au fost mai primitoare. Au oferit ceva mai mult decat nuci si mere, au oferit traditionalul cozonac, facut dupa reteta ambitiei, a orgoliului si a zicalei “buturuga mica, poate rasturna carul mare”.
Am colindat si granzii si miticii, dar fair-playul a fost la el acasa: bucate pe gustul tuturor si pentru toata lumea!
Infrigurata, am poposit si pe la poarta ciclismului, dar am alunecat si am dat pasa colegului din cor “sfantul_mitri”, nu de alta dar e de-al casei.
Nu am vrut sa uitam pe nimeni asa ca am trimis ucenicii pe teren.
Pe “stelista_yo” am trimis-o sa bata la portile templului din Ghencea pentru a-i bucura si pe ei cu traditionalul colind romanesc. In repertoriu sau a avut colindul “ Sculati gazde, nu dormiti”!…(vreme-ar fi sa va treziti).
“Chefere” a cutreierat Ardealul. Domn, Domn sa-naltam!(in clasament ne distantam) a fost rezervat echipei CFR Cluj, dar stranierii au uitat sa-l cinsteasca. Pe un as frig, un vin fiert ar fi fost pomana curata, dar ei nu au de unde sti, asa ca ii iertam.
Am ajuns si prin Banat.
La nea’ Iancu. Om mare si la propriu si la frigurat, a trebuit sa ducem toata echipa…”Iata vin colindatori” rasuna, precum rasuna corul de pe Dan Paltinisanu, dupa meciul cu CFR. Pusi la cale dupa ce am dat buzna la o asemenea gazda, luam drumul Olteniei.
Incepem cu totii a canta “Deschide usa, crestine!”, dar degeaba, nimeni nu era acasa, ori nu aveau destule bucate( puncte) pentru atatea guri.
Tristi plecam catre “Micul Paris” al Romaniei. Poposim in capitala noastra, Bucuresti.
Aici aglomeratie, soferi nervosi, patroni la fel. Fotbalistii trebuie sa vina si ei cu traditionalul colind(contractul). Numai ca noi le-am luat-o inainte. Prin Ghencea nu mai trecem. O tentativa de suspendare a terenului ne face sa nu irosim timpul( oricum stelista noastra a dus mesajul ucenicilor mysport), asa ca poposim pe cai mari in Stefan cel Mare.
Versurile colindului “Trei crai de la rasarit” (Badea,Borcea si Turcu) rasuna pe micul stadion. Nu am plecat cu sacul gol, ci cu el plin de promisiuni. Ce ne-au promis nu va spunem e secret. Ramaneti pe Mysport pentru mai multe detalii.
Constienti ca o sa dam peste un om zgarcit, am ajuns totusi si in Giulesti, la Nea’ Copos, dar se pare ca am ajuns mult prea tarziu. Merindele s-au terminat. Au ajuns fotbalistii inaintea noastra. Nu apucam decat un refren cantat de jucatori (“ O, ce veste minunata/Sefu(nea Copos) ne-a dat prima toata).
Dezamagiti, hotaram sa trecem si pe la “palat”. Chiar daca cineva a batut la portile templului, noi ne facem datoria. Buni crestini, alegem un colind in tema.
“Trei pastori”(Hagi,Pedrazzini si Lacatus) se intalnira, si cu Jiji ei vorbira: “Ciobanas cu 300 de oi/Bani sa dai,biserici sa ridici/De vom prinde locul 2.
Enervat pana la culme
Zmara’ intra-n actiune
Si ne da pe toti afara
Ca-nceput sefu’ sa zbiara:
“Poi cum ba zdrentelor, hahalerelor Pac-Pac…
O sa va arate G.B, cum se va bate pentru campionat!”
Multumiti ca ne-am facut datoria la “palat”, ne hotaram sa mai colindam un fost prieten de-a lu’ nea jiji.
Pe MM Stoica. Ajungem pe la “Chelsea” de Urziceni.
Bucurosi de primirea facut incepem a aduce bucuria Craciunului printr-un colind “Vis de iarna”, din care speram sa nu-si revina prea curand.
Epuizati, mai alegem o singura locatie: Moldova.
Unde traditiile se pastreaza, iar colindatorii sunt cei mai castigati.
Pe langa vestitele mere si nuci( puncte in clasament) mai avem parte si de un cozonac(arbitru) gustos.
Ajungem la Vaslui.
Drum lung, nameti mari, frig dar si un miros de sarbatoare fac din noi, colindatorii, simpli nepoti ai bunicului(gsp).
Noi ne-am facut datoria, am colindat. Unde n-am ajuns ne cerem scuze, promitem ca vom ajunge si pe la voi in anul ce vine, dar>> bunicule “NE DESENEZI HARTA SI ARATI DRUMUL?”
Pentru Mysportisti:„Sa traiti 1000 de ani/Si inca o viata/La multi ani/ Sa petreceti, sa beti si sa scrieti/In fiecare dimineata!”
